2,283 matches
-
valorizată trăirea existenței în clipă, act ce comportă adeseori nebănuite accente. Atrage atenția primordialitatea propensiunilor sentimentale. Câteodată, aceste sensibilizări se conjugă cu diverse elemente abstractizante, pentru a contura inedite imagini lirice. Iată un exemplu: "sfatul/ se/ înfioară/ în/ fața/ creierului/ mormăie/ cuvântul/ printr-o/ poartă/ meșteșugit/ cioplită". Mihaela-Mariana Cazimirovici caută neîncetat acele esențe eterice proprii marilor idealuri. "Clepsidrele de pe tărâmul cerbilor" ar putea cuantifica seraficul transfigurărilor prezente aici. Sinteza luminii cu întunericul evidențiază marile mistere. Toată ideatica e însoțită de un
DEZMĂRGINIRI DE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379137_a_380466]
-
acest timp, mama se chinuia în casă cu „primenirea” noastră. Reușise s-o amăgească pe soru-mea, dar cu mine nu i-a mers. Degeaba se ruga de mine cu hăinuța-n mâini. Botos, o refuzam ținând strâns mâinile pe piept. Mormăiam într-una: da, de ce să mă-mbrac? Cu vocea blândă, aproape plângând, mama mi-a explicat: s-o vedem pe ma’marea, măă! Că n-ai văzut-o niciodată! Am răspuns țâfnos: și ce dacă! Da’, se ruga mama de
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
că era prea mic. Am schimbat vorba: -De ce i-ai supărat, mă, pe tata și pe mama? A răspuns mirat: eu, mă? Când i-am supărat? -Oho, de câte ori (a făcut ochii mari). Ai uitat excursia de la Piatra?...Faza cu...Mormăie cu ochii-n pământ: daa!..mi-aduc aminte... -De ce,mă, de ce? -Așa...ca să-ntrebe proștii. Ei, spuneți și dumneavoastră, nu merita cârpit? L-am iertat. Că a rămas tot mic. Dar, eu?.. Eu m-am făcut mare după atâția
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
trezi din gânduri un salut liniștit. Clipi încurcat. Primul lucru pe care îl zări fu un piept generos, peste care, o ie cu broderii roșii stătea întinsă, gata să plesnească. Sfinte Dumnezeule! Sophia Loren era nimic pe lângă țărăncuța aceasta. - Bună, mormăi, conștient că se holba cu ochii ieșiți din orbite, ca un broscoi, nepoliticos. O urmări cu privirea, involuntar. Sau... voit? O, frate! Îi veni să râdă. Ce-ar mai fi bârfit colegele lui de facultate și ce coate și-ar
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
cum am plecat de la copii și am ajuns la alte minunății! le deschise ochii Miramoț. -Eu tot cred că șansele omului țin atât de stofa cu care se naște, cât și de felul în care e crescut de-ai lui, mormăi Doc. -Evident, Doc, e lege asta! întări Miramoț. -Copiii, copiii, murmură Flower-Power culegând ultimele două căpșune de pe platou, câte griji, câte sacrificii, câte nopți nedormite... -Cine are, să-i trăiască, cine nu, să nu-și dorească! conchise grav și concesiv
CAP.7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379940_a_381269]
-
nu se putea baza pe credința lor! Ar fi râs de tărășenie, iar a doua zi ar fi umplut întregul târg cu întâmplarea, ajungând să-l facă de batjocura tuturor... Pe el, cel mai bogat și respectat din urbe! Tot mormăind și gemând, își târâia năuc supliciul, nebăgând de seamă c-ajunsese taman în Crâng. Se bucura că zorile nu veniseră și spera că nu fusese zărit... Se-afundă în desiș la odihnă și chibzuială... * -Minunată zi! Însorită și nu atât
HAVUZUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381905_a_383234]
-
