4,086 matches
-
arteziană inepuizabilă. Sub ea, mașinile care planau de-a lungul autostrăzii descriau pe întinderea peisajului toate traiectoriile posibile ale zborului ei, desenând schița iminentei noastre treceri prin văzduh, traiectoriile unei tehnologii cu aripi. M-am gândit la Vaughan, acoperit de muște ca un cadavru reînsuflețit, uitându-se la mine cu un amestec de ironie și afecțiune. Știam că n-ar fi putut niciodată muri cu adevărat într-un accident de mașină, ci ar fi renăscut într-un fel printre acele grilaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe mine să conduc - acum lumina e limpede. - Dar mâinile tale... Ești pregătit? - Catherine... Am prins-o de braț. - Am nevoie să conduc din nou înainte să treacă totul. Cu brațele goale împreunate peste sâni, scrută interiorul mașinii, căutând parcă muștele pe care i le descrisesem. Voiam să i-o arăt lui Vaughan. Am pornit motorul și am ieșit din curtea blocului. Cum am accelerat, perspectivele străzii se deschiseră în jurul meu, îndepărtându-se de mine ca într-un proces aerodinamic automat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mare pentru ca poliția să fie interesată și, apoi, de unde să facă ea rost de așa ceva? Dagga e scumpă și probabil nu și-ar putea permite mai mult de câteva frunze. Așa că va trebui să găsească altceva. Căzu pe gânduri. O muscă îi ateriză pe frunte și se deplasa spre șaua nasului. În mod normal, ar fi alungat-o, dar tocmai îi venise o idee și prindea contururi minunate. Musca fu lăsată în pace; un câine lătră într-o grădină din vecini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
câteva frunze. Așa că va trebui să găsească altceva. Căzu pe gânduri. O muscă îi ateriză pe frunte și se deplasa spre șaua nasului. În mod normal, ar fi alungat-o, dar tocmai îi venise o idee și prindea contururi minunate. Musca fu lăsată în pace; un câine lătră într-o grădină din vecini; un camion schimbă viteza zgomotos pe drumul către vechiul teren de aterizare. Menajera zâmbi și-și împinse pălăria pe spate. Unul dintre amanții ei ar putea-o ajuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
sticlă care le împiedică pe secretare să-și folosească potențialul maxim. Mma Makutsi se uită în sus, de parcă ar fi vrut să scruteze tavanul pe care-l spărsese. Dar nu văzu decât scândurile familiare din tavan, plin de urme de muște și vălurit din cauza căldurii. Dar, în momentul acela, nici măcar tavanul din Capela Sixtină n-ar fi putut fi în ochii ei mai splendid, mai plin de speranță și bucurie. CAPITOLUL DOISPREZECE O noapte la Gaborone Singură în casa ei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
menajera aia o să-ți spună tot. Iar tu-i vei spune domnului Badule. — Asta-i partea care n-o să-mi facă plăcere, mărturisi Mma Makutsi. Restul nu mă deranjează, dar să-i spun bietului om că are nevastă rea de muscă, asta nu-mi va fi ușor. Mma Ramotswe o încurajă. — Nu-ți face probleme. Mai totdeauna când noi, detectivii, trebuie să le dăm o veste proastă clienților, aceștia știu deja despre ce-i vorba. Noi doar le furnizăm dovada de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de găsit un loc potrivit pentru pândă, dar, în cele din urmă, Mma Makutsi ajunse la concluzia că, dacă parcau chiar după colț, pe jumătate ascunși de ghereta unde se vindeau porumb copt, fâșii înguste de carne uscată bâzâite de muște și, pentru cei care vroiau o delicatesă, pungi cu viermi de mopani gustoși. Nu vedea de ce n-ar parca o mașină acolo; era un loc bun pentru întâlniri amoroase sau pentru cineva care așteaptă ca o rudă de la țară să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
l-aș fi văzut venind, aș fi putut să încui ușa și să agăț cartonașul cu Închis. Dar a intrat până să pot face ceva. Și? o îmboldi Mma Ramotswe. — Și i-am zis că nevasta lui e rea de muscă. — Și cum a reacționat? — S-a întristat. Părea foarte afectat. Mma Ramotswe schiță un zâmbet amar. Nu mă mir, comentă ea. — Da, dar apoi l-am sfătuit să nu ia nici o măsură. Soția nu făcea asta pentru ea, ci de dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
