4,723 matches
-
puțină cafea, îl întrebă, oarecum visător pe agitatul Petrică: "Auziși, măi nea, că a murit mă-sa mare a lu' Obama?. În mod uimitor, deși păru să i se tulbure imaginea și se făcu instantaneu stacojiu în obraji, Petrică rămase mut. Își înșfăcă geanta și plecă fără să-i dea niciun răspuns colegului său. Bine, nici măcar nu-l salută la despărțire, ieșind ca o vijelie pe poartă. Când ajunse în bulevard, îl înjură cu glas tare de vâsc și de asivasilistică
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să auzim dă bine." "Sănătate și încă o dată mulțumesc pentru tot ce-ați făcut pentru mine!" "Dacă te rezolvi, poate o să mai fac. Totu' depinde dă cum te miști tu. Hai, noroc și baftă!" Telefonul se închise, iar Relu rămase mut, privind încercănat în gol. Îl așteptam chiar la el în birou. L-am văzut cum a sosit cu o figură pământie și pași târșâiți. Își puse geanta diplomat pe birou, își lăsă pardesiul în cuier și se așeză în scaunul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ușă izbucni: "Poftim! V-am făcut hatâru', na! Sper că de-acu' o să mă lăsați în pace, că așa ne-a fost înțelegerea". Se uită înspre peretele pe care primise mesajele mele, dar peretele era în continuare alb și, implicit, mut. Continuă cu năduf: "Nu știu dă ce vi s-a pus așa pata pă mine. În fond, n-am fost cel mai bunlangiu tip din câți să ezistă pă lumea asta. Ziceți dă mine că sunt arogant și că mă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mult mai ușor de ei, dacă aceștia ar fi fost cu adevărat, periculoși. Vorba vine... Nu veți păți nimica-îi îmbuna contabilul-șef pe Gerard și pe dl. Valy - cu condiția ca ursul să fie un handicapat, dacă se poate chiar mut, și care nu ar putea fi tras niciodată, la răspundere penală. Toată chestia e că trebuie căutat un astfel de om căruia, dacă se poate, să i se și înfiripe mai întâi, ura față de director și soția acestuia. Cu alte
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ar putea fi tras niciodată, la răspundere penală. Toată chestia e că trebuie căutat un astfel de om căruia, dacă se poate, să i se și înfiripe mai întâi, ura față de director și soția acestuia. Cu alte cuvinte, un om mut, mascat în urs, va trebui să ucidă în plin secol XX, într-o societate armonioasă și bazată pe drepturi egale între cetățeni, doi oameni nevoiași?! De fapt Gerard și cu Valy vor ucide indirect, cu mâinile mutului, nu? Oricum, Gerard
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
apreciat faptul că cei din jurul lui au râs. Râdeți, fraților! Râdeți, pentru că râsul face bine la inimă. Unii spun că și la cap... Așa o fi... N-o fi așa... Drept-îi că atunci când râzi te simți bine. Așa că tu, Cotmane, mut cum ești, trebuie să fii mândru că ne-ai făcut să râdem. Da’ nu-i drept ce am spus despre Pâcu? Îi drept. Chiar peste măsură de drept - a apreciat Hliboceanu. Dacă-i așa, atunci pot să spun și despre
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
formă perfectă, așteptându-și inutil materia constitutivă, un biet cal care, aidoma semenilor săi din grajduri și de pe câmpii, murea cu fiecare moment. Trebuie să fi fost minunat să-l vezi cambrându-și grațios spinarea la fiecare bici al ploii, nechezând mut la orice pală de vânt, aplecându-și greabănul sub mângâierea soarelui, pînă când din el nu a rămas decât o mână alunecândă de clisă. „Frumusețea adevărată este fragilă, perisabilă, are viață și se comportă altfel decât vrea creatorul“, Își frângea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-urilor: printr-o pilă. La fel ca În timpul vieții, Napoleon avea o toleranță redusă la frustrare, fiind cunoscut faptul că odată a pornit un război Împotriva Prusiei doar pentru că Friedrich Wilhelm al III-lea Îi trimisese În glumă un sol mut, care nu avea nici măcar un bilețel asupra lui . Umilințele la care fusese supus apoi la venirea În Purgatoriu dezlănțuiseră În sufletul său dorința de-a stăpâni și de-a pune ordine În acest haos asemănător poate doar cu cel primordial
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
