6,230 matches
-
prost, a îndrăznit să apuce, pe furiș, un măr căzut în iarbă și rostogolit către îngrăditură? MAVRICHIE: Da, aceea a fost chiar de poveste! Că până a prins sfântul de veste să alerge la el și să-i scoată bucățica mușcată dintre dinți, acela a și înghițit-o. Eu n-am văzut, dar mi-au povestit alții. SISOE: Ba eu am văzut, că am coliba în vederea mărului blestemat. A început netrebnicul să se scuture ca de friguri, și dintr-odată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Ce știu ei ce-i patria? Au luptat pentru ea măcar o minută? Au stat la căldurică, iar alții și-au îngropat tinerețile în tranșee. Mai rău chiar, au rămas schilozi sau... Ce să mai spunem de cei care au mușcat din țărână străină... Au rămas pentru vecie acolo, fără mormânt, fără cruce, fără nume... Și ei sunt stăpâni, domnule! Uite la mine! N-am tremurat în fața glonțului și tremur în casa mea! Ce zile ai ajuns, Costache Vultur!”... Măriuca s-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mult bătrânul vostru prieten? Costăchel și Petrache s-au privit reciproc și răspunsul a venit fără ezitare, prin glasul lui Costăchel. Nu ne cereți prea mult. Tot vine iarna acușica și nopțile sunt nesfârște... Numai bune de povești... Armăsarul își mușca zăbala cu nerăbdare. Costăchel și-a rotit privirea prin ogradă, să vadă dacă toate sunt la locul lor. Deprinsese asta de la bătrânul lui... Pleca la târg să vadă ce și cum îi cu actele. În mintea lui se vânturau tot
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
prezentat la miliție cu hârtia de la comisariat... Tu nu ai act de identitate! - l-a luat în primire milițianul, privindu-l cu suspiciune. Și ca să am, ce trebuie să fac, domnule jandar? La auzul acestor cuvinte milițianul a sărit ca mușcat de șarpe. Întâi și întâi eu nu sunt „domnule”. În al doilea, nu sunt „jandar”. Jandarii au fost pe vremea regimului burghezomoșieresc... Când erai tu primar. Eu sunt tovarășul Leucătov, șeful postului de miliție din comună! Ai băgat la cap
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
plutonier. Toată ziua aceea am stat ca popândăii... Dinspre Poiana se auzeau - din când în când - rafale de arme automate. Pentru noi cei trecuți prin celălalt război asta însemna liniște. Pentru novici era o groază... Îi vedeam cum tresăreau ca mușcați de șarpe, la fiecare pocnitură... Nu știu cum dar voiam ca ziua aceea să nu se mai termine. Ca un făcut, însă, pe nesimțite a venit înserarea... Și odată cu ea și despărțirea de Costache. - a oftat Petrache, ca și cum faptul s-ar fi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Este. Și te așteaptă de atâta vreme. Apoi, de săptămâna ce vine, să începem treaba... Tu, care ești mai mic, ai să duci caii de dârlogi, iar eu am să țin de coarnele plugului. Mi-i dor să simt cum mușcă fierul din pământul reavăn... În prima zi de arat, Costăchel s-a aplecat și a rupt o bucată din prima brazdă crudă. A sfărâmat pământul și l-a lăsat să curgă dintr-o palmă în alta. Petrache privea la el
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
știe! Te-am născut la opt luni de la căsătorie. I s-a spus la spital că se mai nasc unii copii și înainte de soroc. Aceasta a fost taina mea, care acum e și a ta. Poate vreodată l-o fi mușcat șarpele îndoielii, că de fapt erau opt luni nu șapte cum îl asiguraseră doctorii că se mai întâmplă, dar n-a scos o vorbă niciodată. Și vezi cât te iubește! Au început amândouă să plângă. Mamă, mamă, cu ce grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în mână, încercau să deslușească substratul unor scrieri, dar gândurile lor umblau pe alte pagini care, chiar dacă nu erau scrise, purtau unele semne dramatice ce puteau să le încenușeze viața. Șarpele îndoielii se strecurase în casa lor și începea să muște din ceea ce era cândva tihna unui cămin liniștit, bine rostuit, în care lumina intra prin toate ferestrele. 