1,907 matches
-
Paris, 1863. 56. Kant, I. Întemeierea metafizicii moravurilor - Critica rațiunii practice. Ed. Științifică, București, 1972. 57. Kotarbinski, T. Meditații despre viața demnă. Ed. Științifică, București, 1970. 58. Lavelle, L. De l’être. F. Alcan, Paris, 1932. 59. Lavelle, L. Le moi et son destin. F. Aubier, Paris, 1936. 60. Lavelle, L. De l’âme humaine. F. Aubier, Paris, 1951. 61. Lavelle, L. Le mal et la souffrance. Plon, Paris, 1940. 62. Lavelle, L. La conscience du soi. Ed. B. Grasset, Paris
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
istorice refuzate de teatre din cauza lipsei de implicare în actualitate își face apariția în apartamentul autoarei, încercând să susțină piesa în fața unor persoane influente reale, disimulate aici sub alte nume. Ș. mai scrie versuri (Mirabila povară - Du côté de chez moi, 1999), eseuri, reflecții, evocări, acestea adunate sub titlul Lângă tâmpla cerului (1998), texte elaborate în Germania, între 1987 și 1990, despre condiția diasporei românești, despre câteva figuri culturale importante - Mihai Eminescu, Alice Voinescu, Albert Camus. Semnificativă este însă apariția unui
SERBANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289638_a_290967]
-
a găsi ambianța potrivită - și, în cele din urmă, autoexilarea. SCRIERI: La curțile Hârlăului, București, 1977; ed. (Iconia), München, 1994; ed. Cluj-Napoca, 2003; Lunga veghe de la Cozia, București, 1981; Lângă tâmpla cerului, Cluj-Napoca, 1998; Mirabila povară -Du côté de chez moi, ed. bilingvă, Cluj-Napoca, 1999; Scântei din vatra vremii, Iași, 2001; Fulger în prag de veac, postfață Valentin Tașcu, Cluj-Napoca, 2002. Traduceri: Epopeea lui Ghilgameș, introd. Al. Dima, cu ilustrații de Mircia Dumitrescu, București, 1966 (în colaborare cu Al. Dima); Epopeea
SERBANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289638_a_290967]
-
pe toamnă, / pornește după steaua lui din cer”. Tonul jubilant și encomiastic, atitudinile euforice sunt contrapunctate intermitent de tonalități elegiace, cu vagi tente simboliste, pe alocuri date de terminologia neologistică: „Trec ființe morgane și tremură-n zare / schelete de berze muiate în clor, / mileniul a stat, nici un om nu mai moare”. Cuprinzând câteva zeci de poeme de dragoste, versurile din Epistole vieneze (1979), par supuse aceleiași energii combinatorii, de la extazele preromantice („În fața voastră, oh, femei divine / de când mă știu mă pierd
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
Arghezi și Lucian Blaga. Poetul încearcă să descopere divinitatea în propriul suflet: „Lângă inima nopții veghez/ luceferii stinși din sufletul meu./ Poate, mă doare acest drum povârnit, / căutându-l în mine pe Dumnezeu”. Stăpânit de neliniști, schițează, cu peniță argheziană muiată în expresionism, un spectacol terifiant: „Vulpile fug spre vizuini, / Pădurea sare din rădăcini, / Nicăieri nu e bine, / Taci și ascunde-te-n tine”. Priveliștile sumbre sunt contrapunctate când și când de scene idilice. Pe măsura avansării în timp, în versuri
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
duce la o amplă și retorică paradă de nume sau de epitete mitologice, menite să plasticizeze, prin personificare, atotputernicia erosului. Înfrângerea lui Amor de către o „tânără copilă”, răsărită din români, oferă prilejul dezvoltării poemului pe linia motivului „Amor cu aripile muiate de ploaie”, care, pornind de la o odă a lui Anacreon, a cunoscut o largă circulație. Pe fundalul de pastel evocând ținutul Târgoviștei („Se întinde o câmpie/ De sub poale de Carpați/ Câmp deschis de vitejie/La românii lăudați”) este proiectată imaginea
