810 matches
-
știința, literatura și cultura noastră. Cu modestie afirm că și eu m-am învrednicit de o asemenea atenție, când poate că aș fi realizat mai mult profesional și social, dacă nu mi s-ar fi frânat avântul... După perioada de năpastă când „Trăiam într-o vreme bolnavă/ Când pâinea se schimba-n otravă,/ Când noaptea veneau dube/ Vreme plină de bube/ Când tinerii pleacă, bătrânii mor/ Și popa rămâne fără popor”, se întâlnește cu prietenii din sat și „îi văd, îi
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Se vede treaba că anul 1965 e un an de încercări deosebite și pentru voi, ca și pentru mine... Chiar dacă e dureros ce ni se întâmplă, nu trebuie să ne turnăm cenușă pe cap și să ne lăsăm copleșiți de năpastă... O asemenea atitudine nu e bună, pentru că scade pofta de viață. Nu trebuie să disperăm. Problema care-ți dă bătaie de cap momentan poate fi rezolvată. Nu-i nimic, te-a păscut păcatul, nenorocul, neșansa. Țineți minte ce vă spun
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
oameni, parte din Amara, parte din Vaideei, care voiau să mărturisească pe sfânta cruce, că nici cei bătuți și nici cei ce-și așteptau rândul nu sunt vinovați și nici nu s-au mișcat de la casele lor în noaptea cu năpasta. Și mai erau câteva femei, speriate și bocite, fiecare cu o legăturică de merinde subțioară, pentru bărbații lor oropsiți, ca să nu mai îndure și foame, dacă s-ar întîmpla să-i ție mai mult jandarmii. Când reluă ancheta și fură
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sau din adâncurile pământului. Aceste rude cafenii ale greierilor aveau lângă aripi două tobe micuțe în formă de scoică: când fâlfâiau din aripi și loveau tobele, produceau un sunet asemănător cu cel făcut de degetele care bat darabana pe tablă. Năpasta a venit în nori negri care au acoperit cerul. Lăcustele au roit deasupra culturilor și au mestecat frunzele cu dinți precum ferăstraiele. În câteva zile, câmpurile verzi au dispărut. Tata și-a adunat toți oamenii pentru a-i ajuta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pagubă, scump, spor, cârciumă (slav)-han (turc.)-făgădău (mag.). Organizarea socială și de stat: stăpân, voievod, cneaz (sl.)-jude (lat.), sfat (slav)-adunare (lat.), jupan, bir, moșie, ocină, baștină, siliște, pâră, osândă, dovadă, gloabă, gospodar, graniță, dajde (dare), clacă, ponos, năpastă, pricină, pripas, prigoană, poruncă, sfadă, mită, caznă (slav)-pedeapsă (grec.), călău și gâde (cuvinte turanice). Organizarea bisericească: boz (idol), praznic, taină, jertfă, pomană, prooroc, troiță, răstignire, văzduh, capiștea, mirean, moaște, proclet, milă, pomină, molitfă, pristol, raclă, vârcolaci, rai și iad
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mare parte a posturilor din serviciile civile și din armată. În plus, situația economică era bună; viața cetățeanului de rînd se îmbunătățea vizibil. Din nefericire pentru Karamanlis, avea să apară o problemă de politică externă care urma să constituie o năpastă pentru toate guvernele grecești de după 1955. Centrul disputei era insula Cipru, dar soarta acesteia era strîns legată de chestiunea relațiilor cu americanii și de cea a participării la NATO. DISPUTA ÎN PRIVINȚA CIPRULUI Cu toate că Grecia făcuse parte din tabăra victorioasă în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
luminat” și absolut al secolului al XVIII-lea. Dar are o partidă boierească (în speță, Cantacuzinii) cu care colaborează și în decizii. Ruptura cu ea se produce. După Cantemir și Brâncoveanu, marii boieri vor „cârti”, autohtonii se vor ciocni cu „năpasta” fanariotă, vor face arzuri către Poartă, dar domnia nu mai depindea decât într-o măsură derizorie de boieri, ci de Poartă. Ce-i drept, în mod cinic, Poarta va da curs uneori plângerilor boierilor, dar schimbarea și tutelarea domnitorului, deci
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
verdicte, uneori... O altă problemă: ce s-a ales de Teatrul "Giulești"? Era, după refacere, cea mai modernă sală a Capitalei! Era un confort indiscutabil să stai la un spectacol, aici! Nu uit Măsură pentru măsură (genial!), Meșterul Manole (idem), Năpasta, Woyzeck, Descăpățînarea ș.a. Și nu uit, deși eram doar elev, cînd s-au ținut la Giulești spectacole în cadrul unui festival internațional: atunci am văzut Omul cel bun al lui Șerban, de la Piatra, și atunci am privit-o, de la un metru
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
