802 matches
-
rămâne stabil (oare?), nu se mai întâlnește moftul. Năpasta e o replică la O scrisoare pierdută, conchide eseistul, și cine nu "a sesizat sensul acestei schimbări tematice riscă să rateze înțelesurile abisale ale operei lui Caragiale (p. 154). Și în Năpasta și în O scrisoare pierdută se produce o fisură în "armonia cuplului primordial" și autorul recurge la asemănările de rigoare cu personajele din Iliada lui Homer. Eșecul Năpastei pe scenă demonstrează profunzimea piesei. Ori publicul nu i-a înțeles mesajul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
să rateze înțelesurile abisale ale operei lui Caragiale (p. 154). Și în Năpasta și în O scrisoare pierdută se produce o fisură în "armonia cuplului primordial" și autorul recurge la asemănările de rigoare cu personajele din Iliada lui Homer. Eșecul Năpastei pe scenă demonstrează profunzimea piesei. Ori publicul nu i-a înțeles mesajul. Maiorescu "a intuit ceva" ca și în cazul nuvelei Sărmanul Dionis a lui Eminescu, recunoscând "cea mai puternică concepțiune a autorului" (p. 155). Discuțiile sunt contradictorii, dar se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ca și în cazul nuvelei Sărmanul Dionis a lui Eminescu, recunoscând "cea mai puternică concepțiune a autorului" (p. 155). Discuțiile sunt contradictorii, dar se știe că tocmai asta demonstrează profunzimea creației. Puțini critici "s-au apropiat... de mașinăria ascunsă a Năpastei", unul din ei fiind George Munteanu care, referindu-se la conflictul dramei afirma: "Crima aceasta a echivalat cu o catastrofală prăbușire a valorilor și rosturilor existenței umane în mintea Ancăi, a cărei vocație esențială fusese de a rămâne femeia unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
suficientă pedeapsa primită? Câtă premeditare există în actele oamenilor? Nu sunt și motive psihiatrice? Pasiunea poate întuneca rațiunea până la anulare? Desigur, Caragiale s-o fi gândit și la o asemenea situație. Nu premeditează și Anca o crimă în virtutea pedepsei biblice, năpastă pentru năpastă? Cât privește morala, Caragiale avea perfectă dreptate să spună: "mofturi!" teatrul este o petrecere, că spectatorul asta caută, nu ajunge el la ceea ce e abisal în starea conflictuală. Se pune în discuție apoi clasicismul lui Caragiale care nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
primită? Câtă premeditare există în actele oamenilor? Nu sunt și motive psihiatrice? Pasiunea poate întuneca rațiunea până la anulare? Desigur, Caragiale s-o fi gândit și la o asemenea situație. Nu premeditează și Anca o crimă în virtutea pedepsei biblice, năpastă pentru năpastă? Cât privește morala, Caragiale avea perfectă dreptate să spună: "mofturi!" teatrul este o petrecere, că spectatorul asta caută, nu ajunge el la ceea ce e abisal în starea conflictuală. Se pune în discuție apoi clasicismul lui Caragiale care nu prea este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în cazul Zoei Dumitrescu Bușulenga, autoarea unui studiu despre Ion Creangă: "Iată o femeie critic care întrece pe mulți bărbați-critici...", dar "se răsfață deseori cu neologismele" (1196, 1197). Gherea este apărat pentru că "e unul din puținii critici care au înțeles "Năpasta" de Caragiale" (1224). Cât îi privește pe G. Călinescu, T. Vianu și M. Ralea, Th. Codreanu nu putea așeza, pe când avea doar 22 de ani, la locul cuvenit cele trei personalități, cu domenii de activitate culturală și literară distincte. G.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mare parte a posturilor din serviciile civile și din armată. În plus, situația economică era bună; viața cetățeanului de rînd se îmbunătățea vizibil. Din nefericire pentru Karamanlis, avea să apară o problemă de politică externă care urma să constituie o năpastă pentru toate guvernele grecești de după 1955. Centrul disputei era insula Cipru, dar soarta acesteia era strîns legată de chestiunea relațiilor cu americanii și de cea a participării la NATO. DISPUTA ÎN PRIVINȚA CIPRULUI Cu toate că Grecia făcuse parte din tabăra victorioasă în
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
limba în gură. Șuvoaie de ploaie se revărsau peste Miorcani, de-a lungul Prutului, pe la Crasnaleuca și pe dealurile Coțușcăi, dar satul nostru era blestemat parcă să se usuce ca prunele puse toamna la uscat. Bătrînii satului vorbeau că așa năpastă nu s-a mai întîmplat și nici în poveștile bătrînești nu s-au mai întîlnit. S-au tras clopotele în sat, iar oamenii satului s-au rugat cu ochii în lacrimi la Cel de Sus, dar blestemul nu s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
