1,095 matches
-
tandru a liniștii din zori, Se-aud cum pașii vieții calcă lin, domol Iar seara se apleacă cu dulcele-i alin În inimă îmi cântă un cor de heruvimi. Las pleoapa să mai bată din aripile ei Și să se-nalțe iarăși cu ochii spre etern Să se-mpletească avid doar cu lumina Și-n ale clipei palme s-aducă veșnicia. Necontenit în viață cu visarea-n gene Destinul lasă urme pe a cărării vreme Cea mai sacră, însă, dintre ele
URMELE NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373495_a_374824]
-
dragoste și dor. În orizont un vultur plutind în libertate Își unduie aripile prin raze și prin nori Cutezător se-avântă plin de seninătate Călătorind aidoma ca zvonul unui dor. Mă mângâie eternul și calc pe efemer Aripile credinței mă-nalță sus pe munte Unde eternitatea îmi dă un sacru țel Nemăsurând trăirea în ore și minute. Baia Mare, 15 august 2015 M-am întrebat M-am întrebat iubite... De ce atâtea frunze veștede sunt în vara asta? De ce îmi aduc în minte
URMELE NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373495_a_374824]
-
clipe de amurg, Când așteptarea a-nceput să doară... În foșnet surd de clipe ce se scurg, Pe-obrazul palid, lacrimile curg, Căci sunt o strună ruptă, de vioară. Aș vrea să cânt, dar nu sunt armonii Și sunete se-nalță tânguind, Acorduri vagi, sunt smulse de stihii, Și tac...Și strig: O,Doamne, nu mai vii? Și-aud doar clipa, sumbru, ticăind. Asculți Tu oare cântecul sfârșit, Ce inima îl poartă tot mai greu? În ultim zbor, ecou în infinit
AUD DOAR CLIPA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371406_a_372735]
-
simt vibrații, e glasu-Ți ce cheamă, Sunt vorbe primite-n tăcere, Le-adun în mănunchiuri, le pun într-o ramă, Să-mi fie la greu mângâiere. În negura nopții pătrund gânduri sute, Căutând un locaș printre nouri, Dar ziduri se-nalță și-n note acute, Speranța se sparge-n ecouri. În temnița vremii mă lupt cu furtuna, În valuri mă zbat cu durere, Te chem cu ardoare, Te chem una-ntruna, Să-mi dai înc-odată putere. Să pui Duh de slavă
CEAS DE SEARĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371435_a_372764]
-
Ninge-a disperare dar oaspeții vin cu alai, La nunta noastră spre cer, să ne vadă. Privește-mă cum ninge cu doruri pierdute Și vezi, cum albul prea alb... mă orbește, Arată-mi pistă de vals, căci vreau să mă-nalț, Nu ma atinge, că-s rece, doar glăsuiește! Privește-mă cum ninge cu gânduri a ducă Și în oftat cum dispar sub adâncii nămeți Și cum lunec cu alaiul sub umbre-nghețate, Rănită de așchiile preschimbate-n săgeți. Privește-mă
PRIVEȘTE-MĂ CUM NINGE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371489_a_372818]
-
c-o boată în moalele capului, Lina simte răceala de gheață din picăturile de sânge sărite pe mâini dinspre săracul stârcit de-acum în picioare de Marcu. Milogul apucă de ieși târâș din locul de iad, în vreme ce dinspre lădiță se-nălțau limbi șerpești de foc, devenind, într-o clipă, ucigătoare limbi de balaur... Dascălul pieri și el mânat de groaza trăită, iar Muica Lina, nesimțind amenințarea pârjolului, sta pironită în mijlocul grajdului. Desprins cu iuțeală din șirul de oameni veniți cu apă
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
