36,388 matches
-
ori, deconcertant. Altfel spus, viitorul a contractat cea mai sublimă dintre muzici. O muzică pe care noi nu o vom putea auzi. Adesea circulă părerea potrivit căreia categoriile sintactice ar fi avut o anume predominanță în funcție de răspîndirea geografică a culturilor muzicale tradiționale. în virtutea acestei ipoteze, la o evaluare grosso-modo, se manifestă o oarece predilecție a lumilor septentrionale pentru omofonie, o afinitate a populațiilor din zonele temperate pentru polifonie, a celor sudice pentru monofonie și eterofonie. Un lucru e cert: dintre toate
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
de contact, monodia este solidară Antichității și Evului Mediu, polifonia - Renașterii și Barocului, omofonia - Clasicismului și Romantismului, în timp ce aclimatizarea eterofoniei s-a produs abia în secolul 20 (adică în plin Modernism). Astăzi, odată cu Postmodernismul, asistăm la o recapitulare a sintaxelor muzicale, la un rezumat de multe ori frivol și ostentativ care, firește, nu va dura la nesfîrșit, ci se va finaliza, probabil , fie prin inventarea unei noi (cea de a cincea) categorii temporale, fie prin împotmolirea în propria-i cenușă sau
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
manevră îndrăzneață: în loc să facă un musical, muzicalizează tot filmul. Face tranziția de la discurs la cântec într-un singur cadru. Chiar și atunci când personajele își exersează capacitățile vocale în formații complicate care merg de la trio până la octet. Mai mult, inserează fragmente muzicale peste tot în film. Efectele sonore ale editorului de sunet și cele muzicale ale lui Bruno Fontaine, nu se limitează la a se succeda, uneori se și întrepătrund. Replicile personajelor sunt puse în valoare prin intermediul unor punctuații, de pildă un
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]
-
la cântec într-un singur cadru. Chiar și atunci când personajele își exersează capacitățile vocale în formații complicate care merg de la trio până la octet. Mai mult, inserează fragmente muzicale peste tot în film. Efectele sonore ale editorului de sunet și cele muzicale ale lui Bruno Fontaine, nu se limitează la a se succeda, uneori se și întrepătrund. Replicile personajelor sunt puse în valoare prin intermediul unor punctuații, de pildă un sunet de harpă, ca în Rossini. La fel și situațiile: se aprinde un
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]
-
Mircea Gerboveț Asistăm, în ultimul deceniu cel puțin, la o acaparare viguroasă a pieței muzicale internaționale de către curentul numit "latino", lucru ce nu poate fi negat de nici un amator întâmplător de muzică, necum de un spirit interesat de tendințe muzicale și de motivațiile lăuntrice ale succesului unui curent artistic în dauna altora. Să se datoreze
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
Mircea Gerboveț Asistăm, în ultimul deceniu cel puțin, la o acaparare viguroasă a pieței muzicale internaționale de către curentul numit "latino", lucru ce nu poate fi negat de nici un amator întâmplător de muzică, necum de un spirit interesat de tendințe muzicale și de motivațiile lăuntrice ale succesului unui curent artistic în dauna altora. Să se datoreze acest lucru numai unor complicate și savante strategii de promovare? Chiar și așa, spiritul mercantil al zilelor noastre, dus la perfecțiune - indiferent în ce domeniu
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
început să hăhăie penibil melodii în două acorduri, și acelea mai mult false. O incursiune spre locul de obârșie al acestui curent propun maeștrii cântăreți Maria Răducanu și Maxim Belciug cu albumul "La Tarara": creuzetul iberic, matcă a unui metisaj muzical fericit exploatat în secole mai inteligente și mai cuviincioase ale Europei (Ravel, Lalo, Bizet etc). Reîntoarcere în matricea stilistică don quijotescă și tauromahică prin Albeniz, Granados, de Falla, Rodrigo, încercare de "întoarcere acasă" din prăfuitul drum al Stambulului, sau doar
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
și tauromahică prin Albeniz, Granados, de Falla, Rodrigo, încercare de "întoarcere acasă" din prăfuitul drum al Stambulului, sau doar un simplu excurs exotic, asta rămâne să aflăm împreună, cum ne-o fi norocul! Un exemplu de rafinament, incursiunea în tradiția muzicală spaniolă - meritul acestui album. Cântece culese de Frederico Garcia Lorca, sau compuse de Manuel de Falla în spirit tradițional, sau piese sefarde, sau populare spaniole, ori flamenco. Acum și aci, pe Dâmbovița. În mâzga actuală a muzicii performate în România
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
într-adevăr de înaltă ținută artistică. Și, dacă tot suntem la "momentul" folclor: atât pe mine cât și pe prietenul Haralampy, ne-a impresionat în ultima vreme și profesionalismul cu care diriguitorii canalului de televiziune Etno și realizatorii majorității emisiunilor muzicale ale acestuia, au reușit să transforme postul respectiv într-un fermecător ghiveci. Haralampy, care este un sentimental, zice: -Bravo lor! Uite-uite, cumetre! Vezi ce fain înoată în ghiveci o mulțime de... Pfui, Doamne! Tu ai mai văzut atâtea personulități adunate
