1,102 matches
-
motiv temeinic „Doamne, oare ce-i aice/ De toți tac și unul zice?” Această crucială întrebare ne-o puneam și noi, gândind că în acest veac bezmetic se puseseră „La gură strajă, inimii lăcate:/ ...Privești ca orbii și vorbești ca muții,/ Strivit de veacul marii prostituții/... Ci noi mai stăm.../ în așteptarea unui ceas mai pur.../ Cu toate că/ ...un gâdeluș/ Născocise un căluș/...Și de-atunci, din vremuri vechi,/ Gură n-ai și n-ai urechi./ Când ți-i dor de unt
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
avut parte de un tablou nocturn feeric! Luna trimitea o lumină alb difuză de deasupra unor nori din care se cerneau, ca printr-o uriașă sită, valuri-valuri de fulgi de zăpadă ce se așezau liniștiți pe locul căderii lor gravitaționale. Mut de admirație, asist la acest fenomen hibernal. Nici cea mai mică adiere nu se simte! Totul pare încremenit, iar eu privesc cu ochii dilatați chintesența albului pur, a albului-alb cu adevărat! Ramurile pomilor abia eliberate de povara rodului bogat încep
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
căruciorul prin mulțimea de oameni și reuși să-și vândă toți crenvurștii. Plin de curtoazie și eficacitate întindea cu energia unui pompier ketchup și muștar pe marfa vândută. Ce splendidă zi! Semnele Fortunei erau mai mult decât promițătoare. Domnul Clyde, mut de uimire, primi salutul vesel al vânzătorului Reilly și zece dolari, iar Ignatius, cu halatul plin de bancnote, primite de la puști și de la magnatul crenvurștilor, se urcă în troleu cu inima ușoară. Intră în casă și o găsi pe mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
puhoi de primăvară ce târa un mâl greu de vorbe cu el. În cele din urmă n-au avut încotro, s-au ridicat cu toții de la mese și au plecat, lăsând-o singură în fața cafenelei; ea striga mai departe, batjocoritor: „Momâilor, muților, nu sunteți în stare de nimic, nici măcar să mă faceți să tac”. Și de disperare că nu mai avea pe cine să ocărască, femeia izbucnise în plâns. Dar Marta nu era rea de gură. Din partea ei pescarii n-aveau de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Nori roșiatici brăzdau bolta cerească asemeni unor flăcări răzvrătite. Erau nori mari, nori mici, nori de toate formele și categoriile. Priveliștea pe care o ofereau era greu de descris în cuvinte. Pasagerii de pe punte, copleșiți de frumusețea amurgului, au rămas muți de uimire. La intrarea în golf însă, s-a zărit și epava unei nave japoneze de transport, aflată acolo încă din timpul războiului. De la Manila la Hong Kong, alte două zile. Dimineața, razele proaspete ale soarelui străluceau la suprafața apei ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
același zâmbet servil pe buze. Gaston l-a lăsat pe Endō să meargă vreo zece metri pe strada plină de băltoace și noroi și apoi s-a luat după el și l-a bătut pe umăr. — Endō-san! Endō a rămas mut de uimire la vederea lui Gaston. Și-a încleștat degetele pe umbrelă. I se citea nedumerirea profundă pe chip. Era limpede că ultimul om pe care se aștepta să-l vadă acolo era chiar Gaston. Endō-san! Gaston l-a bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
arșița de soare curgea de-a lungul peste miriști ca un râu. Tăcere-apăsătoare stăpânea pământul și-o întrebare mi-a căzut în suflet până-n fund. N-avea să-mi spună nimic pămîntul? Tot pămîntu-acesta neîndurător de larg și-ucigător de mut, nimic? Ca să-l aud mai bine mi-am lipit de glii urechea - îndoielnic și supus - și pe sub glii ți-am auzit a inimei bătaie zgomotoasă. Pământul răspundea. GORUNUL În limpezi depărtări aud din pieptul unui turn cum bate ca o
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
e plin de sânge pe haine. Calul, vlăguit și cu botul plin de spumă, înainta încet, oprindu-se când și când pentru a-și trage sufletul. Am rămas ca o statuie sub stejar, în vreme ce longobarzii s-au apropiat de mine, muți. A venit și Faroald, și atunci am descălecat, am desfăcut armele romanului de pe șa și le-am depus în fața lui. - Este tot ce-am izbutit să fac, i-am spus. N-are rost să relatez ce vâlvă a făcut povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dedesubtul său. Erau toate cum le știa și din toate acestea se simțea exclus. Îl văzuse pe Talpă înlemnit, iar în adâncul lacului vedea un somn uriaș adormit la adăpostul unei pietre, în mâlul pufos. Îl vedea apoi pe Hrisofan, mutul, alergând cu pași mărunței spre chilia părintelui Damaschin, apoi, împreună cu acesta, fugind spre poarta mare. Din urma lor veneau alți doi călugări mai tineri, cu un felinar cu feștilă și ceară. Unul dintre călugării cei tineri a urcat încetișor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
