822 matches
-
aibă grijă! Lucrurile evoluează după legi necunoscute și ciudate și ar putea să se piardă din cauze mici, pe care nici nu le bănuim... și ce dacă se pierd? De ce atâta panică și preocupare zadar nică în jurul unei realități devitalizate, muribunde? Această tendință permanentă de a mumifica sentimentele și de a le păstra în cavouri frumos colorate... Lașitate, aceasta trebuie să fie. Lașitatea de a tremura pentru o fericire precară, pentru o dragoste călduță; frica de a tăia în carne vie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
putem face. Da, mama, acum plec. Ia lampa, Mircea, și fii atent cum mergi. Lică, ajută-l! Frații mei au plecat. Am rămas cu mama în camera al cărei întuneric dens era străbătut firav de anemica pâlpâire a unei lumânări muribunde. Ce mai așteptam? De la cine? Ne aflam ca într-un iglu uriaș al eschimoșilor inuiți complet acoperiți de zăpadă, însă rupți de posibilitatea comunicării cu exteriorul. Frații mei s-au întors. Ei, ce spuneți, copii? Mama, ușa de la hol se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
care sperați să ajungeți la soare și să vă mai și întoarceți, dar asta e), cu misiunea de a-l reaprinde. Mai precis, misiunea lor e să detoneze o bombă : rezultatul ar fi nașterea unei noi stele dintr-o stea muribundă, un Big Bang la scară mică ; dacă nu chiar o nouă Creație, măcar o restaurare a lucrării lui Dumnezeu din ziua a patra. Nu poți să pornești la o asemenea treabă fără ca, pe parcurs (drumul durează doi ani), să te
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
extrem de viu În memorie și, deși nu le Înțelegeam, aceste manifestări găseau un ecou În mine. Tinerii japonezi cu care discutam erau surprinși de interesul și pasiunea mea pentru Nô. Ei nu-l frecventau deloc. Pentru ei era o artă muribundă, care le amintea că bunicii lor intonau asemenea sunete lungi și monotone, pe care ei, copii fiind, le găseau groaie și triste. Mă priveau ca pe un amator de piese de muzeu, prețioase și pedante, fără legătură cu viața lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Gozzi. Urși gigantici manevrați cu abilitate de păpușari-actori dansau prin aer, păsări cu aripi multicolore zburau peste spectatori (de unde gândul la Pasărea verde, o altă fabulă gozziană la care am lucrat). Două imagini erau pregnante: cea a unui bătrân aproape muribund, doar piele și os (o păpușă manipulată cu un realism preluat din Bunraku), pe care o tânără prințesă Îl ținea În brațe ca pe un prunc. Privindu-l cu compasiune și duioșie, prințesa descoperea În el spiritul celui iubit, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
asculți muzica.“ Cuvintele lui Enescu mi se par la fel de vii și astăzi. Când spune că publicul nu trebuie să se plictisească, el detectează exact primejdia principală. Într-o lume În care să mergi la teatru a devenit o obligație culturală muribundă, „plictiseala e diavolul care omoară“, cum spune Brook. Te plictisești pentru că nu te interesează. Nu te interesează pentru că nu corespunde cu nimic experienței tale. Iar această afirmație, venită de la Enescu, muzicianul par excellence, că textul trebuie Înțeles, că nu te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
la gara Nikolaevski și, așteptând Împreună cu noi, s-a instalat la o masă Într-un colț al bufetului pentru a scrie imperturbabil, cu scrisul lui curgător, „divin“ (cum spuneau zețarii, minunându-se de absența corecturilor), un articol de fond pentru muribundul ziar Rech (sau poate pentru o publicație scoasă de urgență) pe acele fâșii speciale de hârtie liniată care corespundeau cu coloanele de tipar. Din câte Îmi amintesc, principalul motiv pentru care fratele meu și cu mine am fost expediați atât
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe patul morții. Numai în acea împrejurare specială cuvintele mele vor dobândi greutatea necesară, numai în acel ultim moment voi fi, probabil, crezut. Cu condiția, desigur, de a avea șansa unei morți „frumoase”, solemne, ca în filmele în care eroul muribund, lucid până la capăt, spune tot ce are de spus, înainte de a-și înclina, semnificativ, capul pe umăr. * Unul din regretele mele cele mai statornice este acela de a nu putea cunoaște mai mulți oameni. Pe de altă parte, cum se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a primit 3 ani de închisoare, pe care și le-a ispășit pe lângă compania de disciplină la Peschiera. În carceră a făcut tuberculoză. Dus la spitalul militar din Verona, a fost asistat de Calabria. Bietul soldat s-a agravat. Era muribund. Giovanni s-a simțit în conștiință să-l invite să primească sacramentele. Dar el refuza, nesimțindu-se în măsură să-l ierte pe cel care l-a făcut să fie condamnat ne nedrept: «Vezi, poate că m-aș fi îmbolnăvit
