1,985 matches
-
-ncoace pe-alături, făcându-te că m-ajuți. Îți plăcea-n ograda mea de pe malul Oltețului! Grozav ce-ți mai pria! Iar în ziua aia, mângâiat și de căldura soarelui, erai atât de fericit, de zvăpăiat... Din pragul căsoiului te năpusteai chicotind spre malul râului, râzând prietenos stropilor de apă, și ei săltăreți ca și tine, ca să te-ntorci tulburat de zvâc spre casă și s-o iei de la capăt. Din vreme-n vreme, luam seama la ce făceai și, mulțumită
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
NICI RĂBDARE Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1728 din 24 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului -memorial regretatului Corneliu Vadim Tudor- Moartea n-a avut milă, nici răbdare Cu cel ce-a invitat-o să-l asculte. S-a năpustit în zi de sărbătoare, Să secere tribun cu cruce-n frunte. Ca bun pedagog și-a pregătit discurs, Cu ,,văduva neagră" să facă un pact. Nu l-a citit că, sângele-n piept i s-a scurs Când i-a
MOARTEA NU ARE MILĂ, NICI RĂBDARE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381861_a_383190]
-
de bărbatul acoperit cu o mantie roșie, căruia nu i se puteau citi trăsăturile sub părul alb, lung și barba neagră, învolburată. - Unde e? O dădu pe femeie la o parte din prag fără a mai aștepta răspunsul și se năpusti în casa mică și întunecată. Stela era ca de obicei la Stânca Moșului, așa că regele plecă cu mâna goală, reușind totuși să o sperie pe stăpâna casei. Aceasta o așteptă ca pe jar pe stăpâna stelelor de mare să se
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
p. 92) După samavolnica anexare din 1812, a Frumoasei Basarabie românești la țaratul expansionist rusesc, acaparatorii slavi au declanșat pe etape procesul de rusificare și asimilare, impunând limba rusă în administrație, justiție și școală. Când hoardele lui Lenin s-a năpustit cu toată ura și cruzimea asupra proaspătului Stat Independent Moldovenesc, Sfatul Țării odrăslit din Seminarul Teologic Ortodox din Chișinău a sfidat orice pericol, amenințare, invazie ori prudență, hotărând bărbătește, creștinește și temerar: Unirea pe veci a Basarabiei Sfinte cu Patria-Mumă-Regatul
BISERICA ORTODOXĂ BASARABEANĂ-ÎNFĂPTUITOARE A MARII UNIRI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379265_a_380594]
-
jos din icoane, din ctitorii, i-au alungat din țară, de pe pământ și se căznesc astăzi progeniturile lor prin ordonanță ori prin lege să-i zvârle chiar și din Cer... Astfel că, progeniturile lor de orice natură: bio-psiho-politico-ocultă s-au năpustit cu o ură viscerală, înveninată, diabolică asupra demnității spiritului lor mistic-ortodox, asupra sacrificiului jertfelnic fără egal în istoria prigonirilor și persecuțiilor Bisericii lui Hristos, asupra noastră ca fii creștini, pedagogici, spirituali și duhovnicești, asupra generațiilor viitoare care vor avea tendința
MERCENARII APOCALIPSEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380969_a_382298]
-
flămânde și mai însetate de sânge, tot felul de prigoane barbare și creștine, tot felul de persecuții politice și religioase, tot felul de silnicii, abuzuri și violențe, dar gama inimaginabilă de monstruozități și atrocități perverse a ateo-comunismului, care se mai năpustește azi și liberal încă, n-a fost de nimeni egalată. Asupririle și chinurile abătute asupra Neamului nostru au fost deopotrivă și din partea semințiilor vrășmașe cât și din partea conducătorilor nedemni și nelegiuiți, de ieri, de azi, de mâine, dar plăgile lăsate
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
se pogoară !... XV. GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU - MUNȚII FĂGĂRAȘ - VERSANTUL SUDIC: SUFERINȚĂ - JERTFĂ - MIRACOL DIVIN, de Gheorghe Constantin Nistoroiu, publicat în Ediția nr. 2118 din 18 octombrie 2016. „Cu ochi de șoim, cu pletele nebune,/ Curcubeul Toamnei coboară în pridvor./ Mă năpustesc prin vetrele străbune/ sub zări albastre, verde călător.// Pădurea freamătă mereu acelaș dor,/ sus cântece suave și legănări de vânt,/ în ochii-albaștri-ai fetei susură izvor/ iar vremea te vrăjește cu tainicul descânt.// Țîșnesc pe arpegii de bătrân cobzar,/ piscurile-n
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
purpuriu de buburuze/ ce mirific peste sufletu-mi, se scutură.// Gândurile albe-zbenguite luminișuri/ înconjoară totul, împrejmuiesc hotare,/ în amvon de seară pe azur-suișuri,/ îmi ... Citește mai mult „Cu ochi de șoim, cu pletele nebune,/ Curcubeul Toamnei coboară în pridvor./ Mă năpustesc prin vetrele străbune/ sub zări albastre, verde călător.// Pădurea freamătă mereu acelaș dor,/ sus cântece suave și legănări de vânt,/ în ochii-albaștri-ai fetei susură izvor/ iar vremea te vrăjește cu tainicul descânt.// Țîșnesc pe arpegii de bătrân cobzar,/ piscurile-n
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
în urmă. Nu le vine a crede că mama, da, ea, merge pe apă și-i departe! N-auziseră chemarea când pornise, iar acum mormăiala groasă, înfricoșătoare îi tulbură teribil, fapt ce-i îndeamnă să-nfrunte neștiutul din ape. Se năpustesc amândoi în valuri, înotând cu pricepere și sârg, de parcă n-ar fi fost prima oară... Mulțumită, ursoaica avansează molcom ca mititeii s-o ajungă. Curând răzbesc și falnici pe ape alunecă flancând-o. Cu trecerea timpului, cei mici simt apa
