996 matches
-
la rece, cărțile de memorialistică din anii '90 care au tulburat o generație de cititori. La fel se întîmplă atunci cînd îi comentează pe Paul Goma, pe Ana Blandiana sau pe Monica Lovinescu. Lipsește cu desăvîrșire tonul polemic, discursul curge molcom printre cărți fierbinți... Singurul moment în care criticul nostru este puțin smuls din propriul ritm se petrece în cronica la Epistolar, cartea întocmită de Gabriel Liiceanu. Ion Pop taxează indiferența orgolioasă a filosofului față de critica literară, încăpățînarea sa de a
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
Val Gheorghiu Cu bontul creion prin București, în răstimpul îngăduit de nebunia, frumoasa nebunie a pregătirii versnisajului meu de la galeria "Orizont". Pentru că a desanda, oleacă, din molcomul Iași în tehuiul București înseamnă, mai întîi, a vedea, a tot vedea și, dacă se poate, a notă. Ajungînd, seara, cu un rapid (rapid! nu personal) din care s-a furat tot, numai rotile nu, ajungînd și lăsîndu-mi geantă în
Prin Bucuresti by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17871_a_19196]
-
în Câmp: "Un singuratec pom stă înapoia/ Unei tristeți căzute ca o floare/ Pe lebedele zilei migratoare,/ În abur risipit mărunt de Goya.// Amiaza stearpă crește cu nevoia/ De aure pure, văduve de soare,/ Visând picioare leneșe'n izvoare,/ De molcome ce sunt, în toată voia." Aparență de palindrom, chiar dacă nu e de-adevărat. De altfel, o armonie bizară, greu de explicat, salvează această întîlnire de versuri banale ("tristeți căzute ca o floare") și, dimpotrivă, prea încărcate. Dincolo de șovăielile construcției, e
Poezie și întuneric by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6983_a_8308]
-
pentru lumea mass-media, un tren al copiilor! a început cruciada! și văzu în minte literele mari cu roșu publicate pe prima pagină a ziarului, Cruciada copiilor!" Pe lîngă trenul care gonește spre București își fac veacul alte cîteva lumi, mai molcome, cu călugări și revelații, cu bătrîni din Ieud (fără ieșire...), cu poliție și alte autorități. Toate, prinse prin cine știe ce jumătate de verigă, fac o societate etajată, locuind niște ,căsuțe" semifabricate, asemeni celei pe care ai putea-o scoate dintr-un
Train grande vitesse by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11001_a_12326]
-
comparația. Binecunoscuta Noapte de vară a lui G. Coșbuc are aerul a se prelungi cu bonomie în satul actual, vag "modernizat": "Soarele apune numai/ Pe la nouă și un sfert,/ înserarea-i lucru cert,/ Pentru greieri vremea deja-i/ De concert.// Molcom sprijinite-n sapă,/ Vin bătrîne de la cîmp,/ De-oboseală calcă strîmb,/ Și-au pe față, toată apă,/ Zîmbet tîmp.// De la joc, prin iarba deasă,/ Vin copiii furișați,/ Poate tații sînt culcați/ Și-or putea intra în casă/ Necertați.// înc-un pic
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
vie cu înclinație monologală, un stenic de esență contemplativă arătînd vădite porniri spre lumea duhului creștin. Dar ce surprinde la el, cînd îl ai în față, e jocul frămîntat al privirilor, acea zbatere de cristalin care vine în contrast cu vorba-i molcomă. Cu o fizionomie ascuțindu- i-se răspicat în bolta sprîncenelor și a nasului, Stroescu are ceva iremediabil păsăresc, o față dăltuită în unghi clonțos, cu ochii rostogolindu- se vertiginos, ca sub apăsarea unei curiozități care o ia cu mult înaintea
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
o sensibilitate precoce a morții, o presimțire a ei, sentimentul unei stranii înrudiri cu lumi de dincolo. Mici experimente ale imponderabilității încurcă primejdios tărâmurile, cu ceva din zborurile fantasmate de un Adrian Popescu, de care îl apropie nu doar aspirația molcomă spre celestitate, dar și o coincidență biografică grea: amândoi își pierd mama la vârsta tremurătoare și incertă a adolescenței: „Apoi mama a murit în accidentul acela nefericit (o, de atunci viața e ca o casă cu acoperișul spart!...)...” Această moarte
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
pigmentate savuros cu acuzații reciproc dezavantajoase, ceea ce l-a făcut pe Haralampy să reflecteze la un moment dat: -Vecine, domnii aeștia ne cred bolunzi... ...Domnul Mugur Ciuvică, încadrându-se perfect în spiritul și ideologia constantinesc-apeistă, acuza pe toată lumea, Victor Ciorbea, molcom la vorbă, încerca să demonstreze că PN} CD-ul va face... etc, Vasile Gherasim, prins în menghina doamnei Buruiană și amenințat permanent de ghilotina domnului Ciuvică, își păstra, cu o putere misterioasă, grimasa de siguranță a locului PSD în sondaje
Cvartet de candidați by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12820_a_14145]
-