marca pasajele mai importante. Biju zace pe linoleum. Înalță puțin fruntea doar pentru a arunca, fornăit, vreun poem: „Shhh...dopuri în pălării galbene vinete shhhh... păianjenii scurmă pământul shhh pânzele lor mirosind a shhhhe fiere shhhh moartea are aripi de muscă și colți și vine cântând la balalaică shhh mușcă din coaste și sexul meu adormit shhh dopuri cutii în pălării albastre noaptea te taie felii...”. Se oprește la fel de brusc cum a început și se lasă să cadă pe spate, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
trase cu măgari, femei în șalvari, țigănci în șalvari, cimitire de-ale lor, împrejmuite cu ziduri date cu var și stoluri de gâște care pasc, n-am văzut atâtea gâște în viața mea... Peste tot numai pene, praf, scaieți și muște. Spunea nepotu-meu că-ți vine să te spânzuri acolo în gardă, te pișcă muscoii, te arde locul, îți lasă numai blânde, îți intră în nas, în ochi, te ustură pe gât, faci bășici și îți fierb picioarele-n bocanci. Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
un bec. A desfăcut două șuruburi de la aplică și-acum lucrează la celelalte. - Salut... S-a înțepenit... Vino aici, ține astea... Le deșurubează până la urmă și pe celelalte cu briceagul și, când scoate globul verde-cenușiu, ne cad în cap țânțari, muște, molii și alți bărzăuni uscați în ultimii ani pe-acolo. - Ce porcărie... Ia și ăsta... Mă umplu de praf. Strănut. Gata, coboară, își șterge mâinile de turul pantalonilor. - Prinde scara, o dăm deocamdată la perete. Hai... Intrăm la „Documentare”. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
singur, nu știu ce i se năzare. Am să-l duc la biserică să-i citească părintele Antonel. Când îl stropești cu agheasmă, se învinețește... - Era bine dacă mai aveam unul... ăsta a ieșit negata... Când n-am ce face și nici muște nu-s, să mă dedau îndeletnicirii bine-cunoscute, încerc în minte exerciții de vorbire rapidă. I-am invidiat întotdeauna pe agenții de bursă, cum naiba le-aleargă în halul ăsta limba-n gură? Eu nu reușesc, șase sași în șase saci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
balcoanele din jur, o mai duc vreo patruzeci pe puțin. Aici, în patria mea! Și asta fumând un pachet pe zi. Am să gust weltshmertz-ul până la zaț. Ies pe culoar, mi-aprind o țigară și admir prin geamul pătat de muște niște foste cooperative căzute în paragină. S-a terminat inspecția. Profesoara a desenat pe tablă planul lecției, cu cretă colorată, cu pătrățele și săgeți, am mai aflat încă o dată că Ion Creangă reprezintă o comoară de înțelepciune românească, un izvor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
refăcut, am lăsat să se usuce... Nu că nu s-a uscat, dar s-au întins petele și mai mult... lilieci încălecați, capre cu coarne pe spate, cu șorțuri roșii, în două copite, babe cu două capete, păianjeni cu țâțe, muște cu trompe uriașe răsucite peste mașini, copaci cu cap de mâță... orice poți să vezi aici unde eu am pictat, după toate regulile bizantine, sfinții... - Miluiește-mă, Doamne, că sunt neputincios... psalmodiază ucenicul. Miluiește... - Nimic nu prinde! Așa ceva n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
puțin nenumăratele răni, iar sarea să ajute la cicatrizarea lor. Trei zile și trei nopți stătu În golful care de atunci avea să-i poarte pentru totdeauna numele, incapabil să se Întoarcă la refugiul său, cu toate că la amiază milioane de muște care proliferau pe lîngă coloniile de foci veneau nerăbdătoare să se hrănească din bubele lui. Fură zile de adevărat martiriu, orele În care Își pierdea cunoștința și avea coșmaruri cumplite alternînd cu cele de luciditate și insuportabilă suferință, și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
București că la dumneavoastră e foarte curat", încercă să-i cîștige bunăvoința. Ali Mehmet mormăi ceva, nu puteai decît să bănuiești că i-a făcut plăcere, "o să vă dau una la etaj, cu vederea spre înlăuntru. Jos e praf, sînt muște, acum dorm, dar ziua, ah, cîte muște sînt, nici nu vă închipuiți. Și dinspre stradă miroase a măgar. A bălegar de măgar. Cîte muște tot atîția măgari sînt la noi." Ar fi trebuit să rîdă, cunoștea tipul de ins care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
