1,935 matches
-
formula păgânilor. Poetul o coti spre malul Arnului, trecând pe lângă atelierele tăbăcarilor. Încerca să se ferească de soarele după-amiezii cu vălul beretei și fluturându-și cu mâna prin fața nasului ca să alunge miasmele ce ieșeau din căzile stăteau pieile unde la muiat. Era un gest inutil, dar continua să Îl repete În mod automat, afundându-se din ce În ce mai mult În valul acela căldicel și cleios care Îneca totul. Cu capul plin de bâzâitul muștelor care infestau Întregul cartier, fără să bage de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un om să fie mai mult decât om? Când domnul nu e pus afară de orice controversă, ce devine el decât o simplă persoană care își căuta de interesele sale. într-o țară unde fiecine zice: "chacun pour soi" și "apres moi le deluge" - ce să zică domnul decât tot atâta... Și pe când puterea statului român scădea - se urca ce? - puterea consulatelor. Casa unui consul devenise o adevărată cetate. 170 {EminescuOpIX 171} De aici înainte într-o societate a nestabilității se va
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
un om să fie mai mult decât om? Când domnul nu e pus afară de orice controversă, ce devine el decât o simplă persoană care-și caută de interesele sale. Într-o țară unde fiecine zice: chacun pour soi și apres moi le deluge - ce să zică domnul decât tot atâta... Și, pe când puterea statului român scădea, se urca ce? - puterea consulatelor. Casa unui consul devenise o adevărată cetate. De aci înainte într-o soțietate a nestabilității se va vedea cum orice
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
m-au atins, am simțit căldura soarelui pe bot, în gură, în inimă și m-am simțit îndestulat (nu "sătul", ca de la mâncare, ci altfel, cum nu mai fusesem niciodată și nu știam ce înseamnă asta) așa că mi s-au muiat picioarele și am îngenuncheat. Doar așa am cutezat să mă uit mai sus : atunci i-am văzut chipul. Să nu mă întrebați, fiindcă nu știu să vă spun cum arăta. Țin minte doar cum se uita la mine. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
îmbolnăvit, dar, uite, nu arzi atunci ce e ? Mi-a ridicat capul și s-a uitat în ochii mei: Ce-i cu tine, iar te-a prins dorul de ai tăi ? Ei, măi puștiule !... Când am văzut că i se moaie glasul a lacrimi, i-am zis: Știi ceva, eu nu plâng niciodată fiindcă-mi pare rău ! Și nici de dor ! Sunt mare ! Oamenii mari nu plâng de părere de rău niciodată ! Plâng de ciudă !... Pe urmă m-am gândit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vedea de după tufele de trandafiri, pe lîngă care venea în fugă de la bucătărie și se repezea să mîngîie vaca pe burtă, dînd un cot șăgalnic bărbatului prost cît gardu' completa ea, și vorbele astea, spuse rîzînd, cu acea inflexiune caldă, muiau întotdeauna furia bărbatului, care se ducea să-și vadă de treabă în altă parte. Răspunde-mi! -strigă isteric Radu, înfigîndu-și degetele în părțile cărnoase ale spatelui. Hai să bem și-o gură de coniac șoptește blînd Paula, răsturnîndu-se într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
orice sacrificiu. Da, da, încuviințează Mihai mai încet însă, că se uită mulți la noi... Ha! Mincinosule! rîde încet Muraru. Înseamnă că n-ai băut dacă mai ții cont de asta. Dă gata vodca, altfel mă fac foc. Mihai își moaie buzele în paharul cu vodcă. Științific, n-am greșit continuă Muraru -, însă pe plan uman m-am înșelat. Cît eram la catedră și veneam la "Valea Brîndușelor" în calitate de colaborator, directorul, veșnicul aspirant la titlul de doctor în științe, pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tatălui, își țuguiază buzele ca un cioc de rață, alintă obrazul lovit, murmură un "mă-măi", apoi se întinde să-și lipească vîrful buzelor de locul lovit, în timp ce tatăl îl mai amăgește cu o bucățică de carne sau de pesmet muiat în ceai. Uite în ce hal te-a murdărit oftează soția, observînd cum copilul scoate mîncarea din gură, întinzînd mîna spre gura tatălui și, dacă acesta nu o ia la timp, i-o îndeasă în obraz, ori pe gulerul cămășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
