684 matches
-
Unde? a gâfâit polițistul. — Undeva În zona bujiilor. Sau poate s-a pitit În filtrul de ulei, a răspuns, cu oarecare umor, Gioconda. Da? Și pe-asta cine-a pus-o aici? am Întrebat triumfător, ridicând șapca albastră, care stătea mototolită Între motor și rezervorul de răcire a radiatorului. David Copperfield? — Vă bateți joc de mine? Vă arestez pe toți! Circulați! Circulați! a Început să zbiere polițistul, investindu-și suflul recăpătat Într-un șir de fluierături stridente și o gesticulație de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Șoferul dormea, cu scaunul dat pe spate, scoțând prin colțul gurii o limbă ca de clopot. În cel de-al treilea, un moșneguț venit de prin Caucaz picotea la volan. Urmărește hârtia aia! i-am strigat, aruncându-i câteva bancnote mototolite În poală. — Care? a răspuns el flegmatic. Fila de calendar, ziarul sau ambalajul de plăcinte? — Aia mare și albă! am strigat, arătându-i-o din nou. Ca prin minune, Matusalem a Înviat brusc, demarând În trombă. Pentru cursele-n afara
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fără asemenea extravagante motivări. Ar fi continuat, obligând-o să- și plătească, astfel, meschina libertate dobândită. Primul desen ? A fost, de fapt, singura dată când au și adus cu ei, fluturând-o, coala de desen. I-au arătat-o, au mototolit-o în pumni, urlând că nu va ieși vie din mâinile lor. N-a ieșit moartă, dar mult nu lipsea. Ulterior, când o băteau, nu-i mai arătau desenele. În puținele clipe cât a putut gândi, în zilele când se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lipsit atâta timp dacă tot am plătit chiria? Zău, parcă nu-ți mai vine să ieși din casă decât să duci gunoiul. Urcând scările spre etajul doi, îi cer Sabinei cartea de vizită. Mi-o dă fără o vorbă. O mototolesc și o azvârlu în casa scărilor. Îi explic oaspetei: A Romanian habit when coming back home. Lui Maiko apartamentul i se pare imens. Ea, în Tokyo, nu-și permite decât un fel de debara. Deci e bine că suntem români
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
s-a gândit să-i spulbere incertitudinile. Se pupă scurt, apăsat ca doi oameni care se cunosc de secole și Flora dispare în întunecimea caselor. Intră în casă.. își încălzește apa și se spală de transpirație... pantalonii, slipul, cămașa sunt mototolite, verzi de la iarbă, ude și murdare de pământ, trebuiesc clătite temeinic. Le pune într-un lighean să nu le observe mama lui în halul ăsta... se întreabă râzând, - Dar cum or arăta fustița, bluza și chiloțeii ei ? pune detergentul, le
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de oraș a lui Edy, își lăsase niște chiloței, un furou minuscul și îl urmă; venea rândul meu, pletos, slăbănog într-un chilot rupt și culmea, curat, să-mi ocup locul; Mimi neplăcându-i cămășuța s-au nevrând s-o mototolească, și-a lăsat chiloțelul să o apere de frig și încercă să mă sărute, pregătită și dispusă să continuăm cercetările științifice. Se întinse spre mine însă... deodată îmi veni un damf insuportabil. Emana izuri fine, de caberneturi și nu-mi
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
voiam să citesc tare cuvântul respectiv drept confirmare, când am văzut brusc ce tipăriseră ei acolo. Am înghețat; era unul din acele momente când realitatea este, efectiv, atât de înfiorătoare, încât pur și simplu nu-ți vine să crezi. Am mototolit ziarul și l-am azvârlit în cameră, într-un acces de furie. Ticăloșii! Graham mă privi uimit. — Ce s-a întâmplat? Inițial, n-am putut să răspund; stăteam și-mi rodeam unghiile. Apoi am spus: — Vână, asta am scris. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
printr-un prizonier politic și înțeleg că nu se dă înapoi să facă așa ceva. — Zvonuri răutăcioase, spuse Mark, dând la o parte fumul trabucului. N-am văzut nici o dovadă. — Uite-te la asta, de exemplu, spuse Henry scoțând un pliant mototolit din buzunarul vestei. Ni s-a trimis chestia asta de la (se uită la numele de pe prima pagină) SDI, cum își spun. Susținătorii Democrației în Irak. Îți spun eu, e o lectură urâtă. Ce înțelegi din asta? Mark se uită peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