mama, ( De brad, turtă dulce... Mister...) Mi-e dor de Crăciunul din urmă... Umbrind ochi și aripi , în cer. Să vină Crăciunul, în inimi! SFÂNT PRUNC s-a născut! Să-l iubim! În cuget, cu dragoste pură, CRAI DRAG să 'nălțăm spre sublim. Să vină Crăciunul, prieteni! În noi? Armonie și cald! Din suflet, prin ierni transilvane, Placid, vă salută un bard! Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România ) Referință Bibliografică: SĂ VINĂ, CRĂCIUNUL! / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SĂ VINĂ, CRĂCIUNUL! de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371608_a_372937]
-
lui frumos te răpește doar o clipă cu vraja-i sublimă; și-atât Pleacă așa cum a venit, netrăit, ne*durut, ne*iubit... Un vers zboară dacă-i aripă celestă în visul său de nemurire, cuvântul lui veșnic viu zidește și-nalță necuprinsul din nimic, suflă viață duh Rămâne așa cum a venit, trăit, *durut, *iubit... Un vers cântă dacă-și iubește adevărul tainei sale, cuvântul lui compune nesfârșită simfonie vieții, eliberându-l din moarte spirit Renaște, și-așa o să dăinuie retrăit, re
UN VERS SCHIMBĂ TOT... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371612_a_372941]
-
Potecile ne duc departe-n zare, Spre adierea blândă și ușoară, Pe unde pescărușii încă zboară, În arc de curcubeu întins pe mare. Dar dacă rătăcim vreodată drumul Prin anotimpu-acesta, ca nebunii, Se stinge focul și rămâne fumul, Care se-nalță pân’ la colțul lunii. Iar lângă țărm rămâne rece scrumul Și, fără flacără, rămân tăciunii. Referință Bibliografică: ARȘIȚĂ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1616, Anul V, 04 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Leonte Petre : Toate
ARŞIŢĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374830_a_376159]
-
de la Prunaru Mă doare ziua de decizii, Când vieții i se taie dreptul, Când hărții i se fac incizii, Când sabia pătrunde pieptul! Un glas colonel răsună! Apare regimentu-n stele! Șarja Prunaru se răzbună! Soldații strălucesc în ele! Imnul se-nalță către Cer, Statuia-și pleacă fruntea lată, Prin ea vorbește-un cavaler Cu vocea calmă, măsurată: Trăi-vom într-o altă lume, Prin jertfa noastră săvârșită! Șarja Prunaru e un nume, Pentru o țară reîntregită! Referință Bibliografică: Șarja de la Prunaru
ŞARJA DE LA PRUNARU de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374837_a_376166]
-
Acasa > Impact > Istorisire > LA CEAS EXACT DE PRIMĂVARĂ Autor: Elena Negulescu Publicat în: Ediția nr. 1571 din 20 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Uimită-aștept cu calendaru-n față Să bată ceas exact de primăvară, S-aduca fibra de caldură ce-nalță Popor de ciripiri, în zarea solitară. Soarele fecund leagă firul înfrățirii Cu-aceiași sfântă dragoste de viață, Curg aromele florare în tainițele firii Și sub cupola lucitoare de verdeață. Luciri de brazdă proaspată răsună Pradă unei veșnice rotații pe-ogor
LA CEAS EXACT DE PRIMĂVARĂ de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374854_a_376183]
-
înfiripa, arsura iese-n pori, Suntem un zbor, un zbor de inimi și visele te cer, Ascunsă-i tragică ta umbră cu suflet de viori, Te vreau pe fruntea cea albastră, pe aripi ce ma dor, Tu, steaua mea, mă-nalți în clipe, în suflet te coborî. Referință Bibliografica: cuvinte / Aurel Auraș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1836, Anul VI, 10 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aurel Auraș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CUVINTE de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375064_a_376393]
-
