1,715 matches
-
zvârlit pe scări cu un picior în fund. Imaginația îi era complet otrăvită, bântuită de viziuni demonice, respingătoare. O revedea pe Hattie în chip de vrăjitoare, o zână rea, o ademenitoare în ispită, o păpușă diabolică aruncată în chip de momeală, care-i ruinase, cu nepăsare, inocența, libertatea. Și-o figura într-o uniformă albă, de infirmieră, zâmbind sardonic, înarmată cu o seringă și pregătindu-se să i-o înfingă în braț, pentru a-i întuneca mințile (Poate că așa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
șiret. S-a văzut și atunci că diversiunea nu este doar o mișcare iscusită și înșelătoare, ci de-a dreptul și una șireată, deseori păcălindu-l pe cel care cade în capcană. Marsile a mimat împăcarea, iar Carol a mușcat momeala. îndată, a căzut într-o a doua capcană. El a trimis la Marsile, ca mesager al păcii și om de încredere al său, pe bătrânul conte Ganelon, despre care se spunea că ar fi fost tatăl vitreg al lui Roland
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
cu condiția să-și supravegheze bine visele și să-și reprime rușinoasele momente de slăbiciune. Sprijinindu-se pe mărturiile unor bărbați învățați și chiar sfinți, autorul broșurii dorea cu înverșunare să apere "vitejia" masculină de perspectivele înfrîngerii și să demaște momeala folosită de diavol pentru atragerea spiței bărbătești în Infern, dar "vitejia" aceasta arăta foarte prost în demonstrațiile lui. Ea nu reușea decât să-mi trezească dorința de a mă lăsa "corupt", pregătindu-mă să descopăr că misoginismul e cea mai
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pădure, și vor da cu nasul de urma peștelui afumat, o vor lua: fie la stânga, fie la dreapta. Și se vor tot duce, preocupate de miros, căutând, găsind și înfruptându-se, cu bucățelele pe care tu le-ai risipit, drept momeală, vor sosi, dinaintea ta, ție, nerămânându-ți, decât, să ridici arma, să țintești și să dobori frumusețile alea, roșii ca soarele în asfințit, pe care, să le tot aduni, cât e toamna de lungă...Tot povestitorul acela spunea, că, e
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pe malul apei. De ce? Pentru că ne-a mers bine. Astai lauda peștelui. Nu doar. Nu, desigur. Ci, și a timpului, și a zonei din care și spre care a bătut vântul, a vitezei... Lasă-lasă... n-o mai lungi, că, dacă momelile n-ar fi fost cum au fost, și mișcările noastre nu ar fi fost cum au fost, nici capturile nu a fi cele care sunt. E, te-te, capturi,în aproape glodăraia asta de ape,încă tulburi, după ploaia de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cu Nicușor Melinte și cu tipa care-i solicita o întâlnire. Ce poantă dură! Ți-amintești? Am zis odată în emisie că nu știu care studentă cere pentru el melodia populară “De dor, bade, și de drag”. Melinte al nostru mușcă din momeală și se prinde în laț. Vine la noi, vrea să știe cine-i respectiva, cum arată, unde stă, în ce cămin, la ce cameră, ce studiază, mă rog, ca la Scotland Yard. Noi, nu și nu, că nu știm mai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
banalitatea văzului. A doua zi, Mark îl duse la pescuit. —Nu-i mare șpil, frate. Treburi de bază. Poate că fostul Mark te-ar fi învățat să legi niște musculițe și niște somni pitici mortali. Dar azi se lucrează cu momeală comercială. Râme de cauciuc parfumate, care-și târăsc cururile lor puturoase, de false nevertebrate, prin apă până când mușcă un biban mai fraier. Se descurcă oricine. Și copiii mici. Neuropsihiatrii. Cine vrei și cine nu vrei. Locul de pescuit era secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
grandoare. —Am ajuns. Ascunzătoarea secretă. Îi prindem și le dăm drumul, spuse Mark. Ăla care prinde cei mai mulți pești până la ora două e o ființă umană superioară. Pe locuri, fiți gata, start. Frățică, arăți de parcă n-ai pus în viața ta momeală în cârlig. Doar în legitimă apărare, spuse Weber. Tatăl lui îl luase cu el în fiecare vară, până când împlinise doisprezece ani - biban-soare pe un mic lac poluat chiar la ieșirea din Indiana. Tatăl lui îi spusese că peștele nu simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fii tu. Acum. Aici. Mark se uită din nou la apă, atât de înfrânt că nu mai era în stare nici măcar să se înfurie. Ei și, mă piș. Nici măcar nu sunt sigur că asta chiar e aici. Puse pentru amândoi momeală pentru bibani, nu pentru