738 matches
-
De însoțit, mă însoțea un frig statornic. Pentru toți aceia care au trăit-o, această iarnă ce s-a instalat atât de timpuriu, la sfârșit de noiembrie, a rămas de neuitat. Ea a durat, a adus cu sine munți de nămeți și un ger care nu se mai termina. Râurile înghețaseră, conductele de apă plesniseră. În orașe nu existau hale încălzite. Transportul de cărbune și cocs se poticnise. Înghețații făceau foame, înfometații înghețau. Mai cu seamă pentru copii și pentru bătrânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Elena Marin Alexe Printre nămeți de dulci amintiri, răscolesc cu privirea după o rază de senin, dar tabloul alb se lipește obsedant de retină, înghețând-o. Azi mă doare neputința de a săruta zarea de dincolo, însă până voi accepta providența, mă las dusă prin
Prin amintiri by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83255_a_84580]
-
noapte Albăstrită de vise și adânci mângâieri Prin zăpezi infinite și dureri însetate. Iarna a venit ca o lume de dor, Mi-a lăsat moștenire trăirea, Din pământul de neam gânditor Prin trupul de stea nesecată-i iubirea. TRUPUL DE NĂMEȚI Mă las furată-n viață de toți letargii Și mă deprind cu gândul că nu sunt o învinsă. Sunt nopțile de veghe chiar de vor cheflii Să mă vândă morții pe-o geană prezisă. Și las a înțelege că amintirea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Mesia." Dar mie îmi place, cel mai mult, să merg cu grupul meu format din verișorii veniți și ei în vacanță , din copiii vecinilor bunicii și împreună, cântăm pe Moș Crăciun. Moș Crăciun cu plete dalbe, a venit de prin nămeți și aduce daruri multe la fetițe și băieți... Moș Crăciun, Moș Crăciun! Din bătrâni se povestește că-n toți anii negreșit Moș Crăciun mereu sosește niciodată n-a lipsit... Moș Crăciun, Moș Crăciun! Și nu pentru că primim daruri, ci pentru că
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Timișoara. (...) Cuvîntările rostite au fost ca un balsam pe rănile divizării pustiitoare și de aceea putem spune că a nins totuși, a nins cu liniște În sufletele noastre”. Efectul repetiției este pustiitor. Poetul ne Îmbălsămează În continuare, acoperindu-ne sub nămeți de aprecieri de un bun-simț Înzăpezit, degerat, polar: „Locurile ocupate odinioară de un Take Ionescu, Titulescu sau Iorga vor fi reocupate. Am remarcat mulți oameni valoroși, printre care Radu Ciontea și Gheorghe Dumitrașcu au strălucit”. Deși nu se compară Tache
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe ceilalți sau aș fi vrut să ies de acolo mai repede. Am renunțat să mă mai uit la cărți, mi-am umplut din nou paharul burduhănos și am băut zdravăn, în vreme ce priveam, din dreptul ferestrei, ștearsă cu dosul mâinii, nămeții albăstrii de afară. Câteva crengi încărcate cu zăpadă ajungeau până deasupra ferestrei. Lumina gălbuie a felinarelor părea ireală. Am șters din nou cu mâna geamul aburit și prin gaura lărgită în sticla apoasă am văzut strada mocirloasă, trotuarul de peste drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
am înțeles că erau sclipiri ale nu știu cărora lumini și că nori întunecați continuau să apese asupra orașului. Sofronie insista să mergem cu el și ne-a tras către mașina pe care o lăsase într-o străduță dosnică, între nămeți. „Și crezi că ai să poți merge până acolo?“, se interesa Andrei Vlădescu. „Am venit până aici, se poate și într-acolo“, se mândrea Iuliu Sofronie, încăpățânându-se asupra ambreiajului care mi se părea că scoate un zgomot infernal. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acolo?“, se interesa Andrei Vlădescu. „Am venit până aici, se poate și într-acolo“, se mândrea Iuliu Sofronie, încăpățânându-se asupra ambreiajului care mi se părea că scoate un zgomot infernal. În cele din urmă mașina s-a urnit dintre nămeți, alunecând ușor. L-am văzut pe Iuliu Sofronie cum se apleacă și apasă nu știu ce butoane și interiorul a explodat în muzică, mai ales la difuzorul din spatele meu. L-am rugat să o dea mai încet, dar n-a vrut sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai duc la capăt, pentru că simțeam cum mă pierd, exact cum așteptasem să se întâmple, și mescalii ăia îmi alergau ca niște nevăstuici prin tot trupul. După care nu mai știu ce s-a petrecut, nici cum am plecat prin nămeții înghețați, dacă m-a dus careva ori am mers singur. A doua zi am încercat să-mi amintesc și primul lucru la care m-am gândit a fost că avusesem o idee pe care n-o dusesem la capăt, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-i bărbatul tău?