3,559 matches
-
pune la cale un magnific spectacol lacustru cu plute alegorice, aranjamente cabalistice și mitologice. Totul se termină, ca într-un happening, cu o orgie pe cinste. Opera Princepelui e și mai bizară: ctitorește o biserică în care toate personajele picturii murale canonice au chipul amantului său Ottaviano. Asta după ce urzise planurile unei cetăți mărețe construite după criterii astrologice, lucru absolut imposibil în Valahia. Personajele lui Marin Preda ratează în general opera lor. Petrini scrie un eseu filosofic de sertar care e
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
sunt desigur niște sfinți, dar nici nu păcătuiesc de moarte. La Arghezi, în Cimitirul Buna-Vestire călugării care învie în masă îi găsesc pe confrații lor de peste câteva generații mai dedați cu ale lumii, odoarele rămase fără nestematele originale și pictura murală stricată de intervenții moderniste deșuchiate. Povestirile ortodoxiste relatează diferite miracole și epifanii, apar și convertiri, dar ele sunt prea teziste ca să intereseze cititorul. După 1990, proza ar găsi subiecte suculente în conflictele religioase, proliferarea sectelor, tratată schematic în unele romane
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
trec prin vămi felurite: șapte, nouă, douăsprezece sau chiar nouăzeci și nouă (Înmormântarea la români). La Dante, saltul postum, cel din Infern spre Paradis, implică treapta Purgatoriului. În eschatologia creștină, scara mântuirii (descrisă de Ioan Climax) e subiect de frescă murală exterioară la Mănăstirea Sucevița. În Vămile pustiei, "asceții Răsăritului" se mișcă la nivel terestru; perspectiva montantă devine de astă dată perspectivă orizontală; în context mai larg, în viziune ebraică și islamică ori în simbolismul budist, deșertul e spațiu de așteptare
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de timpuriu primele Încercări de a se dedica picturii. Acum dispunea, totuși, de cunoștințele adecvate și experiența de viață necesară pentru a Înfrunta această sfidare: un proiect descoperit prin vizorul unui aparat de fotografiat, făurit În ultimii ani. O panoramă murală care să desfășoare, În fața unui observator atent, regulile implacabile care susțin războiul - haosul aparent - ca o oglindă a vieții. Ambiția lui nu aspira la capodoperă; nu avea nici măcar pretenția la o capodoperă, deși, În realitate, așa erau suma și combinația
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
gândise imediat Faulques. Diana cu o tolbă de fotograf și două camere foto. Luaseră masa Împreună Într-un restaurant din apropierea pieței Santo Domingo, după ce se plimbaseră prin zarva tiparnițelor artizanale instalate sub portalurile de acolo. Pe la mijlocul după-amiezei, În fața marilor fresce murale ale lui Siqueiros, Rivera și Orozco, ce acopereau pereții Muzeului de Belle Arte, fiecare din ei dispunea deja de un minim de cunoștințe necesare despre celălalt. Cazul lui Faulques era simplu, ori așa Îl rezumase el: copilărie mediteraneană Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mai mari la picioarele falezei, iar pictorul de război privea vulcanul de pe perete. Alcoolul băut, penumbra ori un efect al luminii răspândite de felinarul cu gaz i-a trecut o umbră prin fața ochilor. Cutremurat, a căutat locul de pe vasta frescă murală unde se ascunsese umbra. După altă clipă, a dat din cap. „E beznă, a murmurat amintindu-și, În casa unde viețuiești acum.” 6. De dimineață, l-a deșteptat apa rece din golful mic. După ce a Înotat În largul mării cele
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
-se să-și facă ceva de mâncare, dar era nehotărât, iar straniul musafir nu-i ieșea din minte. Se gândise la el Întreaga noapte, iar de dimineață, pe când lucra, nu se putuse opri să-i atribuie diferite locuri pe pictura murală. Indiferent de intențiile lui, Markovic făcea de drept parte din ea. Dar informația nu era suficientă. Vreau să pricepi, spusese croatul. Există răspunsuri de care ai nevoie la fel de mult ca mine. După ce i-a dat ocol, a urcat la al
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ca șiragul de perle al lui Olvido, ca el Însuși. Ca Ivo Markovic, care În acel moment, fără să-l fi auzit venind, se profila În contralumină chiar În ușa turnului. 9. - Am și intrat? Stătea În picioare În fața picturii murale, iar fumul țigării care Îi atârna Între buze Îl făcea să mijească ochii dincolo de lentilele ochelarilor. Era proaspăt bărbierit și purta o cămașă curată, cu mânecile suflecate până la coate. Faulques i-a urmărit direcția privirii. Într-o zonă Încă nepictată
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
