1,312 matches
-
Atunci treci la partea personală a vizitei tale și vezi-ți de drum, Ministre. Eu am o revoluție ilegală de condus aici, zisei tăios servindu-i epitetul folosit de el mai înainte. Nu-i conveni tonul și vru să mă mustre ca și cum aș fi fost un elev de clasa a treia care răspunsese obraznic unui profesor. Am venit aici să-mi iau fiica din mâinile voastre. Cum negocierile s-au terminat, nu mai aveți nevoie de ea ca ostatică. Corect? Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
chiar, de multe ori, doctorul trece ocara pe seama pa ci entului, învinuit sărmanul că nu a respectat cu strictețe tratamentul, deși învață pe riscul nostru și și câștigă experiența tot pe pielea noastră. — Ia nu te mai agita atâta, îl mustră afectuos Livia. Se saltă în picioare și, aplecată asupra lui, îi aranjează perna la spate cu o mână expertă. Îi pune apoi, grijulie, palma pe frunte. — Parcă arzi un pic... Nu m-aș mira, surâde el. L-am chemat pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la spate și începe să măsoare încă perea în lung și-n lat. — Dintre cei care greșesc, fie cu voie, fie fără, datorită tinereții, lipsei de experiență, neștiinței sau indiferent cărei alte circum stanțe... — Poate e de ajuns să-i mustri cu cuvinte tari, să-i cumințești cu amenințări, intervine Livia calină. Se lipește de el și își freacă obrazul de al lui. Bătrânul simte cum îl cuprinde o undă de căldură. Senzația e de plăcere maximă. Urmează însă instantaneu o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ei, își sprijină spatele de perna făcută sul. — Șarlatani or fi, replică ea furioasă, dar ceea ce fac nu sunt simple prostii. Împunge vehementă cu bărbia înainte. — Le-am aflat chiar din gura lui Flaccus Vascularius. — ăla pe care l-am mustrat pentru că a dansat pe scenă? se minunează împăratul. Livia nu catadicsește să-i răspundă. Flaccus Vascularius deci, mustăcește Augustus. Prietenul lui Tiberius din vremea exilului la Rhodos. Și tovarășul de nebunii al feciorului lui Seius Strabo. Interesant. Dede subturile acestei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a ostenit s-o înștiințeze. Își înăbușă un suspin. Numai un monstru fără inimă ar pu tea asista la o asemenea scenă. — Casa ta va fi de acum înainte Căminul Statului... Care ar trebui să fie și a ta, îl mustră Occia în gând. Picioa rele i se mișcă în neștire. Augustus a preluat înalta demnitate după moartea lui Lepi dus, dar a refuzat cu îndârjire să se mute în locuința oficială pe care în mod tradițional o împart Marele Pontif
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
multă grijă sămânța bună de cea rea din ființa lui. Se apropie de el și, în ciuda protestelor, îi scoate de sub tunică medalionul rotund de aur. I l aranjează grijulie la gât. — Ți-am zis să nu-l mai ascunzi! îl mustră. Aurul este un remediu medicinal. Nu mai sunt copil! bombăne nemulțumit băiatul. — Porți bula de la naștere ca să te apere de strigoi și o vei purta până când îmbraci toga virilă! îi răspunde pe un ton care nu admite replică. Îl ia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
răutăcios, ție-ți plac specta colele deprimante, fără vlagă, care moleșesc și slăbesc vigoarea băr bătească. O dresură, de exemplu... Încruntat, germanul nu dă semne că pricepe gluma. Mârâie însă nearticulat în semn de protest. — Cum e cu putință, îl mustră în derâdere instructorul, să nu apreciezi loviturile frumoase și disprețul pentru moarte... Râde de-a binelea. — Eroismul din sufletul sclavilor? — Ba din contră, replică iute Pusio, apreciez la justa valoare spiritul de dreptate pe care-l arată aceste jocuri. Expresia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
