3,219 matches
-
om obișnuit nu pare așa. Dar dacă tu individul LEONTE Mihai te-ai confruntat în viață cu multe probleme deosebite, azi când treci în anul șaptezeișidoi ești cumva contrariat că ai reușit să depășești multe probleme, devii mai mult decât mulțumit. Mulțumesc Divinului Creator pentru că m-a îndrumat să ajung aici. Mulțumesc familiei mele care m-a sprijinit atunci când mi-a fost greu. Mulțumesc prietenilor mei care mi-au fost mereu sfătuitori buni. Fie că sunt reali lângă mine sau sunt
ANIVERSAREA SAPTEZECISIDOI... de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361277_a_362606]
-
împreună, numai că de la altul era ceva mai bună. În ziua când au condus-o la gară am fost un exemplu de cumințenie. Dimineața am măturat prin curte, l-am periat pe Cartuș să nu lase păr peste tot și mulțumită, m-am așezat pe scaun în fața ușii așteptând semnalul să plecăm la gară. -Să știi, am “înumărat” toate caisele, cireșele și corcodușele iar dacă ai să le mănânci verzi am să știu și nu am să-ți dau nimic din
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
Erau într-adevăr prea multe probleme de rezolvat. -Mami, chiar crezi că a putut să numere până la ultima corcodușă? am întrebat-o curioasă. -Nu, Bebe, nu, a răspuns mami. Le-a numărat numai pe cele pe care le-a văzut. Mulțumită, m-am întors cu spatele șimi-am propus, fără să știe mami să urc mai spre vârf, pentru că în mod sigur nu a putut ea de joss să le numere și pe cele ascunse după frunze. “Bine că cel puțin
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
cazul să mă duc și eu la un șpriț cu colegii mei, să nu vă îngrijorați, dacă vin mai târziu. -Tată-mare să nu faci vreo prostie tocmai acum! i-a spus mami. Și-a răsucit colțul mustății cu un aer mulțumit, m-a lăsat să-i pieptăn părul în toate direcțiile până am rămas la cărarea de pe mijloc. I-am umplut cana cu bere și ne-am așezat toți trei la masă. Tata-mare ne povestea o mie și una de istorii
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
eu de el. De fiecare dată se căuta prin buzunare încruntat, ca și cum nu găsea ce avea pentru mine, să-mi plătească efortul. Abia în apropiere de casă răsufla ușurat. Dintr-o dată își amintea unde le ascunsese și cu un aer mulțumit îmi dădea un tub de mentosane sau o mandarină, dacă era iarnă, o roșcovă, o eugenie sau ce-mi făcea cel mai mult plăcere, o monedă de 25 de bani. Pe acestea le strângeam acasă într-o pușculiță; restul le
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
l-am aruncat în borcan sub privirea blocată a lui Gigi. -De ce țipi, Nuța?! Ai speriat gândacul! am certat-o. Nuța tremura de frică, dar cum gestul meu o impresionase, s-a calmat mai repede decât mă așteptam și mulțumită, a scos din buzunar altă caramea, pe care, după ce a ținut-o în gură câteva minute, a legat-o cu ața așa de tare că ar fi scos cu ea și un crocodil. Cameluța a dat o fugă până acasă
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
stațiunile menționate mai sus. Informații suplimentare se pot obține de la sediul din strada Dr. Liviu Gabor (fostă 7 Aprilie) nr. 4, telefon 490214. OCTAVIAN NICA Câte un arhitect l Pentru fiecare etaj Fanii design-ului pentru hoteluri sunt, în sfârșit, mulțumiți. Pentru ei (și nu numai) a fost inaugurat, la Madrid, Hotelul Puerta América: un splendid edificiu de 5 stele gata să-și primească oaspeții din lumea întreagă. Totul, de la garaje la bar, a fost atent gândit și proiectat de cei
Agenda2005-36-05-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284167_a_285496]
-
vadă proprietatea și pe tot parcursul drumului avea numai cuvinte de laudă la adresa țărei pe care o numea a doua sa patrie, precum și a bogăției câmpurilor noastre care străluceau în lumina soarelui de toamnă. De la fereastra vagonului generalul Berthelot privea mulțumit panorama naturei și cu glas dulce spuse: «Văd satul meu. Ca unul care voiu căuta să vin mai des între sătenii din Fărcădin, am ținut să le cunosc și origina. Ei bine! Acești țărani cu plete și cu portul lor
Agenda2005-44-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284372_a_285701]
-
acestui demers fiind culese în ultimele zile tot mai pregnant de către inimoșii organizatori locali ai acestuia. „Reacțiile pe care le-am avut în acest an de la invitații străini au întrecut orice așteptări. Și-n ceilalți ani lumea a fost foarte mulțumită, dar în ultimele zile am avut parte de discuții și impresii de bine pe cel mai mare forum de drum’n’bass din lume, dogsonacid, și agențiile de impresariat Esp international și Faze 2 Agency din Marea Britanie ne-au trimis
Agenda2005-47-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284384_a_285713]
-
pot fi discutate, contestate, poți să nu fii de acord că Pleșu e sub Ghilezan sau că Marquez este întrecut de o carte de aventuri. Trebuie acceptat, însă, că acesta este în momentul de față „pulsul” și gustul cititorului timișorean, mulțumiți fiind, deocamdată, că acesta a învățat iarăși drumul spre librării.
