1,878 matches
-
să renunț la aerul meu nenorocit și preocupat, acesta mă invita cu insistență să dansez, îmi adresa cu stângăcie, întrebări la care, din complezență, mă simțeam obligată să răspund corect, îmi istorisea cu de-amănuntul, exagerând în mod voit, întâmplări monotone, ce nu mă interesau. Când s-a turnat șampania în pahare, acesta a ciocnit cu mine și mi-a spus hotărât, privindu-mă în ochi, de parcă tocmai ne făcusem planuri mari, împreună: - Știi pentru ce! - Desigur, i-am răspus, deși
LOGODNICUL MEU, FRED (PARTEA A TREIA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377913_a_379242]
-
Acasă > Strofe > Atașament > MONARH Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1886 din 29 februarie 2016 Toate Articolele Autorului MONARH Când filosoful nu mai este rege Și se transformă iarăși în pion, Pe tablă jocu-i fad și monoton, Și nimeni nu-l mai poate înțelege. I-a ruginit coroană în carbon, Nici el măcar nu o mai poate drege. Cand de la semeni ironii culege, El tot mai vrea să fie campion. Obstacole... le trece câte unul Și nimănui
MONARH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378055_a_379384]
-
nu vrea sub nicio formă să amplifice scandalul provocat de fostul ei soț. Acest lucru a făcut ca și vizitele ei să fie mai rare. E singura persoană lângă care am petrecut atâta amar de timp. Începuse să fie chiar monoton, iar o pauză se impunea de la sine. Adevăratul motiv era însă altul. Vecinii începuseră să șoșotească, lucru extrem de neplăcut pentru o femeie singură, hărțuită constant de un soț lamentabil, dispus la orice compromis în afară de desfacerea căsătoriei. Virgil Ardelean, administratorul clădirii
DRUMUL APELOR, 40 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376329_a_377658]
-
De aproape un an, de când m-am întors, viața mea decurge liniar și monoton alături de d-na Florescu, la care, între timp, m-am mutat, bucurându-mă de toată grija și atenția sa. Duc o viață de familist resemnat, iau în greutate ( am ajuns la aproape o sută de kilograme și sunt în creștere
DRUMUL APELOR, 39 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376328_a_377657]
-
Acasă > Poezie > Credință > CURCUBEU Autor: Dania Badea Publicat în: Ediția nr. 1951 din 04 mai 2016 Toate Articolele Autorului Curcubeu... Ploua albastru, abisal deasupra sufletului meu, O ploaie insistența, monotona și mi- e greu. Nimeni nu știe, nu vede peretele de sticlă De după care va privesc, cerul s- a-ntunecat și se despica. Aș vrea să evadez, dar nu- mi cresc aripi Să zbor, sunt zăvorâta, cum să -nfiripi Scăparea
CURCUBEU de DANIA BADEA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376516_a_377845]
-
show al unei cunoscute secte răspândită prin toată lumea. Într-adevăr, la ora fixată a apărut un românaș mărunțel, râs în cap, îmbrăcat într-o cămașă și un pantalon incolor. Timp de o oră, mărunțelul ne-a vorbit, pe un ton monoton, despre Reincarnare, Nirvana, iubire spirituală, meditație și alte scopuri nobile. Efectul asupra asistenței, în jur de treizeci de persoane, cu vârste între 10 și 90 de ani ar fi fost o relaxare totală, spre adormire. Noroc cu copii, care nefiind
DANSURI INDIENE LA....... BUȘTENI de RADU OLINESCU în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375955_a_377284]
-
evident, solista. Toate dansatoarele aveau celebra pată roșie între sprâncene, ce le apară de rele (bărbați, demoni, etc). Partea două a spectacolului a cuprins dansurile, (mult așteptate), însoțite dintr-o prealabilă și inevitabilă explicație a mărunțelului, urmată de un cântec monoton al solistei, în timp ce dansatoarele tinere se onduiau în ritmul tobei. Ritmul era lent, dominat de toba, iar fluierul și surcelele erau acoperite de glasul solistei. Spre surprinderea mea, asistenta părea captivata, iar vre-o zece persoane fotografiau spectacolul. Lîngă mine
