1,004 matches
-
ca narcotic, stupefiant, substanță care inhibă centrii nervoși, provocând o stare de inerție psihică și fizică. Cele mai cunoscute droguri sunt: * de origine vegetală: cocaina (extrasă din coca), marihuana (din frunze de canabis), hașișul (din inflorescențe și rășini de canabis), morfina și codeina (din mac); * proveniți din compuși chimici de sinteză, de tipul alcaloizilor (heroina); * alte substanțe neutilizate în terapeutică, de tipul halucinogenelor. Goode, E. (1999, p. 58) atenționează asupra definițiilor prea largi care pot fi aplicate la o multitudine de
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
ilegal este o substanță chimică, naturală sau sintetică care acționează asupra creierului producând modificări ale conștienței și implicit ale comportamentului, manifestându-se prin stări euforice, reacții paranoice, halucinații. Inițial (sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX), droguri precum morfina, heroina sau LSD-ul erau folosite în scopuri terapeutice. Ulterior, observându-se efectele pe care le au asupra organismului, ele au fost interzise. Referindu-se la modul în care oamenii percep efectele drogurilor, Goode, E. (1999, pp. 7-8) diferențiază trei
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
senzație de bine; * stimulente ale umorii - substanțe care îndepărtează starea depresivă. Depresoarele sunt substanțe care încetinesc activitatea sistemului nervos central, în general având efecte analgezice și sedative. Principalele substanțe care fac parte din această categorie sunt: opiul și derivații săi (morfina și heroina), medicamente pe bază de opiu sau derivați ai acestuia, morfinice de sinteză, barbiturice, tranchilizante și hipnoticele. Halucinogenele sunt substanțe care perturbă activitatea sistemului nervos central și provoacă alterări ale percepției temporale și spațiale. În fapt, ele "deformează senzațiile
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
larg răspândite și ușor de procurat. Acestea antrenează o puternică dependență psihică și uneori fizică, producând și fenomenul de toleranță. În funcție de regimul juridic al substanțelor, acestea se împart în două categorii: * substanțe a căror fabricare și administrare sunt supuse controlului (morfina, barbituricele) și care sunt folosite în tratamente medicale; * substanțe total interzise (LSD, heroină, ecstasy, cocaină). Un alt criteriu important de clasificare îl constituie dependența generată (clasificare de ordin medical). În funcție de aceasta, drogurile se împart în trei categorii: * droguri ce creează
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
consumată, frecvența utilizării și modul de utilizare (îngerare, inhalare, fumare, injectare). Într-un cadru legal, drogurile sunt utilizate ca medicamente cu acțiune asupra sistemului nervos, unele fiind încă prescrise cu succes împotriva durerii și în unele boli mintale. De exemplu, morfina este, încă, medicamentul cel mai eficace împotriva durerilor puternice. Într-adevăr, drogurile sunt în primul rând medicamente, dar folosite atunci când persoana nu este bolnavă ele își modifică statutul. Dacă sunt utilizate în doză puternică sau dacă sunt amestecate cu alte
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
medicamente, dar folosite atunci când persoana nu este bolnavă ele își modifică statutul. Dacă sunt utilizate în doză puternică sau dacă sunt amestecate cu alte medicamente sau cu alcool, aceste produse schimbă comportamentul obișnuit. Astfel, toxicomanii care își injectează sau inhalează morfină, spre exemplu, caută o senzație de plăcere puternică de scurtă durată, care va fi urmată de o lungă perioadă de liniște și uneori somn. Efectele obținute în urma consumului drogurilor sunt determinate de tipul de drog ingerat și pot fi trei
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
drogurilor care accelerează activitatea sistemului nervos central, droguri stimulente, fac parte cocaina, amfetaminele, crack-ul). * calm psihologic, relaxare psihică sau somnolență. Din această categorie de droguri, numite sedative sau depresoare (încetinesc activitatea sistemului nervos central), fac parte: opiul și derivații săi (morfina și heroina), barbituricele, tranchilizantele, hipnoticele. * modificarea percepției, senzații auditive, vizuale și olfactive. Din această categorie fac parte drogurile ce perturbă activitatea sistemului nervos central (halucinogene sau delirogene): LSD-ul, canabisul, mescalina. Cele mai importante efecte nocive ale drogurilor sunt: dependența
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
anul 1898 de firma Bayer, heroina s-a făcut cunoscută de la început ca un analgezic puternic și un remediu foarte eficace contra tusei, problemelor respiratorii ale astmaticilor și persoanelor afectate de tuberculoză, folosindu-se, de asemenea, pentru dezintoxicarea morfinomanilor. În comparație cu morfina, este un drog mult mai puternic. Începând cu 1920, în paralel cu abandonarea progresivă a heroinei în cadrul terapeuticii, folosirea sa ca drog de abuz s-a extins rapid în SUA și Europa, la ora actuală fiind fabricată în laboratoare clandestine
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
