5,311 matches
-
două, ar întoarce șase ca să fie lovită. Bunătatea ei supraomenească, fragilitatea, totala lipsă de apărare acționează însă ca un cocteil excitant pentru „blânzii” locuitori ai Orașului Câinilor. În cele două ore și ceva ale filmului, ei se transformă în niște monștri, în niște torționari pe lângă care soldații romani care-l biciuie la nemurire pe Iisus par comici. De fapt, nu se transformă, ci ies la lumină, ca într-un film cu aliens, creaturile dinlăuntrul lor. Monstruozitatea nu e rodul unor alterări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
-o aproape instantaneu cu fenomenul acela răvășitor, am trăit niște clipe nu tocmai plăcute. Pentru că una este semnul lui Dumnezeu, și cu totul altceva să te așezi pe un scăunel atunci când în intimitatea pantalonașilor ăia de stofă zace un asemenea monstru de mazăre revoltată. Ca să n-o mai pun la socoteală pe tovarășa Stănescu, care, cu simțurile ei antrenate în detectatul spurcăciunilor, a rostit cu o forță crudă întrebarea retorică „care s-a căcat pe el“ și apoi, ca o consecință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o bucată de întuneric care gonea spre noi, cuvintele dispăruseră ca de obicei (oricât se străduiau să rămână scrise, erau șterse, literă cu literă), cumva, nu știu cum, pentru că nu mă puteam uita de frică, Matei l-a atras înspre lumina bucătăriei, monstrul a căzut în capcană, era cam târziu pentru el, oricât de înverșunat părea să fie să ajungă până la Matei, să-l hipnotizeze, să-l încremenească, am apucat să trag cu coada ochiului, să-l văd orbit, începând să se destrame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fărîme. O, ce visuri !) Curând, ne luptam cu toții pentru cele douăsprezece mameloane : Sweeny, Chucky, Luweena, Feenie, Mutt, Peewee, Shunt, Pudding, Elvis, Elvina, Humphrey, Honeychild și Firmin (adică eu, al treisprezecelea copil). Mi-i amintesc pe toți, foarte bine. Erau niște monștri. Chiar și așa cum erau, orbi și golași, În primul rînd golași, tendoanele și mușchii le pulsau deja vizibil În membre, sau așa mi se părea mie atunci. Eu am fost singurul născut cu ochii larg deschiși și acoperit cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
propria imagine. Era ușor să mă țin departe de oglinzi, Însă cu ferestrele și jențile mașinilor era o altă poveste. Ori de cîte ori mă zăream razant În vreuna dintre acestea, eram pe loc oripilat, de parcă aș fi văzut un monstru. Firește, Îmi dădeam seama imediat că monstrul sînt de fapt eu, și n-am cuvinte să descriu tristețea copleșitoare ce se pogora asupră-mi. Așa că am apelat la un mic truc mental : ori de cîte ori se Întîmpla asta, În loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
departe de oglinzi, Însă cu ferestrele și jențile mașinilor era o altă poveste. Ori de cîte ori mă zăream razant În vreuna dintre acestea, eram pe loc oripilat, de parcă aș fi văzut un monstru. Firește, Îmi dădeam seama imediat că monstrul sînt de fapt eu, și n-am cuvinte să descriu tristețea copleșitoare ce se pogora asupră-mi. Așa că am apelat la un mic truc mental : ori de cîte ori se Întîmpla asta, În loc să zic „ăsta sînt eu” și să izbucnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de la picioare și-mi spun toate poveștile minunate, cînd Încep să visez, cum Îi spun eu, adică iau bucăți fără sens din viață și le dau un Început, un mijloc și un sfîrșit. Visurile mele conțin totul - adică totul, cu excepția monstrului din oglindă. CÎnd visez o frază ca „Muzica se stinse și, În tăcere, toți ochii se fixară asupra lui Firmin, care stătea demn și fără să clipească În pragul sălii de bal”, nu văd niciodată un șobolan subnutrit și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pușca și Îl omoară. M-am bucurat că s-a terminat odată cu povestea asta, Însă l-am văzut pe Jerry ștergîndu-și lacrimile. Am rămas și la celelalte filme din program. CÎnd s-au terminat și Drumul către San Antone și Monstrul dement, se apropia deja de miezul nopții. Am sperat că o să Încheie cu Ginger Rogers, ca să vadă și Jerry scena cu moartea și transfigurarea, Însă În locul ei a fost Charlie Chan. La miezul nopții, cînd celebrul chinez a dispărut de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mele nu fusesem puternic sau rapid. Acum șonticăiam, și nu mai eram nici tînăr. Îmi era foame tot timpul. CÎnd aveam să Încep și eu să mănînc animale