că ar fi sperat să prindă ceva într-un iaz atât de mic, ci pentru simpla plăcere de a o trage prin apă. Weber se minuna de propria-i inepție. Nu doar de faptul că nu prindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că soră-mea ar fi putut scrie...? Nu, e o nebunie. Ea e ca tine. Realistă până-n pânzele albe. Se ridicară și se uitară cum freamătul undițelor lor descrește până la nemișcare. Lui Weber i se îngustă câmpul vizual, hipnotizat de momeală. Aerul din jur se întunecă la fel ca lacul. Privi în sus, la plafonul de nori ca niște vinete tăvălite prin făină. Abia atunci simți stropii de ploaie. —Mda, confirmă Mark. Furtuni. Am văzut pe canalul Meteo că o să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în fața barăcii micuțe de la baza pasarelei. După o secundă urcă pe ea. Se uită la contor: ceva mai mult de doi kilometri și jumătate. Asta putea însemna două lucruri: Mai întâi, că era vorba de o capcană și de o momeală. Sau, dacă nu, soldații spațiali se săturaseră să respecte regulamentele. Evident, era posibil să fie o combinație: o capcană a Discipolului, ignorată de echipaj, sau un echipaj avertizat care nu lua avertismentul în serios. Una după alta, Gosseyn examină aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
în fața barăcii micuțe de la baza pasarelei. După o secundă urcă pe ea. Se uită la contor: ceva mai mult de doi kilometri și jumătate. Asta putea însemna două lucruri: Mai întâi, că era vorba de o capcană și de o momeală. Sau, dacă nu, soldații spațiali se săturaseră să respecte regulamentele. Evident, era posibil să fie o combinație: o capcană a Discipolului, ignorată de echipaj, sau un echipaj avertizat care nu lua avertismentul în serios. Una după alta, Gosseyn examină aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
decât își închipuie, cred, domnul Grosvenor. Trebuie de altfel să adaug, cu toată sinceritatea, că a existat și un alt considerent care i-a determinat pe savanți să respingă acest plan. Căpitanul Leeth susținea că oamenii meniți să slujească drept momeală monstrului trebuie să fie neînarmați. Pentru marea noastră majoritate, așa ceva e inadmisibil, căci orice om are dreptul să se apere. De aceea am votat pentru celălalt plan. Personal, sunt în favoarea planului domnului Grosvenor, dar continui să mă opun condiției puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
omorât, o să mor și eu odată cu dumneata! îi replică, foarte calm, Grosvenor. Vorbele astea părură să-l potolească puțin pe celălalt, deși continuă să bombăne: - Ce prostie! Nu se putea găsi o metodă mai bună decât folosirea unor oameni ca momeli? - Ba da, ar mai fi o cale, zise Grosvenor. - Care anume? - Să ne sinucidem! răspunse Grosvenor, foarte serios. Omul se zgâi la el, apoi se depărtă, bodogănind ceva despre cei puși pe glume idioate. Grosvenor se întoarse, zâmbind, către ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
bodogănind ceva despre cei puși pe glume idioate. Grosvenor se întoarse, zâmbind, către ceilalți oameni, și-și dădu numaidecât seama că le pierise cheful de a lucra. Atmosfera era încărcată. Toți erau "cu capsa pusă". Știind că sunt folosiți ca momeală, se temeau de moarte. Nimeni nu putea fi imun la această spaimă, deoarece voința de a supraviețui era înrădăcinată în însuși codul lor genetic. Niște militari cu pregătire superioară, cum era căpitanul Leeth, se puteau preface nepăsători, dar chiar sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pe Grosvenor să-i mai spună militarului o vorbă bună. - Mie mi-au fost întotdeauna simpatici militarii, zise un altul. Grosvenor, însă, nici nu auzea vorbele celor din jur. Se gândea din nou la faptul că oamenii erau folosiți ca momeală și că nici un grup nu va ști când anume va fi în primejdie un alt grup. În "momentul critic" - momentul în care mica pilăa atomică începea să producă o cantitate enormă de energie, fără a exploda - din țeava tunului, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
domnule căpitan, îi răspunse Pennons prin videocomunicator, și adăugă, pe un ton sumbru: am și pierdut cinci oameni și vom mai pierde cel puțin încă unul. - Ați auzit, domnilor? încă unul. Unul dintre noi va trebui, vrând-nevrând, să servească drept momeală! Glasul care rostise aceste cuvinte îi era cunoscut lui Grosvenor, deși nu-l mai auzise de mult. - Aici Gregory Kent, urmă glasul. Vă vorbesc din sala motoarelor, unde sunt la adăpost de primejdie. Doctorul Eggert vrea să mă rețină încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