Agenda2005-48-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284433_a_285762]
-
Banatului” și a continuat: „Scumpă țară și frumoasă... o, Banate, țara mea... A avut succes, cu aplauze la scenă deschisă. „Au tras părinții o spaimă zdravănă”, își amintește el. Dar isprava nu făcuse valuri și a rămas toată lumea uluită, dar mulțumită. Mai făcea și câte o drăcie, dar la vârsta lui cine nu le face? „Pe cea mai mare a făcut-o unul, de-i ziceau copiii Lămpică, mai mare ca mine cu doi ani”, povestește Alexandru. „I se făcuse dor
Agenda2005-26-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283871_a_285200]
-
Cu greu m-am putut abține să nu fac cale-ntoarsă. Sala se afla tocmai la capătul coridorului. Dinăuntru se auzeau glasuri, râsete, o bună dispoziție generală plutea în aer. Sosise clipa adevărului. Ținându-mi respirația, am pășit înăuntru. Elevii conversau mulțumiți. M-am așezat pe un loc liber și am început și eu o discuție cu colega mea de bancă. Brusc s-a făcut liniște. Intrase profesoara. Nu era o persoană sobră, pretențioasă și neîndurătore, ci o tânără doamnă cu zâmbetul
Agenda2005-26-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283873_a_285202]
-
în clasă, roșu la față și destul de vesel, o joacă cu zăpada își dorea! Aici, ea nu-l vede! Deschise cartea, se pregăti pentru oră. Aveau matematică. Învățătoarea intră în clasă supărată. ― V-am adus lucrările, copii! Nu sunt prea mulțumită. Unii dintre voi chiar m-au dezamăgit! Stoica, ai făcut o lucrare slabă! Ce este cu tine? Copilul se ridică rușinat, se duse la catedră să-și i-a lucrarea. Nota șase! Așa o notă nu a mai avut el
NECĂJITUL POVESTIRE -ULTIMUL FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384768_a_386097]
-
strecură în toate odăile. Pe măsură ce termina un fel, flăcăul îl așeza frumos la câte o masă. Nu se opri până ce nu umplu cu totul masa din camera de aur, masa din camera de diamant și masa din camera comorilor. Privi mulțumit rezultatul muncii sale și dădu să se așeze să mănânce la prima masă, când se porni un vânt ușor și nouă zâne se repeziră asupra meselor, gureșe ca niște vrăbii. - Cine ne-a gătit această mâncare? Prințul-Polonic ieși în fața lor
PRINŢUL POLONIC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384928_a_386257]
-
curioasă. Își râsese în barbă când negustorul îl asigurase de rostul sticlelor argintate. Zăbovise, deh, ca tot bătrânul, dar, tentat, achiziționase o fărâmă din așa lăudată marfă. Se dădu deoparte, privi în ciobul din podul palmei și-un zâmbet larg, mulțumit îi umplu chipul. Curios nevoie mare, Sandu, trăgând cu ochiul, se-arătă atât de mirat încât strigă-n gura mare: -Minune! Nu-mi vine să cred! Și râse cam stânjenit nevenindu-i să dea glas constatării. Să fim purtați pe
MIRAZA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385146_a_386475]
-
lipească geană de geană. Portarul l-a rugat să bage mașina în curtea firmei și, dacă nu are unde să doarmă, să se odihească pe un pat din cabina sa. Ori, să mai stea de vorbă până trece noaptea. Ia mulțumit și i-a spus că în noaptea asta are de discutat cu el însuși. S-a mirat portarul și l-a lăsat în apele lui. Strângea din ochi, dar gândurile îi alergau pe căile neuronilor, ca trenurile printr-un nod
SRL AMARU-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384459_a_385788]
-
pace! se supără Mititelu. Hai să mergem odată, că am obosit stând de vorbă! Au privigheat cu atenție toată zona, până când au văzut că vin colegii din schimbul doi. După un scurt schimb de informații, s-au retras liniștiți și mulțumiți că au avut și ei o zi ușoară, lipsită de probleme. Parcă nu le venea să creadă. Despre întâmplarea asta vorbeau la masa din separeul în care se retrăseseră, până să li se aducă băutura comandată: două sute țuică de prună
D ALE POLIŢIEI (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382583_a_383912]
-
său și se simțea foarte important. Așa am aflat că în Vicovu de Sus au fost mai mulți cizmari recunoscuți ca buni meseriași, unii dintre ei având ateliere de cizmărie. La „Marelbo” lucrau peste 420 de salariați și erau foarte mulțumiți, în primul rând de salariu, dar și de condițiile concrete de lucru. Tot acolo am aflat că acea „pârtie” de beton, cu trepte pe ambele laterale, care se vedea pe dealul din spate și care mă contraria nespus de mult