lui. - Cum să aflăm care dintre ei este unul din gemeni, cel născut în marea monstrului din oceanul noastru? - Să-i întrebăm? Algus îl privi urât pe rechinul care îndrăznise săpună întrebarea: - Îi vom lua pe toți trei! - Tipic Algus, mormăi rechinul. Regele stârni o furtună cumplită, iar valurile înalte spălară întreaga insulă, înfășcându-i pe cei trei flăcăi. Nesimțitor la strigătele lor de groază, Algus nu se opri decât în fața palatului său, unde îl aștepta Coral. - Știam că ai să faci
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
când aceasta se întâlni cu monstrul uriaș care le răpise stăpâna. - Ce-ai făcut cu Algus, o întâmpină monstrul lovind cu coada nerăbdător în stânga și în dreapta? Nu am primit semnalul tău! - Te grăbești, Valkan, iar mie nu-mi place graba, mormăi bătrâna. - Aștept cam demult să intru în palatul lui Algus. Urzelile tale mi se par prea complicate și prea încete pentru setea mea de putere și de răzbunare. - Nu ai decât de câștigat dacă îi vom învrăjbi pe cei doi
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
de Florin. Nu se uită la ea. Nu pentru că ar fi fost supărat. Avea drumul știut spre bucătărie, mecanic, fără altă țintă decât cafeaua. Îl urmă, tiptil, și îi îmbrățișă spatele generos, punându-și obrazul pe el cu dragoste. El mormăi, mai întâi morocănos, după care se întoarse și primi un sărut dulce, care îl luă puțin prin surprindere. Mira se strânse la pieptul lui, șoptindu-i: - Bună dimineața, iubire! - Mmm, bună dimineața! O luă de mână, având grijă să închidă
MAREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381989_a_383318]
-
ce să vezi, nenorocul îi paște! Mezinul se prinde ostatic într-o vicleană crevasă apărută ca prin farmec c-un zgomot pătrunzător. Se sperie tare! Se-agită! Dar n-are putere să iasă! Cel mare, crezând că e-o glumă, mormăie vesel, dând să-ncerce și el jucăria... Într-o clipită, foca se-arată însetată de-o gură de aer, frământându-și nările. Ursoaica pândace e gata s-apuce atât de așteptata pradă! Tocmai când pornirea dă să se prefacă în
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
Dar nu se-ascunse lipindu-se de ea ca alteori. Nu. Își săltă și el trupșorul împuținat de răbdare și drum trăgând pe nas aerul. Ceva-ceva îl ademenea. Luă seama la mama ursoaică. O văzu lăsându-se pe toate labele mormăind. Saltul făcut de-aceasta îl încredință că totul e bine. Și o urmă. Alergă și o prinse din urmă. Îi lipsea grozav umbra-frate. Și-l căuta din ochi împrejur. De-ar fi fost și mezinul, nu s-ar mai fi
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
valorizată trăirea existenței în clipă, act ce comportă adeseori nebănuite accente. Atrage atenția primordialitatea propensiunilor sentimentale. Câteodată, aceste sensibilizări se conjugă cu diverse elemente abstractizante, pentru a contura inedite imagini lirice. Iată un exemplu: "sfatul/ se/ înfioară/ în/ fața/ creierului/ mormăie/ cuvântul/ printr-o/ poartă/ meșteșugit/ cioplită". Mihaela-Mariana Cazimirovici caută neîncetat acele esențe eterice proprii marilor idealuri. "Clepsidrele de pe tărâmul cerbilor" ar putea cuantifica seraficul transfigurărilor prezente aici. Sinteza luminii cu întunericul ... Citește mai mult Întâlnim în volumul de versuri al
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