5 T recuseră aproape patru ani de când Simona nu călcase pragul casei părintești. La scrisorile scăldate de lacrimi ce porneau către mama și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cleveti numai și numai atunci când ceva depășește inexplicabil banalitatea și ațâță, astfel, interesul cârcotaș, ce stă întotdeauna pitit înăuntrul nostru, al fiecăruia, gata oricând ca, la semnul cuvenit, să iasă la iveală și să atace, înhățând de grabă prada și mușcând-o adânc. Așa încât, las în urmă viața sa publică, cea știută de toți, și voi deschide poarta sufletului său, povestind ce i s-a întâmplat, după cum și eu am aflat la rândumi, mai deunăzi, cu mirare. Se întâmplă uneori ca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu dibăcie și să lingușească, căci lingușirea întotdeauna presupune un interes, iar ei tot timpul aveau unul! Văzându-mă curând, astfel, captiv ca într o cușcă cu șerpi, în care, fiindcă cu toții sunt flămânzi, cu toții sunt gata oricând să se muște între ei, am început să fac anumite lucruri bine gândite și să spun anumite vorbe cu mult meșteșug ticluite, toate doar în numele sfânt al unității ce doream eu să se închege între noi, mai cu seamă din pricină că făceam cu toții parte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
puternic lucrul acesta, căci, oare, în cele mai mult dintre cazurile pe care le cunoaștem cu toții, nu cumva apele cele mai liniștite sunt, desigur, și cele mai adânci, și nu cumva, oare, cei mai tăcuți câini sunt și cei care mușcă, fulgerător și pe neașteptate, cel mai crunt? Ei bine, cam la fel se întâmpla și în cazul lui Șerban. Da, însă, cu toate acestea, când ajungea să se supere pe cineva sau pe ceva, după scurtă vreme, paradoxal și aproape
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Înghețe... culminând cu sufletul ce nu putea să accepte... După câteva minute de la 21 primirea neașteptatei vești... Îmi clănțăneau dinții În gură, fiind nevoită să mă ghemuiesc sub plapumă pentru a scăpa de acel „delirum”Plângeam cu lacrimi amare și mușcam din pernă, repetându-mi că este o glumă stupidă, o nedreptate pentru care voi cere socoteală. Am adormit cu dorința să nu mă mai trezesc decât, Într-o după-amiază blândă de toamnă, stând la povești cu Borger pe băncuța din fața
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
afla aproape de telefon, a ridicat receptorul. Alo! Da... Cine sunteți? Cum!? Poate este o greșală... S-a confirmat? Nu l-am scăpat pe tata din ochi nicio secundă. Am văzut cum sângele i s-a scurs din obraji, cum Își mușca buzele și fața i s-a schimonosit, Încercând să Înfrunte un adevăr prea crunt... un răcnet! Au sunat de la ambasadă. Trebuie să mergem la București. Alex se numără printre victi... În clipa următoare, am simțit cum peste mine se prăvălește
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
un mic colț de scaun, ca În clipa următoare să mă reculeg de pe parchet și dintre sacoșe. Roșisem toată și nu mai știam ce să mai fac din cauza jenei ce mă cuprinse brusc. Îmi venea să plâng și să mi mușc pumnii de ciudă. Cum am putut să mă pierd În halul acesta, să nu am niciun pic de control asupra stării emoționale? „Lăsați sacoșele și veniți pe scaunul acesta”, Îl aud pe dll Cassian Maria Spiridon, care Îmi arăta alt
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de iarbă cosită. Doamne! Pe unde n-am hălăduit cu gândul! Câte amintiri nu m-au copleșit. Privind merele verzi roșietice, n-am putut să nu-mi amintesc de Adam și Eva, de neprihănirea lor până au fost ispitiți să muște din aceste 180 poame Înterzise, de alungarea lor din rai; de asemenea, nam putut să nu mă gândesc la toate păcatele strămoșești, la fratele meu drag, Ionel, la tatăl meu, amândoi plecați spre cele veșnice, și cum aș fi putut
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să pot trăi fără să-mi rup oasele cu o slujbă. Aide era acasă la părinții ei de o săptămână. Aștepta să-și susțină licența care echivala cu o cununie științifică. Învățase în facultate cu mare poftă, învăța ca și cum ar mușca dintr-un măr, acum urma să primească premiul. Conducătorul ei științific, șeful Catedrei de Cereale, făcuse mare vâlvă cu lucrarea ei de licență, o numea peste tot lucrare de doctorat, ba "una din cele mai serioase lucrări de doctorat din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acolo, și, pentru o clipă, am crezut că-mi pierd echilibrul, că mă lichefiez pe mozaicul rece, la picioarele ei. I-aș fi dat nu unul, ci o sută, o mie de creioane dac-aș fi avut. Dar neșansa a mușcat din mine, sfârtecându-mi inima, pentru că nu găseam niciun creion În mapă. În nenorocita de mapă, care mă trăda Într-un mod atât de neașteptat. Iar ea se amuza discret, văzându-mi Încrâncenarea disperată cu care căutam printre foi și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fiindcă, de fiecare dată când o văd, nu știu care mă ține În brațe mai tare tu sau tata -, căci mâinile vă sunt foarte apropiate. Iar tu de acolo râzi cu gura până la ceafă și semeni cu un ursuleț, Îi spuse mama mușcându-l nițeluș de lobul urechii, pe când el se feri scuturându-și capul. Mamă, da' tata când mai vine odată din America aia? Păi, vine el... ți-am mai spus de atâtea ori că vine după ce termină acolo cu munca lui