la suprafață pluteau în plăci adieri de tei. în seara aceea numai clarul lunii avea trei miresme, amestecate între ele cu cele trei faze ale lunii. Umezeala apei intra pe fereastră, iar cineva din han cînta la clarinet. Se auzea molcom melodia lor ,Sudoarea este amintirea sufletului" și Sofronije Opujić luă în gură o șuviță din părul Jerisenei. Stătea culcat pe burtă, era peste măsură de mirat auzind acea melodie în acel loc și simțea că îmbătrînește, atît el cît și
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
mirat auzind acea melodie în acel loc și simțea că îmbătrînește, atît el cît și patima lui, nopțile îl duceau undeva în trecut, iar zilele îl trăgeau îndărăt pe cînd viitorul îi apărea ca o negură care i se vîra molcom printre pași. își făcea griji pentru Jerisena, fără o pricină anume, simțea gustul colbului de sub pat, de sub putreziciunea hanului. Auzea racii ieșind la mal sub clarul lunii iar nasul său amușina adîncimile, aflînd sub pămînturi miresme de argint jilav și
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
poeții revistei Steaua fenomenul e foarte pregnant) o tranziție de la dramatismul ruralului alienat și rebel în prăbușirea sa social-istorică la echilibrul fie și fragil (avantaj pentru nuanțele lirismului) al provincialului orășean. Laitmotivul creației lui Ion Beldeanu îl reprezintă o sensibilitate molcomă de citadin atras de natură (urbea provincială are de altminteri enclave naturale, în măsură a stimula atracția în cauză): „viața adie ca o fereastră de vară/ dacă închid ochii/ aud marșul nestăvilit al florilor/ de rapiță/ din care adie surîsul
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
arte. Ieșisem dintr-un coșmar și trăiam altă viață. Făceam cronică de artă, interviuri cu marile figuri străine ce poposeau la Filarmonică, mergeam foarte des la București, unde domeniul artelor, prin confruntările lui franșe, muntenești, era teribil de tentant pentru molcomul provincial. Cel care avea deja destin dublu: de lefegiu într-o redacție, oricum civilizată, și în-verșunat practicant în atelierul din Armeană. Apropo de Filarmonică. Am citit într-un recent interviu de-al tău că ești de o viață nelipsit, vineri
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
fără tensiuni mari și, în consecință, fără zguduiri din partea cititorului. Autorul pare să nu aibă colți sau gheare, amenitatea expresiilor așezîndu-l în rîndul autorilor cu frază rotundă și prevenitoare. E o pedanterie estetică în stofa eseurilor sale, ritmul fiindu-i molcom și reținut, de înaintare chibzuită și prudentă. De aceea, scrisul lui te încîntă fără să te răscolească. Te desfată fără să te răsucească dureros. Și fiindcă nu are stridențe patetice, Zeletin rămîne să fie gustat de un public restrîns și
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
Virgil Madgearu, Iuliu Maniu, Dinu Brătianu, Ion Mihalache, Gheorghe Brătianu și mergînd pînă la Ștefan Foriș și Lucrețiu Pătrășcanu, au fost asasinați în locuri de detenție. Ce mai rămîne, dacă ținem seama de aceste dramatice realități, din legenda plaiului mioritic, molcom, mărinimos, plin de duioșie față de aproapele? "Nici o republică sud-americană, cu lovituri de stat endemice și cu pronunciamientos ridicate la rangul de sport național, nu se poate mîndri cu asemenea performanță. Așa că, atunci cînd vorbim despre blîndețea românească, să o facem
Un spirit liber (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14676_a_16001]
-
transferă” în omiletică întreg instrumentarul artei sale de povestitor. Și Despre minuni - lucrare de mare limpezime, trădând un teolog modern, adaptat lumii în care trăiește -, și Din pildele Domnului sunt texte frumoase, abil redactate și, mai ales, bine povestite. Spiritul molcom și, în același timp, puternic spiritualizat al scriitorului transpare în pagină, Agârbiceanu stăpânind meșteșugul de a ilumina înțelesurile adesea obscure ale Scripturii, în texte simple, dar în care cititorul rutinat percepe prezența artei literare. Tocmai de aceea operele sale religioase
Agârbiceanu (aproape) necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5842_a_7167]
-
se apleacă asupra filozofiei lui Blaga. Indignarea dogmatică pe care o resimte în fața teoriei Marelui Anonim îi mărește ritmul verbal, împingîndu-i cuvintele într-o curgere alertă și aspră, de altercație doctă. În genere gîndirea lui Stăniloae are ritmul temperamentului lui - molcom, regulat și ferm -, rar întîmplîndu-se ca vorbele-i să capete altă cadență decît cea dictată de trepidația umorilor. Aici însă Stăniloae se află în postura neobișnuită a spiritului iritat, lentoarea așezată pe care o întîlnim în alte cărți fiind înlocuită
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
