1,379 matches
-
de "fizică socială", evoluția societăților omenești mai făcuse loc unei anchete și cîtorva descoperiri. Formarea unui cuvînt cristalizează pur și simplu conștientizarea unui nou și unic obiect de investigație care "scapă oricărei analogii esențiale" (Canguilhem) cu obiectul științelor deja existente. Nădăjduiesc să-mi împărtășiți convingerea că nici sociologia culturii, nici istoria ideilor, nici științele politice nu pot, în momentul de față, să țină piept bazelor materiale ale universului simbolic. Pentru a justifica acest termen, trebuie să-l definești, și deci să
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
apoi se întristează, etc. Părinții neptici, referindu-se la păcatele recidive, spun că sunt unii care, în nădejdea pocăinței, alunecă a doua oară, umblând astfel cu Dumnezeu cu viclenie. Pe aceștia însă îi prinde moartea și nu mai ajung timpul nădăjduit de ei, ca să împlinească faptele virtuții<footnote Sf. Isaac Sirul, op.cit., cuv. 60, în Filocalia, vol. X, p. 311,312 footnote>. Aceștia nu iau păcatul în serios, sau îl iau din ce în ce mai puțin în serios. Amânând pocăința sau înfăptuirea unei virtuți
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
apoi se întristează, etc. Părinții neptici, referindu-se la păcatele recidive, spun că sunt unii care, în nădejdea pocăinței, alunecă a doua oară, umblând astfel cu Dumnezeu cu viclenie. Pe aceștia însă îi prinde moartea și nu mai ajung timpul nădăjduit de ei, ca să împlinească faptele virtuții<footnote Sf. Isaac Sirul, op.cit., cuv. 60, în Filocalia, vol. X, p. 311,312 footnote>. Aceștia nu iau păcatul în serios, sau îl iau din ce în ce mai puțin în serios. Amânând pocăința sau înfăptuirea unei virtuți
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
YHWH ’ašerQy kol ƒÄkQy lÄ (Is 30,18): „Dar tocmai de aceea Domnul așteaptă să se milostivească spre voi, de aceea el se va ridica să vă arate indurarea să. Căci Domnul este Dumnezeu al dreptății: fericiți sunt cei care nădăjduiesc într-însul!” (G-R) HÄna‘tem YHWH be-:iberQykem s...ț be-’em"rekem s...ț ’ayyQh ’ElohQy hammišep"”. (Mal 2,17): „Voi obosiți pe Domnul cu vorbele voastre s...ț când ziceți: s...ț Unde este Dumnezeul dreptății?” (BS) Această
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pentru numele meu cel sfânt” (Ez 36, 22). Așadar, Israel, deși, fiind încărcat cu greșeli fiindcă a călcat legământul, nu poate ridica pretenții la ƒese:-ul lui Dumnezeu în temeiul unui drept (legal), el poate și trebuie să continue să nădăjduiască și să aibă încredere că îl va dobândi, Dumnezeul legământului fiind realmente „răspunzător de iubirea să”. Rod al acestei iubiri sunt iertarea, reașezarea în hâr și restabilirea legământului lăuntric.229 Această exegeza a termenului ƒese: ne ajută, pe de o
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a acoperi, a apăra” - 21 de ocurente în psalmi și în 2Sam 22) și metaforă lexicalizata qeren, „corn”, tradusă de obicei cu „tărie, putere”. „Domnul e stâncă mea, cetatea mea întărită și izbăvirea mea! Dumnezeul meu, întărirea mea și voi nădăjdui în El; scutul meu, puterea (litt. cornul) mântuirii mele, scăparea mea!” (t.n.) Un alt sinonim al lui Țór, ’e>en „piatră”, apare în discursul testamentar al lui Iacob (Gen 49,24), unde Dumnezeu este numit Ro‘eh, ’E>en
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
b"œ"r: „Cel ce dă hrană (litt. pâine) la tot trupul”. Iar Ps 104, 27 spune: „Toate de la tine așteaptă să le dai hrană la vreme.” Aceeași idee este exprimată și de Ps 145,15: „Ochii tuturor spre tine nădăjduiesc, iar Tu le dai hrană (’att"h nÄÖQn leƒem) la vreme”. Noțiunea de rizq, de la care derivă al-Razz"q, este însă mai cuprinzătoare decât cea de leƒem - „pâine, hrana”. În Noul Testament, Isus îi îndeamnă pe oameni să nu-și facă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
o simpatie mai puțin profundă.” (A. Stendhal) Cu cît calitățile psihice sînt mai pregnante În structura unei personalități, cu atît ele pretind celor din jur o recunoaștere obiectivă a valorii lor, pentru a se bucura de ele. * „Sufletele josnice nu nădăjduiesc decît În noblețea celorlalte.” (J. Renard) Însă astfel de suflete nu-și dau seama că josnicia lor crește pe măsura exploatării nobleței celorlalți. * „Cele două maxime ale oricărui om de curte sînt: să-și păstreze Întotdeauna ținuta și să nu
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
sufletești: „Oamenii nu sînt nici buni, nici răi, ci sînt și buni, și răi, În același timp” (Lev N. Tolstoi). * „Răul din noi trebuie dus pînă la capăt.” (Lao Tzi) Nefugind de „rău” și Înțelegîndu-l În toată grozăvia lui, putem nădăjdui să ne creăm În timp o suferință a conștiinței, singura capabilă de a ne schimba Într-atît, Încît să putem spera apoi că vom ști să realizăm și „binele”. * „Fă totdeauna lucrul pe care te temi să-l faci.” (R.W