conserve de pește. Apucă la întâmplare o cutie cu file de macrou și începu să-i învârtă închizătoarea. Peștele mustea în grăsime și îl scurse pe o farfurie. Erau bucăți mari, fără oase, doar carne albă, îmbietoare. Se întoarse cu momeala în prag și o puse pe trepte, în fața ușii. Nu avea cum să mai dea greș: o văzuse pe mâță de-atâtea ori cum hăpăia pește: căpățâni solzoase de crap de la mesele lui Godun și rasolul de la chermeze. O chemă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
INTRA UN ȘOBOLAN PE CORIDORUL ÎNGUST DE DINCOLO. UȘA SE ÎNCHIDEA ÎNDĂRĂTUL LUI ȘI NU SE MAI DESCHIDEA NICI O ALTĂ UȘITĂ DE LA VREUNA DIN CELE PATRU CUȘTI PÎNĂ CÎND NU SE TERMINA PRIMA PORȚIE. LA CAPĂTUL CELĂLALT AL CORIDORULUI ERA MOMEALA, ÎNĂUNTRUL CĂREIA SE AFLA UN MINUSCUL AMPLIFICATOR AL ARSENALELOR. ODATĂ ÎNGHIȚIT, ACEST AMPLIFICATOR SE ÎNCĂLZEA DE LA TEMPERATURA CORPULUI ȘOBOLANULUI ȘI DECLANȘA UN RELEU CARE DESCHIDEA UȘIȚA SPRE UN ȚARC LUNG, LAT ȘI ÎNALT DE DOISPREZECE METRI. DE ASEMENEA PUNEA ÎN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
de a ne lăsa conduși de criteriile lor. Ele urmăresc să ne lărgească orizonturile, încât să ne sustragă din frenezia noastră de scurtă durată, de a ne îndepărta de aviditatea noastră voită, și de a nu ne lăsa prinși de momelile care ne atrag doar în colivii aurite. Ele doresc să ne deschidă ochii în confruntarea cu noi înșine, încât să devenim capabili să ne acceptăm, să ne stabilim obiective proprii, să îndepărtăm înstrăinarea, să sfărâmăm posibilele constrângeri. O asceza există
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
Zeliha Îi invidia pentru capacitatea lor de-a sta nemișcați, pentru puterea de-a aștepta ore Întregi niște pești care nici măcar nu existau, sau, dacă existau, se dovedeau a fi atât de mici Încât nu puteau fi folosiți decât ca momeală pentru alți pești care nu aveau să muște niciodată. Cât de uimitoare era acea putere de a realiza atât de mult realizând atât de puțin, de a se Întoarce acasă, la sfârșitul zilei, cu mâinile goale și, cu toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să înțeleagă. Mimarea prostiei era cu evidență una din tehnicile sale favorite. Ce fel de raport? ă De la o sursă, scuipă Salitov. Deși și-a dat seama cu cine are de a face, nu se putea abține să nu muște momeala. ă De la o sursă de încredere, presupun? Salitov era în stare să-l pleznească pentru aceasta și nu înțelegea tonul cu care nemernicul de caporal își perimitea să îl ia la rost! Desigur, ce îl măcina pe Salitov era faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
place! Te vrea! — Hmm... murmură David uitându-se la Kitty, Încurajat de cuvintele lui Desert Rose. Kitty era uluită de minciuna sfruntată pe care o auzise. Nu era deloc plăcut. Desert Rose i-o flutura pe sub nas lui David, era momeala cu care voia să-l ademenească să-i asigure fondurile pentru film. Nu voia să curme visul prietenei sale, așa Încât tăcu și o lăsă să-și facă numărul. Desert Rose era nemiloasă. — Te place cu adevărat, dar e atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Înflăcărat. Ai parte de ceva compasiune doar dacă ești răpit În Orientul Mijlociu și-ți taie ăia capul! — Ai dreptate, dar măcar unul la un milion are șansa de-a da lovitura, se trezi Kitty susținând contrariul. — Da, cam asta e momeala! râse el. Taxiul Întoarse pe Sunset Boulevard și trecu pe lângă o clădire maiestuoasă, de culoare roz, Înconjurată de palmieri și de o grădină tropicală luxuriantă. — Acesta e faimosul Beverly Hills Hotel, zise Carlos. Multe vedete și mulți conducători din toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ar putea crea probleme, curiozitatea se scuză prima dată, de altfel nici nu merită, nu e nimic secret dincolo de ușa asta, pe vremuri era, dar acum nu, Dacă e cum spuneți, de ce nu scot inscripția, întrebă Cipriano Algor, E o momeală ca să aflăm care sunt persoanele curioase care locuiesc în Centru. Gardianul așteptă să se îndepărteze Cipriano Algor la vreo zece metri, apoi îl urmări până când întâlni un coleg, căruia, pentru a nu fi recunoscut, îi pasă misiunea, Ce-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]