1,315 matches
-
și Kamceatka, pe mai bine de 15-20ș latitudine, pe teritoriul următoarelor state: Norvegia, Suedia, Finlanda, Rusia (Siberia) precum și N Kazahstanului și N Japoniei. În partea europeană, unde climatul este mai puțin excesiv, molidul (Picea abies, Picea obovata) este specia dominantă. Molizii sunt arbori cu rădăcini superficiale ce preferă solurile podzolice și nu se dezvoltă bine în condițiile unui continentalism climatic excesiv, de aceea, în partea asiatică, se întâlnesc doar insule restrânse de molizi. Taigaua europeană din Scandinavia până la fluviul Onega are
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
molidul (Picea abies, Picea obovata) este specia dominantă. Molizii sunt arbori cu rădăcini superficiale ce preferă solurile podzolice și nu se dezvoltă bine în condițiile unui continentalism climatic excesiv, de aceea, în partea asiatică, se întâlnesc doar insule restrânse de molizi. Taigaua europeană din Scandinavia până la fluviul Onega are ca specii dominante: molidul european (Picea excelsa), molidul finlandez (Picea fennica), pinul european (Pinus silvestris), pinul laponic (Pinus lapponica), la care se adaugă și unele specii de foioase: mesteacănul, plopul tremurător. În
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
rădăcini superficiale ce preferă solurile podzolice și nu se dezvoltă bine în condițiile unui continentalism climatic excesiv, de aceea, în partea asiatică, se întâlnesc doar insule restrânse de molizi. Taigaua europeană din Scandinavia până la fluviul Onega are ca specii dominante: molidul european (Picea excelsa), molidul finlandez (Picea fennica), pinul european (Pinus silvestris), pinul laponic (Pinus lapponica), la care se adaugă și unele specii de foioase: mesteacănul, plopul tremurător. În sectorul dintre fluviile Onega și Peciora, taigaua este reprezentată de păduri pure
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
solurile podzolice și nu se dezvoltă bine în condițiile unui continentalism climatic excesiv, de aceea, în partea asiatică, se întâlnesc doar insule restrânse de molizi. Taigaua europeană din Scandinavia până la fluviul Onega are ca specii dominante: molidul european (Picea excelsa), molidul finlandez (Picea fennica), pinul european (Pinus silvestris), pinul laponic (Pinus lapponica), la care se adaugă și unele specii de foioase: mesteacănul, plopul tremurător. În sectorul dintre fluviile Onega și Peciora, taigaua este reprezentată de păduri pure de molid siberian (Picea
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
Picea excelsa), molidul finlandez (Picea fennica), pinul european (Pinus silvestris), pinul laponic (Pinus lapponica), la care se adaugă și unele specii de foioase: mesteacănul, plopul tremurător. În sectorul dintre fluviile Onega și Peciora, taigaua este reprezentată de păduri pure de molid siberian (Picea obovata) sau de amestec cu mesteacăn (Betula verrucosa). Pe solurile nisipoase se dezvoltă păduri pure de pin (Pinus silvestris). De la fluviul Peciora până la Enisei există o diferențiere nord-sud a pădurilor, cu o predominare a molidului siberian și pinului
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
păduri pure de molid siberian (Picea obovata) sau de amestec cu mesteacăn (Betula verrucosa). Pe solurile nisipoase se dezvoltă păduri pure de pin (Pinus silvestris). De la fluviul Peciora până la Enisei există o diferențiere nord-sud a pădurilor, cu o predominare a molidului siberian și pinului siberian în nord, cu specii siberiene de molid, brad și pin în partea centrală, iar sudul este dominat de molidișuri în amestec cu foioase. În taigaua asiatică, locul molidului din spațiul european este luat de brad (Abies
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