valorizată trăirea existenței în clipă, act ce comportă adeseori nebănuite accente. Atrage atenția primordialitatea propensiunilor sentimentale. Câteodată, aceste sensibilizări se conjugă cu diverse elemente abstractizante, pentru a contura inedite imagini lirice. Iată un exemplu: "sfatul/ se/ înfioară/ în/ fața/ creierului/ mormăie/ cuvântul/ printr-o/ poartă/ meșteșugit/ cioplită". Mihaela-Mariana Cazimirovici caută neîncetat acele esențe eterice proprii marilor idealuri. "Clepsidrele de pe tărâmul cerbilor" ar putea cuantifica seraficul transfigurărilor prezente aici. Sinteza luminii cu întunericul ... XXVII. LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
am rugat să-mi spună cine era pe targă. Văzându-mă în uniformă și înarmat, crezând că sunt un polițist în timpul serviciului de noapte, mi-au răspuns imediat: - E un „dublu”, a zis unul dintre ei: - Femeie și bărbat! A mormăit celălalt: Noi credem că e decedat de două ore: Ne-au anunțat vecinii abia acum: A făcut infarct vorbind cu cineva la telefon: Așa l-am găsit noi, a mai precizat el. - O cunoști cumva? M-a întrebat el. - Nu
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A TREIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380920_a_382249]
-
dau nimic! Și voi? Ce le-ați dat? - Le-am dat. Au avut grijă Viscorilă și Nămețilă. I-am ajutat și eu cu cioroipanii. Acum sunt în Valea Troienelor. - Așa... răsuflă Iarna. Să fie fericiți! - Numai că... murmură maestrul... - Ce mormăi? Se răsti Iarna. Ce... numai că?... - Păi... au scăpat câțiva. Au spus la alții... ăia... altora... Și uite-așa! Acum toți cârtesc. - Ce fac? - Cârtesc! Adică... mârâie... - Mârâiee? țipă împărăteasa, ridicându-se turbată. Așa stau lucrurile? Începu să alerge agitată
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
de boală, tresare fără noimă aparent ascultătorul. Frânele ambulanțelor... vocile sanitarilor... gemetele răniților... Saci cu morți. Și brațul drept mă-junghie până la țipăt... Da, da, am fost lovit... Îmi amintesc perfect! Și, după ce-și alungă o umbră de pe frunte, mormăie către sine: Vedenii! Doar vedenii! Mai trage-o carte: Sunt norocos: am tras decar! Nedumerit, cu privirea încețoșată, T. îl întreabă: -Ce spui ? Vorbești de răni și moarte? Dar ce rostești... Și revenindu-și cu fals regret își anunță optarul
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
de soarta banilor săi, aruncând ocheade după cortină, unde și-a trimis politicienii să-și joace rolurile. ”Interesting”, zice amica mea englezoaică, dar la britanici cuvântul acesta echivalează aproape cu orice, de la captivant până la straniu. ”Simplă rutină plictisitoare” își va mormăi în barbă mașinistul american, care manevrează priceput mecanismul de scenă din culise, în timp ce actorul principal grec declamă cu pieptul dezgolit monologul ce-i revine în drama asta clasică. Cu toții așteptăm cu mâna la gură finalul, pe care doar geniul providenței
BINE ŞI DEZ-BINE DUPĂ CALENDELE GRECEŞTI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374951_a_376280]
-
se va face de suferință ei născută dintr-o dragoste oarbă... - Daca ma pupi, îmi juri credință veșnică până alții ne vor despărții..., îți dau . - Te rog, te implor ,fac tot ce spui tu, numai dă-mi drumul mai repede, mormăia cât putea ea de încet să nu își dea seama fetele cum se umilește rugându-se de un tip. - Să vă facem o poză , înainte de cununie ! Țipă una dintre aiuritele ei colege în timp ce toate celălalte zăpăcite nu știau cum să
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPAŢIEI CAP. PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374994_a_376323]
-