DANSURI INDIENE LA....... BUȘTENI de RADU OLINESCU în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375955_a_377284]
-
sau scoică, deci lipsită de pește. Doar calcanul își mai face apariția arareori, sau câțiva guvizi rătăciți printre algele fixate fragil și temporar pe fundul mării. Acolo, mai mult de un kilogram de pește nu am prins, iar timpul trecea monoton. Creștea și starea mea de neputință și nervozitate. Când s-a mai risipit ceața dinspre oraș, m-am putut îndepărta de mal și am orientat barca spre direcția bună, ținând cont de reperele malului. În sfârșit, după alte zeci de
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375975_a_377304]
-
versurilor sale este predominant alert, topica neobișnuită și arborescenta, iar tonalitatea accentuat incantatorie. Ioate acestea creează o atmosferă și o tensiune lirica anume, cu inserții în zona folclorului autohton, jocuri de rime și irizări de lumină. Limbajul nu e deloc monoton, el se reconstruiește continuu, se reinventeză trecând de la un registru la altul (popular, familiar, religios etc.), cu versuri căzând grăbite în albia poemului, atașându-i-se, formând întregul, compact, spectaculos, retoric. „Periplul prin neant” al autorului se compune din trei
„PERIPLUL UNUI POET” (RECENZIE) de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376029_a_377358]
-
găsesc încă de la început în modelul democratic: însăși suveranitatea populară duce la existența grupurilor de presiune, pentru că, e clar, nu toți pot conduce; când statul e adus deliberat la o stare de slăbiciune, afirmă Tocqueville, exaltarea societății civile devine agitație monotonă; sistemul deciziilor luate de majoritate descurajează apariția oamenilor de anvergură; sterilitatea intelectuală într-o lume axată doar pe afaceri - omul nu e niciodată invitat să se detașeze de pragmatic, de unde rezultă conformism moral, spiritual, cultural, pe scurt, mediocritate. După anul
MODELUL DEFORMAT. AMERICA DE LA TOCQUEVILLE LA CARTER, DE THOMAS MOLNAR de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376597_a_377926]
-
barul. Marile orașe de astăzi din SUA păstrează ceva din această organizare a spațiului; cele mai importante clădiri sunt cele comerciale, mall-urile, băncile, clădirile bursei. Conformismul este doar o urmare a lipsei reperelor tari. Tocqueville însuși a observat uniformitatea monotonă, însoțită de agitația ce încearcă să o depășească (sau să o mascheze) pe prima, fără să poată aduce cu adevărat ceva nou. La început, conformismul a avut ca principală sursă societatea atotputernică, apoi creșterea accentuată a rolului președintelui, iar în
MODELUL DEFORMAT. AMERICA DE LA TOCQUEVILLE LA CARTER, DE THOMAS MOLNAR de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376597_a_377926]
-
nespălate. Și bineînțeles, nu este vorba nici de atât de des pomenitul paradis al copilăriei, pierdut odată cu inocența acelor ani, deoarece copilăria petrecută de Costel în Puchenii Mari, departe de a fi inocentă, era și ea la rândul ei, destul de monotonă, deoarece se limita la cele trei cafteli pe care le încasa de la părinți, pentru furatul țigărilor, sau pentru că punea apă în sticla de drojdie după ce se făcea mangă, plus, aleatoriu desigur, gogelile năprasnice primite de la frații mai mari atunci când îi
UN ET ÎN DILEMĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376662_a_377991]
-
