751 matches
-
poante de Mircea Crișan. Afară ninge În continuare. Zăpada s-a așternut peste străzile orașului. Totul este alb și lipsit de impurități. Doar În cameră mai stăruie un vag miros de țigări extrafine. Lux fără filtru. Cinci la leu. Prin nămeți, Înaintează spre casă, tatăl tău. E bucuros de montarea telefonului și cu această ocazie se pare că a băut o halbă În plus stând de vorbă cu prietenii la bufetul Orzari. Beau bărbații bere și iarna. Cu rom și coniac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să trecem la constituirea gărzilor patriotice Înarmate, alcătuite din muncitori, țărani și intelectuali, apărătoare ale independenței patriei noastre socialiste. Aplauze. Urale puternice, prelungite... Și vine iarna anului 1968, și cu cei douăzeci și unu de ani ai tăi Încerci să-i birui nămeții, cu Ceaușescul lor cu tot. E o dimineață de duminică. Se transmite concertul de duminică dimineață. Sonata În La major pentru vioară și pian de César Franck. Nu ești Încă student. Ai lucrat În schimbul de noapte, acum ești delegat neutru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
făcea asta cu știrea domnului. Hoții luau aurul de bir dat turcilor și-l înturnau la domnie. Îl plătea văduva să-l apere pe vodă Șerban de talienii lui boier Constantin stolnicul. De-aia trebuie să plecăm acum când cresc nămeții. O pungă este bine? Nu, mai bine doi galbeni și doi cai. Să-mi dai doar hârtie cu pecete. Caii mi-i iau eu singură. Vin mâine după hârtie. Nu spui la nimeni că plec. Câți ani ai, Zamfiro? — La
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pomenire. Se închinară amândoi tăcuți și se despărțiră de calea Câmpulungului, luând-o la stânga pe un drum mai îngust care-i scoase chiar la râul Dâmboviței. Trecură apa prin vad, nu era încă mare că nu porniseră a se topi nămeții la munte. Din drum de care, calea de la o vreme să făcu un fel de potecă mai lată și o apuca pieptiș la deal prin pădure. Credeam că o luăm spre Câmpulung, strigă din urmă Ștefan. — Am pornit-o pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
începeau să răsară. Dacă fusese zăpadă iarna aceea, pământul era umed și cald. Și chiar ninsese destul de mult iarna aceea, atât de mult încât mi-era destul de greu să cobor pe potecă ca să merg la școală. Acum, singura amintire a nămeților de zăpadă era noroiul ud. Toți pinii arătau mai verzi, cum nu mai fuseseră de multă vreme. Aerul cald mirosea puternic a ei, mult mai puternic decât în oraș. Se întorseseră și păsările, care cântau și zburau din pin în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
depărtă. Când soarele clipea în asfințit deasupra omătului, procurorul se întoarse la gazdă. Sunând aspru, vântul ridica în orizont turnuri de negreață. La noapte iar avea să se stârnească viscol. APE MARI După viscolele iernii care au astupat casele în nămeți, vara a plouat câteva săptămâni în șir. Când a stat puhoiul, pe pământ năboiră pâraiele. Ca un fluviu, din zare în zare, gârlele împânzeau șesul cu valuri mâloase. Abia ghicită în mijlocul noianului, vâltoarea era departe, purtând ca într- un exod
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
la cimitir la Vasilica, să aprindă candela, să se roage și să fie lângă dânsa măcar câteva clipe la sfârșitul de an... Gerul nu slăbea deloc, ba chiar părea să se învolbureze. Tot drumul până la mormânt, aleile erau înecate de nămeți până la genunchi. A fost greu, dar n-ar fi putut îndura să stea, cu acest prilej, departe de dânsa. Odată cu înserarea ajunse acasă... Aștepta noaptea... tot noaptea era singurul său bun sfetnic. Nu mult după aceea se auziră primii urători
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
alte legi!... își zise el în gând, uitându-se la fereastră, cum se iveau zorile. Ațipi. Pleoapele îi căzură grele ca plumbul, și, încet-încet, alunecă într-un somn adânc, cu vise, parcă fără capăt... Se făcea, că se lupta cu nămeții până la genunchi în drum spre cimitir la Vasilica. In cimitirul pustiu, se pomeni strigând: Am pierdut-o, Doamne, am pierdut-o!... De ce mi-ai luat-o, Doamne, de ce mi-ai luat-o?!... Nu, nu se poate... nu-i adevărat, nu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
