2,646 matches
-
duce, pe tine, care asculți, în pragul propriei cunoașteri. Mustrând și sfătuind prin imagine și poveste, înlăturăm barierele necunoașterii, subiectivismului, propriilor limitări, îl apropiem pe omul respectiv de esențe, el rămânând liber să aleagă. Limita dintre manipulare și sfat ori mustrare este delicată și rămâne o problemă de conștiință și responsabilitate. Dacă o primă purificare a intențiilor, nu este suficientă, sfătuirea și mustrarea prin poveste și imagine împiedică orice manipulare și respectă liberul arbitru al individului. Povestea cu tâlc este imagine
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
îl apropiem pe omul respectiv de esențe, el rămânând liber să aleagă. Limita dintre manipulare și sfat ori mustrare este delicată și rămâne o problemă de conștiință și responsabilitate. Dacă o primă purificare a intențiilor, nu este suficientă, sfătuirea și mustrarea prin poveste și imagine împiedică orice manipulare și respectă liberul arbitru al individului. Povestea cu tâlc este imagine complexă, ce în formă alegorică, ne 214 spune adevăruri, care prezentate direct, n-ar fi ascultate și urmate, tocmai pentru că ar fi
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
pierde din valoare. Pe de altă parte, dacă părintele îi spune zâmbind copilului că nu a procedat bine și că nu este de acord cu ce a făcut, șansele ca acel copil să înțeleagă corect mesajul transmis, sunt foarte mici. Mustrarea dacă copilul nu înțelege din semnele dezaprobatoare ale adultului că ceea ce a făcut nu este bine, atunci adultul poate folosi cuvintele pentru a-și exprima nemulțumirea. Privarea de un obiect drag / o activitate plăcută când copilul se comportă neadecvat la
CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII PĂRINTE?. In: Arta de a fi părinte by Cristina Glisă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1418]
-
În casă, peste tot, e o mare neorânduială. Într-o dimineață, n-a fost în stare să fiarbă pentru mama un ceai. Nu ești chiar atât de mică, îi spuse tata. Trebuie să înveți și tu rostul casei. Fetița simți mustrarea și se gândi, la început, că n-o merită. Ea credea că are numai o singură grijă, să învețe cât mai bine. Dar, deodată își aminti povestea ,, Fata babei și fata moșneagului’’. Cât de harnică era fata moșneagului ! Ea n-
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
în comun cu moașele: sunt sterp de înțelepciune; iar lucrul pentru care mulți m-au vorbit deja de rău: că le pun altora întrebări, dar eu însumi nu clarific niciodată nimic, din pricină că nu am nici o urmă de înțelepciune, este o mustrare dreaptă. Or, cauza acestui lucru este următoarea: Divinitatea mă silește să-i moșesc pe alții; să dau naștere însă m-a împiedicat. Așa se face că eu însumi nu sunt câtuși de puțin înțelept și nu am aflat ceva de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
există un singur doctor și academician, tovarășa Elena Ceaușescu”, a precizat dumnealui cu un ton pe cât de serios - în preajma microfoanelor! -, pe atât de clar ironic pentru noi, care ne vedeam și ne cunoșteam. La rândul meu, am fost prilejul unei mustrări severe adresate unui coleg care mi-a anunțat titlul de doctor în filosofie. Adjunctul vigilent nu l-a iertat. În fapt, politica terorii, de orice fel, generează autoabandonarea prin care se încununează strategiile de promovare a nonvalorii. Dedublarea indusă de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
la facultate și bineînțeles că mi-au întors spatele. Treceau pe lângă mine fără să mă cunoască, fără să mă vadă. A.N.: De frică? N.I.: De frică și de multe altele. A.N.: Frică, invidie acumulată... N.I.: Probabil. Poate și mustrările de conștiință pentru unii. Îmi amintesc cum, după ani, unul dintre acești colegi a venit în control în secția de spital pe care o conduceam. Nu a avut curajul să spună nimic la început. A plecat și a revenit mai
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
persecutarea reprezentanților unor structuri sociale, a fost urmată de altele în lanț, iar absența unei opoziții a fost transformată de propagandă în culpabilizarea implicită a masei. Masa îi oferă însă un subterfugiu ideal individului, astfel că nimeni nu a avut mustrări de conștiință. Lozinca „în numele și pentru binele poporului” a acoperit de-a lungul istoriei cele mai mari atrocități. Cu toate că masele nu au înțeles prea bine substratul problemei, ele nu pot fi absolvite automat de vinovăție. Fără a intra în detaliile
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
unitatea „masei muncitoare”. În ciuda acestor dovezi de loialitate, apreciate în presa comunistă, criticul va fi așezat alături de alte personalități culturale marcante - Titu Maiorescu, E. Lovinescu, Lucian Blaga, Ion Barbu, Tudor Arghezi, Mircea Eliade - în cadrul campaniei dirijate împotriva lor în 1947-1948. Mustrările îi sunt adresate lui G. Călinescu de Nicolae Moraru și de Vicu Mîndra, care îl acuză de a fi contribuit la „mărirea confuziei ideologice” a intelectualității române. Încercările de disculpare nu au fost suficiente, efect nul având și declarația lui
NAŢIUNEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288367_a_289696]
-
prevăzut (1841) de D’Arnodar, ambele fiind povestiri moralizatoare, cu lungi disertații despre virtute. Adept al respectării proprietății literare, P. cerea autorilor, în prefața la Hoție..., să nu își însușească nemărturisit ideile și scrierile altora, pentru a fi feriți de „mustrarea cugetului” și de o „înfricoșată critică a înaltului tribunal al literaților”. Din 1844 se mută la București, ca profesor la Seminarul Mitropoliei. În Tipografia Mitropoliei, pe care o și conduce din 1851, își va publica Prințipuri de agricultură (1845), Manual
PENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288754_a_290083]
-
București, 2001; Cartea cântecelor de țară, Chișinău, 1919; Cartea povestirilor hazlii, Chișinău, 1919; Carte de rugăciuni pentru creștinii drept-credincioși, Chișinău, 1919; Mănunchi nou de povestiri populare cu privire la Ștefan cel Mare, Chișinău, 1919; Povestiri populare românești, Bârlad, 1920; Cântece bătrânești, doine, mustrări și blesteme, Tecuci, 1926; Basme, îngr. V. Marian, Iași, 1976; Sărbătorile la români, îngr. și introd. Iordan Datcu, București, 1997; Dragostea în datina tineretului român, îngr. și pref. Petre Florea, București, 1998; Mitologie românească, îngr. și pref. Iordan Datcu, București
PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
osificării prin uzul limbii de lemn, Biserica trebuie să redescopere virtuțile dialogului transparent și lipsit de premeditare. Fără un elementar exercițiu de autocritică, viața noastră s-ar putea pomeni, într-o bună zi, sufocată de blestemul fricii și lucrarea fărădelegii. Mustrarea aduce vindecare. Adeseori, Evanghelia ne rostește adevărul în față, luând dispensă de la înțelepciunea lumii, cea care predă arta sofistă a compromisului. „Adaptarea” la sistem (entropic prin definiție) ne reglează temperatura inimii în domeniul atotcuprinzător al căldicelului. Această opțiune nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
unii vânători de „antihriști” - abolește discernământul, porunca iubirii de vrăjmași și rațiunea practică, aflată mereu în căutarea de soluții salvatoare. Așadar, se cuvine să fim constructivi chiar și în ultima fărâmă de tristețe sau disperare. Avem nevoie de umilință pentru ca mustrarea să transforme inimile, iar nu să rănească doar sensibilitățile colective sau orgoliile individuale. Am operat în acest volum modificări substanțiale. În primul rând, am eliminat cele mai multe obscurități, imprecizii și erori strecurate în prima ediție. Am modificat ordinea textelor în interiorul fiecărui
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
drept învățând cuvântul adevărului”. „Pe toți și pe toate” îi pomenim deci - de-am fi logofeți ori simpli cititori - în slujba de căpătâi a Bisericii. În această rugăciune se cuvinte să avem o inimă neîmpărțită. Nici în laudă, nici în mustrare, conștiința creștinilor nu trebuie să se teamă de adevăr. Numai adevărul ne va face liberi (Ioan 8, 35). Excurs: drumul către libertatetc "Excurs \: drumul către libertate" Eleutheria - un nume de stradă, promisiune, nostalgie și destin. Am știut că acest orizont
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu și un monahism... Ce va fi zicând oare patronul pustnicilor, cel îmbrăcat în mantie de călugăr ca Botezător al Domnului? Când oare vreun ieromonah virtuos a rostit un cuvânt răspicat despre maladiile momentului, fără să fi primit totuși o mustrare, scrisă ori verbală, de la arhiereu? Câți dintre Irozii și nerozii puterii seculare de astăzi au fost oare înfruntați la scenă deschisă, după modelul Înaintemergătorului sau poate al celuilalt Ioan, cel cu gura de aur? Din nefericire, votul ascultării este confundat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mai privește? S-a îndepărtat oare pericolul rătăcirii pentru Biserica menită să fie, la plinirea vremii, „sarea pământului”? Suntem oare siguri că nu ne paște soarta fiilor lui Moise, trecuți și pierduți prin pustie? Am devenit oare „luminătorii lumii”, așa încât mustrarea înțelepților lui Israel nu ne mai atinge? Nu sunt oare prorocii și sfinții în calendarul Bisericii „spre învățătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înțelepțirea cea întru dreptate” (II Timotei 3, 16)? De la Iezechiel citire (22, 26-28): Preoții calcă legea Mea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
siguri că nu ne paște soarta fiilor lui Moise, trecuți și pierduți prin pustie? Am devenit oare „luminătorii lumii”, așa încât mustrarea înțelepților lui Israel nu ne mai atinge? Nu sunt oare prorocii și sfinții în calendarul Bisericii „spre învățătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înțelepțirea cea întru dreptate” (II Timotei 3, 16)? De la Iezechiel citire (22, 26-28): Preoții calcă legea Mea și pângăresc lucrurile Mele sfinte; nu osebesc ce este sfânt de ce nu este sfânt și nu fac deosebire între curat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