o pauză deliberată. Ori ai Încercat? - Uneori. - Multe? - N-am ținut nicicând socoteala. Croatul zâmbea, răuvoitor. - Ei bine, cel puțin știu că o dată da, ai vrut s-o faci. Părea decepționat că Faulques nu făcea comentarii, pironind cu privirile pictura murală. Erau două figuri pe jumătate pictate În spatele ostașului din prim-plan, care, În racursiu, Îi supraveghea pe fugari: alt soldat, cu aer medieval și arme moderne, un spectru fără chip sub viziera chiverei, țintea cu pușca un bărbat ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
el, ștergându-se pe mâini cu cârpa. Amândoi au tăcut o vreme, privind pictura. - Poate că ai dreptate, a zis pictorul. - Asta te-ar face pe dumneata mai rău decât mine. Prin fereastră, un fascicul de lumină urmărea pe pictura murală șirul fugarilor. Erau punctișoare aurii, fire de praf suspendate În văzduh, care dădeau aerului o consistență aproape solidă. Părea reflectorul de pază al unui lagăr de concentrare. - Cândva am fotografiat o bătălie care se dădea Într-un balamuc, a spus
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mai Înainte, precaut, Încă orbit de strălucirea reflectoarelor halogene - și a stat acolo până când retina i s-a obișnuit cu Întunericul, privind licărul Îndepărtat al farului, luna și stelele. Se pare - asta spusese croatul de dimineață, când priveau amândoi pictura murală - că participăm la un concurs de brice rupte, domnule Faulques. Pictorul de război tocmai terminase de povesit ceva În stilul lui, cu pauze lungi, parcă revizuindu-și memoria În sinea lui, În loc să stea la taifas cu un necunoscut care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
potrivit. Să vezi mișcarea, ca la șah. Markovic continua să privească dușumeaua. - „Șah” spui. - Nu știu dacă exemplul e bun. E bun și fotbalul. Celălalt a ridicat capul, a surâs ciudat, aproape provocator, și a făcut un gest spre pictura murală. - Și unde-i ea? Îi rezervi un loc special pe tablă ori face parte din toată gloata asta? Faulques a pus jos tava. Nu-i plăcea zâmbetul acela neașteptat și insolent. Și, spre surprinderea lui intimă, pentru o clipă s-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
acum știu ce faci aici. În realitate, cam bănuiam eu așa ceva, dar nu eram În stare să merg chiar atât de departe. Deși, văzând asta (a pus bricheta În buzunar și a făcut un gest În care a cuprins pictura murală), trebuia să prevăd ultimele consecințe. Lui Faulques Îi era foame. Dacă n-ar fi fost vizitatorul cel ciudat, și-ar fi făcut câteva paste la soba cu gaz de la catul de sus al turnului. A urcat, trecând printre Markovic și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Uneori. S-au privit fără alte comentarii. Apoi, când au terminat de mâncat, Faulques a urcat să facă o cafea și a coborât cu câte o ceașcă aburindă În fiecare mână. Musafirul Își aprinsese altă țigară și privea pe pictura murală locul unde coloana fugarilor părăsea orașul În flăcări sub armele mercenarilor Îmbrăcați În fier, printre războinici medievali și soldați futuriști. - E o fisură În perete, acolo sus, a spus Markovic. - Știu. - Ce păcat - croatul a dat din cap, necăjit. Stricată
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
tăcut de oroare. Și Olvido Ferrara, În toate colțurile și În toate liniile peisajului vast care ar fi fost cu neputință de observat și compus fără prezența ei. Ca În vulcanul cel roșu, negru și brun, care era vârful picturii murale, punctul unde convergeau toate liniile, toate perspectivele, Întreaga tramă complexă și neîndurătoare a vieții și hazardului ei, guvernat de norme riguroase, drepte ca și traiectoria sinistrelor săgeți din tolba lui Ahile. El, care, În fața Troiei, mișcându-se și Încordând arcul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În stânga ușii), și-a adus aminte de spusele lui Olvido, de la Roma: Taci e riposa: qui si spegne il canto. A mișcat Încetișor capul pe când Îi repeta spusele În șoaptă, printre dinții strânși, fără să-și ia ochii de la pictura murală. Taci și odihnește-te: aici se sfârșește cântul. Era primul vers dintr-un poem de Alberto de Chirico și-i plăcea nespus lui Olvido. Ea pomenise de el Întâia oară la locul potrivit, fiindcă Alberto era fratele lui Giorgio de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Înserării venea muribundă dinspre pini, Învăluindu-l pe Markovic Într-un aer roșiatic, ce părea să se amestece cu lumina picturală a scenelor reprezentate pe perete. Faulques l-a văzut surâzând, cu țigara În gură, luându-și rămas-bun de la pictura murală cu o ultimă privire prelungă. - Ce păcat că n-o poți termina. Deși, dacă am priceput bine, poate că tocmai asta este. 18. Toate culorile unei umbre puteau fi transformate În culoarea acelei umbre, iar ea era roșie: galben cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