urmărind dragonul" sau se injectează pe cale sub-cutanată, intravenoasă sau intramusculară (cea mai raspândită formă de consum - injectarea în venă - intensifică efectele și le face aproape instantanee, producând pentru moment o foarte mare placere). Heroina provoacă aceleași efecte ca opiul și morfina, dar de o factură mult mai pronunțată, dependența, foarte puternică, fiind indusă rapid. Pe termen lung se pot constata tulburări organice importante, precum hemoragiile, pneumoniile infecțioase, septicemia, hepatita virală. Unul dintre cele mai periculoase efecte ale consumului de heroină este
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
se recurge la disimulare prin ambalarea opiului în cutii metalice închise ermetic, folii de plastic, pânză etc. (Drăgan, J., 2000, p. 190). Opiul este folosit în medicină în doze mici, ca somnifer, calmant sau analgezic, având un conținut de 10% morfină. În general, opiumul este fumat în pipe speciale și, în cazuri mai rare, ingerat sau injectat. Efectele dorite de consumatori, deși neplăcute pentru începători (greață, amețeli, dureri de cap), sunt excitare trecătoare, euforie, senzația de bine și indiferență. Aceste efecte
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
și indiferență. Aceste efecte durează 6-8 ore. Efectele nocive sunt amețeli, vărsături, cefalee, insomnie, probleme respiratorii, precum și alte disfuncționalități organice, putând genera decesul consumatorului în urma sincopei cardiace. Consumul de opiu generează toleranță, dependență psihică și fizică. În cazul opioidelor - heroină, morfină, codeină consumul cronic duce la instalarea toleranței și apariția sevrajului atunci când nu mai sunt consumate. În cele mai multe situații uzul de cocaină favorizează ulterior abuzul de heroină (Perez, C. și colab., 1997, p. 270). Morfina (etimologia cuvântului pornește de la zeul somnului
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
și fizică. În cazul opioidelor - heroină, morfină, codeină consumul cronic duce la instalarea toleranței și apariția sevrajului atunci când nu mai sunt consumate. În cele mai multe situații uzul de cocaină favorizează ulterior abuzul de heroină (Perez, C. și colab., 1997, p. 270). Morfina (etimologia cuvântului pornește de la zeul somnului în mitologia romană, Morfeu) este principalul alcaloid al opiului, fiind un analgezic puternic cu efect narcotic. Se prezintă sub forma unei pulberi albe, bej sau maronie cu gust amar, solubilă la umiditate. Se găsește
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
este principalul alcaloid al opiului, fiind un analgezic puternic cu efect narcotic. Se prezintă sub forma unei pulberi albe, bej sau maronie cu gust amar, solubilă la umiditate. Se găsește sub formă de comprimate, soluție (în doze injectabile) sau supozitoare. "Morfina a fost utilizată pe scară largă ca medicament, având o puternică acțiune analgezică, fiind un deprimant al centrului tuse și al centrului respirator" (Suceavă, I., (coord.), 1995, p. 13). Morfina generează consumatorului o stare de bine, euforie, pasivitate și amorțeală
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
sub formă de comprimate, soluție (în doze injectabile) sau supozitoare. "Morfina a fost utilizată pe scară largă ca medicament, având o puternică acțiune analgezică, fiind un deprimant al centrului tuse și al centrului respirator" (Suceavă, I., (coord.), 1995, p. 13). Morfina generează consumatorului o stare de bine, euforie, pasivitate și amorțeală, iar efectele ei nocive sunt asemănătoare cu cele ale opiului, putând genera moartea prin stop respirator. Consumul generează dependență psihică, fizică și toleranță, iar cura de demorfinizare, prin spitalizare, durează
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
care sunt asociate cu consumul: ieșirile cu prietenii, consumul de cafea sau alcool. Statisticile arată că peste 50% dintre fumători doresc să se lase de fumat, dar nu reușesc. Dependența fizică se datorează nicotinei care, ingerată, are aceleași efecte ca morfina, respectiv producerea de endorfine, și care, întreruptă, determină manifestări fizice precum amețeală, tremurături, în timp ce dependența psihică este determinată de senzația de plăcere, destindere și stimulare intelectuală pe care îl dă consumul de nicotină. În 2002, Comisia Europeană a adoptat o
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
74, 75, 76, 77, 79, 80, 81, 94, 97, 105, 106, 108, 113, 114, 116, 117, 120, 122, 124, 126, 127, 128, 130, 132, 133, 142, 146, 152, 154, 161, 162, 168, 204 Moldovan, A.M., 66 Moore, B.A., 35 morfina, 12, 14, 16, 18, 19, 22, 31, 33, 46 N Neamțu, G., 15, 58, 63 Newcomb, M.D., 65, 73 Newcorn, J.H., 67 O Ogien, A., 62, 77 Olaio, A., 65, 75, 78 Organizația Mondială a Sănătății, 13, 15, 20, 21
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
neuroni hipotalamici, localizați în nucleii supraoptici și paraventriculari, apoi transportat în hipofiza posterioară și eliberat la depolarizările axonilor din nucleii respectivi. Eliberarea ADH-ului este modulată de o multitudine de factori și situații, printre care durerea, traumele, stresul, anestezicele, nicotina, morfina, angiotensina. Etanolul și ANF-ul inhibă eliberarea de ADH și produc eliminarea unor cantități mari de urină diluată. Dar factorul esențial ce controlează eliberarea de ADH este osmolaritatea plasmatică. Când osmolaritatea plasmatică crește, un grup de neuroni osmoreceptori, situați în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