au vărsat în mijlocul lui sângele celor drepți. Pe ulițe rătăceau pătați de sânge, și nimeni nu se atingea de hainele lor. „Păziți-vă! Un necurat!” striga lumea după ei. „Fugiți, la o parte, nu-i atingeți!” Cine oare dacă nu mustrările conștiinței ne-a învățat să înăbușim prin sofisticate tehnici exegetice magma fierbinte a unei atât de vulcanice disperări? Suntem chiar atât de pricepuți în a contextualiza istoric și cultural aceste texte-dinamită ale Scripturii? Mai suntem oare fideli, într-un asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ci și la Constantinopol, în Capadocia sau Palestina). Acesta primește dojana fără răzvrătire; cel care a demonstrat importanța blândeții pentru cunoașterea lui Dumnezeu, cel care a vorbit despre inanitatea dialecticii în exercițiul de îmbunătățire duhovnicească nu putea să privească această mustrare decât ca pe o lecție aspră pe care fiecare monah - străin prin definiție, în orice loc s-ar afla - se cuvine s-o accepte în sens chenotic, imitând condiția dumnezeiască a anonimității 1. Trebuie spus apoi că naționalismul egiptean s-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
puterea (exousia) smintitoare a Fiului „Unul-Născut”. Ele exprimă nu doar o dorință, ci o necesitate. Întâlnirea dintre Iisus și Zaheu devine o providențială binefacere. Zaheu abia își poate stăpâni bucuria. Arătând interes pentru „acest fiu al lui Avraam”, Iisus primește mustrarea oamenilor indignați că Învățătorul a oprit la casa unui păcătos. Dacă apostolii tac, mulțimea murmură (Luca 19, 7). Dar Iisus nu judecă după înfățișare (Ioan 7, 24). Copleșit de prezența Mântuitorului, Zaheu face o promisiune la timpul prezent: „Jumătate din
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
te uită! Parc-ar vorbi în somn?! Da, doarme, acolo! Doarme? da, însă e viu și-o să se trezească în curînd. Atunci n-o să-ți mai pot ține piept, bătrîne! Nu-ți vei pleca urechea nici la argumentele, nici la mustrările, nici la rugămințile mele - tu disprețuiești toate astea. Supunere oarbă la poruncile tale oarbe, asta e tot ce dorești. Da și mai spui că oamenii au jurat să-ți împlinească jurămîntul, că noi toți sîntem niște Ahabi. Doamne ferește!... Nu există
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
accesul la viață și la posesia țarinii muncite. De aceea «șfichiul» acesta verbal colorat e plin de mânie justă Învârtit parcă de un Antim Ivireanu, corespunde tonului de imprecație usturătoare a poetului, Împotriva „căftăniților”. Deci limbajul de „didahii” sau de mustrări biblice vehemente, reprezintă pentru Dan Deșliu un mijloc de materializare a suferințelor istorice, de localizare În timp a acestora și nu un artificiu, pitoresc dar steril, cu care lucra Arghezi. Și aici atingem unul din nervii poeziei lui Deșliu: aspectul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
divine fără a mai fi nevoit să le urmeze. El va lăsa în grija binevoitoare a Providenței să facă din el un om bun în loc să se străduiască să devină virtuos.16 Faptul că filosoful a fost supus pentru această scriere mustrării autorităților prusace ale vremii nu este câtuși de puțin surprinzător. În opoziție cu confesiunile și Bisericile istorice, religia rațiunii este singura credință religioasă universală. Cu înțelegera îndatoririlor noastre morale drept îndatoriri față de Dumnezeu, credința religioasă este la îndemâna oricărui om, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
că situația lui a fost stabilită de către autorități ca fiind o răzbunare împotriva legionarilor care l-au închis, Pătrășcanu s-a revoltat că a fost înșelat, acuzându-l pe Nemeș că i-a citat argumente ideologice în sprijinul metodei violente. Mustrările de conștiință au devenit dese în această perioadă, semn că Pătrășcanu își revenise. El a recunoscut că tot ceea ce a făcut s-a datorat „nenorocitului de Pitești” și că își dădea seama că a făcut multe prostii și nu știe
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
al comandantului. Printr-un ordin al ministrului Afacerilor Interne, general-colonel Alexandru Drăghici, datat 29 iulie 1958, va fi trecut În rezervă cu gradul de căpitan. Grade succesive: locotenent (1947), locotenent-major (1949), căpitan (1958). Decorații: Medalia „Luptător antifascist”. Pedepse: sancționat cu „mustrare” pentru netrimiterea către conducerea DGPCUM a situației armamentului pe luna ianuarie 1952. FICIOR IOSIF ION - colonel, născut la 4 aprilie 1928, În comuna Cucerdea, județul Mureș. Naționalitatea: română. Originea și apartenența socială: muncitorească. Profesia de bază la Încadrarea În MAI
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]