Plâng și zorii dimineții Strecurați în geana ceții. Toate-și plâng durerea lor Eu? povestea tuturor. MIRACOLUL MUZICII Pe strunele-nvechite ale unei viori, coboară Mâna ce pictează în cântec dulcea primăvară. Și-n sunete vrăjite, sufletul spre cer se-nalță În acordul simfoniei, viața însăși se descalță. Prăbușită în genunchi, de atâta frumusețe, Inima îi lăcrimează de dor și de tinerețe. Înflorește trandafirul pe obrajii ofiliți Roua picură în perle din ochi triști și chinuiți. Muzica înălțătoare sentimente noi trezește
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
mine, presărat cu vise, dar care posedă parola și se lasă găsită doar „umbra plutind pe cuvinte”; Sunt omul... : „omul-vis”, „omul-nor”, „un hoinar”, aspirând să se prefacă-n „înger de lumină”), speranța („visări, iluzii, accedem nemurirea”), deziluzii („praful ce se-nalță din abisuri”, „destin departe de concret”, „pe muchii de gheață mă târăsc”), lumea imperfectă („jalnic manechin”, „temniță-i al nostru trup“, „destin bolnav și ciung”, „reciclat dintre epave”), timpul („trecutul.../ un pașnic alizeu”, „nu aș învinge timpul“, „Ziua care vine
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
magistral în metafore tulburătoare, care exprimă grăitor intensitatea trăirilor poetice: „Sunt stația rămasă fără tren/..../ un ultim vers dintr-un anost catren...” („Sunt”) sau „Mă caut în mine și nu mă găsesc.../ .../ Pierdută-s de mine, aș vrea să mă-nalț...” („Pierdută de mine”). Rareori găsești în zilele noastre poeți care să scrie doar în rimă și, atunci când îi găsești, îți dau senzația de vetust, de oarecare demodare. Nu acest lucru se întâmplă în cazul Cameliei Ardelean, poemele ei, atent lucrate
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
nocturnă. Nu poate zbura, dar merge și fuge pe piciorușele-i vânjoase Și-ntreaga noapte strigă „Chiuii” și face ouă uriașe. În unghere secrete, Zână Feriga trăiește și zburda, Ea iubește pădurea umbroasa, tăcută și umedă. Ferigile de argint se-nalță deasupra ca niște umbrele verzi Spori de feriga Găină și Pui* poți dedesubt să vezi. Zână Feriga șoptește cu glas jos și sperie pasărea Kiwi Care scrutează beznă să vadă doar ce poate auzi. --------------------------- (Zânele flori și păsări ale Aotearoa
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de CAROLE A STEWART în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373974_a_375303]
-
n-au ajuns... La răscruce de zile iarăși se întâlnesc, Printre perdele-nvăluind realitatea Iluzii vechi și noi, ce gânduri mereu hrănesc, Îmbrățișând strâns în ele eternitatea... Deasupra orizonturilor neștiute, Brusc plutesc în neant, ființa-mi pacea găsind... În spațiu se-nalță rugăciuni nevăzute, Printre lacrimi însă reci simțite șiroind... Privesc spre pământ, printre raze pășind usor, Parcă nu aș fi eu, trupul nu-mi pot atinge, Ma văd pe mine, un străin în vise, în zbor, Ce dureri stinge, și-amaruri
STRĂIN ÎN VISE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374030_a_375359]
-
Le strâng tăcuți și-apoi îi vezi plecați. Pe drum adun dintre-anotimpuri,stele, Azi toamna mea se vede ca un foc În care numai dorurile grele Mă poartă între vise ca-n noroc. Și-n haosul de clipe, infinitul, Se-nalță ca durerea de argint În care eu adorm lângă iubitul Ce-mi dăruise florile de mirt. Speranța moare-n nesfârșite gânduri, Purtând în suflet frigul din Olimp Și zău că nu mai știu în câte rânduri, S-a dus ca
NE SCURGEM... de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374081_a_375410]
-
Și vă admir ca pe-un trofeu Și semn prevestitor de bine Mă uit la voi ca-ntr-o oglindă În care văd cum iarna ninge Și gerul n-are cum m-atinge Și temeri nu mă mai colindă Vă-nalț la rang de talisman Căci am de partea mea norocul Eu care-n fiecare an Pierdeam la roata vieții jocul Mă uit și parcă-mi vine-a râde Că-n jur, e-atâta sărăcie Și vă mângâi adesea. Ci e
