882 matches
-
propagates a fear. Think Neither fear nor courage saves us. Unnatural vices Are fathered by our heroism. Virtues Are forced upon us by our impudent crimes. T.S. Eliot, Gerontion I Săltau sprinten peste pământul desfundat, înțesat de gunoaie, grămezi de moloz și confuzia vegetală a schimbării de anotimpuri. Aerul infect de periferie industrială îi reținea și el, parcă, o fracțiune de secundă în plus deasupra noroiului înainte de aterizare, recunoscându-le pe deplin temeiul angelic al campaniei. Apariția insolită a Range Rover-ului
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
părinții își luau repede copiii și fugeau disperați din fața morții. Bombardierele veneau în formații compacte, producând un vuiet prevestitor de nenorociri. La câteva secunde după lansarea bombelor, izbucneau explozii care zguduiau pământul, asemenea unor cutremure. În timp ce clădirile se transformau în moloz, sfârtecând și înghițind oamenii sub dărâmături, trâmbe uriașe de praf și fum se ridicau spre cer, întunecând orizontul. Era iadul de pe pământ. Nu știai dacă în secunda următoare vei fi transformat în terci sau o lingură de cenușă. Privirile neputincioase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nu-l obosești și să veniți repede acasă. Da, mama, să n-ai nici o grijă, așa vom face. Mama ne-a dat bani de intrare și am plecat spre "Parcul Bibescu". Era o vreme minunată. Străzile însă erau pline de moloz, cărămizi, geamuri sparte, bucăți de acoperiș cu grinzi și table. Urmările bombardamentelor se vedeau la tot pasul. Am intrat în parc. Aleea principală era străjuită de o parte și de alta de arbori înalți și groși, având coroane uriașe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
neatinsă. Priveliștea e sfâșietoare. Se mai dezgroapă încă morți, se mai aud încă vaiete de sub dărâmături. La un colț de stradă trei femei boceau cu țipete ascuțite, rupându-și părul, sfâșiindu-și hainele, un cadavru carbonizat, scos tocmai atunci de sub moloz. Plouase puțin dimineața și peste toată mahalaua plutea un miros de noroi, de funingine, de lemn ars. Viziune atroce, de coșmar. N-am mai fost în stare să trec dincolo de Basarab - și m-am întors acasă, cu un sentiment de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
poetică sau nebună a ființei mele raționale dacă nu simte, atunci presimte cu siguranță ceva „dincolo”! Dar nu un „dincolo” de existență, ci aici, hic et nunc, odată cu milioanele de gesturi, reflexe, stări și așa-zise sentimente, dincolo de tot acest „moloz sentimental, moral și fizic” ce curge ca o morenă alpină de sus, din vârfuri - care vârfuri?! - spre vale - care vale, care șes?! - numit viață, dincolo - de fapt sub ea, În spatele ei, dar ce, „ea” are spate?! - „sub” sau „deasupra” ei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și definitiv În orele cele mai neașteptate ale nopții sau În situațiile cele mai „nepotrivite”, mai „neașteptate” ale vieții noastre, ale acelui „diurn” care ne aruncă, Împinge și Împotmolește În formele cele mai previzibile, abrutizante, dar și ciudate, ale acelui „moloz social” care adeseori ne face dacă nu să uităm, să dăm Însă pur și simplu la o parte ceea ce este esențial În noi, din „misia noastră” pe pământ, din „rolul nostru pe Terra” cum spune Th. Mann. Sigur, trebuie să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
adaptării În social, de fapt „nici nu există!”. Iar de un Nietzsche nici nu mai vorbim, abia după al doilea război, Americanii, ca și o bună parte din vechile culturi europene, l-au descoperit și venerat târziu, dezgropându-l de sub molozurile unor ideologii extreme, de stînga sau de dreapta, care au făcut din el marele mentor, dar și neobositul diavol! (E adevărat că nici pe solul cultural românesc nimic nu m-a ajutat să-l descopăr pe Nietzsche, În sensul adânc
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o scuză sau justificare, de Memorii. Ei bine, nu, va replica autorul acestor rânduri, tocmai acest subtitlu Îmi permite, sub scuza unor „segmente de existență”, a unor notații biografice - pe care unii comentatori le deplâng deja ca fiind insuficiente față de „molozul teoretic”! -, de a face acest amalgam, de a discursa, la modul „eseistic” cu adevărat, cu atâta nonșalanță despre una sau alta, provocând probabil iritarea unor spirite riguroase, obișnuite să trateze marile concepte ex cathedra. E aici reflexul romancierului care sunt