norocos care va duce vestea bună la Bagdad? — Clark, probabil. Îl cunoști? — Vag. Pare un tip cumsecade. — E cam isteric, ca să fiu sincer, spuse Henry. Nu prea știm ce e-n mintea lui. Dar în treaba asta e alături de noi. Mototoli încet pliantul. Să-l aruncăm pe foc, spuse el, aplecându-se spre cămin. — Sau mai avem o alternativă, spuse Mark oprindu-l la timp, ai putea să i-l dai lui Hilary. Să clocească ea ceva. Henry medită câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ca acest mic cuvânt stupid să facă atâta rău? Cum putea (dar asta nu se va întâmpla) să distrugă o persoană? Asta nu se va întâmpla. Revoltat brusc de vederea careului pe jumătate terminat, care părea banal și agresiv, am mototolit ziarul reducându-l la un ghemotoc și făcând asta, am răsturnat rămășițele reci ale celei de-a doua cești cu cafea. Apoi, după ce am adus o cârpă și am șters pata, m-a cuprins o frenezie a curățeniei. Am lustruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
PFL vopsită într-o nuanță de maro gălbui destul de neplăcută, aceasta se deschide și în fanta verticală de lumină apare o siluetă care îl poftește înăuntru. Pascal pășește peste prag cu tabloul la subsuoară. E destul de mare și degetele au mototolit hârtia cu care e învelit. Femeia care i-a deschis și l-a poftit înăuntru să tot aibă vreo patruzeci de ani. Cercetătoare la Muzeul Țăranului Român, poartă părul strâns, haine brodate, machiaj discret. Păcat, se gândește Pascal, ale cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
-l deschise la pagina de sport. Îl Îndoi și-l sprijini de cana cu apă, punându-i În față farfuria cu cereale ca să stea drept. Așa putea citi În timp ce mânca. — Harold, Îi spuse maică-sa din ușa bucătăriei, Harold, nu mototoli ziarul, te rog. Taică-tu nu-l poate citi dacă e mototlit. Nu-l mototolesc, zise Krebs. Soră-sa se așezase la masă și se uita la el cum citește. O să jucăm baseball după-amiază la școală. Eu sunt la aruncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
punându-i În față farfuria cu cereale ca să stea drept. Așa putea citi În timp ce mânca. — Harold, Îi spuse maică-sa din ușa bucătăriei, Harold, nu mototoli ziarul, te rog. Taică-tu nu-l poate citi dacă e mototlit. Nu-l mototolesc, zise Krebs. Soră-sa se așezase la masă și se uita la el cum citește. O să jucăm baseball după-amiază la școală. Eu sunt la aruncare. Foarte bine. Cum te mai descurci? Arunc mai bine decât o grămadă de băieți. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
desfigurate, năclăite în materie. Cineva care exista în mod plenar, și știa asta, mi-am dat imediat seama. Își scoase portmoneul și răsfoi câteva hârtiuțe. Alese una din ele și o parcurse repede din ochi, ezită o clipă, apoi o mototoli între degete. Era gata s-o zvârle dar se răzgândi și o băgă în buzunar. - Nu e asta. Eram de altfel aproape sigur că nu l-am notat. De ce mi-aș fi dat osteneala să-l notez? Un nume simplu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
seama că o pereche tânără ajunsă poate mai demult în spatele lui, îl asculta. - Vă rog, le spuse el, trăgîndu-se deoparte și invitîndu-i să se apropie de birou. Începu din nou să se caute în buzunare. Găsi foița pe care o mototolise cu puțin timp înainte, o desfăcu cu grijă, o întinse și o frecă încet între palme, ca s-o netezească. Apoi o reciti cu neașteptată curiozitate și îneîntare. Fața i se lumină și, înseninat, se rezemă de birou, hotărât să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o duhoare cu care ne-am obișnuit În ultima vreme. Emană din fiece por bolnav al trupului meu, la fel de veritabilă ca și sudoarea stătută de whisky ce o Însoțește. După ce noi, eu, noi plecăm din cabinet și mergem prin sat, mototolim rețeta Într-un ghemotoc și o azvîrlim În Water of Leith din Colinton Dell. Apoi ne ducem la Royal Scot să bem o bere. Ăsta-i singurul drog Împuțit de care avem nevoie: alcoolul. Cocaina aia de rahat ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
