693 matches
-
Europa, nu? Este prima călătorie? Nu? A patra? Muribundul ridică din sprîncene a mirare, dar În același timp, pe buzele sale subțiri și expresive, se zărea un zîmbet obosit, ușor cinic. PÎnă la urmă reuși să stoarcă totul de la el: muribundul aflase tot ce avea de aflat. Rămase apoi cu ochii țintă la tînăr timp de cîteva minute privindu-l cu zîmbetul său ușor, luminos, puțin ironic și totuși binevoitor. Apoi rosti cu glas obosit și răbdător, cu calmul și hotărîrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un loc, un timp. Se lăsă Întunericul și se aprinseră luminile În compartimente. Din nou viața ce se stingea Își impuse voința asupra tînărului prin șoapte blînde și insistente: de data aceasta cerea să se stingă lumina În compartiment și muribundul se Întinse pe fotoliu să se odihnească. TÎnărul consimți cu bunăvoință și chiar cu bucurie: călătoria sa se apropia de sfîrșit, iar afară lumina lunii, ce răsărise devreme, Învăluia pădurile și zăpezile alpine Într-o vrajă ciudată, strălucitoare și obsedantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
chiar cu bucurie: călătoria sa se apropia de sfîrșit, iar afară lumina lunii, ce răsărise devreme, Învăluia pădurile și zăpezile alpine Într-o vrajă ciudată, strălucitoare și obsedantă, care Împrumuta Întunericului din compartiment ceva din lumina sa misterioasă și ireală. Muribundul zăcea Întins pe pernele fotoliului său cu ochii Închiși, iar În lumina magică chipul său istovit, pe care ardeau două pete de un roșu aprins, straniu și Înspăimîntător, semăna cu ciocul unei păsări uriașe. Omul parcă nici nu mai respira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de viață, de plăcere În nenumăratele sale ipostaze. CÎnd tînărul Își sfîrși cina, făcu plata și o porni Înapoi de-a lungul culoarului, din vagon În vagon, prin trenul ce Înainta grăbit. CÎnd ajunse la loc, În compartiment, văzu că muribundul zăcea exact ca mai Înainte, Întins pe fotoliu, iar luna continua să-i lumineze fața, asemănătoare unui cioc uriaș. Omul nu-și schimbase poziția absolut deloc și totuși tînărul sesiză de Îndată o schimbare subtilă, fatală, imposibil de precizat. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
așteaptă? Nu mai așteaptă nimic, zic unii. Și, când nu mai ai nimic de așteptat, ești sătul de toate. Ți se face lehamite. Hrănit până acum doar cu „gogoși" și cu baloane de săpun, s-au ghiftuit deja. Popor de muribunzi, de agonici, cărora li s-a răpit, până și posibilitatea de a visa. De a spera. De a iubi. De a trăi. De a se naște din nou. De a trăi demn. De a învia. N-am să întreb acum
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de aici într-un somn profund, cu gura deschisă. Până se sfârși sinodul, horcăia din greu și nu mai răspundea la nici o chemare. Am renunțat la un fotbal cu vechii amici, ca să dau o fugă până la Ulrich. Înconjurat de mâțe, muribundul urla: răzbunați-vă pe părinții voștri! Pe curva de măta și pe escrocu’ de taică-tău!, ori: dă-mi un topor să sparg mobila și s-o omor pe cretina asta care nu mi-a schimbat așternutul de cinci săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vină să-l spovedească. La spovedit a venit preotul cu dascălul ca să-l și împărtășească. Întâmplarea a făcut, nu știu cum, că acolo se aflau și rudele lui, pe care preotul le-a rugat să intre în casă pentru a putea spovedi muribundul. Oamenii au intrat cu toții în casă, lăsându-l pe muribund numai cu preotul. Curioși, au stat cu urechile ciulite pe sub geamurile de la cerdac și au ascultat toată spovedania. Spovedania sau mărturisirea Părinte, te rog, părinte, să mă ierți, părinte, să
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
dascălul ca să-l și împărtășească. Întâmplarea a făcut, nu știu cum, că acolo se aflau și rudele lui, pe care preotul le-a rugat să intre în casă pentru a putea spovedi muribundul. Oamenii au intrat cu toții în casă, lăsându-l pe muribund numai cu preotul. Curioși, au stat cu urechile ciulite pe sub geamurile de la cerdac și au ascultat toată spovedania. Spovedania sau mărturisirea Părinte, te rog, părinte, să mă ierți, părinte, să mă ierți că eu, că eu am ... am ... am greșit
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
fiule, nu pot, că-i păcat mare, mare păcat. Fugi de aici, pleacă de la casa mea, păcătosule. Rămâi cu bine, fiule, și încearcă să te rogi la Domnul. Oamenii ce se aflau în casă au auzit tot ce a spus muribundul și toate rudele lui s-au îndepărtat de el și au făcut un consiliu de familie și au hotărât să-l ducă la un spital de nebuni sau la un azil de bătrâni, undeva. Dar nicăieri nu l-au primit