încercă să-i cîștige bunăvoința. Ali Mehmet mormăi ceva, nu puteai decît să bănuiești că i-a făcut plăcere, "o să vă dau una la etaj, cu vederea spre înlăuntru. Jos e praf, sînt muște, acum dorm, dar ziua, ah, cîte muște sînt, nici nu vă închipuiți. Și dinspre stradă miroase a măgar. A bălegar de măgar. Cîte muște tot atîția măgari sînt la noi." Ar fi trebuit să rîdă, cunoștea tipul de ins care face glume ca să poată ieși din stinghereală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rezolvate, negustorii din Vladia știau că întotdeauna tot ce se cumpăra era dublu, pentru amîndouă femeile, din Vila Katerina. Radul Popianu a pîndit de cîteva ori din ușă, ori a privit prin ferestrele aproape opace de praf și murdărie de muscă pînă cînd s-a lămurit că de fapt domnișoara Sofie nu vrea nimic. De fapt, de la un timp nu mai dorea nimic pentru ea. Tot ce făcea, poate și faptul că trăia, era numai pentru plăcerea prințului. Poate și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din Aviație. Leonard Bîlbîie se străduia să afle numitorul comun, cum spunea Mihai Mihail. Își roti privirea cu grijă, așa încît să nu fie observat, cînd toată lumea se uită într-un singur loc excepția este imediat sesizată, e ca o muscă bîzîind într-o rază de lumină. La cinematograf văzuse singur, chiar pe întuneric, cum iese la iveală, încă din prima clipă, privirea cuiva care caută prin sală și nu se uită la ecran, ca toți ceilalți. Ceea ce te izbea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu trăsura, pe neobservate, cînd a aflat de ei erau bine mulțumesc aranjați în Vilă. Dar nu ca să i se spună că n-a fost pe poziții cînd trebuia venise acolo. Așa că făcu un gest, de parcă ar fi alungat o muscă de pe obraz, voia să rupă mreaja în care îl prinsese K.F. tot privindu-l cu ochii ei albaștri, strălucind, nu voise să dea explicații, ci să ceară lămuriri. "Domnișoară, știți cumva cît au de gînd să stea în Vladia ? Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ei să nu le ia în seamă și atunci pune la cale cîte un accident, bună, nu?" Și rîse de unul singur, destul de caraghios în crîșma goală și întunecoasă. Bercu se apucase de șters pahare cu șervetul cu care alunga muștele. "Bună, sigur că-i bună. Și o să stați mult la noi, vreau să zic, o să rămîneți și peste an în Vladia? Scuzați-mă pentru întrebare, dar am, așa, o curiozitate profesională, e mai bine să știi decît să nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
negustorii cînd îl salutau cu respect, mințind și crezînd în minciuna lor, era o copilărie față de ceea ce aveau de gînd să reverse peste lume domnii Stoicescu și Stavri. Deocamdată negustorilor le era frică de adjutantul Popianu pentru că fiecare avea o muscă pe căciulă, fiecare păcălise pe cineva, pusese la cale o escrocherie mărunțică, vînduse marfă proastă, înșelase la cîntar sau la socoteală pe cei ce luau pe datorie. Dar alta era calimera cu colonelul Stoicescu și maiorul Stavri, ei voiau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ale mîinilor, reumatismul o să-l bage în pămînt! Locul nu se prea potrivea cu această imagine. Era totuși o lăptărie ca oricare alta, șase mese, proprietarul burtos, cu mustață, alunga alene cu o bucată de pînză, poate un șorț, cîteva muște care își făceau promenada pe lemnul lustruit al tejghelei. Bîlbîie era singurul client. Făcu cîțiva pași neauziți, tuși, apucă speteaza scaunului destul de hotărît și asta îl făcu pe Bîlbîie să se oprească din lucrarea lui și să-l privească chiondorîș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pentru a adeveri că nu există minuni și că nu există o putere ca a mea. Așa să le spui și să nu te temi!“ Atunci Petru deschise ochii și se urcă pe o movilă de bălegar uscat, roind de muște, și se puse să strige cât Îl ținea glasul: „Măi oameni, ascultați la mine!“ Nimeni nu‑l lua În seamă. Mulțimea zăcea cu capetele plecate În colb, precum oile pe arșiță, la umbra tufelor. Petru strigă iar la ei: „Popor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sosirea râvnitei luni octombrie, pentru că bătrânul artist să accepte să-l tatueze, dat fiind că nici un kahuna experimentat nu acceptă clienți decât în perioada octombrie-ianuarie, nu din superstiție, ci fiindcă în această perioadă rănile se infectează mult mai puțin. — Din cauza muștelor, îi explicase băiatului maestrul sau, Hiro Tavaeárii. Se așază deasupra inciziilor și deseori le infectează, depunându-și ouăle în ele. De aceea, perioada potrivită pentru tatuat începe din octombrie, când vin ploile, iar muștele și țânțarii dispar aproape în întregime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]