omul bogat și cocoșul ouă”; „La cel bogat merge și dracul cu colaci”. Săracului i se potrivește proverbul: „Nenorocirea, când vine pe capul omului, nu vine singură, ci mai trage și altele după ea”. Într-adevăr, „Peste cel sărac toate năpastele dau”; „Sub pălărie, toată gospodăria”; „- Sărăcie, ce-ai cu mine?/ - M-am avut cu tat-tău bine/ și nu mă-ndur nici de tine!”.) Fructul oprit e cel mai dorit. (Cu cât un fapt de viață este mai misterios, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
propriile fapte, gânduri și vorbe, cu ajutorul dialogului și al monologului interior. ION LUCA CARAGIALE (30 ianuarie 1852 8/9 iunie 1912) Opera Comedii: -1879 "O noapte furtunoasă", 1880 "Conul Leonida față cu Reacțiunea"; "O scrisoare pierdută", "D-ale carnavalului". Drame: "Năpasta". Proză: 1901"Momente și schițe"; "Nuvele" ("Păcat", "O făclie de Paște", "La hanul lui Mânjoală", "în vreme de văzboi", "Două loturi" etc). O scrisoare pierdutA (1884) I.L. Caragiale PERSONAJELE: ȘTEFAN TIPĂTESCU, prefectul județului AGAMEMNON DANDANACHE, vechi luptător de la 48 ZAHARIA
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
acest personaj, similară cu cea a lui Vlaicu din piesa lui Al. Davila, care trebuie să câștige timp pentru ceea ce și-a propus, după cum relația cu bătrânul domnitor, hulită de toată lumea, aduce aminte de stratagemele unor personaje precum Anca din Năpasta lui I.L. Caragiale sau Nastasia din Domnișoara Nastasia de G.M. Zamfirescu. Finalul piesei este unul în notă pesimistă, virtutea dovedindu-se copleșită de impostură: Anița și iubitul ei, cântărețul Dan, vor sfârși tragic. L. izbutește uneori studii de caracter relevabile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
altă perioadă de renaștere și dezvoltare. Încet, încet viața târgului medieval, târg domnesc cu mare ocol înconjurat de sate, cu o populație de la 1200 până la 2000 de suflete, s-a scurs domol, necunoscută multe secole și netulburată decât de desele năpaste care se abăteau asupra lui: năvălirile tătare (1442, 1711, 1758), incendiile devastatoare și mai ales cutremurile (1471, 1692, 1738, 1802, 1837), la care se adăugau epidemiile de ciumă și holeră. Călătorul care, la începutul secolului al XIX-lea, urca pe
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
criticul junimist îl felicită pe Ion Luca în ianuarie 1880: "La mulți ani? Nu știu, ești Ion Botezătorul sau, ca coleg al lui Luca, Ion Gură-de-Aur", dar, în 1885, Caragiale se plîngea că "Maiorescu nu vrea, hotărît, să mă ajute". Năpasta publicată în Convorbiri (1890) este dedicată "Doamnei Ana T. Maiorescu" însă după moartea lui Eminescu (Ironie, Două note) atacurile împotriva lui Maiorescu devin tot mai puțin voalate: "Îmi vine destul de greu să contrazic niște autorități în materie literară, știind bine
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
însăși trebuia să se desfacă [...] el (Caragiale n.n.) desfăcîndu-se tot mai mult de țară, pe care o disprețuia pînă la marginile urii." Totuși, Caragiale apreciase superlativ dar nu și dezinteresat pe tînărul Iorga în urma opiniilor favorabile ale acestuia despre drama Năpasta, caligrafiindu-i următoarea dedicație: "Criticului inteligent și conștiincios, care a binevoit, ca un om rar ce este, întîi să citească Năpasta și să cugete asupra ei și apoi s-o critice"; în particular însă, impresiile erau altele: vizitîndu-l pe Goga
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
urii." Totuși, Caragiale apreciase superlativ dar nu și dezinteresat pe tînărul Iorga în urma opiniilor favorabile ale acestuia despre drama Năpasta, caligrafiindu-i următoarea dedicație: "Criticului inteligent și conștiincios, care a binevoit, ca un om rar ce este, întîi să citească Năpasta și să cugete asupra ei și apoi s-o critice"; în particular însă, impresiile erau altele: vizitîndu-l pe Goga aflat în închisoarea de la Seghedin, Caragiale își face timp, printre paharele de șampanie, să-i povestească o parabolă în care, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Comediile d-lui Caragiale, se zice, sunt triviale și imorale; tipurile sunt alese dintre oameni sau vițioși, sau proști; situațiile sunt adeseori scabroase..." însă "valoarea lor morală este afară din chestie". În schimb, același critic se pronunță hotărît în favoarea dramei Năpasta ("cea mai puternică concepțiune dramatică a autorului") însă ecourile în presă sunt extrem de contradictorii: "eroare literară, e originală dar respiră dostoievskism sau tolstoism, Anca nu e... româncă, s-a măritat cu un cîrciumar ca să se răzbune pe un cirezar și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