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
s-au îndepărtat de el și au făcut un consiliu de familie și au hotărât să-l ducă la un spital de nebuni sau la un azil de bătrâni, undeva. Dar nicăieri nu l-au primit. A mers și nevasta muribundului cel păcătos și, cu chiu cu vai, l-au primit la azilul de la Schinetea, acolo unde Ciolac și a dat duhul. Cu toată împotrivirea, a fost internat, dar boala s-a agravat tot mai tare, iar trupul muribundului a început
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și nevasta muribundului cel păcătos și, cu chiu cu vai, l-au primit la azilul de la Schinetea, acolo unde Ciolac și a dat duhul. Cu toată împotrivirea, a fost internat, dar boala s-a agravat tot mai tare, iar trupul muribundului a început a mirosi a hoit și a început să devină insuportabil. În această situație doctorul a hotărât să-l mute cu patul într-o galerie a beciului, pe care-l are azilul. Văzându-se în ce situație a ajuns
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cartierul Nicolina din Iași. Arghir nu a povestit nimic. Doar Petruță a spus tot cu lux de amănunte felul cum s-a mărturisit răufăcătorul și starea lui jalnică și îngrozitoare în care se afla de mai bine de șapte ani. Muribundul, care încă mai avea glas, a rugat personalul azilului să trimită scrisori la copiii lui Sturza și ai lui Tudose, rugându-i să-l ierte că a greșit și că nu poate muri, dar răspunsul a fost pe măsură: Și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
când în când la Schinetea ca să-l mai vadă și să-i mai ducă câte ceva. Foarte curios că bărbatul ei nu a oprit-o niciodată, a fost întotdeauna de acord și i-a permis să meargă să-l vadă pe muribund de câte ori a dorit ea. După ani grei de chin și suferință s-a stins, topindu se de viu ca o lumânare, un chip de om cu duh de drac și un drac cu chip de om. Urmașii lui au murit
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Da, Înțeleg, spuse detectivul, da’ cum de-au ajuns ambele gloanțe În față? — Poate că se-nvârtea, spuse traducătorul. — Ascultă-mă, spuse detectivul fluturându-și degetul pe sub nasul lui Cayetano, care se profila galben ca ceara pe fața sa de muribund, pe care doar ochii Îi mai erau vii, ca ai unui șoim. Mă doare undeva de cine te-a Împușcat, da’ trebuie să rezolv treaba asta. Nu vrei ca cel care te-a Împușcat să fie pedepsit? Zi-i asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ca și cum spaima de a fi călcați în picioare de uriașii aceia le-ar fi dat avânt. Lupta dintre soldații din prima linie și barbari deveni crâncenă. În curând, sângele îmbiba pământul. Strigătele războinice ale barbarilor... Urletele sfâșietoare ale răniților, țipetele muribunzilor, strigătele celor ce reușeau să ucidă și să se salveze... Linia, linia! exclamă centurionul aflat lângă cele trei rânduri paralele ale frontului; se adresa soldaților din a doua linie, care nu luptau. Ghidându-se după creasta centurionului ca să mențină alinierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
note, crochiuri, proză scurtă, subiecte de roman, exerciții de scris, proiecte, ciorne, interviuri, fragmente de scrisori, noțiuni de botanică, morală, colaje, aforisme, citate, autoportrete, elemente ale unei fresce de dimensiuni modeste, anatomie, sincope, arpegii, game la trompetă marină, la patul muribunzilor, hermeneutica vîrstei a doua la bărbați, amețeli, anxietăți, tensiune, pete de ficat, de floarea soarelui, de Van Gogh, agitații, sport virtual, analiză și chimioterapie socială, frustrări, jenante, leacuri, parodii. O mixtură ce poate fi editată, semănînd cu timpurile-n care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am ajuns la pasajul În care bătrîna doamnă singură Îi sărută mîna lui don Jos, mi s-a pus un nod În gît. Și mi s-au Împăienjenit ochii. M-am uitat pe furiș la cei din jur, oameni tăcuți, muribunzi ce se duceau undeva, ei s-au uitat la mine cu scîrbă, nu mi-a dat nimeni o batistă să-mi suflu nasul. Abia după o stație, Eroilor, unde ar fi trebuit să cobor, mi-a dispărut nodul. Probabil asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Oistrach.” Era În 1943, lumea Întreagă se prăbușea, iar la ruși se transmitea la radio, printre explozii, Ceaikovski. Asta numai la ei se poate Întîmpla, țiuitul avioanelor de vînătoare germane, flăcări, cărămizi desprinzîndu-se În planul doi În capul trecătorilor, și muribunzi ducîndu-și degetele la gură și Înăbușindu-și gemetele pentru a nu pierde vreo notă din Canzonetta andante. Nemții nu ascultau nici un fel de andante, ei erau În marș funebru, tocmai Îl transformaseră pe Bach În tun și tropăiau În mocirlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
