3,149 matches
-
în epopee (cu multe episoade și apariții de basm, iar altele avându-și punctul de plecare în Ariosto) întemeierea Moldovei, prin împlinirea ursitei lui Bogdan, cel plecat în căutarea Cosânzenei. Bogdan este fiul lui Ciubăr-Vodă, simbol, după Vasile Lovinescu, al Monarhului ascuns, un restaurator mundi, iar Ileana este văzută - ca în poema eminesciană Miron și frumoasa fără corp - drept latura nepieritoare, sacră, pe care omul este chemat să o descopere în sine. Amănuntul pitoresc sau burlesc, ineditul unor imagini, de viziune
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
Ciocanu, Constantin Stamati. Viața și opera, Chișinău, 1981; Antoaneta Macovei, Meditația lirică românească (1800-1850), București, 1982, 71-73, 155-159; Scarlat, Ist. poeziei, I, 337-339; Negoițescu, Ist. lit., I, 13-14; Micu, Scurtă ist., I, 156-158; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 36-40; Vasile Lovinescu, Monarhul ascuns, îngr. Alexandrina Lovinescu și Petru Bejan, pref. Ștefan S. Gorovei, Iași, 1999, 113-146; Vasile Ciocanu, Contribuții istorico-literare, București, 2001, 7-52; Dicț. scriit. rom., IV, 322-323. S. C.
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
li se puteau atribui multe detalii istorice sau fabuloase pe care cei mai vechi scriitori greci le cunoșteau sau le inventau în legătură cu poporul nomad al geților, ce fusese plasat în cîmpiile din Rusia. Teodoric era lăudat peste măsură, era figura monarhului ideal. Dincolo de această atitudine encomiastică a autorului, nu putem să nu subliniem însă un nou mod de prezentare a popoarelor barbare, puse de-acum, din toate punctele de vedere, pe același plan cu celelalte popoare din vechime; și Isidor de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
timp de peste 40 de ani, să se mențină Într-un echilibru delicat În conflictele dintre cele două mari puteri coloniale ale timpului, Franța și Anglia. Reușesc să fie neutri. Acceptă dominația engleză, dar fără să depună jurământ de loialitate față de monarhul englez, și nu luptă Împotriva Franței. Întrețin, de asemenea, relații comerciale sistematice cu toate coloniile, și cele franceze din Nouvelle France, și cele engleze din Nouvelle Angleterre. În 1754, izbucnește Însă un al patrulea război intercolonial Între Franța și Anglia
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
literare ale lui D. sunt și cele câteva zeci de „stihuri politicești” ce prefațează textul tălmăcirii. Prin ordinul generalului P. A. Rumeanțev adresat mitropolitului Gavriil Callimachi, D. este însărcinat cu traducerea unei lucrări legislative, Nacazul (1767), care conținea o pledoarie în favoarea monarhului luminat, reprezentat de împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei. Tradusă după intermediarul grecesc al lui Evghenie Vulgaris publicat la Petersburg în 1771, Învățătură a însuși stăpânitoarei măriri Ecaterinii II s-a tipărit la Iași, în 1773. Mai mult indirect
DIMITRIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286780_a_288109]
-
la cei dintâi”390. Să nu ignorăm, în fine, nici teza autorilor Istoriei vieții private, care stabilesc o ierarhie între hainele prințului în funcție de gradul de întrebuințare. Hainele noi - spun ei - sunt pentru ceremonii, pentru prilejuri solemne, pentru festivități, indicând participarea monarhului la viața societății; straiele purtate erau îmbrăcate în zilele obișnuite (să ne amintim că între șubele Doamnei Voica a lui Mihnea Vodă cel Rău se afla și una „purtată”, (folosită); în fine, veșmintele uzate se purtau „acasă”, definind și ele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Locurile Sfinte. Donațiile generoase, ajutoarele, înzestrările trimise la Athos sau în țara Sfântă de un Alexandru Lăpușneanu, de Matei Basarab, ori Vasile Lupu (voievodul cu „hire mai mult împărătească” - Miron Costin), de Constantin Brâncoveanu au consolidat în Ortodoxie autoritatea micilor monarhi români (putem înțelege astfel gestul Doamnei Ruxandra, care după moartea lui Alexandru Lăpușneanu, poruncea ca, în ziua de Sfântul Nicolae, la Mănăstirea Dochiaru de la Sfântul Munte să fie rostite rugăciuni speciale pentru pomenirea lui „Pahomie călugărul, Ruxandra Doamna, Bogdan voievod
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Dumnezeu dar să-l rugăm în veci să-l odihnească împărăția sa viind să-l pomenească”92. Gloria celui mort proclamată de dincolo de mormânt Aproprierea unui fragment de eternitate, obținerea „nemuririi” au fost, fără discuție, obiective ale proiectelor funerare ale monarhilor și ale altor reprezentanți ai elitelor sociale. Le putem asocia acestor proiecte și pe văduve, pe soțiile care, supraviețuind soților, întreprindeau acte ce ținteau „pomenirea”. Voievozii au angajat cronicari de curte și le-au poruncit să le povestească faptele de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sale Împăratul Austriei, Francisc I, Împreună cu o pictură care Întruchipa un domn călare pe un armăsar. Am Îndrăznit să fac aceasta ca un adevărat supus austriac și pentru a-mi arăta - după o absență de douăzeci de ani - loialitatea față de monarh. Mărturisesc că dorința de a Îndeplini acest act de onoare În costumul adecvat a constituit și motivul pentru care am purtat costumul de Buhara de-a lungul călătoriilor mele prin Europa, În anii 1834, 1835 și 1836. Drumul parcurs din