el cu ochii la mișcarea alb-întunecată, fără să-și dea seama ce este, apoi spusese repede că e fată de boier și cere găzduire de-o noapte, până ce vine tătâne-său s-o ia. Părintele Damaschin i-a făcut semn mutului să deschidă poarta mare de platan. Ghighina s-a strecurat înăuntru, tocmai când Zogru ajunsese lângă ea. Spre surprinderea lui, poarta s-a închis chiar când să treacă pragul. Iar ceea ce i s-a întâmplat atunci a fost cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Klidész s-a dus la catedră, a trântit catalogul din toate puterile, ca de obicei, și s-a uitat la noi, așteptând raportul, trebuia să-l dau eu, însă mintea mi se golise brusc și am rămas stând acolo ca mutu’, spre norocul meu, Iza a făcut un pas înainte, salutând regulamentar și spunând, tovarășe profesor, raportez, efectivul clasei este, și așa mai departe, eu nu puteam să fiu deloc atent, mă uitam, din spate, la gâtul Izei, părul ei negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
El anticipă Întrebarea pe care ea se pregătea să i-o pună. - Eram pe poteca vameșilor, dar n-am văzut nimic, explică el. În afară de Pierric Le Bihan care se agita În mod ciudat În fața menhirului. Marie aruncă automat o privire mutului care se Îndepărta cu mersul lui sacadat, cu grămada de cîrpe strînsă sub braț, apoi atenția ei se concentră iarăși asupra lui Ryan. - Ai vorbit de lună În creștere, spuse ea scrutîndu-l. Cunoști așadar legenda jefuitorilor de corăbii? - Pot spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tulburător. Lucas se pregătea să răspundă cînd Îl zări pe Pierric: acesta se apropiase În tăcere și, strîngîndu-și grămada de cîrpe la piept, se proțăpise la cîțiva metri de ei, ațintindu-i cu ochii lui ușor bulbucați. Privirea ciudată a mutului Îl făcu pe Lucas să se simtă stingherit, chiar și după ce Ryan Îl asigurase că În ciuda unei aparențe neliniștitoare, Pierric era tot ce putea fi mai inofensiv. - Crezi că ucigașul o previne pe Marie de crimele pe care se pregătește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cînd Înțelesese că Pierric nu era rănit, că sîngele de pe mîini nu era deci al lui, și cînd Îl văzuse cum lovește frenetic cu arătătorul Într-un punct precis de pe harta insulei agățată pe perete, Marie izbutise să decodeze mimica mutului și Îi forțase literalmente mîna lui Lucas pentru ca acesta s-o ia cu el. - În ce calitate? se zborșise el. - De interpretă, răspunsese ea pe același ton. Yvonne avusese noroc. Mult noroc. Raftul care se prăvălise peste ea fusese oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu aerul concentrat și Încîntat al unui copil care experimentează o jucărie nouă. Marie simți că-i vine să-l ia la bătaie. Nervii ei constant puși la Încercare s-ar fi descărcat cu dragă inimă peste trupul mătăhălos al mutului, Însă zîmbetul larg care Îi lumină fața la vederea ei o dezarmă de orice urmă de agresivitate. - Pierric, ieși de acolo, asta nu e jucărie! Ieși de acolo, băiete, hai! Marie se Încordă din răsputeri ca să-l tragă afară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
familie bogată, mai curând tradiționalistă, și de altfel Împărtășea Întru totul valorile mediului său. Odată, În timpul unei discuții, mi-a spus: „Ceea ce dă valoarea unei religii este calitatea moralei pe care acea religie ne permite s-o fondăm.” Am rămas mut de uimire și de admirație. N-am știut niciodată dacă ajunsese singur la această concluzie sau dacă o găsise Într-o carte; În orice caz, fraza asta m-a impresionat enorm. Sunt patruzeci și cinci de ani de când mă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pomenești în vreun fel ideea de măsurători numerice când faci sex cu un bărbat. E regula de bază. Asta și aia că n-ai voie să întinzi mâna după telecomandă în timpul actului, dacă nu ești sigură că e dat pe mut. — Păi... mai vorbim, zic, încercând să-mi iau un ton firesc, și totuși încurajator. Ce faci mâine ? — Nu știu încă. Ridică din umeri. O să fii pe-aici ? — Cred că da. Poate. — Păi... atunci poate ne mai vedem. Și, zicând aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