mesteacăn (Betula verrucosa). Pe solurile nisipoase se dezvoltă păduri pure de pin (Pinus silvestris). De la fluviul Peciora până la Enisei există o diferențiere nord-sud a pădurilor, cu o predominare a molidului siberian și pinului siberian în nord, cu specii siberiene de molid, brad și pin în partea centrală, iar sudul este dominat de molidișuri în amestec cu foioase. În taigaua asiatică, locul molidului din spațiul european este luat de brad (Abies sibirica) și zâmbru (Pinus cembra). Cel mai rezistent la frig este
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
diferențiere nord-sud a pădurilor, cu o predominare a molidului siberian și pinului siberian în nord, cu specii siberiene de molid, brad și pin în partea centrală, iar sudul este dominat de molidișuri în amestec cu foioase. În taigaua asiatică, locul molidului din spațiul european este luat de brad (Abies sibirica) și zâmbru (Pinus cembra). Cel mai rezistent la frig este zada (Larix sibirica, Larix dahurica). La est de Enisei, unde se întâlnește cea mai nordică pădure de conifere de pe Glob, pe
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
Pinus cembra). Cel mai rezistent la frig este zada (Larix sibirica, Larix dahurica). La est de Enisei, unde se întâlnește cea mai nordică pădure de conifere de pe Glob, pe platourile înalte ale Siberiei Orientale și pe munții înalți pinul și molidul dispar și se pot distinge două domenii floristice: domeniul extrem oriental (climat mai blând), cu numeroase specii de conifere între care predomină bradul, ale cărui limite sudice ating insula Sahalin și nordul Japoniei; domeniul oriental (climat excesiv) mult mai omogen
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
pe direcție est-vest, între Terra Nova și Alaska. Varietatea condițiilor de relief și de sol, precum și lipsa unor bariere naturale în timpul cuaternarului justifică marea diversitate floristică și prezența unor endemisme. Spre contactul cu tundra din nord, taigaua nord americană include molidul alb (Picea glauca) și zada americană (Larix americana). Pe teritoriul Alaskăi pădurea cuprinde molid (Picea sitchensis, P.nigra), țuga (Tsuga heterophylla), tuia (Thuja occidentalis), brad de balsam (Abies balsamea), pin (Pinus banksiana), chiparos de Alaska etc. În Canada este frecvent
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
sol, precum și lipsa unor bariere naturale în timpul cuaternarului justifică marea diversitate floristică și prezența unor endemisme. Spre contactul cu tundra din nord, taigaua nord americană include molidul alb (Picea glauca) și zada americană (Larix americana). Pe teritoriul Alaskăi pădurea cuprinde molid (Picea sitchensis, P.nigra), țuga (Tsuga heterophylla), tuia (Thuja occidentalis), brad de balsam (Abies balsamea), pin (Pinus banksiana), chiparos de Alaska etc. În Canada este frecvent molidul (Picea nigra), bradul de balsam (Abies balsamea), pinul de Banks (Pinus Banksiana), la
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
alb (Picea glauca) și zada americană (Larix americana). Pe teritoriul Alaskăi pădurea cuprinde molid (Picea sitchensis, P.nigra), țuga (Tsuga heterophylla), tuia (Thuja occidentalis), brad de balsam (Abies balsamea), pin (Pinus banksiana), chiparos de Alaska etc. În Canada este frecvent molidul (Picea nigra), bradul de balsam (Abies balsamea), pinul de Banks (Pinus Banksiana), la care se adaugă foioase: mesteacănul (Betula papirifera), plopul (Populus tremuloides, P.balsamifera). Taigaua nord-americană de la est de Stâncoși se caracterizează printr-o mare uniformitate de specii. Aici
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