umflă de fericire. Îl așteaptă! E singură și-l așteaptă. Pune mâna pe cuvertură, gata s-o azvârle de pe el, gata să por nească spre ea. Un sforăit înfundat se ridică din cealaltă parte a patului. Tresare. Și Agrippina? se mustră singur. Întunecat, își aduce la loc pătura până sub bărbie. Dar nu o iubesc, încearcă să se dezvinovățească. Nu am iubit-o niciodată, scâncește disperat. De respectat, o respectă. A respectat-o întotdeauna. Nu are decât copii legitimi, făcuți cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zgâlțâie cu putere, silindu-l să se dea jos de pe litieră. Urechează la întâmplare încă vreo doi-trei prichindei. — Ai să ajungi să nu mai poți atinge pământul decât atâr nând pe mâinile celor ce te susțin de ambele părți, îl mustră pe băiat. — Lasă-mă-n pace! Proasto! se smucește nervos copilul. Ici și colo izbucnesc chicoteli, înghețate imediat de privirea rece a bătrânei. — Bravo! îi admonestează ea pe pedagogi, bucurați-vă când spune vreo necuviință. Că doar ăsta e rolul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la cele mai meșteșugite vorbe cu care să laude cât de frumos răsună udul în olița ta de noapte. — Ai înnebunit? se tulbură celălalt. Izbucnesc amândoi în râs. — Tu vrei să nu mai scap în vecii vecilor de el? își mustră prietenul. Aruncă o privire către puhoiul de oameni ce continuă să se reverse pe ușă. — Trebuie să-i primesc pe toți, suspină nefericit. Distinge în îngrămădeală câțiva senatori și proconsuli. — Unii chiar mi-s prieteni și egali... — ăștia și-au
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ri dice, ocazie cu care-i scăpă și lui din mână securea. Un sunet gutural scos de împărat îl oprește să atingă toiagul sfânt. — Tu nu știi că dialul nu are voie să intre în contact cu nimic spurcat? îl mustră supărat pe bietul om. Bastonul tocmai la asta servește, să îndepărteze lumea. Ia-ți mai bine securea de jos și pleacă. Îl împinge nervos cu umărul și apucă brațele bătrânului pontif. — Ține-te de mine! îi poruncește. Culege apoi toiagul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de însoțitorii lor, Tanaka Tarozaemon îl dojenea din nou pe Nishi Kyūsuke. Nishi le povestise încântat cum cu ajutorul lui Velasco ce le servea drept interpret, învățase de la secund să folosească busola și atunci Tanaka se pornise dintr-o dată să-l mustre. Nu poți să fii puțin mai cumpănit? Dacă o să apărem ca niște flușturatici în ochii străinilor, onoarea noastră de soli o să aibă de suferit! Uluit, Nishi rămase pentru o clipă fără grai, dar apoi răspunse: — De ce? Chiar dacă sunt străini, putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nishi, atât Matsuki, cât și Tanaka, rămaseră tăcuți. Nici unul nu se putea hotărî cum era mai bine să facă. O să rămânem în Mexico până atunci? Nishi repetă întrebarea parcă în batjocură sau ca să se răzbune pe Tanaka pentru că acesta îl mustra mereu. Senior Velasco spunea că se va duce singur în Spania. Velasco n-are deloc de gând să plece singur în Spania! clătină Matsuki din cap. În adâncul inimii speră să-l urmăm și noi. Matsuki era în centrul atenției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lui și că se leapădă de datoria de sol fără s-o ducă până la capăt. Negreșit, trebuie să aibă un temei al său dacă are curajul să se întoarcă acasă așa de repede, mai ales că Sfatul Bătrânilor îl va mustra pentru o astfel de faptă. Chiar am sentimentul că de fapt, Matsuki n-a fost trimis ca sol, ci cu însărcinarea poruncită de Sfatul Bătrânilor de a mă urmări pe mine și de a da apoi de seamă despre faptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
era ca în puterea nopții bărbații să străbată toate satele de la apus la răsărit cu torțe de pin în mână. Vreau să mă întorc! îi șopti Daisuke lui Ichisuke. Vreau să mă întorc repede! Yozō îi auzi glasul și-l mustră: Prostule! Samuraiul se apropie de ei și dădu din cap: — Așa e, vreți să vă întoarceți. Nici eu nu știu când o să ne întoarcem, sau ce fel de țară e această Spanie unde o să ne ducem de acum înainte, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
neamul și toți cavalerii lui îl urmau, iar când capul satului se lepăda de credință, atunci aproape toți sătenii se depărtau de biserică. Și, uimitor lucru, chipurile lor arătau de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Nici sufletul nu-i mustra că-L lepădaseră pe Domnul? — Ori de câte ori mă uitam pe hartă înainte, murmură părintele Valente cu ochii închiși, forma Japoniei mă ducea cu gândul la o șopârlă. Dar după aceea mi-am dat seama că nu numai Japonia, ci și japonezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o vreme glasul acela stângaci. Cel care fredona sprijinit de peretele gri, își întrerupse degrabă cântecul, se înclină și dispăru în camera sa. Era unul dintre însoțitorii lui Nishi Kyūsuke. Din capătul coridorului se auzi o voce mânioasă. Yozō îi mustra pe Ichisuke și Daisuke. Cu toții vrem să ne întoarcem acasă! Știți doar că stăpânul abia așteaptă și el să-și isprăvească însărcinarea cât mai repede... Căpoși mai sunteți! După aceea se auziră pălmuieli și glasuri care-și cereau scuze plângând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