de ultimul pai. Lovea apa sărată cu putere dar avea senzația că nu înaintează nici măcar un milimetru. Simți cum mișcările brațelor devin din ce în ce mai lente, iar marea se făcu lăptoasă, căpătă consistență și gust de smântână. Reveni la realitate, aproape înecat, mototolind cearceaful între degetele crispate. Se uită la ceas. Patru fără un sfert. Beznă. Pipăi cu mâna după veioză, găsi într-un sfârșit butonul și îl apăsă decis, propunându-și să se ridice din cearceafurile jilave și să ajungă cât mai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o masă, în localul preferat, și să asculte smooth jazz în timp ce bea cel puțin trei phare cu vin. Roșu... Un Magician care fluiera vesel, în spatele Detectivului, coborând fiecare treaptă aproape țopăind, excitat la gândul că niciun scenariu nu poate fi mototolit și aruncat la coș, spre eliberarea definitivă a personajelor. Același Magician, în mijlocul bulevardului, privind sceptic în urma unui Scriitor care se grăbea către întâlnirea cu o Lucie a viselor sale. Mașinile treceau pe lângă el, într-o parte și în cealaltă, fără ca
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ai observant. Cum ai dormit? Pardon, cum ai trăit? Înregistră același zâmbet provocator și dădu să se repeadă, cu capul înainte. Îl cuprinse, brusc, amețeala, se clătină și căzu la loc, în patul ale cărui așternuturi păreau a fi fost mototolite în timpului unui somn agitat. - Dacă dorești, îți pot face o cafea. - Ești amabil. Ce urmează după aceea, scaunul electric? - Nu, funia. Cunoști procedura, doar ai scris, la un moment dat, și despre așa ceva. Să nu uiți săpunul, e păcat
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
plece la Milano. Îți va da numărul ei de celular, dar nu poate veni cu tine, pentru că va pregăti prezentările de modă. 011.3901.55.27.55.61 9.45: A sunat Judith Mason. Sună, te rog. 555.6834 Am mototolit hârtia și am aruncat‑o În coșul de sub biroul meu, unde a Început imediat să se slinoșească de la grăsimea de la cel de‑al treilea mic dejun pe care Îl aruncasem deja În dimineața asta. Deocamdată, era o zi relativ normală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mai abitir pe chestia asta. — Nu vorbesc destul de clar? Am nevoie să‑mi faci legătura la 03.55.23.56.67.89. Imediat. Sau e cumva prea dificil? Emily clătina Încet din cap, parcă nevenindu‑i să creadă, și a mototolit hârtia cu numărul de telefon pe care ne chinuisem În așa hal să Îl obținem. Nu, nu, Miranda, bineînțeles că nu e prea dificil. Îți fac imediat legătura. Așteaptă, te rog, o secundă. Am apăsat butonul „conference“, am format numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
deschis ușa și mi‑a făcut semn să intru. — Ahn‑dre‑ah! am auzit de undeva din fundul celei mai minunate sufragerii pe care o văzusem În viața mea. Ahn‑dre‑ah, costumul Chanel trebuie călcat pentru diseară, s‑a mototolit atât de tare În timpul zborului, că e aproape distrus. Aș fi crezut că compania Concorde se pricepe să mânuiască valizele, dar lucrurile mele arată oribil. Și sună‑l pe Horace Mann și confirmă că fetele au ajuns cu bine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de acum, se reped În auz, se-ncaieră, se anulează, se continuă; nu mai aud nimic decât voci, vocea ei Într-o mie de variante sughițând, scrijelind, nechezând, râșgâind, șoptind, urlând, silabisind, bubuind, demarând, frânând, lovind, tăind, Înjunghiind, mângâind, mârâind, mototolind, morfolind, psalmodiind, dorind, refuzând, susurând, simulând, cerând, plângând; rugându-se, jeluindu-se, prefăcându-se, copilărindu-se, ascunzându-se, alintându-se, jucându-se, rostogolindu-se, Îndepărtându-se, rănindu-se. (sâmbătă) În primul capitol din eseul Mitul reintegrării (Editura Vremea, 1942), intitulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nici o lecție pentru azi. Din fericire, nu m-a ascultat. M-a obsedat toată ziua scena Îmbrățișării aceleia prea crude prin minunăția ei. Vedeam mereu În față ochii aceia care m-au iubit o clipă, stofa aceea pe care o mototoleam În neștire. Simțeam mereu buzele reci peste fierbințeala obrazului, simțeam acea strânsoare a Îmbrățișării care mi-a amețit toate simțurile, simțeam parcă În brațele care atârnau neputincioase acel trup robust și Îngrozitor de drag. Mă vedeam În orice clipă zbătându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pentru a fi ea, pentru a nu se confunda cu altcineva. A. zboară Însă susținută de o energie neobișnuită printre acești indivizi comuni, care o arată cu degetul, se agață de aripile ei de lemn, trăgând-o În jos și mototolindu-i elanurile În hohote vulgare; În defensivă, ea se preface că râde Împreună cu ei, se mototolește mai tare decât este posibil, apoi se ridică Întâi pe coate, În genunchi, râde-plânge cât poate, se odihnește Încă puțin la pământ, se redresează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]