chemat-o lîngă ea pe stăpîna cățelușei să aibă cu cine discuta. Copiii și-au mai potolit foamea, dar observînd paharele ce le-au fost interzise, întind mîinile cu ambiție, ca pînă la urmă părinții să-i lase să-și moaie vîrful degetului arătător, pe care îl duc apoi la gură și-l sug cu plăcere. Actorul mănîncă în liniște, atent la ce-i spune femeia de alături, fericită, cu ochi iradiați de luminițe, amplificate de paharele cu vin, făcînd gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
secretara mamei. Am impresia spune privindu-l pe Mihai că mîncarea merge greu. Se întoarce, scoate dintr-un dulap o sticlă cu coniac și toarnă în două pahare: Pentru Ora solstițiului! Pentru tine! Doina soarbe o înghițitură, Mihai doar își moaie buzele. Mămica face Doina un gest spre telefon a rugat-o pe Mara Nedelcu să-și invite o prietenă din copilărie, care vine mîine cu părinții, de la Iași. Le-am reținut un apartament la hotel. Vei avea surîde fata, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu ce avea În mână, un retevei, o coadă de mătură, o doagă de butoi sau simple crăci de copac, au Început să dea În noi. Lui socru’ meu i-au zburat pălăria și l-a inundat sângele, s-a muiat puțin de la genunchi, dar șîn ultima clipăț și-a revenit și ne-am continuat drumul mai mult În fugă până-n rotonda din fața gării. Aici era «vama». Soldați și jandarmi cotrobăiau prin buzunarele tuturor, lucrau atent și migălos să nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
umezească buzele așa de arse”22. La acest comerț au luat parte și jandarmii, când nu-i vedeau șefii lor: „Noi aruncam pe geam cămășile noastre Împreună cu bani și jandarmul care ne păzea, când nu era observat de nimeni, o muia În noroi și apoi ne-o arunca pe geam ridicând-o În vârful baionetei”23. Când evreii au constatat că nu mai primeau Înapoi cămășile aflate În stare bună, În ciuda banilor plătiți, au rupt cămășile fâșii și aruncau câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
căldare cu apă a fost 20.000 de lei, acceptând În cele din urmă și 17.000 de lei: „A legat căldarea de gratii - pentru că n’avea pe unde s’o bage În vagonul bine Închis - și oamenii și-au muiat cămeșile printre gratii. Cămeșile le-au supt până s’au uscat”31. Garda trenului Garda trenului până la Târgul Frumos XE "Târgul Frumos" era formată din polițiști din Iași, majoritatea nelocalnici, sub comanda șefului de secție Ioan Leucea XE "Leucea, Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
era groaznică, ajungând să se dea 3.000-5.000 lei, un inel de aur pentru un pahar de apă. Alții Își scoteau cămașa murdară plină de sudoare și o dădeau jos printre gratii contra unei sume de bani să fie muiată În apa murdară de prin șanțuri ca să o poată stoarce apoi cu buzele Însângerate și Însetate. șAproapeț Înebuniți luau personal urina lor și o beau. Chinurile acestea luară sfârșit la Roman XE "Roman" ”12. Un evreu dintr-un vagon Învecinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
erau cutremurătoare. Foarte mulți au băut propria lor urină ceea ce a adus nebunia. Nebunii mergeau tot timpul călcând peste cei ce-și mai trăgeau sufletul iar noi urlam «apă», dar cine ne auzea. Am rugat pe un jandarm ca să-mi moaie cămașa În noroi și apoi să mi-o dea să sug noroiul. Mi-a dat prima oară și i-am dat 500 lei, dar când i-au mai dat și alții a luat cămășile și nu ne-a mai dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
alunecoase, înverzite de alge, de a căror existență părea într-un fel să fi știut. Ba chiar, cu încredere, și-a trecut mâna printr-un inel mare de oțel, care atârna de zid, cam pe la jumătatea treptelor. Apa rece îi muiase pantalonii. George era un bun înotător. Urlând de frică, de groază și de frig, ajunsese la mașină. Jos, în canal, totul era neguros, tenebros, teribil. Iar de sus nu răzbea nici o lumină. Era pe punctul de a-și pierde cunoștința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe Adam, îl salută pe preot și îi servi în grabă lui Adam masa de seară, care îl aștepta pe o tavă. — Uite, Adam, mănâncă-ți cina și, apoi, repede la culcare, fără televizor în seara asta. Dumnezeule mare, ești muiat tot, ia un prosop... Adam și Zet se făcură nevăzuți. — E ora cinei, spuse părintele Bernard. Nu vreau să vă deranjez, am trecut doar pentru un minut, nu rămân mai mult. Nici prin cap nu le-ar fi dat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Jeremy. Tatăl lui Valerie, Howard Cossom, era un dentist care locuia în Leafy Ridge și căruia-i mersese vestea că nu știe să înoate. Valerie și Nesta studiau sociologia la Școala Politehnică din Ennistone. În picioare pe trepte, cu gleznele muiate de undele bulbucate ale apei, se găsea un grup de fete în costume de baie foarte decoltate, părul lung și ud atârnându-le împletit în cozi pe ceafă și pe umeri. Trupurile lor suple, catifelate, erau ușor bronzate de înotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
