681 matches
-
să mă binedispun, vă rog, din acest moment incheiem discuția. Baba, pardon, doamna, continuă să mă apostrofeze, amintindu-mi că am același cod genetic cu fratele său și că se cam apropie funia de par. O las să-și verse năduful și încep să fac socoteli. Dacă aprobam schimbul, riscînd cătușele de rigoare, cei 400 m² se transferau la stradă asfaltată, cu apă, canalizare și gaz. Stai, Costică, îmi atrag atenția. Pe atunci chestiile astea cu gazul și apa nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
omul considera că beneficiul ce-i revine din bugetul comunal nu justifică un ritm alert în împlinirea datoriei. - De paisp’ce ani de cînd sînt goarză comunală o dată nu m-a pus și pe mine la premă, minți dînsul cu năduf. Numai pingele cîte-am rupt. Ce-i drept, bocancii lui Niță din care, peste pantalonii vătuiți, ieșeau niște șosete albe, erau cam scîlciați. - Da’ cară lemne toată iarna... Da’ fă focul în berouri... Mătură... împarte cității în comună... Nimeni nu crede
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
iesle și dispăruse ca prin farmec. Tovarășul Șoptelea făcu oțărît: - Ce dracu, parc-am fi tătari! Unde s-or fi mistuit ăștia? - S-au dus la Ucigă-l crucea pe pustii! Nici moșneagul, nici ginerii nu-s acasă, constată cu năduf, după ce cercetase cotloanele, bădia Nică. O femeie din vecini ieși somnoroasă ca să zvîrlă cu bulgări în cîine. Cînd mi s-a părut că tovarășul Șoptelea e dur, mă înșelasem. Deși șezuse toată toamna la Dobrina, n-a putut zmulge mai
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
spus care-i of-ul său și că se duce la ministru ca să-i facă dreptate, la care interlocutorul, după o clipă de gândire l-a întrebat: „Și dacă nici ministrul nu-ți face dreptate, ce faci?". Cetățeanul răspunse cu năduf: „Păi ce-o să fac, îl bag și eu în ... ceea a măsii și mă întorc înapoi acasă". A doua zi se înfățișează la ministru, unde spre mirarea sa, dă peste cel din tren. Nu știuse că de fapt călătorise cu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
uite așa, ajungi zilnic săți amintești de vorbele marelui scriitor român Fănuș Neagu, care a spus la un interviu al presei: „Cine spune că bătrânețea este frumoasă, îl bag în. aia a mamei lui". A spus-o, franc, românește cu năduf, chiar fără nici o metaforă, ceea ce înseamnă ceva pentru omul acesta, care o viață a vorbit doar în metafore. Deci dureri de spate, dureri în coaste, dureri de șale, dureri de picioare, de mâini, de cap și. să le fie de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
în vis și poezia în medicament alintător. Dintre toți prietenii lui poeți, cu care a hălăduit prin timpuri de tot felul, el, singurul, a turnat și cimentat în literă un zbor prin Iași al unei generații ce și-a stins năduful în ulcica izbită de pământ, în vinul ce se prelingea prin crăpăturile durerilor. Alexandru Tăcu a avut inspirația să-și moaie penița și să cânte apoi la,,Flaut tenebra " ". În : Omar din dealul Copoului, cronică literară la cartea de poezie
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93055]
-
-aș și n-aș mai veni - a scrâșnit Toaibă. Apoi, cu glas moale, a îngânat ca pentru sine cu ghiers de doină: „Duce-m-aș și m-aș tot duce... dor să nu mă mai apuce”... Și a încheiat cu năduf: Să nu-i mai văd înaintea ochilor pe nemernicii iștia. Blestemați să fie cu tot neamul și străneamul lor! Cu ochii scânteind, și-a scos pălăria pleoștită de ploaie, a așezat-o pe laiță și, ca prin farmec, privirea i
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
când, să guste din rachiul adus de Maranda... În cele din urmă, lumea a început să iasă la câmp, să 98 are și să semene. Ar fi ieșit și el, dar cum să meargă în urma plugului în cârjă? Cu mare năduf a pregătit toate cele trebuitoare pentru arat. Marandă, du-te la tata și roagă-l să vină mâine dimineață cu calul pregătit pentru arat. Arăm întâi în grădină și pe urmă mergi la Crâșma din drum. Poate că doar primăvara
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