FRUMOASE GHETE DE BOVINE de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375321_a_376650]
-
-n fine, Îi făcea cam de rușine. Primeau diplome stufoase, Cu ștampile dubioase, Însă cunoștința pură Se ia prin învățătură. A-ncercat să le arate Că e bine să ai carte, Ea te luminează-n viață, Te îndrumă și te-nalță. Văzându-i, însă, ignoranți, Căci se credeau și mari savanți, Plecă încet și gânditor, Lăsându-i în prostia lor. Se mai oprea din drumul lui, Bătând pe-alocuri câte-un cui, Punând apoi o carte-n el, Să scuture mintea
AMINTIRI DESPRE PĂCALĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375401_a_376730]
-
marionetă, Culoarea amăgirii m-a-mbrățișat de mult, Te-amuzi întortocheată, cu glas de șansonetă, Sfidând nevolnicia din trunchiu-mi de adult. Îmi cresc din creștet ramuri de salcie pletoasă, Mă strâng ca-ntr-o zvâcnire de ultim bun-rămas. Pe mugurii nădejdii mă-nalț, capricioasă, La umbra fericirii dorind să fac popas. O zodie de lacrimi se zbate încă-n mine, E-o vagă amintire, cu iz de pom uscat. Prin resturi reci de beznă, ciudate și meschine, Să-mi întâlnesc ursita, naivă, am
CULOAREA AMĂGIRII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375426_a_376755]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > TE ÎNALȚĂ POPOR SPRE LUMINĂ! Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Popor de sorginte latină, Martirii te-au scos din ruină. Te-nalță popor și străbate, Un drum sinuos spre dreptate! Ți-e sufletul rug și tăciune, Străbunii prin ani ți-a dat nume, Te-nalță popor spre lumină, Străveche ți-e ginta latină! Îți este trupul rănit și gol Spre graniți vin
TE ÎNALȚĂ POPOR SPRE LUMINĂ! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375431_a_376760]
-
10 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Popor de sorginte latină, Martirii te-au scos din ruină. Te-nalță popor și străbate, Un drum sinuos spre dreptate! Ți-e sufletul rug și tăciune, Străbunii prin ani ți-a dat nume, Te-nalță popor spre lumină, Străveche ți-e ginta latină! Îți este trupul rănit și gol Spre graniți vin corbii în stol. Te-nalță popor, ai credință Că lupta-ți va fi biruință! Copiii la piept ți adună Chemându-i spre vatra
TE ÎNALȚĂ POPOR SPRE LUMINĂ! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375431_a_376760]
-
drum sinuos spre dreptate! Ți-e sufletul rug și tăciune, Străbunii prin ani ți-a dat nume, Te-nalță popor spre lumină, Străveche ți-e ginta latină! Îți este trupul rănit și gol Spre graniți vin corbii în stol. Te-nalță popor, ai credință Că lupta-ți va fi biruință! Copiii la piept ți adună Chemându-i spre vatra străbună. Te înalță popor vitregit Păstrând al tău pământ îndrăgit! Ești oază de latinitate Creată din eternitate. Te înalță popor și fi
TE ÎNALȚĂ POPOR SPRE LUMINĂ! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375431_a_376760]
-
tine mamă Din nou mă văd copilul tău Și pentru că te am în viață Îi mulțumesc lui Dumnezeu! Să fiu ce Tu dorești să fiu! Să fiu o aripă în zbor Trecând de-al timpului hotar... Cu îngeri să mă-nalț, ușor, Să Te slăvesc...să Te ador Uitând al vieții gust amar! Să fiu măiastra ciocârlie Să mă avânt spre cer cântând... Să las viața mea pustie Și griji...și lacrime o mie La pieptul Tău să mă ascund! Să
OMAGIU DIVIN 5 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371848_a_373177]