“ „Nu mai e.“ Nu i-a spus ce înseamnă asta. Au hotărât să se vadă a doua zi. „Pot oricând și la orice oră, sunt liberă să fac ce vreau“, i-a zis. Tramvaiele înaintau anevoios prin nămeții din nou proaspeți. A așteptat-o îndelung, credea că nu mai vine, când a apărut, tremurând de frig. „Hai să intrăm undeva“, i-a spus repede. „Nu vreau într-un restaurant, nu-mi place. Du-mă la tine, dacă stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
rânească troienele... Ședea ograda la bătrânul Galan plină de omăt, până primăvara, târziu... Că ei nu făceau cărări, ca gospodarii. Călcau zăpezile, toată iarna, din drum și până în prag, ca neoamenii, lăsând soarele, să le desfunde casa și curtea de nămeți... Nicanor rămase pe gânduri, la marginea drumului, privind șleahul cenușiu, ca un ștergar murdar, cum se alungește pe sub căruța lui Petrea Păun, trăgând-o către depărtările înalte ale țarinei Baisei și către necunoscut. Petrea lui Păun, cugeta el, era tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
îl ocărăști așa ? Mai ales că îți e și cumnat ? Nicanor n-a încercat să atragă pe nimeni de partea propunerii sale, părerea sa zvâcnită în univers rămânând la jumătatea drumului între idee și faptă, până ce începură să se subțieze nămeții apoși. Atunci președintele colectivei coborâtor dintr-un slăvit neam, de bețivi ce erau după o ședință stătută, unde Nicanor picotea într-un nor rânced de nicotină, pe la al treilea cântat al cocoșilor, rostise sonor: Înainte!.. Sub burniță-pulbere rece, care făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ocazie aleasă. La o vreme, intră în București și îl depuse în Piața Palatului Regal, sub o deasă ninsoare, abandonându-l, așa cum îi ceruse Vladimir, în apropierea marelui hotel Athenée Palace... Hăt mai târziu, același, șoferul ce se hrentuise prin nămeți cu mașina, a fost primul care avea să-l găsească, la întoarcere, pe sub cețurile nopții, în camera lui de spital al săracilor de la Sans Souci, pe muribundul ce fusese supus tratamentului forte de către Vladimir. Cu ochi holbați și fără lumânare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și, descheindu-și paltonul murdar, îl încolăci, strângându-l la pieptul ei, ca o scândură putredă. Îl sărută cu gura-i ocupată de câțiva dinți stricați, molfăindu-i între ei obrajii înghețați și gâtul ud de sudoarea drumeției lui prin nămeți. Dădu să-i umble la pantaloni, căutându-i nasturii. Nimerind în zona caldă și jilavă dintre picioarele lui, care arăta că nicidecum nu avea să clintească, Mesalina se opri o clipă, pentru a slobozi, peltic, îndemnu-i jenat și plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
este?" "Ninge", murmură. Da, am văzut..." "Da, dar ninge foarte tare!" "Bine, și ce e cu asta?" Dacă nu se mai oprește? Mamă, mamă, cântă ea deodată, o stranie melodie, care venea în vocea ei parcă de la depărtări incomensurabile, cresc nămeții și pierim... Fără țară, fără glie, velerim..." Mă cuprinse un fior, dar Suzy se opri. "Numai atâta știi? Ce e cu melodia asta?" "E cântecul luptătorului căzut prizonier, zise; tata îl știe, a fost compus acolo în prizonierat..." "Mai cîntă-l
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
înjosit, noi înșine, pe noi și nu mai avem scăpare. Rareori o femeie evită extremele, deși se zice că ea seamănă cu natura, care este totdeauna în echilibru chiar când e bântuită de furtuni... Suzy reluă refrenul: Mamă, mamă, cresc nămeții și pierim Fără țară, fără glie, velerim, velerim... Sub brațele mele ude de lacrimi văzui un teritoriu de lumină în care mă scufundai uitând deodată totul: trecutul meu, fetița, gândirea mea impetuoasă de la douăzeci și cinci de ani, care vroia să se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