caute pe afară, că pe aici ți-i drumul. Îi mai cuminte așa... Toaibă a pus mâna pe țoi, l-a drămăluit privindu-l prelung cu sprâncenele încruntate, apoi, dintr-o mișcare, l-a dat peste cap. A înghițit cu năduf, și-a luat căciula și bastonul și a ieșit din crâșmă, fără să se uite în stânga sau în dreapta. Făcutu l-a urmat. Au mers alături o bună bucată de drum, fără să scoată o vorbă... Făcutu a tușit doar, ca să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în pahar. Bea din sticlă de-a dreptul. De fiecare dată când așeza sticla pe masă, icnea scăpând sudalme printre dinți. Maranda tăcea. Socotea că nu mai are rost să-l dojenească. Simțea că Toader al ei adunase prea mult năduf în suflet în anii petrecuți în pușcărie. „Numai de n-ar bea și acolo în gară... Cine știe ce i s-ar putea întâmpla? Una-i aici acasă și alta-i acolo...” În zori de zi, Toaibă și Maranda, cu bagajele cuibărite
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
-o? Da’ ce stăm de vorbă așa peste gard? Fă bine și intră, că atunci altcum putem grăi. 158 Toaibă a stat puțin în cumpănă, dar fără să vrea parcă a pus mâna pe poartă, a deschis-o cu oarecare năduf, și a intrat. Stai colea pe laiță, să te văd la ochi! Tare îți mai sunt întunecați. Nu poți trăi așa o viață, Toadere. Știu prin ce ai trecut, dar de unul singur nu poți schimba lucrurile. Așa că împacă-te
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
care avea să se implementeze puțin mai tîrziu acel crud obiect, sula, și nu doar la figurativ. O scrisorică pe care directorul revistei susține c-ar fi primit-o din mîinile tremurînde ale unui evreu, Îl determină să aștearnă cu năduf următoarele: „Epistola acestei vietăți neevoluate mă face să-mi reconsider multe opinii legate de suferințele evreimii de-a lungul secolelor, incluzînd aici și holocausturile și pogromurile imaginare”. Sublinierea lui. Așa că zic: Neacșule, nu te mai spăla cu săpun imaginar. Mircea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
numită la Începutul paragrafului, unde Dan Ioan Mirescu, cutremurat de admirație, Își glorifică patronul „care-a cheltuit 15 milioane, banii lui, În scopuri caritabile”. Rău e să fii inteligent. Lucru confirmat și de Cristina Paț, la pagina 12, unde transcrie năduful unei vecine bosumflate pe motiv că Tatulici „descărca lăzile cu pui În curtea interioară a blocului, exact pe locul de joacă al copiilor”. Se pare că vecina, În ciuda privirilor languroase, n-a primit nici un pui. Ca să se joace și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sau zâmbind, securistul s-a resemnat. S-a uitat la pacienții din jur, dar nu i-a răspuns nimeni, măcar cu o privire... După ce echipa care a făcut vizita a ieșit, securistul a rămas cu privirea În plafon, mestecându-și năduful... Unul din pacienții din salon a zis, așa, ca pentru sine, dar să audă și securistul: ― Dacă Își rupea falca, umbla cu botniță, ca vițeii, când vrei să-i Înțărci... ― Dar de nu era nasul, Își belea obrazul - l-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
altul, cu icnet de râs. ― De unde obraz, frate? Mai subțire era talpa ciubotei lui Ivan. A lui Ivan care a călcat țara asta În picioare... Îi cunosc foarte bine, fiindcă am avut de-a face cu ei! - a intervenit cu năduf alt pacient. ― De unde se deduce că Dumnezeu nu bate cu bățul. Vede al cui e sacul cu făină - a filozofat un Învățător, În convalescență, după o operație grea... ― Da’ știți voi că dacă te lovești la cap poți să rămâi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
că te-a lăsat În pană spiritul de observație. Dar... Slavă Domnului!” - l-a lăudat gândul de veghe. „În sfârșit, te-ai trezit și tu din somn. Și când? Tocmai când sunt mai ocupat” - i-a răspuns Gruia cu oarecare năduf. ― Asta am băgat și eu de seamă. Cu alte cuvinte, ochii În patru! Dar nu mor caii când vor câinii. Mă gândesc să ne luăm și noi În ajutor pe cineva... ― Pe cine, domnule profesor? ― Pe... nenea Mitru. ― Și cum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
alt aliniament. Acum Îl anunța pe profesor că peste două ore va ajunge la noi cu un transport de răniți și că alte amănunte le va prezenta personal... ― Ca și cum pericolul Încercuirii nu ar fi fost de ajuns - a observat, cu năduf, Despina. ― Dispoziția profesorului a fost ca fiecare să treacă la locul lui și să-și vadă de treburi. Nici n-au trecut două ceasuri și, dintr-un camion cu prelată, a coborât colonelul. „Să trăiți, domnule profesor. Am adus cinci
