830 matches
-
gândeam, privind de jos silueta impozantă, în timp ce ne vorbea simplu și firesc, înălțat pe culata tunului. Îl iubeam precum îi iubesc pe toți oamenii frumoși și buni la suflet. Vorbea cinstit, fără să-și dea seama ce înseamnă moartea venită năprasnic. E o nebunie s-o înfrunți când trupul nu te doare și sufletul îți zburdă. Mai târziu, când voi dispare din grădina oamenilor, ca să nu mă mai reîntorc, vai, niciodată, omul care se va naște după mine, sau care astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
apăru și se urcă grăbit. În cele câteva clipe în care piticul, între coastele mele, țipă nebun de fericire sărutându-mi inima, am privit, fără să clipesc, vâlvătaia galbenă a soarelui. De cealaltă parte a piscului ne ajunsese la ureche năprasnica înjurătură a unui alpinist bavarez, sosit cu un minut mai târziu după grandioasa priveliște a răsăritului. Frigul ne-a hotărât să coborâm. În calmul infinit al dimineții venea, de undeva, chemarea melodioasă ca un ciripit, a unui muntean la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dară noi nu. Că de n-ar fi jupânița să ne lumineze, mare greșală și Întunecare ar fi În lume și-n veacul acesta, și viața oamenilor prea puțin s’ar despărți de dobitocul cel mut. Că face jupânița cea năprasnică nește În adeveriu giocuri cu cuvintele ca cu bărbații de-a giur Împregiuriul. Înfuriată pe Buduca c-a apucat el o poiată „cu fruntea Înaltă și frumoasă” s-o beștelească pă prin gazetă, Îi zice dela obraz bucă-n sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se scria În dramaturgia românească din linia a treia În perioada interbelică (1877 1914). Simplul fapt că omul vine din Basarabia este automat un atestat de valoare. Lucrul ăsta trebuie să-l Înțeleagă și americanii. Îl Înțeleg: În această dramă năprasnică, Păvălache e craiul satului. Bea și iubește pe ruptelea. Prietenul lui cîntă arii rusești la acordeon. Dezrădăcinarea e completă. Într-un moment de iritare, Păvălache Îi sparge armonica. Apar două pretendente la mîna lui Păvălache. Ele spun prostii. Ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cum spun mulți, nu mai rămînea din ăl bătrîn nici măcar strigoiul. Să compui versuri la trombon pentru un dement viu văd că multă lume Înțelege, dar să fii lovit de odă pentru unul mort nu poate Însemna decît un caz năprasnic de necrofilie. Iată cum explică Octavian Știreanu Înălțarea tipografiei România Azi. Mai Întîi „guvernul Roman n-a dat nici un leu”. Apoi, printr-o Întîmplare, am primit din Germania oferta de import a două rotative offset. Pentru spațiul de amplasament s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la Vitan BÎrzești, a ajuns acolo odată cu gîndacul vișiniu migrator, cu un an Înaintea bunicului. Se pare că au omorît-o colegele de salon, cu vreo cinci, șase pastile de diazepam. Nu mai puteau dormi. De la ea am rămas cu această năprasnică dragoste de semeni. CUPRINS Jurnal 4x4. În loc de epilog.............3 Cuvînt Înainte......................................4 Prefață................................................27 Introducere..........................................34 Preambul.............................................49 Fragment autobiografic........................56 Preludiu................................................66 Film @ roll......................................82 Bastonada În re....................................83 Balanța senatorului...............................96 Îmblînzirea viermelui.............................102 Arsenic, rentă sau holeră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
i așa? — Bineînțeles că da! E o gigantică ironie: călătoria asta reprezintă unica rațiune a existenței tale și e blestemul existenței mele, și totuși eu mă duc și tu nu. Viața e amuzantă, nu? Mă apucă un râs atât de năprasnic, că abia Îl pot opri, am zis eu pe un ton abrupt și câtuși de puțin amuzat. — Mda, ei bine, și eu cred că e o porcărie, dar ce să‑i faci? L‑am sunat deja pe Jeffy, ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ortografia, pălăvrăgind, ținându-ne de mână. Agenții dubli mint ca să-și câștige existența. 15.12: Întreaga familie, Donald, Barbara, restul adulților și nepoții corespunzători, se plimbă pe pajiștea Înghețată care trosnește sub picioare, croindu-și drum printre vaci Holstein. Gerul năprasnic a transformat balegile de vacă În mileuri mici, rotunde. Copiii sar pe ele făcând să iasă lichidul verde, scârbos, dinăuntru. Cerul e ca o cârpă de vase: nori amenințători străpunși brusc de raze teatrale, neverosimile, de soare. Tocmai admir lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