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o aviditate lacomă În acele straturi ale „memoriei” pe care nu le-a trăit niciodată! Sigur, scenele din trecutul cutărui personaj sunt Încărcate de detalii și mici acte care „s-au Întâmplat”, dar acestea, Îndrăznesc să spun, nu sunt decât „molozul”. Acel noroi sau argilă din care ingeniosul paleonotolog al psihicului deduce, inventând În același timp, lumi posibile care nu sunt „interesante” ca „material testimonial”, ca „dovezi ale unei existențe”, ale unei „trecute existențe” care să ne facă să Înțelegem acele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și căuta, niciodată nu am renunțat - nici noi și nici atâția alții, sute, mii, poate milioane, În fel și chip! -, nu am putut renunța la „ideea” că „el” ar fi, că există cu adevărat un sens În acest taifun și moloz, turbioane de protoni energetici și flamuri transparente și fâlfâinde de fraze cu Înțeles sau nu, numit existență, viață. În acest „ceva” care Începe și sfârșește, ca orice povestire sau basm, ca orice acțiune Îndreptată spre un scop, ca orice fenomen
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
-lea „descoperă” Încă o dată creștinismul - ca și colegul său Întru genialitate, contele Tolstoi! -, dar Într-o altă formă. Și, această „descoperire”, „revelație”, el ne-o „comunică” și nouă, nu numai prin talentul său de excepție, ci și prin structurarea Întregului „moloz uman”, „materie” epică În jurul acestei „idei” care, În fapt, răspunde unei Întrebări atît de stringente și de profunde, Încât nu și-o pune nimeni, sau... nu și-o pune la modul adecvat, apt de a-i găsi răspunsul: cum anume
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai adesea „pozau” chiar când o făceau cu geniu! - m-a ajutat să-mi „placă” literatura acelor autori europeni care-mi „semănau”. Nu prin scris sau idei, bineînțeles că nu, am amintit În repetate momente ale acestui text inabilitatea, cruditatea, „molozul” dezesperant al primelor mele texte; acestea m-ar fi proiectat Într-o disperare ultimă atunci, În pubertate și adolescență, dacă nu m-ar fi „sprijinit” și salvat o anume inconștiență și vitalitate a vârstei și a rasei; nu, ci printr-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a supărat „propunerea” lui Matei de a fi și eu „elucidat” la rându-mi, ca atâția prostănaci și vulgari impostori din jurul nostru social, cât mai ales „cecitatea” lui, incapacitatea sa de a decela reala mea fibră creatoare și ideatică din molozul gesticii mele provinciale și al ieșirilor mele, al „entuziasmelor” mele nepotrivite. Ca un rafinat metropolitan, Matei a învățat de la maeștrii săi bucureșteni, subțiri literați, că „nu trebuie să te emoționezi de nimic!”, acel nil admirari al lui Horațiu, deviza oricărei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ultimă săgeată slobozită din arc înaintea retragerii) că Wafq a transformat nu demult în loc de rugăciune pentru musulmani faimoasele "grajduri de cai ale lui Solomon", situate sub esplanadă, fără să întrebe pe nimeni nimic, și aruncând noaptea peste ziduri fragmente de moloz care conțineau poate probele materiale ale anteriorității prezenței evreiești în acel loc. Fiind întotdeauna clar că anterioritate în trecut înseamnă suveranitate în prezent. Acest scurt-circuit exploziv între cronologie și drept internațional (care ar obliga multe populații din lume să se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
împins la gestul radical de a părăsi Ieudul și a pleca, în septembrie 1989, în plin necunoscut la București. Și cu toate că, vreme de câteva luni, am lucrat ca muncitor necalificat la Casa Poporului și, imediat după Revoluție, la debarasarea de moloz a blocurilor avariate din apropierea fostului Comitet Central, simțeam că mă apropiasem de adevărata mea casă: aceea a comunității de semiexcluși pe care o reprezentau scriitorii; aici ți se putea acorda atenție în calitate de scriitor, aici exista un grup, cel al viitorilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cele mai groaznice, pe care le-am trăit, am fost trimis la Rovinari, o lună de zile, cu un grup de elevi, de 40 de elevi ș-am stat la Rovinari o lună de zile ș-am..., elevii au manevrat moloz de-acela, nu-mi vine cuvântul potrivit acum, cum se spune de la cărbune... S. P.: - Steril. D. G.: -...steril, exact, ăsta-i cuvântul, da. O lună de zile am stat la Rovinari în condiții inimaginabile, da ! Și am fost, pe
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
foarte bine la zăpadă, dar ei îl foloseau la nivelarea terenului, construcția de șosele. Compactoare, de asemenea, rulouri-compactoare, deci, care presează asfaltul și, mai erau încărcătoare frontale, deci, numai alea care au cupa aia mare în față și care ridică molozul. Toate erau produse de export. S. P.: - Așa numitele vole. C. G.: - Iran, Irak... mi se pare că și-n Egipt s-o exportat, la un moment dat. S. P.: - În Egipt erau silozuri pentru... ciment. C. G.: - Silozurile, iarăși