are istorie, fiindcă istorie nu poate ieși din veșnica surpriză pe care ți-o face ființa iubită prin însăși existența ei... Am încercat să descriu scena reîntoarcerii ei... Sub alte înfățișări și pretexte decât neliniștea gândului că puteam pieri sub nămeți, se repeta zilnic... Nimeni n-a scris vreodată un caiet al fericirii! De ce ar face-o? Prin caiet nu înțeleg Război și pace, ci jurnalul lui Tolstoi. Totdeauna caietele astea relatează o istorie care se sfârșește rău. A mea nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acta căciuliță, nu-mi mai simțeam urechile), nu se armonizau deloc spusele ei că noi doi vom trăi ca în poveste, cu ideea de a renunța la orice sforțare de a găsi scaunele și a ne lăsa singuri îngropați în nămeți. Ea se așeză și se întinse. Mă întinsei alături și ne îmbrățișarăm. Ea începu să mă sărute, și nu mai înceta, dar sărutările ei nu aveau în ele nimic dramatic, erau fierbinți și neînfrînate... "Hm! gândii hotărât să nu prelungesc
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
observe!) detașarea mea de ea, singurătatea noastră, care îmi cădea în suflet mai grea decit norul înfricoșător care ne surprinsese în vale într-o aventură în care vrusese să afle dacă, chiar în glumă, acceptam să mor cu ea sub nămeți. Ci prezența acestui al treilea aducea cu sine o amenințare mai puternică decât teama ei că purtîndu-se cu mine astfel, risca despărțirea. Cine era acest ins? Desigur, o veche legătură care nu se rupsese de tot, sau cel puțin nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe munte pe fostul tău soț? Nu l-am văzut și nu l-am văzut, a zis el îndîrjit. Să se ducă să-l caute cine poate la cota 2.000 sau pe traseul telefericului printre prăpăstiile stâncoase, pline de nămeți." Atunci ea i-a dat un răspuns neliniștitor: "Și dacă n-a murit? Dacă se întoarce și, chiar grav rănit, declară că l-am aruncat din teleferic ca să scăpăm de el?" " Da, îi spusei lui Petrini, tentativă de ucidere a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
v-ar elibera? îmi continuai cu interogatoriul. Doar știți și fără asta că sînteți nevinovată." "Pot să vă răspund, procesul nu ar fi al meu și al lui Victor, ci al lui, al fostului meu bărbat, care zace acum în nămeți, pe o stâncă, mort sau în agonie, stâncă pe care ar fi vrut să ne arunce el pe noi doi. Mort sau viu, are dreptul la un proces. Să nu creadă că l-am condamnat noi, să scăpăm de el
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
am păcălit. E cobaiul ideal. Îl cunosc ca pe buzunarele mele, și-l stimez cam la fel. Iar Bidileanu probabil că la ora asta se plimbă cu Sputnik -ul prin cartier. Ăsta iese și iarna cu bicicleta, pedalează frenetic prin nămeți, înainte să se răstoarne sau să cadă-n cap. Un fost coleg de facultate, un vecin maniac și nebun - nu-i de-ajuns să te convingi că există amândoi?“ „Deloc. Ce există pentru tine nu-nseamnă automat că există pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
încuiată pe exterior, au sărit și ei în spate și-au tras prelata. Mașina a ieșit ușor din curte și-a luat-o la dreapta, prin zăpada bătătorită, spre Sinaia. A fost găsită a doua zi, boțită și-abandonată în nămeți, pe vârful Păduchiosu; parcă bușiseră pe cineva, pe drum. De vaccinuri sau bandiți, ca-n poveștile bune: nici urmă. A treia oară, hoții au lovit de Sfântu Ion. Deja apăruseră vorbe în stânga și-n dreapta, tot județul pomenea de pungașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vieți de ratat. Bulevardul 1 Mai devenise un imens ring de box unde se-nfruntau mii de oameni, bărbați și femei lovind cu bâte și cuțite, zdrobindu-și oasele cu plumbi și potcoave ascunse-n mănuși, crăcănați peste mormanele de nămeți și scaune rupte. Aș fi putut să mă trezesc. Cotrobăind nițel prin culise, mi-aș fi descoperit biografia invadată de turma de prieteni ai Adinei, etern dispuși să recomande păstrarea purității rurale și sexuale a familiei Gheorghe. I-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
deja, un șir de orbi mărșăluiește pe un teren accidentat. În loc să descrie personajele împlicate în scena înzăpezirii și mișcările lor de a ieși din zăpadă, autorul inserează brusc descrierea tabloului Parabola orbilor. Astfel, de la descrierea călăuzei care se luptă cu nămeții " Omul din față călca hotărât, picioarele lui scurte intrau până deasupra genunchilor în zăpadă, se mișcau într-o foarfecă neîntreruptă, poalele șubei negre veneau în urmă. El vedea" -, autorul trece, într-o mișcare de montaj cinematografic la descrierea tabloului lui
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]