peste care se afla un mic grătar. Tom își scoase pantofii și ciorapii și începu să țopăie deasupra grătarului, simțind apa exuberantă, fierbinte, pătrunzându-i printre degetele picioarelor. Își suflecase manșetele pantalonilor, dar tivul vaporosului négligé al lui Ju se muiase. Tom McCaffrey forma un obiect de interes în „societatea“ din Ennistone. Pe vremea aceea „societatea“ ennistoniană era o comunitate „elitistă“, fără clase; era, de asemeni, pluralistă. Acest lucru se evidenția, îndeosebi, la Institut. Într-adevăr, existența și natura particulară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi ucis animalul acela slab și speriat. Ca să se înarmeze împotriva lui, își concentra întregul resentiment pe care-l purta omenirii, întregul său simț de injustiție cosmică, întreaga ură împotriva vrăjmașilor lui, întregul său prețios dispreț față de femei. Ploaia îi muia părul, întunecându-i-l și mai mult și lipindu-i-l de cap. Ploaia i se prelingea pe trupul arămiu, bronzat, ca toate trupurile heliotropice ale înotătorilor ennistonieni. Ploaia îi smălțuia pielea cu punctișoare luminoase. Valerie Cossom, uitându-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ieși în hol, își zvârli papucii din picioare în lada cu papuci și își încălță pantofii. Stinse toate luminile din casă, răsucind comutatoarele aflate în dreptul ușii. Ieși, închise ușa în urma ei și o încuie. Clopotele bisericii amuțiseră, iarba udă îi muia pantofii. O străpunse o durere veche, al cărei duh dăinuise, poate, undeva în grădină, fantoma unui gând neguros îngropat în trecut, acea remușcare geloasă, răscolitoare, obsesivă, pe care o încercase când auzise că Linda Brent se mărită cu John Robert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
soneriei apăsate de John Robert, îi făcu o plecăciune. Numai în fața lui se pleca. Făcea parte din teatrul, care nu era teatru, destinat lui John Robert. Ce mai faci? Foarte bine, mulțumesc. Vai, sunteți ud leoarcă. Filozoful era într-adevăr muiat de ploaie și nu avea nevoie să i se mai spună. Se încruntă. Se îmbrăcase cu oarecare grijă pentru această vizită, își pusese o cămașă curată și un costum de culoare închisă, pe care-l păstra pentru ocazii. Se bărbierise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se îndoiască nu numai de ce făcea acum și de tot ce realizase în trecut, dar și de tot ce scriseseră ei, ceilalți, toți filozofii lui, marii nemuritori; începuse, de fapt, să se îndoiască de întreaga mare antrepriză. Condeiul i se muiase în mână, în mâna lui care, oricum, în curând va fi țeapănă și monstruoasă din cauza artritei. (Nu învățase niciodată dactilografia, o mașină de scris i se părea inhibantă pentru gândire.) Se simțea sătul de lume, de parcă se afla la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
reușit să spun... Deloc, deloc, îi curmă Hattie vorba. Pearl îi deschise ușa din față. Tom ieși în ploaie și începu să-și dibuiască drumul spre poarta din spate, prin grădina cufundată acum într-un întuneric opac. Ploaia care-i muia părul și i se scurgea pe ceafă îi aduse aminte că-și uitase umbrela. Se întoarse și se apropie din nou de casă, când ușa de la intrare se deschise brusc. Ceva zbură cu violență afară și se risipi pe pajiște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
apăsă pe butonul soneriei, încercă ușile, se uită pe ferestre. Nimeni. Începuse iarăși să plouă. Tom porni în fugă pe aleea alunecoasă, acoperită de mușchi, de sub copaci, și ieși pe poarta din spate. Rămase locului în stradă, în timp ce ploaia îi muia, în tăcere, părul lung șiroindu-i pe obraji, ca lacrimile. Își prinse din nou capul în mâini, încercând să gândească. Când ușa se închise în urma lui Tom, Alex i se adresă lui Ruby, care continua să șadă pe scaunul de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]