În ochi. — Tu și Jean-Paul ! De cît timp sînteți... — Între noi nu e nimic, spune Lissy, Înroșindu-se instantaneu. Nu sîntem... Nu făceam decît să ne uităm pe materialele despre cazuri. Asta-i tot. — Asta să i-o spui lu’ mutu’! — Serios ! Asta am făcut ! — OK ! zic, ridicînd din sprînceană. Dacă zici tu. CÎteodată nu știu ce are, e extrem de timidă și se rușinează de orice. Va trebui să o Îmbăt criță Într-o noapte, și atunci o să aflu de la ea tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
aceea el nu se apucase Încă să meșteșugească cuvinte noi. Oricum, trecuseră mai multe veri decât toate degetele de la mâinile unui om. Moru avusese grijă de mine de mic. Odată Îmi spusese că avusese curaj să-mi vorbească din cauză că eram mut și că nu-i era teamă că o să-l dau În vileag. Din cauza asta, Îmi arătase o grămadă de lucruri: să iau urma vânatului, să dobor animale mari precum mamuții sau mărunte precum chițcanii, să merg mult-mult fără să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
bătrânețe. Asta mi-o spusese numai cu vorbe rostite, după care izbucnise În râs. Râsese la fel cum avea să râdă și În acea bună zi, În care Siloa Îmi arătase că n-avea cum să bage În seamă un mut. În acea zi, Moru stătuse pe gânduri mai mult decât oricând, de parcă i-ar fi fost frică să-mi Împărtășească ce pusese la cale. Într-un târziu Însă, mi-a făcut semn să urcăm pe culmile de deasupra peșterii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fie un fugar, așa cum e Krog? - l-am Îmboldit eu din nou. - Hm, Enkim crede ceva și despre asta, dar mai bine tace. - Krog e la fel ca tine, i-am zis. E om și, pe deasupra, e mut. - Dacă ești mut, mai bine taci, căci nimeni, niciodată, n-a fost și n-o să fie la fel ca Enkim, se sumeți el. Pe de altă parte, se Îmblânzi la loc, știu bine că Enkim e viu din cauza ta. Nu știu cum de mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
spune. Enkim clătină din cap, semn că nu se cuvenea ca el să vorbească, după care Îmi luă palma și și-o puse pe creștet. - El știe! - Îi dădu de Înțeles femeii cu cine trebuia să stea de vorbă. - Ești mut, Îmi zise ea, Întorcându-se spre mine. - Oi fi eu mut, dar doresc să-l văd pe Vindecătorul neamului tău. Unde sunt oamenii voștri? Femeia privi În sus, mirată, dar Își veni repede În fire și, Înțelegând ce doream, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu știu, Încă, cine are mai multă dreptate. Moru al tău care Îmi spune să-mi Învăț neamul să vorbească, sau ceilalți Vindecători care... cine știe ce vor și ei... - Ce să vrea? Să rămânem la fel, să fie toți ca mine, muți. - Tu numai mut nu ești. Iar ceilalți Vindecători... Ești tu atât de sigur că vor doar să nu ne lase să vorbim? Dacă le-a venit În minte altceva? Dacă s-au gândit la ceva... femeiesc, așa, numai ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cine are mai multă dreptate. Moru al tău care Îmi spune să-mi Învăț neamul să vorbească, sau ceilalți Vindecători care... cine știe ce vor și ei... - Ce să vrea? Să rămânem la fel, să fie toți ca mine, muți. - Tu numai mut nu ești. Iar ceilalți Vindecători... Ești tu atât de sigur că vor doar să nu ne lase să vorbim? Dacă le-a venit În minte altceva? Dacă s-au gândit la ceva... femeiesc, așa, numai ca să-i dea peste nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sânge al lui Moru, iar Moru era fiul Psarei, nepot al Milei și scoborâtor din Tatăl din Cer. Eu eram cel căruia i se topea sufletul când Își amintea de Siloa. Eu ucisesem Încă din burta mamei. Eu eram Krog, mutul care știa cele mai multe vorbe. Eu doream să - și să - N-aveam nevoie de sfatul lor ca să știu ce trebuia să fac! Mâine, dis-de-dimineață, aveam să pornesc din nou la drum, pentru că așa voiam. Mai că-l pricepeam pe uriașul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]