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dispărut „umbra”. Aceasta ajunsese deja la ieșirea În ulița Sărăriei. „Da, da. În seara asta am avut priveghetori. Ce-i de făcut? De urmărit, nu-l pot urmări. He-hei, să fi fost pe vremea când...” - și-a spus Petrică cu năduf. Semnul de Întrebare Însă a rămas să-i sfredelească creierul: „Cine putea fi și de ce a stat la pândă? Trebuie să stau de vorbă cu Nicu numaidecât. Am să-l caut mâine la clinică.” Cu mare greu s-a desprins
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
observații, Îndreptățite de altfel, asta e cu totul altceva. Le meritați. Cred că nu era nevoie să aduc și doamnele la interogatoriu. Securistul a ridicat mapa de pe masă, a privit la ea ca la un lucru nefolositor, trântind-o cu năduf... ― Ce fel de frați sunteți dacă purtați nume de familie diferite? - a Întrebat În cele din urmă, privind la tata Toader și la Petrică. ― Dacă aveai mintea la dumneata, ai fi reținut că pe front am fost camarazi, ceea ce Înseamnă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dicție și de direcție, dar plini de aplomb. Emisia corectă și informarea corectă: o iluzie. Vezi episodul Druță, cu reporterul atotneștiutor: Bine ați venit la București, domnule Grigore Vieru. Nu-s Vieru. Sînt Leonida Lari, a răspuns Ion Druță, cu năduf. Bine ați venit, domnule Leonida Lari. Închid paranteza. Cu atît mai mult cu cît Antofiță prinde mereu conjunctura, e mereu în background-ul unui premier, unui potentat, fapt benefic pentru co'iția socială, cum pronunță el, de political scientist. "Is
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
silința să fie calm, să vorbească pe un ton tărăgănat și să nu întoarcă spatele, ofuscat. Vru să plece, dar mâna surprinzător de fermă a bătrânelului îl apucă de cot. Asta este deja prea mult. Se abținu și expiră cu năduf. Prost să fii, și tot înțelegi că mă enervezi, moș insistent. - Adică dumneavoastră vreți să spuneți că un astfel de șofer lipsit de cea mai elementară bunăcuviință ar trebui lăsat în pace? Nu, domnule, militez pentru o pedeapsă drastică. Și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în cabinetul directorului. Peste câteva clipe Deliceanu se ivi în prag, cu fața puțin aprinsă, strigînd: ― Ce tot spui, Antimiule?... Ia vino-ncoace! ― Șefule, ne-am curățat! zise reporterul iarăși patetic, dispărând în camera lui Deliceanu cu pași legănați de năduf. Titu Herdelea se strecură afară. Roșu îi vârâse un cuțit în suflet. De unde își închipuise că, muncind conștiincios, are asigurată o lefșoară din care să trăiască, azi iată-l iar ca frunza pe apă. Trebuie să se lămurească mai bine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai simt, zise băiețandrul privindu-l cu un zâmbet de mândrie. ― Mama lor de tîlhari! Petre avea o pușcă încărcată, luată de la pândarii arendașului Cosma. O ținea de țeavă ca o ghioagă. Un necaz mare îi înăbușea inima ca un năduf. Îi trecea prin creier să fugă și el acasă, ca ceilalți toți, dar îi era rușine de băiatul de lângă el, care îi arăta o încredere nețărmurită. ― Atunci stai, nea Petrică, să facem semn de pace, să nu ne mai omoare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
auzi, Marchizo, necheză Calu. Ai un client... Marchiza râse, lovindu-se peste pulpele încrucișate turcește. Chisăliță se îmbujoră și lăsă pumnii jos. Citi în privirile înjumătățite ale lui Isaia presimțirile morții mici de care pomenise Bunelu și se așeză, cu năduf. Iadeș își goli buzunarul de semințe, le vărsă în fes și începu să le crape. Mierlă veni lângă el, privindu-l, cu buzele țuguiate. Sparse cu îndemânare semințele pe care le primi, apoi, după ce termină miejii, începu să mestece cojile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
devină soția lui André Malraux, va sublinia în memoriile sale în ce măsură echitația reprezentase pentru ea o revelație senzorială, aproape senzuală. Până atunci, menționează ea, nu găsise vreo plăcere în niciunul dintre exercițiile care îi fuseseră impuse. Gimnastica nu era decât năduf și constrângere. Tânăra iubea apa, dar se simțea neajutorată în ea. Dimpotrivă, când era călare, cu toate că stătea, după cum era obiceiul, cu ambele picioare de aceeași parte a șeii, se simțea pe dată "în armonie cu animalul". Adora cum i se
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]