1,321 matches
-
cu oloi și-n toată odaia se răspândi un miros, ce te lua de nas. Aurel m-a tras lângă covățică și mi-a zis: Hai, ia și mănâncă! Noi bine luăm de la tine toată ziua, câte toate! Nu face mofturi, că mă supăr! În gândul meu, însă nu vroiam să renunț în ruptul capului. Doar așa chiroști nu mai văzusem, nu încă să le mănânc. Am luat una în mână, așa fierbinte cum era și-am început să mușc cu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
siècle, Pompiliu Eliade n-a izbutit câteva zile să dea de urma studenților români; până la urmă i-a găsit pe toți, reuniți solidar sub inițiala D: de Racovitza, de Golesco, de Philippesco, de Manega și chiar „M. Pierre de Pojénar“! Mofturile genealogice alcătuiesc, de mai multe ori, ținta ironiei scriitorilor, semn că fenomenul era destul de răspândit. „Ginerele ce au luat pe Elena - se indignează un personaj al romanului Manoil - o fi având multe merite, o fi învățat ca Guizot și viteaz
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
și unele informații suplimentare pentru cititori. 4. Atunci când cineva din România a declarat că Marea Neagră nu este un lac rusesc ceea ce, de altfel, era corect să se spună, pentru că a venit timpul când nu se mai poate admite un asemenea moft, anacronism și gest de sfidare a ordinii juridice internaționale s-au auzit unele critici. Dar ce am putea spune, când Federația Rusă, deși nu mai este, de multișor, stat riveran la Dunăre granița sa aflându-se la sute de kilometri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
răsplătind cu dobândă uzurară toate chinurile, exasperările și pierderile de încredere. „Cine m-a pus, cine m-a blestemat să scriu ? Ce rost are ?” - toate aceste vituperări sunt uitate atunci, sau rămân în amintire ca niște văicăreli derizorii, ca niște mofturi de cochetă bătrână. Eventualul succes al produsului scris mă bucură, firește, căci e omenesc lucrul acesta, dar e mult mai prejos de voluptatea faptului ca atare și de sentimentul, poate iluzoriu, al reușitei artizanale. Nu pot să știu cu siguranță
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
anume „unul ar putea fi ilustrat prin comedia lui Caragiale, al cărei nucleu este zeflemeaua, iar celălalt prin filozofia și teatrul lui Blaga, al căror nucleu e mitul”. E adevărat că semnatarul, Ilie Bădescu, își ia anumite precauții, menționând pe lângă „mofturi” și „marea comedie”, dar alternativa fatală e dată : mitul sau zeflemeaua, respectiv Blaga sau Caragiale, Entweder...oder ; polaritatea e redusă la alternativă : Noica îl recuza pe Caragiale de dragul lui Eminescu ; noul doctrinar face același lucru în avantajul lui Blaga. Nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fără ca să tulbure buna dispoziție generală a întregului. Monologul 1 Aprilie al lui Caragiale este, cred, elementul care ne face să înțelegem de ce trebuiesc ratificate, cu egală importanță în opera lui, nu numai marile texte (piesele sau momentele), ci toate „mofturile”, toate acele „miticisme”, toate acele glume, poate unele dintre ele extrem de grosolane și de ieftine și la nivelul cel mai popular, în sensul bâlciului și în sensul de „jeux populaciers”, a petrecerilor populare, care constituie elementul liant, o materie care
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
O bună introducere, cred, pentru textele din această carte. Cu un mic amendament : șoferul care pleacă în trombă, deci își trăiește din plin virilitatea, nu prea are nimic de-a face cu evocarea - introspec tivă, pasivă, feminină. ...Dar să lăsăm mofturile și să trecem la povestea propriu-zisă. (Deși chiar „poveste“ e cam mult spus.) Să ne întoarcem deci în timp și s-o luăm cu începutul. În fine, cel puțin cu unul dintre ele./ Dacă în timpul școlii generale eram un individ
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
nefericit moment din viața lui a fost atunci cînd s-a născut. Au urmat proteste unanime : „Hai, bă, lasă-ne cu chestii de-ăstea. Nu vezi ? Oamenii ăștia au avut probleme serioase, de viață și de moarte, și tu vii cu mofturi literare ! ? Ne place și nouă Sorescu cu «M-am îmbol năvit de moarte, într-o zi, cînd m-am născut», dar aici nu umblăm cu texte de-ăstea. Viața - nu vezi ? - e mai dură ca literatura !“. Tipul nu s-a lăsat
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
II-III, Iași, 1981-1984; Introducere în opera lui Titu Maiorescu, București, 1988; Ibrăileanu - nostalgia certitudinii, București, 1989; Butoiul lui Diogene. Eseuri despre omul din literatură, Timișoara, 2003; Maiorescu și maiorescienii, București, 2003; Legea lui Arhimede, Timișoara, 2003. Antologii, ediții: I. L. Caragiale, „Moftul român”, pref. edit., Iași, 1991; Detractorii lui Mihai Eminescu, pref. edit., Iași, 2002; Lazăr Șăineanu, Dicționarul universal al limbii române, I, Iași, 1995. Traduceri: Jean-Marie Guyau, Arta din punct de vedere sociologic, București, 1991. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Cronicarul literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286800_a_288129]