la iarna aspră și geroasă pornită încă din decembrie, dar mai cu seamă odată cu zilele Bobotezei, când s-au stârnit niște ninsori și viscole că au troienit toate drumurile. Își aminti cum urla de jalnic vântul, peste orașul îngropat în nămeți. - Acum, iarna s-a mai potolit... deși, încă-i tot ”tare”, pentru început de martie! Își zise el. Primele zile ale ”babelor” au fost urâte, dar lapovița a mai topit din stratul de zăpadă și străzile s-au mai desfundat
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
din preajma blocului ei. Câțiva trecători se plimbă încoace și-ncolo prin înserare, dar el nu e. Merg mai departe, dau de șosea și cobor de-a lungul ei, pândind fiecare autobuz care, roșu și greoi ca un cărăbuș, înaintează printre nămeți, murdar până la geamuri de stropi de zăpadă cafenie, îl simt, în sfârșit, într-o mașină și mă arunc și eu, din mers, în mijlocul babelor, liceenilor, muncitorilor înghesuiți între care, stând aproape într-un picior și ținîndu-se cu mâna înmănușată de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de binecuvântarea oazei care-i oferă răcoarea umbrei unor palmieri și apă de băut; aviatorul care traversează cerul înstelat al nopții și privește la luminițele din satele și orașele lumii peste care trece, la munții falnici cu pletele albe de nămeți sau la puzderia și forfota de luminițe, din marele metropole, văzute de la 11 km altitudine; la astronomul care fascinat de stelele cu planetele lor cuprinse în galaxii, care se rotesc în spațiu și se deplasează cu viteze amețitoare, sau la
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
i-ar îndepărta pe puținii oameni de biserică. «Sunt atât de sărac că mi-i frică să spun că mai cred în Dumnezeu. Nu mai pot...», îmi zicea un bătrân din Ponor. Urmele lui Dumnezeu Cobor cu părintele Bradea prin nămeți. Și-a luat cârja groasă de frasin. Risipite pe coastă, case și vechi grajduri acoperite cu paie se zgribulesc în noapte. Moții își învelesc acareturile cu paie de grâu, prinse în țepușe, să nu le ia vântul. Văgăuna de După Deal
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
de aburi, din cauza gerului. Distrată de acest fenomen, îl chemă pe Felix și umflîndu-și obrajii îi făcu o demonstrație de producție de aburi. Felix îi simți mirosul delicat, amestecat cu acela astringent al zăpezii. Otilia merse apoi, tîrșindu-și șoșonii prin nămeți, strigă uhu unei bande care trecea într-un tren de săniuțe, trase de doi cai înhămați unul după altul și se răsturnă în leșinuri simulate, când pe un troian, când pe altul. Era plină de zăpadă, din cap până-n picioare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ailantă cum trage de sfoară o grindă. Târa amândouă cu sfoară o grindă prin toate hârtoapele din Iancului, ele știa de unde-o găsise. Și după ele un domn mai bătrâior, da un domn bine, cu cotleți, cum se-mpleticește pân nămeți, c-un par în brațe. Și io, când îi văz, mă opresc în loc, și mă socotesc : dacă ei abia le duce, ce să mai bat drumul pân frig, degeaba ? Așa mă văz la colțu din Iancului, cum stau și mă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Poiana Negri. La Capu Satului, în extremitatea estică a municipiului Câmpulung Moldovenesc, există și acum Depoul de locomotive. Fiecare dintre aceste obiecte, ce par neînsuflețite, ar putea povesti multe despre traseele pe care le-au străbătut, iarna și vara, pe nămeți sau pe arșiță, cărând oameni, bunuri, minerale, trunchiuri. Povestea locomotivelor « Thomas și a prietenilor săi » (din Bucovina), precum cele din DVD-urile copiilor și nepoților noștri, pare că s-a oprit. De fapt, ea merge mai departe... Cartea Domnului George
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
L|Z|RESCU Vi-l puteți imagina pe Sisif? Cărând bagaje? Ei bine, eu asta am făcut cu patru zile înainte de Revelion, timp de vreo câteva ore, cât a ținut du-te-vino-ul pentru a căra bagajele de la un tractor înpotmolit în nămeți până la cabana lui Dorel din Munții Rodnei, unde mi-am petrecut sfârșitul, dar și începutul anului. „Bolovanul“ răsturnat pe la jumătatea muntelui era construit dintr-o tonă de mâncare și băutură, împărțite în rucsaci, nenumărate pungi și pungulițe de plastic, genți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
cu sunet metalic, din vreun plop, așezându-se moartă pe caldarâm. Arsă de vară. Moartea unei frunze, o moarte anonimă. Într-un ultim grad de confidențialitate“. Atât lumea lui „El“, cât și lumea lui „Tu“ stau sub semnul ninsorii, al nămeților cât casa, al pădurilor înghețate, al iernii „cu viscole de zăpezi, cu viscole de ploi, cu viscole de arșiță, cu viscole de flori, cu viscole de fân, cu viscole de oameni ce te vor troieni“. Toate anotimpurile sunt ierni, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