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fel de tărâm fantastic pentru noi, ceva dintr-o altă lume, la care nu visa nimeni să ajungă vreodată. Într-o zi, Ana Maria se balansa Într-un leagăn scârțâitor, singură ca niciodată, fluturându-și rochița de clorofilă vaporoasă și mușcând impasibilă dintr-o felie de pâine unsă cu dulceață. Emilian o privea În secret de după un gard de nuiele, furișat printre urzicile Înalte din preajmă. Era atât de pierdut, de absorbit, că nu a simțit gașca de băieți apropiindu-se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
juliți, care alerga săltând după un cârd de gâște... surâsul unei fetițe În rochiță vișinie, cu guler alb și buze foarte roșii, ce se balansa Într-un leagăn și Îl privea tăcută numai pe el... palma-i plină de sânge, mușcată de o gură cu dinți fioroși... fluturele imens, descoperit În liniștea unei nopți de vară pe prispa casei de la țară... freamătul zarzărilor Înfloriți, care, atunci când se scuturau, Îl făceau să plângă Îndelung... aripile cu... Apoi imaginile se Înroșeau și se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
că era încercată de o nouă criză, mama ei își trase un scaun pe care se așeză cu grijă în fața fetei, privind-o cum soarbe, fără nici o tragere de inimă, câte un pic de lapte, uitând de multe ori să muște și din pâine. Mama o studia, dar gândurile ei alergau pe alte meleaguri numai de ea știute. - Gata, mamă, putem începe? - Mai stai un pic, simt nevoia să mă mai odihnesc câteva clipe. Iar m-a încolțit durerea aceea, și-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
o s-o mănânc, spunea Ina, să văd chiar așa e!? Și mânca cu o poftă molipsitoare prăjitura, cu ochii țintă la prietena ei. Dacă ai ști tu ce pierzi! - Uite, am să gust o bucățică, cam de douăzeci de calorii. Mușca puțin, ca o vrăbiuță, apoi ochii îi străluceau pe glazura de ciocolată. Se hotăra să mai încerce, fie ce-o fi, încă o bucățică, n-o fi foc! Și tot așa, până rămânea numai blatul. - Acum, ce mai aștepți, vine
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
se afla la Alex bănui că Gica probabil i se plânsese unei verișoare care lucra într-un birou al șantierului că ea îl ademenise pe Tony, și că din această cauză acesta o abandonase. Fata cu gura bogată de pe șantier, mușcată de șarpele bârfelii, răspândise veninul vorbelor, până acestea ajunseră la urechile șefului. Totul se lega. Altfel, de unde să știe Alex că ea flirta și cu alți bărbați!? * Olga reveni. Se strădui să fie sentențioasă: - Deci asta era, domnul meu a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
și îi spuneam Andreei ce bine mă simțeam în parc, la aer. Ea îmi zâmbi cald înapoi și îmi întinse cornetul cu înghețata topită și scursă între degetele ei. — ți-am luat de ciocolată. Știu că nu-ți place vanilia. Mușcam cu poftă din înghețată ca să ajung la cornet înainte să-mi curgă și mie între degete. Era dulce și fină, îmi răci rapid cerul gurii și coloră dinții și buzele maro. Un șervețel de hârtie îmi șterse colțul gurii în timp ce
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
reci. El minte cu răceală; și minciuna lui constă În a spune: «Eu, Statul eu sunt poporul». «Orice spune el, el minte; și tot ceea ce el posedă, el a furat. Totul este fals În el: cu dinți de furat el mușcă». «Numai acolo unde Statul Încetează, Începe omul care nu este superfluu: Începe cântecul necesității, melodia unică și căreia nimic nu i se poate substitui. Acolo unde Statul Încetează, nu vedeți voi acolo-jos, frații mei, arcul-În-cer și punțile supraomului?»”. Mihail Bakunin
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]