moarte ? Sau aveam, oare, să fiu handicapat de scrupule omenești, rămînÎnd un monstru pînă-n ultima clipă a vieții mele ? Noaptea, rigolele erau pline de șobolani fugind să-și scape pielea. Mi s-a părut că-mi zăresc vreo doi dintre frați, Însă n-am fost sigur. Trecuse mult timp, și șobolanii seamănă foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pentru o crimă de care se știa vinovat. Rowe era obsedat de un ideal primitiv al justiției, căruia dorea să i se conformeze. Totdeauna dorise să trăiască În acord cu acest ideal. Un criminal e considerat de opinia publică un monstru, dar În sinea lui, El se vede de obicei ca un om oarecare, un om care bea ceai sau cafea la micul dejun, care citește cu plăcere o carte bună - poate mai degrabă o biografie romanțată decît un roman - care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se străduiește să-și mențină o bună condiție fizică, deși suferă, poate, de constipație; un om care iubește pisicile sau cîinii și care are anumite opinii politice. Monstruos e doar criminalul bun la suflet. Arthur Rowe era un astfel de monstru. Copilăria lui se desfășurase Înainte de Primul Război Mondial, iar copilăria e o vîrstă care lasă urme de neșters În sufletul oricăruia dintre noi. Convingerea că nu se cuvine să facă nimănui rău fusese sădită de timpuriu În sufletul lui; dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
toți prietenii, afară de dumneata. — Ai avut mulți prieteni? Îl Întrebă ea, cu o undă de mîhnire În glas. Presupun că am avut destui, ca orice om de vîrsta mea, răspunse el, și adăugă rîzÎnd: Sau poate crezi că-s un monstru... Domnișoara Hilfe continua să rămînă gravă. Am să revin, crede-mă. Mi s-a spus să mai revin. Vor să știe cînd vei Începe să-ți recapeți memoria... — Înțeleg. Iar dumneata ești singurul reper pe care mi-l pot oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
scrisoare deschisă, adresată lui Vadim și publicată în presa națională: «[...] în cei zece ani de când vă cunosc, ați fost fascinat de metodele lui Goebbels (propagandistul lui Hitler): Mai întâi deformează-ți oponentul, după care prezintă-l lumii ca pe un monstru. Metodele sunt simple: unele fapte concrete (un nume, un loc, o dată), după care o mulțime de neadevăruri. Așa ați procedat mereu, incorect și necinstit. Așa ați adus nenorocirea asupra unor oameni și asupra unor familii întregi ...Mulți dintre ei s-
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
am întâlnit om care să aibă o mai slabă aderență la valori ca românul. De când există România, nici un intelectual n-a murit pe o idee, vreau să spun că nici unul nu s-a substituit vreunei idei. Intelectualul obsedat este un monstru la noi. Îndoiala de sacrificiu este o notă diferențială a românului. Credința în inutilitatea jertfei este așa de organică, încât ar trebui o febră asemănătoare epocii de martiri ai creștinismului pentru a convinge acest popor amărât de sensul spiritual al
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
închisoare pentru toate prostiile din lume: jaf simplu, jaf triplu, jaf armat, atac cu armă albă, atac cu armă gri, organizare de răscoală, lupte de stradă, sărutări vinovate, chiul, pescuit fără permis. Chiar și aici, în penitenciarul ăsta plin de monștri, am o oarecare notorietate. Băieții mă respectă și trec pe partea cealaltă a culoarului când mă văd venind, mândru, încă tânăr, încă frumos, cu privirea bestială atât de des văzută pe paginile unu, trei sau șaisprezece ale tuturor ziarelor, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o bucătărioară (kitchenette) și o baie cu cadă și veceu. În respectiva baie și intră, se spălă pe mâini și se așeză pe veceu, care era probabil cel mai scump obiect din apartament. Un Kigano Ito VXA -T 1800. Un monstru sacru al veceurilor, costase 8600 de dolari și avea: - douăzeci de programe de tras apa și șters la cur; - nouăzeci de voci; - procesor de patru gigahertz; - program de autocurățare cu trei viteze; - program de autodezinfecție; - creier electronic; - fön cu zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mă mai cauți! - Nu adresa ta am cerut-o... - Ești un inconștient... - Eu? Nu vreau să-mi semene nimeni, să-mi poarte nimeni numele... De ce? Nu e nimic grozav în mine ce-ar merita să fie păstrat... Nimic! - Ești un monstru! - Dispari... eu n-am nevoie de nimeni... nicodată n-am avut... Ha-ha, doar nu vrei să-ncep acum? N-am nevoie... Terminasem de rupt toate scobitorile și de sfâșiat șervețelele. Ana s-a îndreptat spre ușă. - Voievoade... Taică-meu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