De acum tânăra familie avea să împletească dragostea părintească cu dragostea pentru copiii din clasă. Munceau foarte mult în școală, în gospodărie. Salariul mic nu le ajungea de la o lună la alta: impozite, cote către stat, cheltuieli în gospodărie. O năpastă și mai grea a fost întovărășirea, apoi cooperativizarea care le-a spulberat orice speranță. Bucuria vieții lor erau cei doi copii pentru care munceau și făcea sacrificii. De multe ori, mergând cu tatăl la muncă, copii auzeau: “Muncesc pentru copii
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
de previzibile... D e câte ori ajungea la Iași, Caragiale se întâlnea cu bunul său prieten Petre Missir, la acea vreme judecător supleant al Tribunalului din "a doua Capitală". Odată, a venit și nu l-a găsit. Și atunci, autorul "Năpastei" i-a lăsat un răvaș ce avea să devină celebru prin concizie, jovialitate, metrică, ingeniozitate: "Missiraș / Sunt la Iași / (Sau la Ieși) / Dacă eși / De la slujbă / Vin' la Cujbă. / Al matale / Caragiale". Este dat de exemplu în studiile privind versificația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Înșel așteptările. Îmi place să stăm de vorbă despre romanul meu, Îmi place mult de tot aicea-n biroul directorului Restoiu. Prin ferestrele mari intră ciripit de vrăbii și multă lumină filtrată prin frunzișul pomilor. De aici nu se vede năpasta aia de statuie, ci doar parcul de pe malul lacului Herăstrău, care pare să se transforme În pădure. Tonul familiar al domnului director mă umple de speranță. — Asta vroiam să te Întreb, Înțelegi? Nu facem nimic fără acordul autorului. Ca autor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
asta, trăită de mine intens în această dimineață aurorală. Lipsă Se aud frânturi de bocete nu departe de colibă. Acum două zile, un om din sat a murit nemântuit, adică fără lumină - cum zice Aia - și toți sunt îngrijorați de năpasta ce se va abate asupra lor. Se tem că defunctul o să se-ntoarcă din lumea cealaltă înainte de vreme, răzbunându-se pe rude și pe prieteni din cauza acestei lipse. Potrivit învățăturii lui Zalmoxis, după moarte ne întoarcem cu toții în lumea aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fiori reci. Da, desigur, știm: expresia "mister feminin", îndemnul cherchez la femme pot avea - și de cele mai multe ori au - conotații negative. Tocmai această imagologie, acest mod andro-centrist de reprezentare a femininului, de încărcare a feminității cu tot bagajul greu de năpaste care îi subminează cultura au stârnit revolta și protestele feministe, multă vreme după ce luptele sufragetelor pentru drepturile esențiale ale femeilor se încheiaseră. Cunosc toate aceste reacții culturale feministe și teoriile care s-au cristalizat în jurul lor fără să le fi
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
și tatăl neîntors la ai săi, din drumurile lui cu primejdie, din „lumea asta”, cum știe femeia și o și spune, „plină de răutăți”. Lui G. Călinescu Vitoria Lipan i se părea la fel de amenințată ca și Anca, din Năpasta lui Caragiale, de o excesivă încărcare a imaginii feminității (ficționalizată de cei doi autori) sub raportul unei prea încrâncenate voințe, în ambele cazuri, de a-i pedepsi pe ucigași. În principiu, însă, de ce o astfel de angajare consecvent (și în
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
substanțială. Soluția sadoveniană a ieșit, indubitabil, din înfruntarea unor riscuri estetice de felul celor discutate: însă a făcut-o cu o subtilitate viguroasă, nu evitând ciocnirea de asemenea îndoieli și mefiențe, ci primind „provocarea”, „pariul” etc. și câștigând. Caragiale, în Năpasta, a forțat; Sadoveanu, în Baltagul, nu. Drumul Ancăi duce de la confirmarea bănuielilor ei vechi la o prea sofisticată pedepsire-răzbunare, al Vitoriei Lipan, părând să se adâncească în mundan („ancheta” ei, paralelă cu cea condusă de Balmez, „reprezentația”-capcană și
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
ajunge să fie pus în executare decât ca urmare a furiei oarbe a ucigașului însuși, adus cu dibăcie, de către „anchetatoare”, să se trădeze singur), în fapt își înalță rostul. Spiritul „judecății” ei nu e acela al „legii Talionului”, ca în Năpasta, ci, dincolo de superficiale și înșelătoare aparențe, unul de o radical altă calitate, care răspunde unei întregi deveniri, discretă, totuși certă, și acumulării de nuanțe, produsă în succesiunea de „momente” și „trepte” ce dau, la un loc, un „contur” și un
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