Filtrată de simțuri, realitatea își ocupă din nou locul predestinat. Recenta aură semantică îi vine perfect, camuflând-o în cotidianul cel mai plat cu putință. Cu alte cuvinte, lucrurile se trudesc să-ți umple viața cu prezența lor sufocantă și monotonă. Să purcedem, cititorule, mai la vale! Costel Zăgan, 58 PLUS X (1) Referință Bibliografică: 58 PLUS X / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2340, Anul VII, 28 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Costel Zăgan : Toate Drepturile
58 PLUS X de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376798_a_378127]
-
întrebări,aceleași, mereu aceleași, mă sfredeleau ,îmi ciocăneau tâmplele:" Dece altele da? Dece nu eu? Ce-mi lipsește mie? Sunt eu spurcata? De neatins? Pe veci inaccesibila?" Totuși, un singur mesaj îmi traversa visele, răsunându-mi la ureche că un monoton refren: Tu ; fără voia ta,m-ai părăsit! Și iată că viața toată ți-o petreceai în așteptare, febrila așteptare a reîntâlnirii noastre, care întârzia atâta... Viețuiai într-un coridor,un lung coridor care într-o bună zi,avea să
DRAGOSTE PIERDUTĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376790_a_378119]
-
de metri), cele peste 100 de trasee stabilite aici începând cu anul 1958, când s-a reușit prima escaladare, se numără printre cele mai dificile și mai renumite de pe glob. Peste vale domnește o liniște atot-temporizatoare, deranjată doar de tunetul monoton al apei care se prăvălește din cascada Nevada, de la o înălțime de aproape 800 de metri. Jumătate din ea se pulverizează pur și simplu pe parcurs, transformându-se într-un curcubeu semi-permanent. Cu cei 739 de metri de cădere, cascada
YOSEMITE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375251_a_376580]
-
Giovani Papini, Lev Nicolaevici Tolstoi, cunoscut mai ales prin romanele Ana Karenina și Război și pace, este un fel de Podnîșev rătăcit printre acordurile Sonatei Kreutzer a lui Beethoven. Ducând în spate povara unei tinereți depravate și a unei maturități monotone, alături de o soție incapabilă să-și depășească propriile umori, pe care o tratează ca pe-o amantă, făcându-i doisprezece copii și obligând-o să-i fie secretară, în ultimii ani ai vieții își descoperă tendințele homosexuale alături de Vladimir Certkov
SONATA KREUTZER de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372670_a_373999]
-
albă cu dantela cusută/ în ajunul paștelui în care a plecat/ gesturi. doar atât cât durează un vis. O altă evidență stilistică este aceea a repetării verbului a mușca - devenit simbolul durerii, al persistenței rănilor în carnea vie a vieții monotone, umplută la refuz de singurătate: simțeam cum cineva ar mușca din mine/ ca dintr-un măr copt/ aluviuni; timpul mușcă din marginile trupului/ ca dintr-o halcă sfâșiată/ oricum nu mai contează/ e târziu/ eu voi pleca la tata; moartea
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
alte cuvinte - spune tot Părintele Stăniloae în aceeași lucrare - el poate ajuta să regăsească un conținut mai substanțial, să-și întărească rădăcinile adânci înfigându-le într-o mai mare profunzime a vieții, fără de care existența umană este de o uniformitate monotonă și lipsită de semnificație. O trăsătură caracteristică a acestei societăți este aceea că omul se simte în ea mult mai singur, decât în societatea de ieri în care nu lipsea preocuparea pentru Dumnezeu, lipsindu-se așadar, de comuniunea sfinților, a
SFANTUL NICODIM DE LA TISMANA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372659_a_373988]
-
sau scoică, deci lipsită de pește. Doar calcanul își mai face apariția arareori, sau câțiva guvizi rătăciți printre algele fixate fragil și temporar pe fundul mării. Acolo, mai mult de un kilogram de pește nu am prins, iar timpul trecea monoton. Creștea și starea mea de neputință și nervozitate. Când s-a mai risipit ceața dinspre oraș, m-am putut îndepărta de mal și am orientat barca spre direcția bună, ținând cont de reperele malului. În sfârșit, după alte zeci de