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
pe o glumă reușită și vizita se încheiase. Înainte de a ieși, se auzise vocea bătrânei care întrebase; „ pe mine când mă operați maică?”. Mai așteptăm, mamaie, mai așteptăm... să iasă analizele” îi răspunsese acesta vesel, ieșind pe ușă. Toată lumea părea mulțumită de vizită. Cineva îi spuse și bătrânei încurajator: „lasă, mamaie, că îți vine și matale rândul, ai auzit. Trebuie să mai ai puțină răbdare”. Bătrâna oftase: „da’ tare mă mai doare maică... și așa aș vrea să mă întorc acasă
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
nu avea curaj să o rostească, dar aceasta era prea absorbită de manevrele pe care le făcea pentru a apropia targa de pat. După câteva manevre făcute cu aceeași grijă cu care care marinarii apropiau de ponton un bac, părând mulțumită de rezultat, ridică privirea spre Sonia. - Gata, ne așezăm în pat - i se auzi vocea în timp ce se îndrepta spre ea ca să o ajute să coboare de pe targă. Sonia remarcă cu o strâmbătură interioară acel „ne” în vorbele infirmierei. „Bine că
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
Bine că nu uiți să mă anunți măcar prin telefon. Cristina începu școala. Au păstrat-o pe doamna profesoară pentru că ei nu-și permiteau să dedice timp copilului. A doua zi Cristi îi spuse că nu a fost de loc mulțumit de ceea ce s-a întâmplat cu o zi în urmă: Era să fac o boacănă cu întreruperea asta de sarcină. Nu am verificat înainte și nici vorbă de trei luni de sarcină, se apropia bine de patru luni. Am făcut
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384048_a_385377]
-
problemele acestea priveau direct interesul național, respectiv imaginea țării în întreaga lume. O sarcină deosebit de dificilă având în vedere contextul tensionat al relațiilor politice în ultima vreme. Peste nici treizeci de minute excelența sa se privea în oglindă și se declara mulțumit. Apoi coloana oficială returnă „obiectivul” (așa se numea ministrul pe timpul misiunii pentru a fi protejat de eventualele infiltrări în rețeaua de comunicații speciale) și peste încă o jumătate de oră acesta apărea pe ecranele televizoarelor și rostea un discurs referitor
SPRÂNCEANA POPORULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384083_a_385412]
-
viață, consider credința un lucru de care nu mă pot lipsi. Pentru mine ori pentru tine, nemulțumirea, ura invidia, sunt de cele mai multe ori pe primul loc. Suntem nemulțumiți de orice. Oare de ce ? În afară de toate acestea, numai de noi înșine suntem mulțumiți ! Citind cartea poetei Dorina Stoica, putem înțelege mărimea gândului . Referință Bibliografică: Ochiul curat - comentariu / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1886, Anul VI, 29 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Constanța Abălașei Donosă : Toate Drepturile Rezervate
COMENTARIU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383347_a_384676]
-
birou cu calculatorul în față, dânsul nu deținea cunoștințe de tenhnoredactare, însă Domnul a avut grijă să-i așeze în față oamenii potriviți astfel încât ce trebuia să apară să fie deja apărut, așadar, atunci când a plecat dintre noi, a plecat mulțumit și împlinit, știind ce bogății ne lasă nouă și urmașilor noștri. Eu nu mă pot revanșa niciodată, fată de poetul Ion Vanghele, oricât de multe aș fi făcut pentru sufletul dânsului, comparativ cu bogăția spirituală pe care mi-a lăsat
DOUĂ ARIPI ÎNSPRE ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382752_a_384081]
-
lăcrămioare, albind pământul. Sau zburau prin văzduh, împrăștiind un parfum amețitor... Blânda lună albise și ea, lăcrimând amețită de trilurile privighetorii. Și tot pământul se umplu de rouă. Lângă mine nea Martin sforăia pierdut. Purcelușul se scărpina pe burtă, grohăind mulțumit, cu ochii închiși. Vițelul era preocupat cu ultimul petec de iarbă de pe speteaza băncii, iar iepurașul ronțăia înfundat frunzele ultimului morcov. Și peste tot, trilurile privighetorii, boabe de mărgăritar și parfum de lăcrămioare... Ce feerie!... Dar huruitul primului tramvai rupse
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]