Betula papirifera), plopul (Populus tremuloides, P.balsamifera). Taigaua nord-americană de la est de Stâncoși se caracterizează printr-o mare uniformitate de specii. Aici, alături de speciile endemice, cresc multe specii care se întâlnesc în pădurea de conifere europeană. Dintre elementele componente amintim: molidul de Canada (Picea canadensis) și alte specii de molid: Picea glauca, P.mariana, brad de balsam (Abies balsamea), pinul de Banks (Pinus banksiana) - cunoscut și sub numele de pinul Marrayana, zada (Larix laricina). Alături de conifere se întâlnesc foioase ca: mesteacănul
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
de la est de Stâncoși se caracterizează printr-o mare uniformitate de specii. Aici, alături de speciile endemice, cresc multe specii care se întâlnesc în pădurea de conifere europeană. Dintre elementele componente amintim: molidul de Canada (Picea canadensis) și alte specii de molid: Picea glauca, P.mariana, brad de balsam (Abies balsamea), pinul de Banks (Pinus banksiana) - cunoscut și sub numele de pinul Marrayana, zada (Larix laricina). Alături de conifere se întâlnesc foioase ca: mesteacănul papirifer (Betula papirifera), plopul balsamifer (Populus balsamifera), plopul tremurător
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
plopul balsamifer (Populus balsamifera), plopul tremurător (Populus tremuloides). O fizionomie aparte are pădurea din regiunea Marilor Lacuri și bazinul fluviului Sf.Laurențiu (pădurea laurențiană), unde se întâlnesc predominant coniferele: pinul alb (Pinus strobus), pinul roșu (Pinus resionosa), țuga (Tsuga canadensis), molidul, bradul. Spre limita sudică a acestei păduri apar și foioasele: mesteacănul galben (Betula lutea), arțarul de zahăr (Acer saccharum) frasinul american (Fraxinus nigra), teiul american (Tilia americana) etc. Și între cele două zone de țărm (atlantic și pacific) sunt diferențe
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
pădure variază de la câțiva km la cca. 500 km, iar în altitudine poate fi întâlnită de la 0 la cca. 1500m. Aceste păduri pacifice sunt relativ sărace în ceea ce privește numărul de specii. Specifice sunt: arborele hemlok (Tsuga heterophylla), arborele vieții (Thuja plicata), molidul de Sitka (Picea sitchensis), bradul Douglas (Preudotsuga mucronata, P.taxifolia), țuga (Tsuga heterophylla), tuia gigantică (Thuja plicata) - ultimele două fiind endemisme. Pe versanții văilor și pe platourile Cordilierilor din limitele pădurii de conifere domină speciile de arbori mezofili, ca bradul
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
punct de vedere al compoziției, fiind astfel și ușor de exploatat economic. Cei mai comuni arbori din acest biom sunt așadar: stejarul, fagul, alunul, ulmul, castanul, plopul, iar în America de Nord: nucul, arțarul, la care se adaugă și unele conifere: cedrul, molidul. O caracteristică a pădurilor de foioase este existența a trei straturi: stratul arboricol (cu arbori de până la 40m înălțime), stratul arbustiv (cu arbuști cu frunze căzătoare) și stratul ierbos. VI.2.1. PĂDUREA DE FOIOASE ȘI MIXTĂ DIN ZONA TEMPERATĂ
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
în care acestea avantajează cultivarea plantelor, și în special a cerealelor, variază în funcție de latitudine, climă și factori locali (Tabel 22). Din punct de vedere al climei, civilizația Cucuteni evoluează în perioada Atlanticului, care, pe teritoriul țării noastre, corespunde cu faza molidului cu alun și stejăriș amestecat. Această fază se caracterizează printr un grad de căldură și umiditate mai ridicat decât cel din ziua de azi (CÂRCIUMARU 1996, 20), asigurându-se astfel condițiile necesare practicării agriculturii. Un alt factor important în determinarea
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
insolubili (materie organică) 76,22%, cenușă 2,20% și umiditate 6,25% (Ahmad și al., 2009b). Analiza rumegușului de Hevea brasiliensis indică: umiditate 3,5%, materie volatilă 47%, cenușă 12,5%, carbon 37% (Vasanth Kumar și Porkodi, 2009). Rumegușul de molid are o compoziție chimică complexă și conține aproximativ 25% celuloză, 36% lignină și alți componenți, cum ar fi substanțe extractibile (constituenți polari și nepolari) (Simionescu și al., 1989). Lemnul de stejar are aproximativ 38,42% celuloză, 22-32% lignină, 23-29% hemiceluloză