În realitate, pe atunci nici nu aveam proiecte prea mari. Doar visuri mărunte, aproape casnice, potrivite cu locul și timpul în care îmi fusese dat să trăiesc; planuri de viitor posibile, la îndemână. În zilele acelea, lumea mea se rotea molcom în jurul câtorva prezențe pe care le credeam sigure și nepieritoare. Mama fusese mereu cea mai solidă dintre ele. Era croitoreasă, calfă într-un atelier cu cliente din lumea bună. Avea experiență și bungust, dar n-a fost nicicând mai mult
María Dueñas - Iubirile croitoresei () [Corola-journal/Journalistic/5689_a_7014]
-
de obținut“. Dacă Teatrul Național Timișoara ar fi... Raiul, atunci Nenică ar fi Sfântul Petru: sobru, aproape grav, cărunt și sever în tunica albă, îi întâmpină în prag pe cei ce vin la spectacol și, când le urează cu glas molcom „vizionare plăcută“ ori „o seară bună“, ochii lui nu-ntârzie pe pătrățica de hârtie care-i cheia paradisului de-un ceas sau două, și, cu sclipire ghidușă, adastă-n ochii celor care au ales să-și petreacă seara în templul
Agenda2004-18-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282357_a_283686]
-
versuri care reclădesc, parcă, o punte între noi cei de azi și cei care, în vremuri de fel mai calme, găseau mângâiere în baladele celui în fața căruia și noi ne plecăm. Apa fierbe, apa crește Și d' aproape un pescariu, Molcom tace și privește, De ar putea să prindă un pește. Cum ascultă el și șăde, Apa'n doauă se despică, Și eșind afară vede O muere frumușică. Ea îi cântă, ba-i cuvântă; Fiii mei, ce-i amăgești, Cu minuni
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
-mi bătea, albastră. Trecutul mi-l aduc aminte vag, / Pe lavița de lemn cu iz de mintă, / Torcea, în murmur lung, pisoiul drag / Și mă privea cu ochii galbeni țintă. Eram un prunc atunci; cînta bunica / Un cîntec vechi și molcom, ce mă tem / că n-am să-l mai aud... Pe cînd pisica / Sărea ca un mic tigru pe un ghem.// Bunica astăzi nu mai e; bunicul, / din blana mîței moale și fudulă, / Căciulă și-a făcut. Estimp, nimicul / Se-
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
albastre, răspîndite pe o mare palidă. Inman se trezea, încă mahmur după beție, și cobora cu Swimmer într-o grotă dintre stînci de unde pescuiau un ceas sau două înainte de a se întoarce la joc. Swimmer vorbea neîntrerupt, cu un glas molcom care se topea în clipocitul apei. Istorisea povești despre animale și despre felul cum ajunseseră să arate așa cum arătau acum. Oposumul cu coadă golașă, veverița cu coadă stufoasă. Berbecul cu coarne. Pantera cu dinți și gheare. Uktena cu inele de
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
și ceea ce noi am numit dragoste n-a fost poate nimic altceva decât atât, eu stând în picioare în fața ta, cu o floare galbenă în mână, și tu ținând două lumânări verzi, iar timpul ne sufla pe chip o ploaie molcomă de renunțări și despărțiri și bilete de metrou. N-a fost poate nimic altceva decât atât. Cuvântul atât este cel neliniștitor aici. Decât atât. Ce fel de atât, cât de atât? Atât. Oliveira introduce de la început o hartă personală a
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
al cărui chip va rămâne nevăzut va declama nici mai mult, nici mai puțin decât începutul Levantului: „Floare-a lumilor, val verde cu lucori de petre rare, Mări pe care vase d-aur port piper și scorțișoare, Părând piepțeni trecuți molcom printr-un păr împarfumat, Strop de rouă-n care ceriul e cu nouri mestecat, O, Levant, în cari zefirul umfle-ai sei obraji de zeu, Cu simțiri aprinse umpli neguros sufletul meu! O, Levant, Levant ferice, cum nu simți a
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
aceea, descrierile de natură și scenele erotice ale cărții cîntăresc cît tot atîtea leacuri prin care filozoful încerca să se rupă de prăbușirea socială a României anilor '50. Fraza lui Blaga curge în același ritm ca temperamentul lui: înceată și molcomă, cu ampren-te stilistice ce amintesc de flerul unui poet și de mintea unui filozof, dar nu de rutina unui prozator. Blaga e prea inventiv în alcătuirea expresiilor ca să poată fi un prozator propriu-zis. Nu pui un bijutier să clădească o
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
sfârșit cu zbânțuiala prin studiourile televiziunilor a tot felul de vietăți ciudat-înveșmântate; gata cu istericalele și cu schelălăiturile de coioți în călduri ale unor tineri soliști vocali; gata cu improvizațiile, gata cu... Domnu' preten, de azi trecem la emisiuni grave, molcome și respectuoase pentru aleșii care vor începe imediat să se scobească în... - Haralampy!Îi strig scuturându-l de umeri.Ai înnebunit? Vrei să-ți dau mere cu praștia la Poarta Albă? - ...În minte, noa, am vrut zic, da' dacă mi-
Conversând cu Haralampy? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11355_a_12680]