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
vrem mare, frumoasă etc. Să fim liniștiți, abandonați în mâinile Divinei Providențe, iar Dumnezeu ne-o va trimite mare, comodă, frumoasă; de măreția, comoditatea și frumusețea care îi place lui». Între timp, mama Angela s-a îmbolnăvit foarte grav. Era muribundă. A insistat să primească sacramentele din mâinile propriului fiu, care a mulțumit-o. El s-a așezat alături de ea. I-a cuprins mâinile, le-a strâns între ale sale, voind să transmită căldura sa de fiu evlavios acelui trup ce
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
închipuie eșarfa lui roșie și albă. Cravata verde a toreadorului face pereche cromatică cu umbrele de pe veșmintele lui Venus. În colțul din stânga-jos a tabloului, o structură de cercuri multicolore, de formă rectangulară, atrage atenția privitorului spre capul unui taur muribund, căruia îi curge salivă și sânge din gură. O băltoacă formată din saliva și sângele taurului se transformă într-o lagună, cu o figură ce stă la soare pe o saltea pneumatică; gunoaiele din secțiunea de jos a plajei iau
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
dispare în arenă, Venus se transformă într-un toreador în care se reflectă două fantome, a lui Dalí și a lui Lorca. Deasupra golfului din Port Lligat se distinge un cap de taur agonizând, cu ochii pe jumătate deschiși. Animalul muribund este un alt semn al sorții toreadorului. Venus, a cărei imagine este reiterată nu numai în procesiunea statuilor, dar și în câteva figurații, de ambele laturi ale procesiunii, pe scări și deasupra arenei, mai poate fi văzută și în câteva
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
ce-l înfrunt drept un perimetru din această hartă. Astfel, nu mai știu unde mă aflu la nivelul întregii mele ființări și nu mai recunosc nici situația dată drept un labirint ontic. Doar mă revolt într-un acces de furie muribundă de-zorientat, dezancorat de solul propriului ego. Această întunecare și plutire nervoasă, agitată, în derivă, mă duce ferm spre izbucnirea unei înfricoșări spasmotice a imposibilității de regăsire a sinelui, de confirmare a propriei identități. Eu nu mai știu cine sunt din
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
faptul că ființa umană are de optat între a fi asemeni răstignitului din dreapta lui Hristos crucificat sau asemeni celui din stânga sa. Primul, mărturisindu-și credința în cristica însoțire divină a omului, își depășește ascendent crucea, celălalt rostindu-și, într-o muribundă aroganță, ne-credința, alunecă fluent la rădăcina crucii sale precum demonul șerpuiește lângă copacul înțelegerii binelui și răului. Extrapolări în damnările Apocalipsei Una dintre imaginile spirituale ce au însoțit constant evoluția umanității a fost cea a Sfârșitului lumii. Această panoramă-scenariu
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
chipul meu din apocalipsa ce va să vină, chip ce mă întâmpină vizionar drept expresie a propriului suflet surprins și paralizat spiritual de sfârșitul lumii. Prin intermediul viziunii Apocalipsei, eu mă întâlnesc pe mine cel din viitorul prăbușit în agonie, viitorul muribund în amurgul lumii. Și cum sunt înfățișat acolo, în timpul din urmă? Mai precis, cum mă arată Apocalipsa că aș fi, într-un asemenea moment al liniei trase secționant de o mână demiurgică peste istoria și înțelesurile vremelnice ale omului? Textul
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
torturilor de neîndurat, nu mai știu dacă nici pentru mine nu o fi mai bine să mor lăsând în urmă priveliștea calvarului celor dragi sau să trăiesc rămânând singur la marginea unui hău ce-mi zâmbește asupritor de deasupra chipurilor muribunde, așteptând să le închidă pleoapele peste ochii hipnotici, răpiți de vârtejurile morții. Într-o astfel de lume, trupurile celor plecați mă întâmpină cuminți, așezate în rânduri, asemeni unor lanțuri ce leagă omul de moarte. Ele par că nu au gâzduit
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
chipului fiarei, sortește căderea centrului de greutatea al sufletului meu în infern. Ceea ce rămâne din mine dincoace de icoană, în lumea doar bântuită de influențele demonului, este un eu fără de nume, un simulacru de ființă ce pășește prin imanentul istoriei muribunde avându-și inima dăruită întinderilor de tartar. Abia la final, odată cu judecata divină ce va erupe peste imanent, topindu-i esențele, acest simulacru al existenței mele, acest halou de stinsă palpitația ce mai amintește doar de cel ce-am fost
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