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
auziseră un zvon conform căruia Împăratul sosise la Moscova și i se pregătiseră deja caii pentru a fi adus la Novgorod. Mă aflam așadar În mare primejdie, și anume să fiu aruncat În temniță și Împiedicat astfel să mă plâng monarhului. Prietenii mă Însoțiră până la hotel și nu mare ne-a fost mirarea când am găsit ușa camerei deschisă, iar o parte din lucrurile mele furate! Dar, mergând În grajd pentru a vorbi cu servitorul, uimirea noastră ajunse la culme când
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a promis drept recompensă un jaghir (ceva pământ), și ca urmare au fost duse pe malul opus al râului Ravi224. De atunci nu s-a mai auzit nimic de soarta lor. Înainte, trupele sikhșilor erau deseori trecute În revistă de către monarh sau de prinț, iar cu aceste ocazii unii au fost promovați sau răsplătiți pentru serviciile aduse. Acest obicei fusese abolit sub guvernarea lui Chund Kaur, care putea fi văzută doar de câțiva dintre oamenii săi de Încredere. Miniștrii și consilierii
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În scopul acesta se fac dese Întrevederi Între fruntașii sturdziști și cei drapeliști” . Pentru acest lucru Însă regele ar fi trebuit să Încalce principiul rotativei guvernamentale și să-i alunge pe conservatori de la putere după numai șapte luni de guvernare. Monarhul nu se poate hotărî În acest sens. Diplomatul austroungar Pallavicini considera „că este foarte puțin probabil ca regele să impună o schimbare de guvern la așa de puțină vreme după instaurarea celui de acum - și asta este În orice caz
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
europene au Încercat din nou să ridice problema drepturilor politice pentru evreii din România și să forțeze mâna guvernanților prin piedicile pe care financiarii evrei din Franța și Germania le puneau În calea Împrumuturilor). Guvernul avea și Încrederea regelui, deși monarhul nu și-a ascuns niciodată nemulțumirea față de felul direct, chiar brutal, al lui Carp și nici simpatia sa pentru o soluție de guvernare cu D. A. Sturdza, preferatul său Între oamenii politici români. Oricum, la 29 martie 1900 regele Îi spusese
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
la 31 ianuarie/12 februarie 1901, i-o spune În față lui P. P. Carp. La rectificarea lui Carp că el s-ar fi referit doar la faptul că regele cedează prea mult În fața intrigilor de partid și de club, monarhul răspunde sec: „Am informația dintr-o sursă prea sigură ca să nu fie exactă...” . P. P. Carp se prezintă cu un nou program de impozite: urcarea impozitului funciar, un impozit complementar, unul mobiliar și sporirea mai multor patente. Toate impozite directe
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
de Învățămintele rezultând pentru ele din catastrofa anului teribil” . Nici ieșirea din criză și nici nemulțumirea crescândă a categoriilor sociale atinse de măsurile de reduceri salariale ale liberalilor nu-l determină pe rege să accepte vreo măsură de relaxare financiară. Monarhul scrie În acest sens Mariei de Flandra, la 17/30 decembrie 1903: „În Camere, unde guvernul are o majoritate copleșitoare, lucrurile stau bine; dimpotrivă În țară crește nemulțumirea din cauza marilor reduceri de salarii, pensii și din diferitele ramuri ale administrației
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
derularea evenimentelor au trebuit să aibă În vedere două chestiuni importante: a) menținerea Unirii Principatelor realizată În virtutea autonomiei țării și având o durată perpetuă și un caracter irevocabil, nelegată de persoana fostului domnitor și b) aducerea pe tronul țării ca monarh constituțional a unui principe străin care să Întemeieze monarhia ereditară. Demersurile făcute și, mai ales, plebiscitul organizat Între 2/14-8/20 aprilie 1866, prin care, cu o majoritate covârșitoare, cetățenii Principatelor Unite s-au pronunțat pentru aducerea lui Carol de
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
fi fost potrivit cu această idee. Nu cunoaștem exact poziția lui Carol față de problema schimbării titlului. Este posibil ca acesta să o fi trecut pe un plan secundar din cauza complicațiilor externe apărute, o dovadă În acest sens fiind una dintre declarațiile monarhului, În care se arăta că guvernul român a hotărât să introducă noul titlu pentru țară, așa Încât „m-a surprins cu el” <ref id="47">47 Scrisoare Carol-Carol Anton, București, 7/19 noiembrie 1881, În Regele Carol I, tom II, p.