tot mai frecvente semne de nervozitate. Făcu cinci pași mari de-a latul Încăperii, pînă la fereastră, de unde, privind În curtea cazărmii, văzu autocarul clubului de fotbal F.C. Walt, care tocmai intra pe poartă. Colonelul se Întoarse cu o Întrebare mută pe buze către camarazii săi. Nimeni nu Îndrăzni să-i răspundă. Arătau surmenați și i se făcu milă de ei. Dintr-o dată Își dădu seama că harta insulei, aflată pe peretele de la spatele său, nu folosise pînă atunci la nimic
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Antoniu a plâns cu parcimonie, deși Își iubise mama. Iubea În ea mai ales frumusețea fizică și faptul că nu fusese sufocat cu gesturi tandru-materne la tot pasul. Rămași singuri, tatăl și fiul s-au privit În ochi cu disperare mută, după care viața și-a reînceput clocotul ei firesc, dar Într-un registru modificat cumva-acela al unui autism auster. Erau doi bărbați ocupați, ce se vedeau rar, și asta numai pentru a da un scurt raport de activitate profesională și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai știam că s-ar fi putut să nu-i mai văd niciodată picturile, dar, deocamdată trăiam cu intensitate lumea pânzelor lui. ,,Mânuțele durdulii ale Madonei lui Carpaccio Îmi fac rău. Sunt prea albe. Sunt perfecte. Împreunate Într-o rugă mută, intensă. Privesc paianjenul cum merge pe tavan. Nu este captiv, este liber să meargă cât are chef. Închid albumul. Muzica lăutărească are un fel de tânguire care mă Îndurerează. Închid fereastra. M-am prăbușit pe dușumeaua rece, ca un alergător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și este un cimitir relativ nou, fără monumente funerare fastuoase, alei pavate, mărginite de pomi și de flori, sau bănci curate pe care să te așezi pentru a te reculege. O pădure de cruci, din lemn, unele Într-o paragină mută și mustrătoare, Îți atrage atenția, imediat ce intri În el . Ca să aprinzi o lumânare la mormânul cuiva sau să petreci pe ultimul drum o persoană care și-a terminat conturile cu lumea asta, dacă nu ai mașină proprie, trebuie să traversezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
avut Încotro, și acum Îi stă În gât ca o mâncare nedigerată, Însă nu mai poate da Înapoi. Trebuie să o suporte și să Înumere cu glas tare, banii pe care ni-i trimite. Ba mai mult, să se prefacă mută și oarbă la ce se dosește, la ce se fură, la ce se murdărește și nu mai poate fi curățat. O lecție de diplomație păguboasă. Nu vreau să ajung Într-o zi, să mă simt În al nouălea cer, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la apartamentul meu, cel mai confortabil pat de campanie posibil. Londra era cufundată într-o ceață subțire, străbătută de razele soarelui, prin care clădirile parcă-și pierduseră materialitatea și deveniseră niște prezențe fantomatice. Orașul atât de drag și de minunat, mut și estompat, pe jumătate ascuns în nori plutitori aproape neclintiți, părea un oraș suspendat în aer, identificat doar prin contururi incerte în cenușiu și cafeniu. Am pornit-o pe jos, inevitabil de-a lungul râului. Când am ieșit pe chei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
terminat a patra cu Bugatti-ul ei din clasa de doi litri. Organizatorii sperau să aibă parte de o revelație asemănătoare și peste câteva săptămâni. Ca de obicei, Otto chinuia pianul din cinematograf. Personal, sunt de părere că nu e doar mut, ci și surd, chiar dacă e doar o teorie cât se poate de subiectivă. Dacă e să mă iau după Else, mândra lui mamă, el are o ureche perfectă, atâta doar că trăiește În lumea lui, unde armoniile diferă de cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Îmbrăcat În chelner. Dora mi-a spus odată că a lucrat cândva Într-un restaurant, m-am băgat În discuție. Pentru un anume Walther. Și că a avut un prieten care... În loc să-mi răspundă, Karp proiectă raza imaginară prin Întunericul mut. Lumina tremură, apoi apăru o femeie tânără, Îmbrăcată Într-un palton de iarnă cu o boa de vulpe În jurul gâtului, stând pe o bancă Într-un parc. Avea ochii umflați. Când s-a șters la nas, am observat că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În timp ce mă dezbrăcam, ea dispăru În dormitor. O auzeam trăgând sertarele, dar nu mă grăbeam deloc. Apartamentul era călduros - În sfârșit sosise primăvara - și cum stăteam gol În Întunericul misterios, simțeam cum mă cuprinde o fericire minunată, Încărcată de furtuni mute. Preșul Împletit din hol scârțâia plăcut sub picioare; cineva umbla cu pași greoi În apartamentul de deasupra. După ce am ajuns