însă ecourile în presă sunt extrem de contradictorii: "eroare literară, e originală dar respiră dostoievskism sau tolstoism, Anca nu e... româncă, s-a măritat cu un cîrciumar ca să se răzbune pe un cirezar și să facă dragoste cu un învățător, drama Năpasta este o adevărată năpastă a dramei, închipuire bolnăvicioasă și rafinată, eroare dramatică a unui autor talentat care impune prin Anca un fel de Hamlet rural și în fuste." Se adaugă rezervele unei mari actrițe a timpului Aristizza Romanescu ("În Năpasta
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
sunt extrem de contradictorii: "eroare literară, e originală dar respiră dostoievskism sau tolstoism, Anca nu e... româncă, s-a măritat cu un cîrciumar ca să se răzbune pe un cirezar și să facă dragoste cu un învățător, drama Năpasta este o adevărată năpastă a dramei, închipuire bolnăvicioasă și rafinată, eroare dramatică a unui autor talentat care impune prin Anca un fel de Hamlet rural și în fuste." Se adaugă rezervele unei mari actrițe a timpului Aristizza Romanescu ("În Năpasta m-am întîlnit cu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Năpasta este o adevărată năpastă a dramei, închipuire bolnăvicioasă și rafinată, eroare dramatică a unui autor talentat care impune prin Anca un fel de Hamlet rural și în fuste." Se adaugă rezervele unei mari actrițe a timpului Aristizza Romanescu ("În Năpasta m-am întîlnit cu cel mai mare nesucces din cariera mea") și suspiciunile unor critici literari de prestigiu: Gherea și Lovinescu au susținut teza influenței lui Alexei Tolstoi asupra autorului român iar P. Zarifopol o consideră nereprezentativă pentru marele talent
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
mișele, lovi-te-ar o lungoare, trăsni-te-ar din senin cu foc și fier, frângeți-ai grumazul scofâlcit, călca-te ar de moșneag, derbedeu, tontul de bărbat, om tehui, nevolnice, scârbavnice hârdău, netot, caracudă, zurliule, ciufut, bată-te-ar năpasta, nebune, măi papă-lapte, lua-te-ar benga să te ia etc. Scena domestică reînviată de târgoveață aduce în prim plan concepțiile soților unul vis-à-vis de celălalt, viziunea asupra căsniciei și a vieții. Doleanțele soției sunt prezentate în stilul direct: râvnește
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să îi dea copilei o ultimă binecuvântare, rugându-se divinității să o primească ca pe o jertfă a propriei ei măriri, dovedind o tărie morală inexplicabilă chiar și pentru narator: „Ci ea a strâns din dinți și, neclintită,/ A îndurat năpasta cea cumplită.”796 Atitudinea femeii este de o stăpânire perfectă, păstrând față de cei din jur, dar mai ales față de soț, imaginea soției ideale: „Era la trebi la fel de săritoare/ și de smerită, și-l iubea pe cneaz/ Cu dragoste la fel de arzătoare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
devine metaforă a vârstelor care supune norocul unui ritual al purificării existențiale: Așa joacă bătrânii, / Când înfloresc călinii. / Călinii se scutură, / Bătrânii se bucură. / Pe drum merg, pe drum mă duc, / Bătrânețele m-ajung. Bătrânețe cu slăbie, / Nu-mi cădeți năpastă mie. Voi năpaste mi-ți căde, / Cu securea v-oi tăie / Și m-oi duce în treaba me, / Să v-arăt la bătrânețe / Cine-am fost la tinerețe. / Cine m-o îmbătrânit, / Cât în lume am trăit? / Mai mult rele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vârstelor care supune norocul unui ritual al purificării existențiale: Așa joacă bătrânii, / Când înfloresc călinii. / Călinii se scutură, / Bătrânii se bucură. / Pe drum merg, pe drum mă duc, / Bătrânețele m-ajung. Bătrânețe cu slăbie, / Nu-mi cădeți năpastă mie. Voi năpaste mi-ți căde, / Cu securea v-oi tăie / Și m-oi duce în treaba me, / Să v-arăt la bătrânețe / Cine-am fost la tinerețe. / Cine m-o îmbătrânit, / Cât în lume am trăit? / Mai mult rele decât bune: Lelița
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și nu ne duce pe noi în ispită”, adaugă cererea de izbăvire de „cel viclean”, ca și cum prin primul cuvânt și prin cel de-al doilea, cu același înțeles, se numește același subiect. Cine nu a intrat în vreo ispită sau năpastă, acela nu este, de bună seamă, „sub puterea” celui viclean. Dar cine este într-o ispită sau într-o năpastă, acela se află implicit „sub puterea” celui viclean. De aici urmează că ispită (sau năpastă) sunt cuvinte cu același sens
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
prin cel de-al doilea, cu același înțeles, se numește același subiect. Cine nu a intrat în vreo ispită sau năpastă, acela nu este, de bună seamă, „sub puterea” celui viclean. Dar cine este într-o ispită sau într-o năpastă, acela se află implicit „sub puterea” celui viclean. De aici urmează că ispită (sau năpastă) sunt cuvinte cu același sens. Ce-am putea deduce dintr-o asemenea tâlcuire a rugăciunii?” înțelegem că ssufletului nu se poate feri de atingere cu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]