B. Fundoianu, care îi era nepot, i-a fost un adevărat îndrumător. Împământenit în 1913, ia parte la prima conflagrație mondială. În 1918, la puțin timp după întoarcerea din război, cu nervii zdruncinați, se sinucide, administrându-și o doză de morfină. S.-R. a publicat câteva cărți de poezie - Sărăcie (1897), Lirice (1898), Spini (1915) - și culegerea O toamnă la Paris (1897), care reunește schițe, cronici jurnalistice, amintiri, fantezii, sonete. O parte din scrierile sale gazetărești în problema feminismului intră în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289929_a_291258]
-
fugit înapoi, realizând unde se afla. Aceste fenomene sunt considerate de Revonsuo ca tulburări de conștiință intermediare. Cunoașterea poate fi alterată de droguri psihoactive: a) serotoninergice ca ecstasy (metilen dioximetamfetamin); b) antiserotoninergice, ca acidul lisergic; c) endorfinice, ca opiul, heroina, morfina, hidrocodonul, oxicodonul; c) complexe (cocaină cu alcool); meditația Mantra,Yoga stadiului IV, sufismul sau ritualurile mistice. Toate dezechilibrează armonia neurotransmițătorilor din creier și conduc la tulburări de cunoaștere, etichetate greșit ca tulburări de conștiință. Nu se poate experimenta o percepție
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
mari de soluții nonelectrolitice); * isovolemică: stress (emoția, durerea, trauma chirurgicală induc o creștere a secreției de ADH, expandarea spațiului extracelular însoțită de hiponatremie fiind cea mai frecventă tulburare hidro electrolitică la bolnavul chirurgical), hipotiroidie, droguri care stimulează eliberarea de ADH (morfina, barbituricele, antiinflamatoriile nesteroidiene, oxitocina, etc.), depleția de potasiu sau utilizarea de diuretice, polidipsia psihogenă, sindromul de secreție inadecvată de ADH o paradigmă a acestui grup de tulburări care implică resetarea osmostatului astfel încât secreția de ADH se menține deși există hiponatremie
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
-
mai curând, decât despre o sinucidere. Seara, după o zi cu doi arși în stare gravă și o altă amputare, mi-am dat seama că aproape uitasem de sinucigașul din cursul nopții. La culcare, am așteptat îngreunarea calmă dată de morfină pentru a recunoaște că înlăuntrul meu nu mai exista nici un loc, nici o clipă în care să mă ascund. Am trăit astfel, lăsând ca fiecare nouă zi să șteargă durerile zilei precedente, prin privirea înnebunită a noilor răniți. Singura măsură a
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
datorită incapacității sale de adaptare, a revoltei sale, datorită nebuniei sale, păstrează, în mod paradoxal, atributele cele mai frumoase ale ființei umane"6. Ce mai contează că, uneori, acesta, adică artistul, exagerează și își taie o ureche sau alege lumea morfinei și a alcoolului? Chiar și așa, e mai aproape de omul concret decât orice birocrat plicticos dintr-un minister oarecare."7 Că și romanticul Novalis, care exalta noaptea, cu încărcătură ei de mister și magie, că singura în măsură să ne
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
parenterală, de la caz la caz. De asemenea, se utilizează și novocaina în perfuzie intravenoasă (20 ml xilocaină 1% într-un litru de ser glucozat 5%, perfuzie lentă). Antalgicele majore, care acționează la nivelul sistemului nervos central -pentazocina, petidina, dextromoramida sau morfina - sunt uneori necesare, dar ele nu trebuie utilizate decât dacă diagnosticul este sigur, în sensul că o urgență abdominală poate fi formal eliminată 6. Dacă în general, diagnosticul se poate sprijini pe deplin pe date obiective, subliniem că este necesară
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
înlăturarea de urgență a calculului pentru eliberarea căii de excreție, inclusiv prin intervenție chirurgicală convențională. Semnalăm posibilitatea calmării durerii renale prin administrare - numai în mediu spitalicesc - de Fentanyl. Acesta este un analgezic puternic (de 100 de ori mai puternic decât morfina și de 700 de ori decât petidina), analgezic cu acțiune la nivelul sistemului nervos central. Dintre antalgicele majore, cu acțiune centrală, numai petidina este spasmolitică și deci poate fi uneori utilizată în colica renală și colica hepatică, în care durerea
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
de cîteva sîptămîni, sau vîrstă înaintată. Se efectuează sub terapie heparinică, intravenoasă. tratamentul chirurgical-embolectomie este amintit doar cu titlu informativ, el fiind rezervat specialiștilor de profil. combaterea anxietății și a durerii se va face cu Pentazocină sau doze fracționate de morfină. combaterea tusei în acest scop se preferă codeina. pentru bronhospasm, de la caz la caz, se pot asocia mici cantități de aminofilin parenteral. Deși s-au trecut în revistă, sumar, toate aceste date, pentru medicul stomatolog, important este doar recunoașterea tabloului
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]