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
parlamentare, redactează false știri politice, note polemice, anecdote. Nu își cenzurează mijloacele de expresie, buna-cuviință este adesea uitată în focul polemicii, adversarii având a se teme de ironia lui, de vorbele de duh memorabile, de portretele trasate cu o peniță muiată în venin, dar și de calambururile licențioase, de anecdotele nu rareori grosiere. Într-un fel, Orășanu e un martor al vremurilor din spița cronicarilor, iar N. este cronica lui, prin care, păstrând proporțiile, îl precedă pe I. L. Caragiale. R.Z
NICHIPERCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288429_a_289758]
-
întreaga lume este percepută prin prisma senzualității și a dorinței nestăvilite de împerechere: „Calul erotic se plimbă pe case/ calul erotic care miroase femeile/ calul erotic care are sandalele aspirante/ calul erotic din care curg evantaie/ calul erotic care se moaie la căldură ca ceara/ și din stropii mari se nasc statuile cu sâni/ statuile care se plimbă prin orașe când e cald/ și se topesc la rândul lor în ape vagi”. Ceea ce domină însă primele versuri, dincolo de exacerbările erotice juvenile
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
sucurilor secretate de glandele salivare. Acestea sunt localizate sub limbă, la nivelul obrajilor și la nivelul urechii interne. Fiecare produce o altă substanță. Procesul masticației durează între 5 și 120 de secunde, în funcție de tipul de alimente pe care îl consumăm: moi (budincă), uscate (biscuiți) sau fibroase (morcov). Esofagul. După mestecare, mâncarea străbate esofagul, un canal de aproximativ 35 de centimetri, până în stomac. Această etapă durează doar 12 secunde. Stomacul. În această etapă, sucurile gastrice secretate în cantități de 2-3 litri în
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
reflexologiei. Permiteți-mi să vă dau un sfat, dacă tot discutăm despre inimă. Nu exagerați! Nu întreceți măsura! Amintiți-vă că inima este un mușchi care poate slăbi la fel ca mușchii exteriori. Dacă mâinile și picioarele sunt slăbite și moi din cauză că ați stat prea mult întinși, nu vă apucați să alergați într-o cursă de atletism sau să jucați tenis, doar pentru că vă simțiți mai bine. Dacă ați face asta, v-ați alege în mod sigur cu febră musculară. Inima
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
care căzuseră, din întîmplare, mănușile vătuite, purtate adesea în astfel de ocazii. Era ca și cum ar fi ținut de lamă sabia cu două tăișuri a unui dușman, care s-ar fi străduit între timp să i-o smulgă din mîini. Ă Moaie saula, moaie saula! strigă Stubb către vîslașul așezat lîngă coș, iar acesta, scoțîndu-și pălăria, o umplu cu apă de mare, pe care o vărsă peste saulă. Saula se mai desfășură de cîteva ori, pînă cînd încetă să mai joace. Ambarcațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din întîmplare, mănușile vătuite, purtate adesea în astfel de ocazii. Era ca și cum ar fi ținut de lamă sabia cu două tăișuri a unui dușman, care s-ar fi străduit între timp să i-o smulgă din mîini. Ă Moaie saula, moaie saula! strigă Stubb către vîslașul așezat lîngă coș, iar acesta, scoțîndu-și pălăria, o umplu cu apă de mare, pe care o vărsă peste saulă. Saula se mai desfășură de cîteva ori, pînă cînd încetă să mai joace. Ambarcațiunea zbura acum