acasă, Bobo mai sunase la telefon, dar în zadar. Abia atunci realizase că nu mai avea de unde s-o ia pe Clara. — Asta-i tot? se întrebase el, trăgând un șut în ușa de la ca mera lui Eduard. Un șut năprasnic, care zăngănise în toată casa ca un dangăt de clopot. Asta-i tot? strigase el, înfuriat. Am dat-o în bară ca prostul? Bobo se îndreptă spre rucsacul în care își aranjase meticulos niște schimburi și începu să le scoată
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o cu mânie. Eduard rămase încremenit văzând că Anda continua să înainteze hotărâtă printre valuri. — Anda! strigă el. întoarce-te! E periculos! Nu știi să înoți! Anda făcu un gest a lehamite cu brațul, fără să se întoarcă. Un val năprasnic o lovi în plină figură, învălmășindu-i părul lung și negru. Eduard fugi șchiopătat spre mare, nepierzând-o pe Anda din privire și continuând s-o strige. Un alt val, ca un zid alb, se năpusti asupra ei și o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mi se pare, Henric al IV-lea), de a găti, duminica, o găină în oală, oamenii locului priveau, consternați, ca de un universal cataclism, către abnegația cu care soitarii cu fețe de plumb și alți slujitori ai democrației populare, venită, năprasnic, ca un crivăț, dinspre Răsărit, luptau, să modifice respectivele datini și năravuri. Nicanor mergea, seară de seară, la căminul cultural, pentru a asculta, în fum rece și rânced de tutun prost, pufăit cu râvnă, cuvântările ținute de tovarășul de la centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
procedează flăcăii din Goldana, când ies pe mal din scăldătoarea de la apa Gegiei. În fine, într-un târziu de noapte,pe când blidele dormeau spălate, clătite-lună și lucii, Petronia îl văzu cum își scutură zăpada de pe opincile de cauciuc că ninsese năprasnic în Goldana și pe toată Baisa, anume înainte de înjunghierea porcului. Nicanor intră pe ușă, cu un trosnet de aburi înghețați și albi, ca o rămurică de cireș înflorit, având o față solemnă și îngândurată. Zise scurt, în tăcerea nopții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Când am să-mi mai văd fratele, care n-a avut norocul meu, să nimerească în mâna occidentalilor civilizați și nu în laba bolșevicilor nelegiuiți? Când?.. Pepenii verzi continuau, în timpul acesta, să se multiplice, sufocându-se între ei și biruind năprasnic curpenii, care încercau să-i sugrume, în funde complicate, ca niște codițe de purcel, pline de clorofilă. Într-o seară, ce se lăsase peste necuprinsul vălurat al țarinei de la Baisa, ca o arșiță de brutărie, baba Maranda, care tocmai ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
apa neagră ca Moartea și noi cu nimic nu mai puteam să-i sărim în ajutor Dus a fost pentru vecie, Dumnezeu să-i ierte păcatele! am mai putut zice în gând fiecare, însă așa eram de cutremurați, de surparea năprasnică, a colegului nostru, în nenorocire și în Moarte, că nu mai reușeam să dăm drumul din gură, nici măcar la un singur cuvânt Fiecare în cugetul său, am înțeles că Viața cu Moartea una sunt, cum îngemănate sunt unghia și carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de burlane de aeraj, să culce burlanele pe apă și mergând pe ele, să răzbată, până la noi, să ne salveze Iar când Cărare, cel de-al treilea, s-a depărtat, nu mai mult de vreo 30 de pași, a răbufnit năprasnic un curent de apă, dând iureș altă viitură, cu care, cât de voie, cât mai mult de nevoie, s-au afundat în hruba necazului și Pamfil Duran și Manuil Fragă, cât înotând, cât ținându-se de bușteni, cum au putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
el privise, însă, disperat, jur împrejur, căutând vreun martor la scenă, înspăimântat fiind de cataleptica pauză a convivului, care după hohote stranii și lovituri peste șoldurile grăsulii, aplicate cu violență, se oprise din respirație, cam peste două minute, ca să râdă năprasnic, devenind mai stacojiu decât un curcan înfoiat. Cât pe ce să moară de râs prin sufocare, iar eu puteam să fiu considerat ca fiind făptașul, se cutremura Mircea de teamă. Din grădina memoriei, peripeția și detaliile ei i se estompaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
complet astfel: decât să plângă mama mea, mai bine să plângă mama ta (deși, poate că Babița-Pelicanul, de la școala de reeducare, nu avea mamă; și oricum, probabil, nu avea o mamă ca lumea)! Iar faza următoare reflexiei fu un pumn năprasnic, tras în plină figură. În secundele următoare, Babița își umezi, la fel de prostește și de agale, buzele crăpate de lovitură, înainte de a-i țâșni sângele (cărămiziu, probabil, semiobscuritatea nepermițând o considerație cromatică precisă), și bolborosi un șuvoi de cuvinte inundate: Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