nu se câștigă, totul se transformă! Cum nu se întunecase bine, Antonel recunoscuse semnul lăsat de Pelerină pe zidul bisericii Delea-Veche, că pe strada cu numele ăsta ne-aflam. Sunt implorat să opresc. Antonel sare ca și ars, alergând încotrova, mormăind Ăsta-i cuvântul... Delea.. Revine îndată după scurtă vreme tare surescitat, îndemnându-mă să-l însoțesc: -Am găsit ceva! Haideți! Trebuie să veniți! Mă las condus, doar vom vedea ce și cum. Un pietroi uriaș pătat cu roșu domina curtea
GRAFFITI (FINAL) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373927_a_375256]
-
era noroioasă, desfundată de vehicule grele. În făgașele adânci rămase în urma acestora băltea o apă tulbure. Urme de pași, mai mari sau mici, se zăreau pretutindeni, ca și cum ne-ar fi precedat o întreagă procesiune. Ceva nu este în regulă, a mormăit prietenul meu, pe aici s-a circulat de curând ca pe corso într-o sâmbătă seara. Am continuat să înaintăm cu prudență, până când Martin și-a întins lateral o mână, oprindu-mă. Taci! mi-a poruncit iarăși. Deși nu cred
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
S-a dus râzând la bunica : -Știi bunico să faci o mămăligă cât nuca ? -Nu știu, fato, de unde să știu ? -De la Cuca. Acolo se face mămăliga cât nuca. Mi-a spus bunicu’. Și râdea să se prăpădească. -Ei, na ! mormăia bunica. Bătrân și nebun. Numai prostii te învață. Toamna, când a venit mamă-sa ca s-o ia acasă, a început să alerge prin curte și să țipe : Hâââ ! nu vreau acasăă ! Vreau la bunicuu, să văd colindătorii... Că, de
FLORICICA MAMEI-1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371944_a_373273]
-
cu tine. Gata, tac și eu, taci și tu, bine? - Ehei, răutatea asta a ta îți va aduce sfârșitul într-o zi, Moșule. Ascultă-mă bine, că așa va fi, îi mai spuse zăpada. - Da, da, cum să nu, mai mormăi Moș Gerilă, dar zăpada nu-i mai zise nimic. Văzând că se făcuse liniște, vru s-o mai provoace încă o dată, și continuă: - Nu mai zici nimic, ha? Gata, ai amuțit! Dar zăpada tăcu și de data asta. Văzând că
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
au urechi și sunt mute! Vorba aia...Cine n-aude, nu vede și tace, trăiește o mie de ani în pace! -N-am fost aici Aemilianus! Nici eu și nici ilustrul! -Se-nțelege ilustre! spuse acesta. -Să vezi ce-o să le fac..., mormăi Caligula în timp ce oamenii lui Probus Aemilianus îl luaseră pe sus. -Am să-i pun să-mi facă statui peste tot Macronius și să se închine mie până la capătul imperiului... Și astfel voi domni ca un zeu... Ca un zeu adevărat
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
de proprietate e ăla pe care ți l-am dat. Mărășteanu se dezumflă. Înțelese că nu mai este cazul să pomenească de obârșia de eroi ai neamului său. Luă actul de proprietate pe care îl pusese într-o geantă și mormăi: --Am plecat la primărie! --Mă, tu mă sperii! S-a întâmplat ceva și nu spui. Nici măcar n-ai mâncat. --Stai liniștită! strigă el din poartă. Nu s-a întâmplat nimic. Ceasul era cinci după amiază. Toropeală de iunie. Birourile primăriei
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
prepararea hranei de seară. Dedesubtul vasului, sfârâiau vreascurile din lemnul pădurii și înălțau mii de scântei spre mâna celui care mesteca de zor laptele subțiat cu apă, în care, pentru început, turnase o lingură cu sare. Rar, mesteca compoziția și mormăia ceva, adăugând mălaiul. Când laptele începu să clocotească și se formă așa-zisa mămăliguță pripită, baciul spuse rugăciunea regală, luă ceaunul de pe foc și puse cu mare grijă cașul fărâmițat și o bucată sănătoasă de unt. Le amestecă aprig, cu
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]