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de a amesteca spermanțetul cu o altă substanță, pentru a-l consuma astfel. în lungile carturi de noapte, mateloții obișnuiesc adesea să-și vîre pezmeții marinărești în uriașele butoaie cu ulei și să-i lase acolo un timp, să se moaie. De multe ori am cinat în felul acesta și pot spune că-i o cină strașnică. în cazul unui cașalot mai mic, creierii lui sînt socotiți o mîncare aleasă. Cutia craniană e spartă cu un topor, iar cei doi lobi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se prepară ușor o leșie puternică; și ori de cîte ori se constată că de bordul vasului s-a lipit vreo materie vîscoasă de pe spinarea balenei, leșia aceea o înlătură grabnic. Marinarii trec în lungul parapetelor și, cu ajutorul unor cîrpe muiate în apă, le redau curățenia inițială. Funinginea e înlăturată cu periile de pe partea de jos a greementului. Toate uneltele folosite în diferitele operațiuni sînt, de asemenea, curățate cu grijă și puse la locurile lor. Capacul cel mare e frecat și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ai dori să fac pentru dumneata într-o situație asemănătoare. Căci și dumneata ai un fecior, căpitane Ahab - deși încă un copilaș, aflat acum la adăpost acasă - dar e un copilaș făcut la bătrînețe, da, da... ai început să te moi, văd eu... Hai, dați fuga, oameni buni, pregătiți-vă să brațați vergile! Ă Stop, strigă Ahab. Nu v-atingeți de nici o parîmă! Apoi, către căpitanul străin, cu o voce răspicată, apăsînd pe fiece cuvînt: Ă Căpitane Gardiner, n-o voi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
spuma propriului său silaj. „Acum aleargă contra vîntului, drept spre fălcile căscate ale monstrului, murmură Starbuck în sinea lui, înfășurînd peste parapet brațul vergii mari, tras mai înainte. Dumnezeu să ne aibe în pază, simt că mi s-au și muiat oasele, jilăvindu-mi carnea. Ascultîndu-l pe Ahab, mă răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu“. Ă Pregătește-te să mă ridici! îi strigă Ahab, înaintînd spre coșul cu parîme. O s-o întîlnim în curînd! Ă Da, da, domnule! îi răspunse Starbuck și, îndeplinindu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în urma mea! Băiatul meu drag, nu-ți mai văd decît ochii, uimitor de albaștri acum! Cele mai încurcate probleme ale vieții par să se lămurească, dar iată, prin fața lor trec nori negri... Se apropie oare sfîrșitul călătoriei mele? îmi simt moi picioarele, ca unul care-a ostenit umblînd o zi întreagă. Pune-ți mîna pe inimă, Starbuck - mai bate oare? Mișcă-te, Starbuck, umblă, mișcă-te, mișcă-te! Vorbește tare! Hei, voi, din arboradă! Vedeți mîna băiatului meu fluturînd pe deal
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
este insuficientă pentru a explica schimbarea ce apare în cursul curei psihanalitice, Lagache este de părere că introducerea conceptului de degajare este absolut necesară. Astfel, el abordează chestiunea degajării în mai multe din lucrările sale: „Fascination de la conscience par le moi” (1957/1982), „La psychanalyse et la structure de la personnalité” (1961/1982), „La conception de l’homme dans l’experience psychanalytique” (1962a/1982). Lagache recunoaște că a reluat o idee schițată de Bibring, dar merge și mai departe, căutând în opera
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
51, 612-635. Fraiberg S., Adelson E. și Shapiro V. (1975/1983), „Fantômes dans la chambre d’enfants. Une approche psychanalytique des problèmes qui entravent la relation mère-nourrisson”, La Psychiatrie de l’enfant, 26 (1), 57-98. Freud A. (1936/1993), Le Moi et les Mécanismes de défense, PUF, Paris. Freud A. (1965/1968), Le Normal et le Pathologique chez l’enfant, Gallimard, Paris. Freud A. (1968/1976), L’Enfant dans la psychanalyse, Gallimard, Paris. Freud S. (1892-1893/1984), „Un cas de guérison