auzise pe Ichisuke și Daisuke plângându-se că vor să se întoarcă în vale. Samuraiul înțelegea cât se poate de limpede atât dorința celor doi de a se întoarce acasă, cât și sentimentele lui Yozō care se apucase să-i mustre. „Ce te ține în loc?” i se păru că aude în urechi încă un glas. „Din pricina încăpățânării tale supușii tăi nu se pot întoarce acasă mai repede! N-ar fi mai bine să te faci creștin, doar de fațadă, de dragul însărcinării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
spaniolă stricată și cu ajutorul semnelor, la fel ca la dus, când am traversat Oceanul Pacific. Tânărul are o curiozitate nemaipomenită pentru civilizația și meșteșugurile noastre și își scrie pe hârtie sârguincios tot ce învață de la marinari. Tanaka Tarozaemon nu-l mai mustră pe Nishi pentru purtarea lui. S-a lepădat de încăpățânarea lui de până acum și uneori chiar bate din palme când supușii săi cântă pe punte. După înfățișarea lui când bate din palme nu-mi pot închipui că ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să respire aerul mirosind a pământ al nopții. În grădină era așa de frig încât arșița din timpul zilei părea de neînchipuit. Trei bărbați stăteau de vorbă ghemuiți pe vine. Erau Yozō și ceilalți doi supuși ai săi. Yozō îi mustra cu asprime pe cei doi. Nu vă e somn? Cei trei supuși se ridicară în picioare stingheriți. Se uitară spășiți la stăpânul lor temându-se ca nu cumva acesta să fi auzit discuția dintre ei de adineauri. — Mireasma nopții îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vine să cred că te-ai gândit la asta. Nu e chiar așa, spuse ea. Mereu uit să-mi potrivesc ceasul când sunt În... Tuși ca să nu se vadă că aproape-i scăpase cuvântul „misiune“. În vacanță, o drese ea, mustrându-se În gând. Gata cu greșelile de-acum Înainte. Chiar și așa, spuse Harry cu admirație. Începu să deruleze Înainte, iar viețile prietenilor lui Începură să-i alerge prin fața ochilor, cu tot cu vocile chițăite, până ajunseră la momentul sosirii la Insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de această aventură și că tribul va realiza că băiatul nu era salvatorul lor. Între timp, s-a asigurat că Pată Neagră le ducea suficiente provizii ca nu cumva să moară de foame, făcând abstracție de insectele gustoase. L-a mustrat de asemenea pe Pată Neagră pentru că-i furase telefonul prin satelit. I-a spus că era inutil pentru trib să aibă un telefon În junglă; nu puteai recepționa nimic sub copaci. Pată Neagră i-a răspuns că oamenii lui păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
clipa veseliei: și durerea este fără leac. 12. Vai! ce vuiet de popoare multe care urlă cum urlă marea! Ce zarvă de neamuri, care mugesc cum mugesc niște ape puternice. 13. Neamurile mugesc cum mugesc apele mari... Dar cînd le mustră Dumnezeu, ele fug departe, izgonite ca pleava de pe munți la suflarea vîntului, ca țărîna luată de vîrtej. 14. Îndeseară, vine o prăpădenie neașteptată, și pînă dimineața, nu mai sunt. Iată partea celor ce ne jupoaie și soarta celor ce ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
lucrul acesta va fi pentru Mine ca și cu apele lui Noe: după cum jurasem că apele lui Noe nu vor mai veni pe pămînt, tot așa jur că nu Mă voi mai mînia pe tine și nu te voi mai mustra. 10. Pot să se mute munții, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, și legămîntul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine." 11. "Nenorocito, bătuto de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Ca linia de creion. Nici nume pe placa plată. Oameni buni, cu minți cuminți; Tot ce-am scris e o răsplată Celor ce mi-au fost părinți. 28 decembrie 2004 REFLECȚII (CLXVIII) Sunt multe Iude printre noi, Fără să-i mustre eul, Trăind când neamul e-n nevoi Doar cu dolari, nu leul. * Unii o gaură în plus Fac în curea. Nu-ncinge burta; Alții triști o fac în minus, Fiindcă li-i redusă turta. Nu căuta străină cale Cu o
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]