rupte, deschis În iarbă. Luase aparatul fotografic, făcuse doi pași Înainte, căutând un cadraj bun, mai făcuse un pas spre stânga și călcase pe mină. Faulques și-a privit mâinile pătate cu vopsea roșie, apoi s-a uitat la pictura murală din jurul său. Formele se schimbau În contact cu culoarea. Spațiile albe, schița În cărbune pe varul de pe perete nu-i mai păreau zone pustii. Sub lumina intensă a reflectoarelor cu halongen, totul părea să i se topească În creier În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
înțepenit în coroana de fier înroșit." Lumea este nepregătită să-l primească pe apostolul român care vine să mântuiască poporul de la Dunăre. Într-un colind, apar fecioara Maria, fuga cu pruncul, nașterea lui Isus, totul desfășurat iconografic sau în desene murale. Poetul este când comentatorul subtil și ironic, creatorul detașat de credință și datină, când țăranul care și-a făcut un cult pentru icoana sfântă, menită să-i "ierte greșelile". Ca pe o peliculă de film urmărim arborele, șarpele, caloianul, bocitoarele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
operate în spațialitatea reconfigurată cu mijloacele ficțiunii, în narațiune. Sînt locuri paradoxale, împlinind simultan o "scriere" exterioară, vizibilă și una deductibilă, a destinelor care se atașează existenței lor. Li s-a inoculat o transparență neverosimilă. Zidurile lor trainice, iluzia "reliefului" mural pe întinderea nedeterminată a unei așezări labirintice par a se lichefia sub unghiul primei priviri scrutătoare. Unghiul vederii se ajustează potrivit situației diegetice, relevînd postura de privitor, de privit, de simplu trecător sau de spion al ferestrelor, din afara sau dinapoia
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
fi atras mai cu seamă de podul casei, imens și labirintic. Toposul căutării de comori sau al întoarcerii la obârșii capătă o nouă reprezentare în grămezile de jucării, reviste pentru copii, ziare, ilustrate, plăci de gramofon, cărți peste cărți, afișe murale, timbre, benzi desenate, manuale și caiete de școală. O enciclopedie paraliterară care narează istoria unei epoci (anii 1937-1945), dar și un pretext pentru Yambo de a începe o călătorie ca în "Povestea lui Pipino cel născut bătrân și mort copil
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
va fi realizat, istoricul de artă sesizează întrebuințarea civică a unui limbaj plastic simbolist, de la nudul feminin senzual, la alegoriile sensibilizate, de la gesticulația hieratică, la spiritul emblemelor, de la lirism, la spiritualism etc. Pictorul de origine română aplică principiile unei picturi murale impregnate simbolist ale maestrului francez. "Utilizarea tentelor pastel, respectând tonalitatea mai mult sau mai puțin gri a pietrei, absența profunzimii, subtituirea liniei modelului, toate aceste principii moștenite de Puvis de Chavannes vizează respectarea suprafeței tabloului, adaptării acestuia peretului și asigurării
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
conferă unitate suprafeței. Eugène Carrière va prelua și va duce până la ultimele consecințe în pictura simbolistă această trăsătură. Prin aceasta, pictorul "a furnizat baza unui stil unde deformarea liniară, afirmarea planeității pânzei se voiau și consecințe ale unui parti pris mural"61, fapt care a influențat pictori precum Hodler, Seurat, Emile Bernard, Gauguin. Pictorul dezvoltă o adevărată "estetică a transpoziției", "apropierii aluzive de culoare, care, independent de imperativul mural, devine ea însăși un semn de nesupunere față de realismul dominant, alăturându-se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
liniară, afirmarea planeității pânzei se voiau și consecințe ale unui parti pris mural"61, fapt care a influențat pictori precum Hodler, Seurat, Emile Bernard, Gauguin. Pictorul dezvoltă o adevărată "estetică a transpoziției", "apropierii aluzive de culoare, care, independent de imperativul mural, devine ea însăși un semn de nesupunere față de realismul dominant, alăturându-se voinței de abstractizare a simboliștilor"62. În acest fel, Puvis de Chavannes redă pictura unui hieratism capabil să genereze misterul și un efect de distanțare, de elongație nedeterminată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
poporului și al rasei sale", poate achiziționa competența tehnică. Expozițiile internaționale favorizează circulația ideilor, emulația și un fel de cosmopolitism artistic, acceptabil numai "pe seama originalității naționale". "Originalitatea națională" este recuperabilă ca tradiție bizantină, a cărei expresie cardinală o constituie pictura murală a mânăstirilor, însă criticul împărtășește o viziune eclectică asupra viitorului artelor decorative în România, care ar trebui să mixeze neobizantinismul cu prerafaelitismul și tehnicile decorativiste ale lui Gustave Moreau și Puvis de Chavanes, ambii considerați precursori ai simbolismului. "La această
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]