Folclor și alte povestiri televizate - din pădurea românească by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11641_a_12966]
-
exclamat Haralampy, cred că este vorba despre fratele lui Ioan Mircea Pașcu sau chiar despre fostul ministru lucrând sub acoperire pesedistă și anti-Geoană o vizită caritabilă... Trebuie să ne interesăm, într-adevăr, undeva... În paranteză și în context, ca fond muzical al imaginilor cu Ion Iliescu părăsind Spitalul unde i se efectuase intervenția chirurgicală, formația "Divertis" cânta "Ce bine-mi pare că ai luat țeapă". Părerea mea nu contează, dar cred că momentul televizat de Antena 1 nu a fost deloc
Alte minuni ale lumii - televizate- by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11688_a_13013]
-
raporturi de durate, intensități, moduri de atac, direcționări de obiecte și evenimente sonore, adaosuri de bruioane ideatice, în același timp însă nefiind întemeiate noi perspective arhitectonice capabile să susțină galeriile și abatajele ivite din succesivele și obsedantele excavări ale materiei muzicale. Muzica spectrală (sau acustică), a armonicelor naturale - prin relevarea și revelarea intimității sunetului, a microcosmosului acestuia, în fața căreia compozitorul nu poate decît să observe și, eventual, în cazurile cele mai fericite, să discearnă - se situează în zodia naturismului, opus umanismului
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
este alimentată de monopolaritatea, de non-magnetismul lor, iar pe cale de consecință, de incapacitatea de a-și făuri forme particulare, caracteristice. Articularea contrariilor, a focarelor de ethos și dialectică sonoră sporește credibilitatea și viabilitatea oricărui sistem de organizare hors-temps, obligînd sintaxa muzicală să se coaguleze în genuri și forme proprii, imanente. Concretismul muzical atașat perceptibilității palpabile, vizibile, senzoriale a fenomenelor și proceselor sonore, opus categoric abstractului ideatic, a acordat prioritate prelucrării concrete a sunetelor și zgomotelor cu o aparatură electroacustică din ce în ce mai performantă
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
de incapacitatea de a-și făuri forme particulare, caracteristice. Articularea contrariilor, a focarelor de ethos și dialectică sonoră sporește credibilitatea și viabilitatea oricărui sistem de organizare hors-temps, obligînd sintaxa muzicală să se coaguleze în genuri și forme proprii, imanente. Concretismul muzical atașat perceptibilității palpabile, vizibile, senzoriale a fenomenelor și proceselor sonore, opus categoric abstractului ideatic, a acordat prioritate prelucrării concrete a sunetelor și zgomotelor cu o aparatură electroacustică din ce în ce mai performantă, dar a lăsat la urmă lucrările teoretice principiale din domeniul arhitecturii
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
atașat perceptibilității palpabile, vizibile, senzoriale a fenomenelor și proceselor sonore, opus categoric abstractului ideatic, a acordat prioritate prelucrării concrete a sunetelor și zgomotelor cu o aparatură electroacustică din ce în ce mai performantă, dar a lăsat la urmă lucrările teoretice principiale din domeniul arhitecturii muzicale. Lipsa unor atare preocupări și propensiuni, coroborată cu sprintena ameliorare și debordare a mijloacelor de reproducere mecanică ori de generare a unor sonorități inedite, a provocat eșuarea și dizolvarea muzicii concrete în muzica electronică sau, mai nou, în cea asistată
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
și nu voința de a ancora alcătuiri formale heterotrofe, aflate în simbioză atît cu substanța, cît și cu respectivul concept. Compozitorul legiferează conceptualismul sonor atunci cînd ideea unui opus sechestrează realitatea propriu-zisă, mijloacele de exprimare confiscînd însuși mesajul artistic. Fenomenul muzical conceptual vizează astfel fixarea creatorului în concepția, în ideea operei, fiind efectul propunerilor estetice ale unei civilizații care, vorba lui Victor Crăciun, "a pierdut sensul vieții și începe să fie tot mai mult obsedată de sensul în sine". Compoziția conceptuală
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
de altfel, de Robert Moran, iar apoi de un Dieter Schnebel Silvano Bussotti sau Anestis Logothetis. Conceptualismul textual, validat de un limbaj noțional sub înfățișarea letrismului sonor, este și mai aproape de oralitate, adică de gradul zero al controlului temporal, întîmplările muzicale din specia text-composition-ului fiind absolut indiferente la presiunile oricărui fel de structuri formale induse, așa cum se întîmplă, de exemplu, în unele creații semnate de Hans Helms ori Karlheinz Stockhausen în anii ^60 al secolului 20. Conceptualismul formal, în care compozitorul
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
care compozitorul își enunță sintagma sonoră printr-o formulă (ecuație) logico-matematică, pariază pe o schemă abstractă (ceea ce înseamnă în fond o adorare mai mult sau mai puțin motivată a formulei), schemă ce poate încorpora și coduri ale unei posibile forme muzicale ca, de pildă, în anumite muzici semnate de Anatol Vieru, Haubenstock-Ramati sau Javier Darias. în sfîrșit, conceptualismul schematic se deosebește de cel formal prin abdicarea de la acea frică informală de care vorbea Germano Celant și plonjarea în sistematica aristotelică de