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372769_a_374098]
-
alte cuvinte - spune tot Părintele Stăniloae în aceeași lucrare - el poate ajuta să regăsească un conținut mai substanțial, să-și întărească rădăcinile adânci înfigându-le într-o mai mare profunzime a vieții, fără de care existența umană este de o uniformitate monotonă și lipsită de semnificație. O trăsătură caracteristică a acestei societăți este aceea că omul se simte în ea mult mai singur, decât în societatea de ieri în care nu lipsea preocuparea pentru Dumnezeu, lipsindu-se așadar, de comuniunea sfinților, a
MODERNĂ ŞI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA VIEŢII SECULARIZATE DE ASTĂZI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372969_a_374298]
-
de râme până la ora culcării. Știind că ne așteaptă un drum obositor, cu multe ore pe apă, pe calea ferată și prin gări, ne-am culcat devreme, să fim la ora șase în picioare. Drumul de întoarcere a fost mai monoton decât cel de sosire în deltă, nemaiexistând același interes ca în prima parte. Nici de bere nu mai aveam chef... Uitasem frumusețea clipelor de pe insula noastră și abia așteptam să ajungem acasă... Parcă eram plecați de o lună, nu doar
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
de râme până la ora culcării. Știind că ne așteaptă un drum obositor, cu multe ore pe apă, pe calea ferată și prin gări, ne-am culcat devreme, să fim la ora șase în picioare. Drumul de întoarcere a fost mai monoton decât cel de sosire în deltă, nemaiexistând același interes ca în prima parte. Nici de bere nu mai aveam chef... Uitasem frumusețea clipelor de pe insula noastră și abia așteptam să ajungem acasă... Parcă eram plecați de o lună, nu doar
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
încearcă să ajungă la creastă (am sângerat și vom sângera pentru toate crestele Ardealului). Câți vor ajunge sus? Și cei care vor ajunge cât vor sta acolo? Câteodată mi se par atât de inutile jertfele noastre. Tunul bate mereu, sinistru, monoton, în ritmul morții. Oare mai există oameni fericiți în lume? Fericire înseamnă: un somn bun și o mâncare caldă“. La 10 octombrie 1944, din Căpușul de Câmpie, jud. Cluj, îi scrie: „Am început să mă obijnuiesc cu războiul. Sunt totdeauna
70 DE ANI DE LA MOARTEA POETULUI EROU ION ŞIUGARIU de ION DUMITRU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376116_a_377445]
-
fraze aspre, șovăind nervoase,/ Așezăm sfârșitul-nainte de-nceput,/ În timp ce iubirea, presimțindu-și destinul,/ Amarnic se zbate.” (Vorbe fără trup) Urmează momentul auroral al împlinirii: “Mă ghemuiesc în inima ta/ Mă-ncălzesc la flacăra sângelui tău,/ Adorm în bătăile surde, monotone,/ Hipnotice/ Ale tobelor tale” (Odihnă). Cea mai mare parte a poeziilor de dragoste o reprezintă neîmplinirile: “Vorbele dulci tânjesc să m-ajungă din urmă;/ Lângă fereastră aștept să revii,/ Moale așternându-mă/ Pe giulgiul parfumat/ Țesut din păr de stele
MARILE ARDERI ÎN POEZIA FLAVIEI COSMA , AUTOR LUCIAN GRUIA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379728_a_381057]
-
din acest an mi s-a părut mai sărăcăcios, era multă lume, ca de obicei, muzică tradițională însoțită de rotocoale de fum de la grătarele cu mici, mulți meșteri populari, dar în comparație cu anul precedent, când mersesem la Târg cu Ovidiu, părea monoton, parcă lipsit de haz, ceea ce nu m-a împiedicat să mă foiesc și să mă uit cu luare- aminte peste tot. Am admirat, privind cu atenție, tot ce era pe acolo: icoane din lemn, ulcioare, bijuterii din os, argint și
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]