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
et analyse du moi”, in Essais de psychanalyse, Payot, Paris, 83-175. Freud S. (1922/1974), „Sur quelques mécanismes névrotiques dans la jalousie, la paranoïa et l’homosexualité”, in Névrose, psychose et perversion, PUF, Paris, 271-281. Freud S. (1923/1981), „Le moi et le ça”, in Essais de psychanalyse, Payot, Paris, 177-234. Freud S. (1923/1985), „L’organization génitale infantile”, in La Vie sexuelle, PUF, Paris, 113-116. Freud S. (1923/1987), „Remarques sur la pratique de l’interprétation du rêve”, in Résultats
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Jalousie amoureuse. Psychologie descriptive et psychanalyse (2 vol.), PUF, Paris. Lagache D. (1951/1979), „La psychologie: conduite, personnalité, groupe”, in Le Psychologue et le Criminel, Œuvres, PUF, Paris, t. II, 305-332. Lagache D. (1957/1982), „Fascination de la conscience par le moi”, in Agressivité, structure de la personnalité et autres travaux. Œuvres IV (1956-1962), PUF, Paris, 62-82. Lagache D. (1958/1982), „Vues psychanalytiques sur les émotions”, in Agressivité, structure de la personnalité et autres travaux. Œuvres IV (1956-1962), PUF, Paris, 107-118. Lagache D. (1961
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
aceasta la fiert. La fiecare nou jet, mirosul înțepător de murdărie și de pământ se risipea un pic mai mult, purtat de dâra negricioasă care se pierdea în apa râului. Din trupul acela feminin se degaja acum aroma frunzișului tânăr, muiat în apă caldă. Revenind la viață, femeia ridică pentru întâia oară capul și se uită la Nikolai cu o privire care în sfârșit înțelegea. Stătea așezată, cu brațele strânse în jurul pieptului, în mijlocul unei băltoace care scotea aburi în întuneric. Vru
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Paris, 1863. 56. Kant, I. Întemeierea metafizicii moravurilor - Critica rațiunii practice. Ed. Științifică, București, 1972. 57. Kotarbinski, T. Meditații despre viața demnă. Ed. Științifică, București, 1970. 58. Lavelle, L. De l’être. F. Alcan, Paris, 1932. 59. Lavelle, L. Le moi et son destin. F. Aubier, Paris, 1936. 60. Lavelle, L. De l’âme humaine. F. Aubier, Paris, 1951. 61. Lavelle, L. Le mal et la souffrance. Plon, Paris, 1940. 62. Lavelle, L. La conscience du soi. Ed. B. Grasset, Paris
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Minuit, Paris. Foucault, M. (1996), Istoria nebuniei în Epoca Clasică, Editura Humanitas, București. Friedmann, C. (2000), Psihiatrie, Editura Exponto, Constanța. Fromm, E. (1978), The Crisis of Psychoanalysis, Harper & Row, New York. Lacan, J. (1969), Écrits, Seuil, Paris. Laing, R. (1970), Le moi divisé, Stock, Paris. Scheff, T. (1986), Being Mentally Ill, Weidenfeld and Nicolson, Londra. Szasz, T. (1975), Le mythe de la maladie mentale, Payot, Paris. Suportul social și starea de sănătate As. univ. drd. Elena IULIA MARDARE Universitatea din București În ultimii
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
falangei distale a unui deget; urma lăsată de degete pe suprafețele atinse (utilizată de obicei pentru identificarea persoanei). Aceste urme sunt individualizate, fiind caracteristice fiecărui individ, și se obțin prin aplicarea pe o foaie de hârtie a falangelor distale marcate/muiate în tuș. AMPUTAȚIE (< fr. amputation, cf. lat. amputatio, -onis) - Ablațiunea chirurgicală a unui membru sau segment de membru, prin secționarea părților osoase, dar cu conservarea părților moi (lambouri cutanate și mușchi), cu care se poate forma bontul. Prin extensie, amputația
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]