-
Baconski, că noi am fi, cum se spune... niște lași?! Adică cum, nouă ne-ar frică de... de, cum să-i spunem, de... haide, dom’le, să fim serioși! Păi, bine le face, pe cuvânt, avem noi alte probleme decât mofturi de astea care nu sunt de fapt decât istericale, „pe undeva” tipii ăștia ar vrea mai mult decât li se dă, veșnica problemă - orgoliul nesătul! Goma greșește când atribuie toate acestea și altele, la fel de pitorești, numai unui sistem politic, unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
coș, țin să se explice („N-am putut să-l refuz pe X, redactorul”), să se automotiveze („N-avem încotro: trebuie să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului”) ori să gîndească rău despre cei ce „se lasă greu”: „Fac mofturi - îmi zicea ieri-alaltăieri Sp. - pentru că s-au săturat de lins”. Care-s foloasele? Pentru unii contează „încrederea pe care le-o acordă partidul” (echivalentă cu o evidențiere, bună pentru acum și pentru cîndva), pentru alții onorariul, din păcate tot mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ajunsesem în fața unui galantar plin cu oase de 4 lei kilogramul. „«Alimentația rațională» - i-am răspuns - e cînd ai de toate și poți să alegi în funcție de ceea ce i trebuie corpului tău. Ea nu se face cu «adidași»!” *Cel mai recent „moft” (din tc. muft, „gratuit, ieftin”) e brainstorming-ul (în Dicționarul englez-român, Ed. Științifică, 1965, termenul e tradus prin „acces la nebunie”). „știi, dînsul face brainstorming”, mi l-a recomandat Sp. pe Ioan Herescu, avertizîndu-mă astfel că tînărul e un „inovator
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am răspuns, mai mult serios decît în glumă - că sînt cetățeanul unei țări în care «democrația a atins o dezvoltare unică în felul ei» și că am dreptul să mă informez. Nu cumva crezi și tu că e doar un moft?” *Am stat de vorbă mai mult de o oră cu un tînăr, ștefan Berbece (curînd după asta va semna: ștefan Radu - n. 2012), despre gazetăria studențească și cea generală. A lucrat la „Opinia...”, unde au strălucit sau încă mai strălucesc
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de problemele Consulatului de la Rio. N-o să le înșir pe toate, dorind să le menționez doar pe cele mai interesante. În primul rând, după o asiduă corespondență cu "Centrala", mi s-a aprobat o mașină "de protocol". Nu era un moft, ci o problemă de reprezentare a țării. Până la noua achiziție, aveam un Volkswagen Golf și acum dispuneam de un Volkswagen Santana (varianta braziliană a Passatului), mare, frumos, elegant, de culoare "Prata lunar"argintiu metalic! Era ceva! Ca particular, nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o serie de operații formale plauzibile, nu departe de travaliul inspirat al caricaturistului. Caragiale alege încă o paralelă ironică pentru acest tip de deformări anatomice, comparând rezultatul cu caricaturile lui Con- stantin Jiquidi. De altfel, caricaturistul colaborase cu Caragiale la Moftul român, iar caricaturile lui, incluzând-o pe cea a dramaturgului, plasează capul exagerat de mare al subiectului pe un trup foarte mic. Exemplare pentru această manieră de a deforma proprie limbajului artistic al caricaturii sunt portretele politicianului marxist C. Mille
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
îi corespunde și o minima- lizare a gravității, („Dar - și aceasta este una din calitățile uluitoare ale lumii literare create de Caragiale - lucrurile pot fi privite și cu ocheanul întors (s.n.)”. ) și prin ceea ce în simbolism este numit „deformare subiectivă”. „Moftul” este detaliul oricând expandabil al lumii lui Caragiale ; termenul întreține o ambiguitate profitabilă, fie că nimicul a apucat să ia proporții considerabile, fie că gravitatea a fost redusă prin derizoriu la dimeniuni liliputane. Moftul nu are o stare de agregare
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în simbolism este numit „deformare subiectivă”. „Moftul” este detaliul oricând expandabil al lumii lui Caragiale ; termenul întreține o ambiguitate profitabilă, fie că nimicul a apucat să ia proporții considerabile, fie că gravitatea a fost redusă prin derizoriu la dimeniuni liliputane. Moftul nu are o stare de agregare stabilă, dinamismul lui ține de caracterul fundamental fluctuant al umorii identitare. Altfel, această deformare subiectivă încadrează detaliul în ordinea monstruosului. Nu este vorba numai de o modi- ficare de scară, ci și de o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