În dormitorul care dă spre curte și am zăbovit În lumina mătăsoasă, dar deloc defavorabilă a lunii, am descoperit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și stabil, aproape ca un munte. Da. Asta e. Numele tău e un vârf alpin. Cu un izvor rotund, adânc la mijloc, plin de apă transparentă. Își țuguie buzele În formă de cerc, adăugând: Nu auzi, Anton? Liniștit, dar nu mut. Asta e din cauza vocalelor. A-ul e dur și vânjos, ca un vârf de munte, pe când o-ul e moale și flexibil, și deschide gura. Se aplecă din nou peste mine. Poate se simțea stânjenită din cauza formulării poetice; poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că dacă n-aș fi insistat atât să devin fratele la care credeam că s-a gândit Dora când s-a referit la „sinele meu adevărat“, mi-ar fi putut povesti despre adevăratul Anton. Și dacă n-aș fi rămas mut și aproape paralizat În șifonierul ei, nu i s-ar fi Înâmplat nimic. Eșecul meu de a face ceva concret era mai mult decât lamentabil, era aproape criminal. Soră sau nu, am făcut pe clientul, În loc să fi fost confidentul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care s-a deschis ușa, m-am Încuiat În singura cabină liberă. Cocoșat pe capacul toalatei, cu picioarele Îmbrăcate În ciorapi, am Încercat să respir mai Încet până când, Într-un final, mi-am oprit respirația de tot. Inima se lovea mută de coșul pieptului, gâtul mi se umfla periculos. Cineva trase apa. „Ce dracu’?“ Smucind de câteva ori, până la urmă, persoana renunță. În schimb, se postă În fața chiuvetei și Își desfăcu șlițul. Îl auzeam cum Își târșâie picioarele, apoi se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de lângă mine), care timp de-o oră, în aer, mi-au povestit totul despre copiii și nepoții lor din Cincinatti (cu ajutorul unui portmoneu plin de materiale vizuale), își trag ușurel coate și dau din cap aprobator, cuprinși de o mulțumire mută; ba chiar îi împung cu degetul în coaste pe prietenii lor așezați de cealaltă parte a culoarului, o pereche din Mount Vernon cu care tocmai au făcut cunoștință (soții Perl, Sylvia și Bernie), iar aceștia kveln 1 și ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Încercând să prindă din nou privirile femeii și să-i afle verdictul. — Nu-i o minciună, Își spuse el, căci Coral e cel puțin drăguță, În timp ce la o străină nu poți aplica niciodată sensibila măsură a frumuseții. Dar aș fi mut În fața ei, se gândi el, n-aș putea să-i vorbesc cu aceeași ușurință ca lui Coral. Aș fi prea conștient de mâinile mele, de rasa mea. Și, cu o undă de gratitudine, se Întoarse spre Coral: — Ești bună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și ochii deschiși reflectară lumina ca plăcuțele indicatoare. Maiorul Îi Întinse soldatului revolverul. Buna dispoziție, urmele fericirii simple, care rămăseseră cumva pe sub fațada umilinței, căzură. Era ca și cum toate planșeele unei clădiri ar fi căzut, lăsând pereții În picioare. Era Îngrozit, mut și Încremenit, iar revolverul rămase nemișcat În palma maiorului. Maiorul Petkovici nu-și ieși din fire. Îl privi pe celălalt curios și hotărât prin pince-nez-ul său de aur. Avea toate trăirile specifice cazarmei În degetul mic. Pe lângă cărțile ferfenițite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
reuși să scape teafăr. Crezând că Shun a murit, fratele său Xiang se întoarse bucuros acasă și îi spuse bătrânului: "Fratele meu a murit. A sosit timpul să împart avuțiile lui". Apoi se duse în camera lui Shun și rămase mut de uimire. Acesta cânta liniștit în pat. Înspăimântat, Xiang îi spuse: "Vai ce dor mi-a fost de tine!" Shun se prefăcu că nu s-a întâmplat nimic și se comportă la fel ca înainte cu tatăl, mama adoptivă și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
au fost crucificați, ci sfârtecați pe loc, la pachet. E o mare problemă selecția fragmentelor umane pentru a recompune cadavrele. Singura justificare: luați la întâmplare, ni se spune că plătesc pentru păcatele altora. Fiecare dintre ei este un Iisus Hristos mut și orb, fără față și nume. Suferința și moartea lor sunt lipsite de orice morală și sens. Ce să mai facă familia unui astfel de creștin cu story-ul biblic al lui Iisus? Religia Al-Qaida nu e Islamul. „A pătruns astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]