manifestare a unei vrăjmășii prefăcute, îi zise, la fel de răstit: Nu-ți dau bani, minoritarule! Dar cu o băutură bună, tot am să te miluiesc, pramatie. Miluiesc, oricând, pe unul ca tine, cu o băutură ca lumea, fiindcă știu că setea năprasnică îi căznește fără cruțare pe niște linge-blide, cum ești tu! Cu mirare, basarabeanul cel cu ochi triști pe figura-i de resemnat rebel și Vladimir, cel rău, persecutorul exemplarelor din lumpen, văzură că boschetarul îi asista, fără să se sperie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ditamai paharul de Bourbon , clătină admirativ din cap și, fără să-i pese de somnul chefliilor din sala mare, explodă în specificele lui hohote zgomotoase, răsturnând pe podeaua de parchet lăcuit o întreagă tabla cu pahare. În vremea asta, bătea năprasnic din picioare, nerăbdător să-și recapete suflul. Când își reveni, țocăi răsunător obrajii oaspetelui scump, necunoscut, până de curând, făcându-i cu degetul: Hoțule, te-am zăpsit, aseară, cum te uitai la gagicile adormite și cum numărai efectivul de dame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
băieți stilați în vestoane de catifea, ce se mișcau agil, sub strălucirea candelabrelor, în pocnete răsunătoare de șampanie franțuzească. Afară, în curtea de unde zăpada fusese înlăturată de un utilaj adus din Franța, un chasse-neige, cu lamă de oțel și cu năprasnică suflantă, ardeau ruguri de lemne, între grătare special făcute pentru a-i întreține pe cei ce aveau să asiste, în exterior, sub cerul liber și înghețat de iarnă, la dezlănțuirea focurilor bengale. Haida, măi, bandă de codoși și de poponari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Or, aluzia ei n-avea nici un rost, știa bine că îmbrățișările noastre, din fericire, erau singura parte din teritoriul p-a care îl locuiam împreună, care rămânea neatinsă de ambiguitate. Dincolo de orice și fără să știm de la cine, apărea dorința năprasnică, de la mine care mă trezeam copleșit de ea, de la ea care fără să dea vreun semn fie el și obscur, după o împotrivire se lăsa învinsă, și ne trezeam în alt tărâm, în care trăiam cel puțin două zile, timp
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
uitat să mai adauge ceva." "Soțul meu!'', zise doamna. Care soț?! Pe această clipă cabina se puse în mișcare și șocul plecării nu-mi mai lăsă nici o îndoială: nu eu eram soțul. Individul se apropie de Suzy și o lovi năprasnic; ea căzu cu un astfel de strigăt încît înlemnii. Nu era un strigăt chiar proaspăt, ci de groază veche și disperare, sfâșietor, zăceau în el nenumărate altele și fără speranță, nimeni n-o putea salva. O viclenie liniștită stăpâni în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
măgulitor Efectuară cercuri deasupra coloniei. Nimic nu se deplasa printre imobile, iar puținele lumini pe care le reperaseră de departe străluceau mereu. Epuratorul de atmosferă vuia în plan îndepărtat. ― Totul pare intact, comentă Burke. Poate au pierit într-o epidemie năprasnică. ― Posibil. Pentru Gorman, colonia aducea cu o epavă din cele care se găseau pe fundul oceanului. I se adresă lui Apone: ― Bun, la treabă. În compartimentul pasagerilor, sergentul șef se ridică de pe scaun și-și privi oamenii; fu nevoit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ciuruit. Apone dădu capul pe spate pentru a permite camerei de pe cască să transmită urmele luptei pentru persoanele rămase în blindat. ― Vibratoare, murmură. S-a tras în prostie. La postul de operații, Ripley se uită la Bucke. ― Victimele unei epidemii năprasnice nu se ridică să ciuruie cu vibrante pereții casei lor. Oamenii lipsiți de mijloace de comunicare nu se plimbă trăgând rafale de arme automate în toate părțile. Dacă așa au reacționat, au avut un motiv serios. Burke dădu din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mai directe și expeditive. Era însă destul de inteligentă să înțeleagă că această operație era diferită de celelalte. Toate metodele clasice de luptă riscau să se dovedească ineficiente împotriva unor asemenea dușmani. Știa toate acestea; era agasant, și simțea o nevoie năprasnică să ucidă. Câteodată, își îndoia degetele ca și cum ar fi ținut încă în mâini criblorul. Nervozitatea ei ar fi contaminat-o și pe Ripley dacă nervii acesteia n-ar fi fost deja întinși ca arcul unui vechi ceas cu mecanismul întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]