maestre, ci Monumente trebuia să-ți botezi admirabilul volum...”. Fraza se cuvine a fi citită cu atenție. Ranetti remarca caracterul monumental al unor texte de mici dimensiuni, în genere o operă de minia- turist. Scriitorul care colaborase cu Caragiale la Moftul român și scotea revista Furnica în 1904, - iată o probă de minimalism consacrată prin ironie - redimensiona aceste texte la scara grandiosului, acolo unde este înregistrată canonic capodopera. Exagerarea encomiastică nu este lip- sită de o potrivire interesantă și anume rolul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
eu minte pe d-voastră să umblați d-acu-ncolo cu infamii, și să vă bateți joc de oameni, fiindcă este o exploatare și nu vă mai săturați ca vampirii, pierzând toată sudoarea fie- care om onest, deoarece se-ncrede orbește-n mofturile d-voastră și cu tripotajuri ovreiești de bursă, care suntem noi proști și nu ne-nvățăm odată minte ca să venim, mă-nțe- legi, și să ne revoltăm... da ! să ne revoltăm !”. Discursul mustește de violență, însă Lefter îl împrumută cu tropi
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
schi- țelor” lui Caragiale, sensibilitatea tânărului Doinaș are de trecut niște hopuri cuantificate ca reflexe mentalitare. Ethosul ardelenesc se confruntă cu amoralismul munte- nesc desfășurat pe o arie largă, decelabil în acțiunile per- sonajelor caragialești : cinism, superficialitate, tendință odioasă spre moft și zeflemea, „un împrumut caracteriologic adus din Levant”, adică din Balcania în contradicție cu seriozitatea aproape victoriană a ardelenilor, cu purita- nismul lor inervat patriotic. „Primele lecturi din opera lui Caragiale murdăreau imaginea ideală pe care mi-o forma- sem
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în cadrul sistemului său de gândire, un tratat de etică. Dacă eu am învățat să-l prețuiesc pe Caragiale, aceasta s-a datorat faptului că tinerii mei prieteni m-au convins că, sub comicul, sub bufonadele, sub grotescul maestrului pus pe moft și bășcălie, palpita o secretă vână de tragic.” Milan Kundera definea această inadecvare, acest refuz al comediei și implicit al râsului ca pe „un dezacord estetic : dezacordul visceral cu neseriozitatea ; indignarea față de un râs deplasat.” sau altfel spus, o constată
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Pintilie care conține o trecere în revistă a strategiilor de eliminare a unei opere valabile se încheie caragialesc cu propoziția : „Restul sunt mofturi”, afirmație prin care ăneăinspirat regizorul califica chichițele și tertipurile de descalificare a filmului său. Ce altceva este „moftul” decât un mijloc de ădeăreglare derizivă a raporturilor ierarhice în ordinea evenimențialului ? „Mof- turile” însă aveau să cântărească mai greu decât talentul și elocința regizorului, pentru că lumea în care face film Pintilie este una dereglată în cele mai intime resorturi
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de poeme, București, 1958 (în colaborare cu Victor Const. Bercescu), Nunta însângerată, în García Lorca, 4 piese de teatru, București, 1958, Poeme - Poemas, ed. bilingvă, București, 1968, Romancero țigan și alte poeme, pref. Vasile Nicolescu, București, 1977; Lope de Vega, Mofturile Belissei și Vitejiile Belissei, în Lope de Vega, Comedii, București, 1962; Miguel Hernández, Poeme, pref. Andrei Ionescu, București, 1968; Guillaume Apollinaire, [Versuri], în Guillaume Apollinaire, Scrieri alese, îngr. Virgil Teodorescu, pref. Vasile Nicolescu, București, 1971; Miguel de Cervantes Saavedra, Asediul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285588_a_286917]
-
să facem dreptate generațiilor trecute prin sacrificarea celor viitoare. Același lucru îl facem și cu pozițiile de decizie: le împărțim și reîmpărțim după criterii de club al suferinței: foștilor persecutați ai lui Ceaușescu (suferința soft, dacă nu cumva chiar suferință moft - ca aceea a categoriei ioniliesciană, redistribuită la eșaloane inferioare de decizie), foștilor persecutați ai lui Gheorghiu-Dej și eventual urmașilor acestora (suferința hard și suferința prin delegație). Toate aceste împărțiri și reîmpărțiri au atins o masă critică din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
în doi ani decât să lucrezi. Este o uriașă devălmășie de victime, toate decontate, pe drept sau pe nedrept, din impozitele pe venit ale celor care adesea își iau 2-3 norme sau lucrează în Occident la mâna patronului, fără mari „mofturi” protective. Devălmășia ne tocește serios compasiunea pentru victimele veritabile, cele care nu pot să se ajute singure în mod real și ne aruncă în păcatul lipsei de caritate. Guvernanții au produs un exces major de transfer al carității, atribuție a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]