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
comandamentelor morale și de realizări practice ce decurg din ele” și că „va năzui, în aceeași vreme, să fie exponentul vieții culturale, sociale și economice ale celor trei ținuturi din Ardeal și Banat”. Deviza este „O Patrie, o națiune, un monarh!”. Apariția jurnalului va fi salutată de Elie Dăianu, fost director al „Tribunei” din Sibiu, precum și de o serie de importante fete bisericești. Sumarul divers și bogat se structurează în primul rând în rubrici de interes general, precum „Tribuna economică”, „Tribuna
TRIBUNA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290266_a_291595]
-
procurarea elementelor ce pot alcătui un model politic - model ale cărui subansambluri sistematizau sugestiile bizantine, o „clasicitate” a zonei și izbânzile tradiției proprii -, oricând convenabile într-un model cultural capabil să preleveze exemplaritățile, ordonate de regulă într-o imagine a monarhului. Resuscitarea în forme tot mai rafinate, mai complexe și mai elocvente a tradiției, care legitima și îi înregistra în paradigmă pe candidații la statutul de personaj exemplar, instalează un soi de emblemă configurativă a marilor inițiative (îndeobște culturale) puse la
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
L’incerto alleato. Ricerche sugli orientamenti internazionali dell’Italia unita, Milano, 1987, p. 16. </ref>. Prima observație privește așadar grupul și mecanismele de decizie specifice politicii externe românești. În România prebelică, diplomația a constituit domeniul rezervat al Regelui Carol I, monarhul fiind văzut - În condițiile vieții parlamentare - În România, ca și În multe alte state europene, drept singurul garant al continuității politicii externe. Maniera În care Suveranul României și miniștrii săi, asemenea, de altfel, majorității capetelor Încoronate ale acelei epoci, au
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
responsabilități material-militare suplimentare, menajarea relației cu Rusia) până la cele personale, dinastice. În particular, Încercarea oficialilor români de a da substanță alianței dinastice existente Între cele două case domnitoare s-a Împiedicat de la primii pași. Animozitatea ce domnea Între cei doi monarhi, Carol I și Wilhelm al II-lea, a transformat legătura dinastică dintr-un potențial atu al relațiilor româno germane, Într-o slăbiciune. În mai 1898, ministrul român la Berlin observa amar că „cei doi suverani nu se mai Întâlniseră personal
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
tot atâtea argumente, suficient de solide, luate În calcul de diplomația Puterilor Centrale. Călătoria Întreprinsă de Carol I la Berlin (august 1883), În calitate de naș la botezul fiului Prințului Wilhelm, și, apoi, șederea la Viena au oferit prilejul favorabil discutării, cu monarhii celor două state, a termenilor viitoarei alianțe. Aceasta urma să se concretizeze prin perfectarea unui tratat bilateral, românoaustro-ungar, cu caracter defensiv, la care să adere și Germania, proiect discutat și amendat În convorbirile directe dintre I. C. Brătianu, Bismarck și Kálnoky
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
acele „șanse astrale” pe care istoria le oferă, câteodată, minților geniale. Alcuin a beneficiat de sprijinul lui Carol cel Mare și de înțeleptul sfetnic al acestuia, Eginhard (770-840)2. Carol cel Mare, eroul romanelor cavalerești, a fost, în realitate, un monarh absolut ambițios și vizionar. Visul său era același nutrit și în zilele noastre: unificarea Europei. Mai precis, urmărea să-și consolideze imperiul european ridicat pe ruinele celui roman, cu ajutorul religiei creștine impuse diverselor populații printr-un sistem educațional coerent și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a-i supune, încă din copilărie, unui proces de rafinare spirituală și a-i face, astfel, capabili să ocupe importante funcții în stat. A luat naștere, în acest fel, un învățământ sui-generis, o școală imperială nobilă care-l însoțea pe monarh în desele și diversele lui deplasări. Această schola, care nu avea sediu fix, era foarte ambițioasă încă din vremea lui Pepin cel Scurt. Un biograf al lui Adalard - văr al lui Carol cel Mare - susținea că acest învățământ palatin nomad
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și „hrăniți (nutriti) de către rege”15. Pare sigur că depuneau față de rege și vechiul jurământ germanic de supunere și credință, vestitul truste 16, prin care se crea antrustionul regal; acesta era un corp militar religios aflat în imediata apropiere a monarhului, „garda regală nobiliară”, care trebuia să-l apere pe rege cu prețul vieții și să-i sporească strălucirea. Contrar legendelor, spre deosebire de anglul Arthur, Carol cel Mare nu s-a mulțumit doar cu cei câțiva chevaliers de la Table ronde; sfătuit, foarte
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]