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
lor, sumedenie de amintiri și portrete marcate mai toate de accente emoționale și cultice. Destulă lume privește cu neîncredere producția de această factură, considerând-o lipsită de relevanță pentru că nu are spirit critic, cum și este prea adesea, cu toate că din molozul sentimental au putut fi degajate, câteodată, și aspecte interesante, mai ales prin aportul, fie și mini mal, de informație. Și pentru că voi veni eu însumi, în cele ce urmează, cu o amintire, vreau să menționez că o fac fără altă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
-i trezească pe cei morți și să refacă tot ceea ce a fost distrus. Dar o furtună sufla din Paradis și este prins în aripile sale... Această furtună îl conduce irezistibil în viitor, spre care pornește cu spatele, în timp ce grămadă de moloz din fața lui crește spre cer. Ceea ce noi numim progres este aceasta furtună" (Benjamin 2003, p. 392, italic în original). Să observăm că în figură lui Benjamin, atât îngerul disperat (istoricul sau istoria însăși), cât și "noi" (oamenii în general) care
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Guillermou, I. Negoițescu ș.a.) , pentru ca într-un fișier de Note să fie inventariat întregul sumar poetic al lui Eminescu, inclusiv cel din manuscrise, fiecărei poezii menționându-i-se datele de identificare necesare. Același lucru îl aflăm privitor la Variante. Exerciții & moloz pentru că "opera se constituie din poeme cu statut autonom, rezultate dintr-o supunere neabătută disciplinei clasiciste (așa-zisele antume), dar și din bucăți pe care nu le considera demne de publicare (postumele)", manuscrisele aducând dovada unui "proces de exercitare permanentizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
au avut proasta inspirație de a se alcătui exclusiv din potențiale materii prime, calcar, fosfați, sulf, sunt astăzi de-a dreptul rași de pe fața pământului. Calcarul poate ajunge var ori ciment și, după o vreme, din ce În ce mai scurtă, o grămadă de moloz. Fosfații ajung Îngrășăminte. Nu mă leg de necesitatea acestora, mai ales În ultimele două secole, de când evoluția demografică a devenit, dintr’o linie aproape orizontală, una aproape verticală. E vorba doar de exemplul unei tehnologii improprii, dușmănoase mediului. Roca fosfatică
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
spunea un om de spirit, munții se pot muta din loc, dar rămân alți munți de mutat... Ce-a uitat acela să spună e că acest proces e Însoțit de o creștere a entropiei mediului. Căci ca fosfogips, steril, zgură, moloz ori cenușă, acești munți artificiali nu mai au nici semeția, nici soliditatea și nici naturalul celor rași de pe fața pământului. Natura Îi va integra desigur, cu un mare preț totuși, dar anularea entropizării nu va putea fi niciodată deplină. Iar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mai vechi model arhitectural religios. Cea de-a doua biserică, ce se găsește în interiorul curții domnești, s-a înălțat, se pare, pe ruinele unui mai vechi lăcaș de cult din secolul XIII , fapt relevat de arheologi, care au confirmat că molozul provenit de la biserica din incinta curții, ruinată în 1330, a fost risipit în jurul noii biserici Sf. Nicolae Domnesc și în fața turnului intrării, în 1351-1352. Noul lăcaș, conservat până astăzi în stare bună, ctitorie începută de Basarab I, finalizată de Nicolae
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
pe stradă. Apoi mergeam s-o futem pe Monica, în grădină la Gagiu. Adică cum s-o futem, la lipsa noastră de utilaj de atunci? Ziceam doar. O duceam între ruinele unei case vechi, o trânteam pe niște grămezi de moloz și de-aici încolo nu mai știam ce ar trebui să-i facem și o trăgeam de păr, de nas. Dar așa trebuia să zicem, că o futem. Așa ne lăudam, dacă ne întreba cineva. Preluam doar violența actului. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
decoruri și recuzite din comedia acestei vieți, epave, ră mășițe și sfă râmături ale unei alte lumi și ale altui secol, supra viețuind Încă din greu până la declanșarea lor iremediabilă, până la dispariția lor fără speranță de Întoarcere, printre gunoaiele și molozul, greu de identificat, ale trecutului. I-am văzut, așadar, pe ultimii „muscali cu cauciuc“ din Piața Teatrului Național, monumentali eunuci În lungi livrele de catifea neagră și grea, megalici și obezi, deși lactovegetarieni, cu glas de femei și fețe Încrețite
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]