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
pentru concentrația inițială de 200 mg L-1 există dovezi ale existenței a două etape consecutive controlate de difuzia în pori. Aplicabilitatea ambelor modele, Langmuir și Freundlich, în cazul adsorbției colorantului Basic Red 46 pe un amestec de rumeguș de molid și bentonit arată că sistemul de adsorbție implică atât adsorbția monostrat, cât și condiții de suprafață eterogene în condițiile experimentale date (Yeddou și Bensmaili, 2005). Același lucru se constată și în cazul adsorbției Albastrului de metilen pe rumeguș de cedru
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
suprafeței specifice: 13,3 (nuc); 11,5 (cireș), 10,0 (stejar), 9,4 (pin). Valorile estimate pentru stejar și pin sunt foarte apropiate de cele pentru turbă (9,0 m2 g-1) și cu 50% mai mari decât pentru lemnul de molid (6,4 m2 g-1) (Ferrero, 2007). Analiza termică a rumegușului de fag, a unor coloranți și a produșilor sorbent-colorant conduce la concluzia că mecanismul degradării termo-oxidative este specific și reținerea coloranților are loc pe celuloza din rumeguș (Odochian și al
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
echilibru peste 3. Adsorbția Egacid Orange, pe de altă parte, scade ușor și monoton cu creșterea pH-ului în întreg domeniul investigat, probabil datorită intensificării respingerilor coulombiene. În cazul adsorbției colorantului Basic Red 46 pe un amestec de rumeguș de molid și bentonit, capacitatea de sorbție scade de la 16,16 la 11,42 g mg-1 min-1 cu creșterea pH-ului de la 3 la 9, adsorbția fiind optimă la pH 3 (Yeddou și Bensmaili, 2005). Rumegușul de eucalipt este un material rezidual
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
al unei localități dispărute de pe Valea Mureșului, Moldeșth (cu variantele Măldești, Mulgești) din județul Timiș, Moldovița (depresiune și sat în Bucovina, vîrf lîngă Moldova Nouă), Moldovenești (vîrf de deal și sat în apropierea Clujului), Molivișu (vîrf în Munții Vlădesei), Vîrful Molizii (deal în Culoarul Orăștiei), Muchia Molvii (Munții Siriului), Dealu Molzii (Podișul Secașelor), Fundu Moldovei (localitate din județul Suceava). Intermediate sau corelate cu antroponimia au fost semnalate numele Moldoveanu (vîrf în Munții Făgărașului), Moldovanca (culme în Munții Călimani), Moldovoi (atestat documentar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și apelative fac și ele parte din familia lexico-to ponimică a numelui Moldova: moldovean, Moldoveanu, Moldo vanu, moldovenesc, moldovenește, Moldvai, Moldoveciu, moldoveancă („urzică moartă“). Asemănătoare formal cu numele Moldova și, de aceea, utile pentru analiza etimologică a acestuia sunt numele: Molid (sat din județul Suceava), Moletișu (vîrf în Munții Gilăului), Moldoviș (pisc de munte în Vîlcea), Molda, Moldea (nume de bărbați cu atestări vechi), Moldișul (pîrîu în Prahova), Valea Moldișului (toponim în Maramureș), zoonimul legendar Molda (cățeaua eponimă a „descălecătorilor“ străvechii
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
atașat unui nume de persoane, sau caracteristica locului, dacă e atașat unui apelativ: glogova < glogov, „cu păducei“). O soluție foarte simplă este cea oferită de Iorgu Iordan, care crede că Moldova provine dintr un entopic slav neatestat molidova, „locul cu molizi“ (la fel cu Lipova, „locul cu tei“), care, prin elidarea (dispariția) lui i neaccentuat, a devenit moldova. Onomasiologic, soluția este plauzibilă, pentru că entopicul a putut să denumească întîi valea (care era acoperită de molizi), apoi, prin metonimie, rîul care curgea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]