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
private, locale. Ca, de altfel, și a celorlalte direcții post-moderne, de la neoexpresionism și minimalism pînă la acusmatism și globalism, în care fericirea substanței sonore nu constă în expresia unei extreme plasticități ori nu survine din finalizarea acțiunii prin care materia muzicală este ridicată la condiția existenței ei depline, ci se identifică predilect cu acea stare de beatitudine imprimată de dezmățul fără precedent al tehnologiilor componistice. Trupul muzicii savante este, așadar, amputat, manifestarea exterioară a proiectului componistic, precum și aparența sensibilă a unei
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
de dezmățul fără precedent al tehnologiilor componistice. Trupul muzicii savante este, așadar, amputat, manifestarea exterioară a proiectului componistic, precum și aparența sensibilă a unei idei sonore ființînd preponderent latent, nemanifest, prin plasarea într-o subzistență conotativ virtuală și nu actuală. Forma muzicală nu mai constituie în epoca post-modernă o urmă a fondului sonor sau, parafrazîndu-l pe Bergson, un instantaneu luat unei tranziții și nici un compromis între ceea ce se poate spune și ceea ce doar se subînțelege, ci a ajuns să fie, în cazurile
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
subînțelege, ci a ajuns să fie, în cazurile cele mai inspirate, ceea ce se pune în scenă, un fel de tentativă de ritual ori de joc al cărui reguli sînt convenite amical, dar și superficial, deopotrivă de compozitori și interpreți. Creația muzicală pare că a uitat povața lui Dimitrie Cantemir: "a lucrurilor știință nu din părere, ci chiar din arătare se naște, care după materia ce are, potrivirea formei înțelegerii cearcă". Iar ceea ce ni se pare cel mai îngrijorător este faptul că
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
imaginară, stîrnită de amănunte din cărți. O lume (mare) ancorată de hulubele ochelarilor... Întîi, preambulul despre călătorii români, de cînd se știu, prin țările străine, un spectacol fantastic, în care se amestecă mirare cu admirare. Apoi Germania, cu orașele ei muzicale, adăpostind, în amintire, neostoite, celebre iubiri. Rusia, dimpreună cu literatura și, în parte, cu istoria ei. Italia, o țară, un muzeu. Emoția primelor "ieșiri", Ungaria, Polonia, China. America și International Writing Program, "scuzată" cu o anume recunoștință față de contestările de
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
ei sprint istoria muzicii savante a inspirat pe ultimii metri tot mai mult parfumul teoretizărilor și a expirat copios sonorități a căror analiză procură apreciabile satisfacții intelectuale, dar lasă un gust amar atunci cînd le asculți. Pulverizarea stilistică din arta muzicală a ultimului veac este consecința caracterului heracleitic al culturii de tip european, o cultură deschisă, extravertită, bazată excesiv pe negare și pe reconstrucție. Compozitorul modern vizează revoluția cu orice preț. Invenția debordează stilul. Construcția devansează mesajul. Rămîne întrebarea dacă este
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
nu și-a curmat cursul niciodată, neproducîndu-se hiatusuri sau intervale care să o reducă la tăcere. Au existat, desigur, perioade mai liniștite (rectilinii) și perioade mai agitate (zigzagate ori oblice), dar fundamentală s-a dovedit a fi continuitatea, devenirea limbajului muzical și, nu în ultimul rînd, abundența și imensa ei diversitate. O diversitate ca cea a imaginilor posibile developate de traiectoria unui glonț care, odată plecat de pe țeava puștii, nu mai poate fi oprit pînă cînd nu-și atinge ținta. De-
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
este uitarea, nefericirea ei profundă este intelectualizarea, irosirea ei iremediabilă este răspîndirea printre cei săraci cu duhul și cu instrucția, iar cel mai mare cusur este acela că nu ajunge aproape niciodată la timp și acolo unde trebuie. Cîndva ethosul muzical dădea seama de starea compozitorului de la ora H, ora creației. Odată cu serialismul (și apoi cu tehnologiile așa-numite constructiviste) a apărut falsul ethos, cel care transmite, fie în alb-negru (și fără sonor), fie în infraroșu (și cu paraziți) imagini de la
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
Golescu, Însemnare a călătoriii mele, Ediție G. Pienescu, Ed. Tineretului, 1963, pp. 65-67 4. Ion Roșu, Legendă și adevăr în biografia lui M. Eminescu, Ed. Cartea Românească, 1989, p. 163 5. Tiberiu Alexandru, Folcloristică, organologie, muzicologie. Studii, vol. 2, Ed. Muzicală, 1980, p. 264 6. Radu Rosetti, Amintiri. Ce-am auzit de la alții, Ediție M. Anghelescu, Ed. Fundației Culturale Române, 1996, p. 46 7. Constantin Bacalbașa, Bucureștii de altădată, Ediție A. și T. Avramescu, Ed. Eminescu, 1987, p. 48 8. Ulysse
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]