baleniere și, cu toate că Îl desfigurase pe loc, tăindu-i nasul, porecla rămăsese printre marinari și nu se mai găsise nici un vapor, port, bordel sau cîrciumă În care să nu fie cunoscut, de atunci Încolo, drept Iguana Oberlus, cel mai Înspăimîntător monstru cu chip de om care străbătea mările. Din ziua În care un șiș mai iscusit decît al său Îi lăsase o cicatrice Înfricoșătoare care Îi atingea un ochi - singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela monstruos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
abrupt, de la Înălțimea cărora se aruncau În mare, În salturi incredibile. Nu era mult, ce-i drept, iar el știa asta, dar măcar acolo, În Hood sau Insula Spaniolă, nu venea nimeni să-i strige În față că e un monstru, un „fiu al lui Scaraoțchi”, Întruparea Diavolului Însuși. Iar asta era mai mult decît avusese vreodată Iguana Oberlus. Îngrămădite ca niște struguri pe un ciorchine prea Îndesat, iguanele marine - de un negru murdar și cu o amenințătoare creastă spinoasă - se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Cu dreptul pe care l-ați avut voi pînă acum să mă umiliți, disprețuiți, jigniți și loviți de cînd mi-aduc eu aminte - făcu o pauză scurtă și Îl privi fix, cu ură. Mereu m-ați asigurat că sînt un monstru și ați repetat asta de atîtea ori, că am terminat prin a mă ascunde aici, pe stînca asta cheală, spuse el trăgînd aer În piept, după un asemenea discurs lung, cu care nu era obișnuit. Dar m-am săturat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
situație ca și el, dinaintea ființei celei mai oribile și mai Înspăimîntătoare pe care o văzuse vreodată, chiar și În cele mai cumplite coșmaruri ale sale. Orice Încercare de comunicare se dovedise dintru bun Început zadarnică, Însă repeziciunea cu care „monstrul” se Înfuria și teroarea fără margini pe care o arăta metisul o făcuseră să priceapă pînă și pe nevolnica lui minte, obișnuită dintotdeauna să primească ordine, că nu era nici locul potrivit, nici momentul pentru a-și schimba atitudinea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mintea lui era teribil de confuză și deseori se Învinovățea că se grăbise să ia decizia de a-și executa bătrînul tovarăș de cazne, Îmboldit fără Îndoială de o panică evident exagerată. Georges acționase vitejește atunci cînd se răzvrătise Împotriva monstrului și Își ridicase viața pentru a-i elibera, iar el, prietenul lui, răspunsese la acest gest de curaj tăndu-i capul, cînd reacția logică ar fi fost aceea de a pune mîna pe maceta oferită și de a se năpusti asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și Își ridicase viața pentru a-i elibera, iar el, prietenul lui, răspunsese la acest gest de curaj tăndu-i capul, cînd reacția logică ar fi fost aceea de a pune mîna pe maceta oferită și de a se năpusti asupra monstrului fără a-i mai da vreme să pună mîna pe arme. Nu avea decît două pistoale, iar ei erau patru. Chiar așa, Înlănțuiți cum erau, dacă s-ar fi aruncat toți deodată asupra lui, ar fi reușit să-l pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ritmul ei pe pereții zgrunțuroși ai marii peșteri și puțin mai tîrziu aceiași pereți tresăltară, scrîșnind și amenințînd să se facă țăndări și să se prăbușească deodată, În timp ce un muget surd se năștea din măruntaiele iadului și suia, ca un monstru gemător, În căutarea aerului proaspăt al nopții. Iguana Oberlus lăsă să cadă cartea pe care o citea, se Încleștă cu putere de fotoliul lui grosolan și luptă cu disperare să-și păstreze echilibrul, dar sfîrși prin a se prăbuși, scuturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu celelalte - monotone pînă la disperare - cu care se obișnuiseră dintotdeauna. Să țopăie pe pămînt, să vîneze iguane și broaște-țestoase, să mănînce carne proaspătă, să facă baie pe plajă, să pescuiască printre stînci și să se distreze pe socoteala unui monstru diform, odios și abominabil nu era un program obișnuit În viața unui vînător de balene, resemnat dintotdeauna să nu aibă parte de altă distracție În afara celei oferite de marea care trecea pe sub chilă sau de norii care alunecau deasupra velelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]