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
un mileniu, din care într-adevăr primele trei secole au însemnat o perioadă de barbarie, numită în istorie „Vremurile Obscure”. Atunci cultura s-a ocultat, retrăgându-se din calea invaziilor și păstrându-și sămânța în depărtate și solitare comunități mănăstirești, nădăjduind o reînflorire în alte timpuri mai propice. Această reînflorire s-a întâmplat o primă dată, efemer, dar strălucit, în ceea ce s-a numit „renașterea carolingiană”, iar apoi, de astă dată definitiv, în secolul al XII-lea. Despre acest moment al
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
într-o lume vrăjită. Într-o lume în care nu se știe dacă se va produce sau nu un miracol, dar în care miracolul e posibil și așteptat. Iminența lui e resimțită nu fără spaimă, dar o spaimă dinainte asumată, nădăjduind nu se știe prea bine ce, dar ceva irevocabil despre care poeta presimte că-i va covârși ființa, dar de care e irezistibil atrasă, ca de singurul lucru cu adevărat vrednic de a fi încercat. Pentru o dată mă aflu, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
În creațiile artistice. Μ De fapt, când ne rugăm lui Dumnezeu să ne ierte de un păcat nu facem altceva decât să ne convingem tot mai mult că viața noastră nu se poate lipsi de morală; invocând mila lui Dumnezeu, nădăjduim să ne Întărească În intenția noastră de a reuși să ne transformăm dintr-un om moral de ocazie Într-unul pe deplin convins. Adevărata rugăciune nu cuprinde, așadar, urâțenia vreunui negoț! Μ Nu suferă sincer În credință acela care are
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ai Imperiului otoman, incitați la această caracterizare stereotipă de cultura lor umanistă și de sistemul ideologic pe care se întemeia construcția oligarhică a Republicii 64. Pentru a explica formidabilul succes al Imperiului otoman, dar și pentru a-i atribui vulnerabilitatea nădăjduită de ei, autorii care împărtășesc această viziune, ce s-a generalizat în literatura despre turci în secolele XVI-XVIII, au recurs la modelul monarhiilor orientale din antichitate. Pe de altă parte, înafară de absența unor privilegii ereditare analoage cu situația creată
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să-și înceapă activitatea lor de cateheți ai tineretului. Tot în ședințele noastre vom hotărî și vom stabili aceste norme, ținând seama de dispozițiunile legii învățământului public. În felul acesta, prin toate hotărârile luate de noi în aceste ședințe, noi nădăjduim să găsim calea cea mai fericită de colaborare și de bună înțelegere, care trebuie să domnească între Biserică și Stat“31. Această declarație nu făcea decât să sintetizeze o altă intervenție publică a patriarhului Justinian în care acesta anunța reforma
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de necesar în capitala ocupată a inamicului. Cei doi susțineau opțiuni diferite în privința mersului lucrurilor din Ungaria. Diamandy „ar fi dorit să forțeze mâna reprezentanților aliaților, care susțineau guvernul Friedrich, pentru a-l înlocui cu unul de stânga, de la care nădăjduia să obțină consimțământul relativ la unirea Transilvaniei cu România“73. În schimb, Erdelyi îl considera pe Diamandy ignorant în privința politicii ungurești; transilvăneanul era de părere că „Ungaria multă vreme încă va fi guvernată de grofi și că România, dacă voește să
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
poate și un Octoih rămas neterminat, atribuit de asemenea lui D. În ianuarie 1684, în timpul scurtei reveniri în scaunul țării a lui Ștefan Petriceicu, mitropolitului i se încredințează o misiune diplomatică în Rusia, de unde, pregătit să accepte suzeranitatea țarului, domnitorul nădăjduia să primească în schimb ajutor împotriva turcilor. D. este reținut însă la Kiev, unde, invocată fiind carantina împotriva unei epidemii de ciumă, este interogat și constrâns să aștepte răspunsul la petiția adresată țarului. Declarația pe care o face în fața autorităților
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
Leonardo, Kepler, Descartes, Russel, Einstein). Concluzia: „Lucrurile nu sunt decât aparențe ale Numărului.” Cartea este prefațată de o scrisoare a lui Paul Valéry, cel ce visase o operă bazată pe respectarea strictă a relațiilor dintre limbă și spirit și care nădăjduia în influența demersului lui G. asupra spiritului modernității, când echilibrul între „știință, simțire și putere este rupt”. Romanul Pluie d’étoiles (1933) are o tramă istorică și detectivistică, vădind o specială atenție în descripție. În cadrul acțiunii, plasată la Viena, în
GHYKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287277_a_288606]
-
libertate, același simț al onoarei și demnității, aceeași nepăsare de moarte, de suferință și de prigoană - pe care le păstrează intacte în sufletul său de oștean... A recunoscut în Căpitan și în legionarii săi morala medievală bărbătească, românească, pe care nădăjduise să o mai vadă stăpînind sufletele contemporanilor... Generalul Cantacuzino și-a regăsit în idealurile legionare crezul său intact... Tinerii care-și încep viața pregătindu-se de moarte alcătuiesc azi marea familie românească în care virtutea și bărbăția prefanariotă, realizată de
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
lezează cu nimic învățătura lui Cristos, transmisă de Biserică. Iată lecția care se desprinde din viziunea copacului, amintită mai devreme (III, 6, 36): Harul lui Dumnezeu îl învață cu bunăvoință pe om să păstreze în toate cugetul liber, să nu nădăjduiască în regi - căci zadarnic este să‑ți pui nădejdea în om -, să nu lingușească pentru daruri prinții cei puternici, ci să rămână strâns legați de Dumnezeu și numai de Εl. [...] Ce folos poate avea omul de la un rege, un suveran
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Vodă („Mare și întunecat nor, și plin de fulgere și de trăsnete, au căzut pă țara Românească cu Șărban-vodă...”) îi imputa lipsuri în guvernarea banilor țării („am închis și pă Hrizea vistier, punându-i pricină să-i ia seama de vistierie, nădăjduind că va găsi bani mâncați ai țării la el”). Amendat („De nevoie, s-au îndatorat, și au dat al lui a avea; și s-au vândut satele, și moșiile, și țiganii: și au plinit banii”), închis, torturat („la a doao
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
va fi dat lui Ivașcu să se stingă în pribegie, în Moldova (după ce fugise întâi în Transilvania, în 1583, apoi în Polonia), de „moarte năpraznică”. O fiică a lui Mircea Ciobanul, Stana, a fost măritată cu Ivan Norocea, catolicul ce nădăjduia să-i aducă pe valahi sub ascultarea Bisericii Romei. Norocea (un combatant contra turcilor, mort înainte de 1600) a fost tatăl „Doamnei” Velica, iubita lui Mihai Viteazul, soție, însă, a lui Vlad, fiul pretendentului Miloș, și apoi a lui Fabio Genga
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
București, în diversele fonduri (Documente muntenești, fond Mănăstirea Dealu). 287. Vezi Antim Ivireanul, Opere, ediție de Gabriel Ștrempel, București, Editura Minerva, 1972, p. 393. Mitropolitul le furnizează și formularea inițială: „Izvodul foiței zestrelor. Fie, Doamné, mila ta, spre noi după cum nădăjduim spre tine. Făcutu-se-au aceasta foiță de zestre ce s-au dat fiicei noastre (cutăriia). Precum scrie în jos anume să fie întru cea mai de pe urmă înștiințarea și încredințarea la cea ce s-ar cuveni întărită cu iscălitura
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cât să spărea dă el și păgânii și alte țări”) a trecut - am văzut deja - o probă de inventivitate. Invocând o operație de pretinsă legalitate („au închis și pă Hrizea vistier, punându-i pricină să-i ia seama de visterie, nădăjduind că va găsi bani mâncați ai țării la el. Care, luându-i boierii lui Șărban-Vodă seama, în câtăva vreme, s-au aflat ai Hrizii vistier bani cheltuiți pentru țară tal. 30.000” - Anonimul Bălenilor), nedescurajat de „insuccese”, Șerban Cantacuzino (care
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
tot de acolo, că, fiind ea văduvă de trei ani, s-ar fi încărdoșit cu dânsa cu vorbă că o va lua-o de nevastă cu cununie și, făcând și păcatu curvii amândoi...” Văduva Zamfira acceptase avansurile lui Dumitru bogasieru, nădăjduind o nouă căsătorie care să o salveze dintr-o previzibilă situație precară. Complicațiile, însă, abia acum încep, fiindcă virtualul soț era - se vede treaba - un frecventator al femeilor de moravuri ușoare, de la care luase o boală venerică (prostituatele erau transmițătoarele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Doamnei Marica Brâncoveanu: „Această candelă, ce s-au dat la s(ve)ti Gheorghie cel Nou, luminează unde odihnescu oasele fericitului domnu Io[an] Costantin Brâncoveanu Basarab voevodu și iaste făcută de doamna mării sale Mariia, carea și măriia sa nădăjduiește în Domnul, iarăș aici să i să odihnească oasele. Iulie în 12 zile, leat 7228 [1720]”589. Aproape aceleași cuvinte ne comunică dorința similară a Bălașei, fiica lui Constantin Brâncoveanu, văduva marelui ban Manolache Lambrino (cu care o cununase, în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]