cocoțată pe două scaune ude dintr-un stadion și, într-o astfel de situație, în loc să te gândești la ce spui, te gândești la cum să nu cazi. Există situații și mai complicate. Unii dintre colegii mei au transmis cocoțați pe nămeți de zăpadă, în mijlocul unor rafale de vânt, riscând în orice moment să fie luați pe sus și fiind nevoiți să își controleze vorbele în timp ce încercau din răsputeri să se mențină drepți. Situația poate deveni de-a dreptul hilară, dacă reporterul
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
lăsat nici o informație despre ținta călătoriei ei, care și pentru ea fusese o nebuloasă care abia, abia, începe a se desluși. Gândurile îi sunt întrerupte de o frânare bruscă a atelajului. Realizează că se găsesc în fața unei case pierdute în mijlocul nămeților, o casă cu o singură fereastră luminată spre noaptea târzie. Brațul lui Ciprian o ajută să coboare. Este puțin amorțită din cauza nemișcării îndelungate, în rest gândirea și simțurile îi sunt nealterate. Își scoate o mănușă și se ciupește de obraji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
zic meteorologii: timpul probabil. Adică presupus, nesigur, aproximativ, sau mai știu eu cum să-i zic. - Vezi că iar s-au înșelat? - Se mai întâmplă... - Da, dar au pus pe jar atâta lume... - Bine că n-au pus-o pe nămeți. - Dumitale îți arde de glumă. - Cum să nu-mi ardă, dacă am trecut de viscol?!... - Să nu ne grăbim cu afirmațiile optimiste, domnul meu, că lucrurile nu s-au stabilizat încă. - Ba da. - De unde știi? - S-a dat un comunicat
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
viscol numai să dăm de urma banilor indicându-ne de fiecare dată alt loc. Aceasta s-a întâmplat de vreo 5 ori și chiar odată pe timp de noapte am rămas înzăpeziți, după multe ore am reușit să ieșim din nămeți luând-o prin câmp și deal împotmolindu-ne , am înnoptat într-o școlibă părăsită, iar deținutul(călugărul) era în paza câinelui lup 108 care a stat de strajă și nu l-a slăbit nici o clipă din ochi. Tot drumul ne-Așajutat
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
adevăr, Pythie internațională: sub pervazul ferestrei, se mișcă, vioaie, o umbră în întunericul străfulgerat de alb. Este vecinul de la parter, care nu putuse să adoarmă, chinuit de monstruoasa vină: aceea de a nu păstra scările de la intrare perfect curate, în ciuda nămeților și mai ales în ciuda evidenței viscolului care se întețea și care, pentru orice minte lucidă, condamna la inutilitate mânuirea, fie ea japoneză, a lopeții la o astfel de oră. Dar logica niponă, căci, îmi spun, trebuie să existe și așa ceva
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ca prin minune, de bobul cel nărăvaș. Oare, asta să fie starea de imponderabilitate cu care sunt confruntați cosmonauții? Mai știi! Sau poate zborul acesta al lor neașteptat îi duce spre un final dureros... Se aude o troznitură puternică. Din nămeții de zăpadă în care au aterizat, copiii privesc în jos. Mașina lor s-a făcut mii de bucățele!... S-au dezmeticit cu toții. Se scoală din zăpadă și fiecare privește, mai întâi, la sine însuși, apoi la ceilalți. Nimeni n-a
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pe ceilalți sau aș fi vrut să ies de acolo mai repede. Am renunțat să mă mai uit la cărți, mi-am umplut din nou paharul burduhănos și am băut zdravăn, în vreme ce priveam, din dreptul ferestrei, ștearsă cu dosul mâinii, nămeții albăstrii de afară. Câteva crengi încărcate cu zăpadă ajungeau până deasupra ferestrei. Lumina gălbuie a felinarelor părea ireală. Am șters din nou cu mâna geamul aburit și prin gaura lărgită în sticla apoasă am văzut strada mocirloasă, trotuarul de peste drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
am înțeles că erau sclipiri ale nu știu cărora lumini și că nori întunecați continuau să apese asupra orașului. Sofronie insista să mergem cu el și ne-a tras către mașina pe care o lăsase într-o străduță dosnică, între nămeți. „Și crezi că ai să poți merge până acolo?“, se interesa Andrei Vlădescu. „Am venit până aici, se poate și într-acolo“, se mândrea Iuliu Sofronie, încăpățânându-se asupra ambreiajului care mi se părea că scoate un zgomot infernal. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]