Numeroase cascade dau o notă aparte acestor locuri care mai păstrează un aspect de sălbătăcie: Baron Falls, Josephine Falls, Millstream Falls ș.a. După traversarea cu feribotul a râul Daintree 335, urmează 36 km de coastă, prin până la Cape Tribulation (Capul Năpastei) 336. 334 Ibidem, p. 256. 335 În estuarul râului Daintree trăiesc 200 specii de pește, 70 specii de crustacee, fiind și un areal pentru crocodili (Destination Cairns, p. 40). 336 Nume nepotrivit pentru unul dintre cele mai senine colțuri din
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mag. Se spune că, de ani cu faimă Cântând, Poetul ieri știa Pământului la ceas de spaimă, Din ce-l așteaptă, știri să-i dea. Dar tu, ce-i poți da lumii, încă? Cu ea-mparți noaptea ei adâncă; Cerul năpasta vrea, urgie; Profeți ai lirei nu mai sunt, Și Muza, oarbă,-n necuvânt, De viitor nimic nu știe!1257. Iată repetabilitatea ideii temporale ce atestă faptul că de sute de mii de ani, oamenii se crează în adâncul codrilor, în mijlocul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cu celebrități ca Iovita Fuentes, Lipkovska, Teicokira, Topales, Florica Cristoforeanu, Lucia Bercescu - care a cântat 4 ani la Scala (din Milano). Apoi prime roluri: Schaunard și Marcel; Manon Lescaut de Massenet, Albert Werter, Seara mare - Boer Mihai, Brediceanu; Sabin Drăgoi, Năpasta - Gheorghe; Don Juan - Verdi etc., etc. - toate aceste roluri în premieră și spectacole extraordinare. Dragă D-le Dimitriu, te rog să-mi ierți scrisul căci încă mai sunt bolnav. De Sfintele Sărbători, dragă D-le Dimitriu, vă doresc multă, multă
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
a prezentat prietenilor săi, dac-o fi având vreunul. (Mă întreb cum de-a aflat de „casa mea de la malul mării“? Probabil, vai!, c-o fi apărut și noutatea asta prin presă. Oare nici aici n-am să scap de năpasta publicității?) Nu, vărul James nu a reprezentat niciodată o figură importantă sau activă în tranzacțiile vieții mele. Însemnătatea lui ține exclusiv de spiritul meu. Ne întâlnim rar, dar când ne întâlnim pășim pe un teren de vechi și profunde amintiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am întrebat care-i linia de demarcație între superstiție și religie? Presupun că orice religie este o superstiție. Religia este o putere, puterea, de pildă, de a te transforma sau chiar de a te distruge. Dar și asta-i o năpastă. Exercitarea puterii este o desfătare foarte primejdioasă. Calea dreaptă este singura cale, dar e foarte abruptă. — Eu credeam că oamenii religioși sunt indivizi foarte slabi care venerează ceva puternic. — Așa gândesc ei. Cel ce venerează, conferă obiectului venerat putere, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dura prin grădină Două mingi portocalii. Față fierarului Fănică, Face fasole făcăluita. Fără foc și fără fum, Fiindcă focul face fum. Încărcat cu-n sac de cas Un măgar urca pe coasta Să se ducă la orașCând gonit de vreo năpasta, Coborând hai-hui urcușul, Sare-n drum un iepuraș! Se oprește măgărușul Și sfârșit de-atâta cale, Zice cumpănindu-și sacul Greu la deal! Ba -i greu la vale, Că mă duc de-a berbeleacul! (Otilia Cazimir — Greu la deal și
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
altă perioadă de renaștere și dezvoltare. Încet, încet viața târgului medieval, târg domnesc cu mare ocol înconjurat de sate, cu o populație de la 1200 până la 2000 de suflete, s-a scurs domol, necunoscută multe secole și netulburată decât de desele năpaste care se abăteau asupra lui: năvălirile tătare (1442, 1711, 1758), incendiile devastatoare și mai ales cutremurile (1471, 1692, 1738, 1802, 1837), la care se adăugau epidemiile de ciumă și holeră. Călătorul care, la începutul secolului al XIX-lea, urca pe
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
Mai mult decât atât, intensificarea emiterii de bancnote a produs o majorare a prețurilor și a restrâns exporturile din colonie. În acest fel, "penuria" monedei metalice a devenit mai degrabă, instrumentul decât cauza tipăririi bancnotelor. Astfel, în 1690, înainte de apariția năpastei tipăririi de bancnote, 200.000 de lire, în monedă de argint, erau disponibili în New England; cu toate acestea, până în 1711, cu Conneticut și Rhode Island urmând exemplul emiterii de bancnote, 240.000 de lire, în bani de hârtie, au
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
de prozator și completată armonios cu cea de publicist și gazetar. Opera lui I. L. Caragiale se compune din: a. comedii: „O noapte furtunoasă”, 1979; „Conu Leonida față cu reacțiunea”, 1880; „O scrisoare pierdută”, 1884; „D-ale carnavalului”, 1885. b. dramă: „Năpasta”, 1890. c. nuvele: „O făclie de Paște”, 1889; „Păcat”, 1892; „În vreme de război”, 1898; d. schițe: „Momente”, 1901; e. povestiri: „Kir - Ianulea”, 1910. I. L. Caragiale poate fi socotit unul din cei mai mari dramaturgi și prozatori români din toate
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]