câteva simboluri prin care textul Apocalipsei ne indică modalitățile de acțiune și intervenție ale forțelor transcendente la finalul timpurilor. Aceste simboluri încadrează evoluția tragediilor prevestitoare spre momentul culminat pe care ele îl prevestesc: apariția Divinității judecătoare pe norii cerului mundaneității muribunde și stingerea timpului în care s-a inserat istoria adamică cu modulațiile sale convulsive, cu spasmele și trepidările ei ce au apăsat tranzitoriu globul de cromatism albastru al Terrei. Înainte de evocarea acestui eveniment ce închide eshatologic aventura adamică terestră, textul
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
în lupta cu fireasca ruină a omului. Ovidiu însă e o piesă falsă, în care timp de patru acte se pregătește indignarea lui August, pentru ca în al cincilea toate personagiile principale să se adune în chip artificial la căpătâiul poetului muribund, la Tomis. Ovidiu are viziunea României viitoare: Și Istrul moștenește al Tibrului renume... Se nalță-o nouă Romă, renaște-o nouă lume. Proza este partea cea mai trainică a operei lui Alecsandri. Exonerat de obligația metrică și de gravitatea lirică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
scorojiți ai bisericii și am privit spre colțul atât de bine cunoscut al Horei domnițelor. Dar nimic. Fetele zvelte prinse în dans au dispărut, pete mari albicioase, ca o cocleală, ori o pecingine, acoperă unghiul boltit. Priveam înmărmurit fresca bolnavă, muribundă, în dispariție, a apocalipsei. Culorile s-au stins, hora domnițelor a dispărut. Niciodată, nu o voi mai vedea niciodată, îmi spuneam în timp ce părăseam tulburat biserica uitată de cei care ar trebui să se îngrijească de păstrarea acestor monumente. Dispariția surprinzătoarei
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
semidocumentar, cu multe divagații istorice (Pe urmele bolșevicilor). În celelalte două cărți, scriitorul se afirmă cu mai multă personalitate. În Drumuri de sânge, realitatea dramatică a războiului este percepută mai ales prin detalii de un naturalism șocant: victime mutilate, răniți, muribunzi revin în imagini obsesive. Iminența morții creează o stare tensionată până la limita insuportabilului. O altă ipostază a suferinței, delirul unui bolnav, în care totul ia proporții halucinante, se conturează în Moartea albă; titlul este o metaforă sugestivă pentru experiența pe
DRAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286862_a_288191]
-
tard, ses seins sont tombés, et notre mariage s’est cassé la gueule lui aussi” (p. 212). Tonul adesea cinic al romanului este bruiat de afecțiunea pe care autorul o nutrește pentru personajele sale, ele Însele cauționate de ethosul contemporan muribund. Despre Michel: “Extrema indiferență pe care o manifesta, Într-un sens ca și În celălalt, pentru această chestiune [a lipsei afectivității, n.n.] era deja un semn Îngrijorător. Tradiționala luciditate a depresivilor, adeseori descrisă ca o dezinvestire radicală față de preocupările umane
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lucru de remarcat În cazul literaturii houellebecquiene, niciodată Îndeajuns de mult repetat, este ruptura instituită În raport cu ideea recentă de literatură, ca practică scripturală conștientă de propriile convenții și deci autosubversivă. Din perspectiva teoriei literaturii o disciplină foarte nouă și totuși muribundă astăzi Michel Houellebecq nu este un scriitor postmodern, nu este un scriitor cultiva: deci inactual, ba chiar desuet. Narațiunea curge În șuvoaie limpezi, neologismele, puține, au Întotdeauna o funcție explicativă, niciodată estetică, nici o adiere de giumbușluc tehnic nu se face
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sfîșiat Între mizeria umană și materială a maghernițelor și violența brută a Însemnelor occidentale ale societății de consum. Aici, spațiul Însuși este cinic, cinice sînt neoanele colorate ale orașului modern care ascund promiscuitatea a mii de kilomnetri pătrați de materie muribundă, de la nenumărați oameni anonimi - și cine e mai ubicuu și anonim decît chinezul? - la infinitatea unor locuri anonime. Gara din Shaghai, bunăoară, ca loc de Întîlnire Între două personaje, se dovedește a fi un non-loc: „Ne dăduserăm Întîlnire cu Li
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
propriile tale spaime și contorsiuni în relația cu moartea. E. Kübler-Ross (1997), nume tutelar în asistența bolnavilor terminali, consideră că atitudinea medicului față de moarte condiționează decisiv abilitatea lui de a lucra cu aceștia. Ambianța dezolantă, tenebroasă și suprasolicitantă din preajma pacienților muribunzi, alimentează instalarea fenomenului burnout. Paternitatea termenului aparține lui Freudenberger (1974, apud Vekolka, 2004) și desemnează o stare de extenuare generalizată, apărută ca un corolar al unei suprasolicitări cronice la locul de muncă. Fenomenul poate fi reperat în orice profesie, cu
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]