posibilă evacuarea răniților... Eram deja În mâinile rușilor și nu știu ce s-ar fi Întâmplat cu ei... Rușii nu-și complicau existența cu niște răniți! Nu luau ei grupuri mici de prizonieri inamici, d-apoi niște răniți, dintre care unul aproape muribund!... Așa că... ― Abia acum Îmi dau seama ce au Însemnat pentru mine profesorul Zenit și dragul meu coleg de bancă! Spuneți și voi, cum poți să mulțumești unor oameni care au avut În mâinile lor viața ta, pe care erai pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
din linia a doua. Rezervele de barbari înaintau și erau atinse de valuri de săgeți ce întunecau cerul și-și luau tributul când loveau grupurile de bărbați care înaintau. Țipete răgușite de durere, blesteme, țipetele stridente ale răniților disperați, groaza muribunzilor, a linneenilor osândiți și răpuși brusc ajungeau la urechile celor din mica navă învingătoare. Apărătorii se chinuiau să stea laolaltă. Aceasta făcea parte din instrucțiunile lor. Să se retragă încet spre piețele centrale, care erau apărate împotriva unui atac surpriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
eliberează: — Tati, tati! Ochii împăratului Hsien Feng clipesc, iar buzele lui se mișcă încet: — Tung Chih, fiule... În sală se așterne liniștea și toată lumea își ține răsuflarea. Secretarul imperial își ia pensula de scris. — Vino la mine, Tung Chih! Brațele muribundului se întind de sub plapumă. — Majestatea Voastră - înaintez, asumându-mi riscul că aș putea fi pedepsită -, vreți să-l anunțați Curții pe succesorul Domniei Voastre? Este prea târziu ca Su Shun să ordone îndepărtarea mea. Hsien Feng pare să mă fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
atenție deosebită erau, fără excepție, pentru dezvoltarea industriei. Economistul D. Pop Marțian exprima părerea însușită de mai toți contemporanii săi atunci când, în 1862, scria: „ca vulturii când văd agonia unui animal, întocmai așa lacomele staturi sau industrioasele popoare dau ocol muribundului stat spre a se împărtăși din corpul lui [...] existența unui popor sterp în industrie este precară”. De asemenea, exista și o unitate de vederi, cu mici excepții, în privința direcției în care trebuia să se dezvolte industria. Mai toți cei interesați
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
personaje feminine ale epocii. Pe front și în spatele frontului, ele le oferă răniților îngrijiri medicale, dar și blândețe, iubire, voioșie. Stând de strajă la căpătâiul soldaților ca lângă leagănul propriilor copii, ele îi încurajează, îi alină și îi veghează pe muribunzi. Ascultă ultimele mărturisiri ale acestora. După cum notează istoricul Léon Abensour, grație lor soldații se bucură din nou de prezența feminină, de "iluzia familiei" regăsite. Își văd, "ca pe o reflexie, cel puțin, mamele, surorile, logodnicele"73. Deoarece fac dovada unui
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
norme, la cap?tul c?ruia statutul de deviant este conferit unui individ (sau unui grup) de c?tre cei care �l identific? ?i se ocup? de el. Aceea?i teorie orienteaz? analizele statutului bolilor mentale (Goffman, 1961) sau al muribunzilor din spital (Glaser ?i Strauss, 1965). � Modelul dramaturgic. Canadianul Goffman, care a predat la Berkeley, analizeaz? procesele interac?iunii (1959) dup? un model �n care orice actor social caut?, dincolo de rolurile institu?ionalizate, s? ofere altuia o imagine de sine
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
edict de toleranță față de discipolii lui Cristos. În Orient, Maximinus Daia (308-313) și Galerius au continuat persecuția. Nu este exclus ca, politica inițială a lui Licinius (308-324) în favoarea creștinilor (opusă celei a lui Maximinus Daia), să nu-i fi sugerat muribundului Galerius în anul 311 promulgarea edictului de toleranță prin care se punea capăt în mod oficial politicii falimentare de persecuție, recunoscută de același decret, însă continuată în Asia Mică, Siria și Egipt de către Maximinus, care ignora decretul. Între timp, creștinismul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]