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
și nu mai lăsa pe nimeni să deretice în acea odaie, pe motiv că deretica ea singură. Dornică să se pună bine cu Mustață-Sură, femeia dădu fuga la împărat și îi povesti cele văzute. Săgetat de o bănuială, împăratul se năpusti dpre camera fetei. - Vai și-amar de capul nostru, vine împăratul-monstru! Auzind strigătul disperat al florii, fata împăratului, care în acel moment lua masa cu Florea, sări în sus speriată. Flăcăul nu se pierdu cu firea. Încălecă marginea ferestrei deschise
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
subtil sub povara sentimentelor unei iubiri magice care definează graiul sublim. Te sprijini de un stâlp al firii, tradus în ideatizare prin rezonanță cu ceea ce poate părea a fi chiar de dincolo de lumesc. Proiecția unui neștiut dar simțit întreg se năpustește asupra ta cu forța unei parabole dezlegate precum o incipientă tornadă în care gândurile vii și puternic vascularizate se aranjează înțelept. Atunci când se naște „Frumoasă durere”, te poți simți frumos vinovat de înălțarea de după coborârea în profunzimile gândirii care poate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
subtil sub povara sentimentelor unei iubiri magice care definează graiul sublim. Te sprijini de un stâlp al firii, tradus în ideatizare prin rezonanță cu ceea ce poate părea a fi chiar de dincolo de lumesc. Proiecția unui neștiut dar simțit întreg se năpustește asupra ta cu forța unei parabole dezlegate precum o incipientă tornadă în care gândurile vii și puternic vascularizate se aranjează înțelept.Atunci când se naște „Frumoasă durere”, te poți simți frumos vinovat de înălțarea de după coborârea în profunzimile gândirii care poate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
Scutul dreptunghiular al ,,Samnitului” îl lovi pe adversarul său spulberîndu-l în peretele de lemn al arenei. ,,Samnitul” se apropie de adversarul său și așteptă ca acesta să se ridice fiindcă regulamentul impunea asta. Cu ultimele puteri acesta din urmă se năpusti spre ,,Samnit” iar acesta puse scutul pentru a para lovitura. Dar în loc să lovească cu sabia, ceea ce Thracian arăta că intenționa să facă el lovi cu scutul iar asta fu o joacă pentru Samnit care nu realiză însă capcana. Sabia ,,Sica
FRAGMENTUL NR ZECE PENULTIMUL FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380851_a_382180]
-
Iar hoții nu mai au odihnă Și jefuiesc la drumul mare. Ne plânge înstrăinat ogorul, Țăranii nu au alinare, Își caută sărmanii sporul Și dreptatea în tribunale. Plânge acuma și pădurea, Ea ne mai dă încă răcoare. Însă s-a năpustit securea Și retează a ei picioare. Și pe islazul ars de soare, Cresc de acuma mărăcinii. Ne plâng turmele de mioare, Ce azi,le cumpără vecinii. Și plânge ziua în amiază Mama ce-ș alăptează pruncul. Dumnezeu nu ne mai
TRĂIM ACUM DOAR DRAME de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380961_a_382290]
-
secretele adâncurilor, păzite cu strășnicie de neînduplecatul Neptun. Din depărtări, sosesc călare pe crestele înspumate, ostașii nevăzuți ai apelor, înarmați cu harapnice de foc, ce pocnesc crunt telegarii înaripați ai regatului alb, făcându-i să urle înnebuniți. Peste lume se năpustește viscolul slobozit de perfida regină a ghețurilor, care a plecat cu oaste năprasnică, să cotropească ținuturile ce i-au fost interzise de către Demiurg. Munții privesc neputincioși cum rostul naturii se schimbă. Crestele lor lipsite de veșmântul firesc al zăpezilor milenare
REVANȘĂ PIERDUTĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374330_a_375659]
-
în joc și Viscorilă. Apoi se aruncară și Fulgoii, soldații lui cei greoi, învârtindu-se într-o sârbă îndrăcită. O dădură în horă, prinzându-i și pe cioroi, care cârâiau beți pe margine. Si când hora era mai aprigă, se năpustiră Nor Vânăt și Nămețilă ce duhnea a băutură. Iar din hora cea săltată, o făcură-mpiedicată. Apoi, Viscorilă își umflă bojocii într-un trombon, acompaniat de orchestra Vânturilor Lățoase, niște namile urlătoare din foale și chitare, aduse special de Iarnă din
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
M-am decis: De mâine merg la corida din Plaza del Toro, Să iau taurul de coarne. Mi-am pus costum alb, Să mă lase să mă apropii ușor. Vreau să-l scot din cetate viu, Mai ales că se năpustesc deja vulturi cenușii. De mâine, el va scrie cu copita: ”Ole!”. Nisipul arenei e doar un pretext. Pietrele, luate-n iureș de fugă, Sunt adevăratele lupte. Dă-te la o parte, n-auzi! Vrea s-ajungă-n Calea Alcala. Respiră greu, dar
VERSURI (3) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373359_a_374688]
-
Acasa > Literatura > Proza > AVUȚIA LUMII Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2018 din 10 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Rătăceam, îngândurată, peste urmele fierbinți ale mării. Pescărușii se năpusteau, într-un fel de supremație habotnică, pe sânii dezveliți de capricii, umplându-și cu voluptate ciocurile, de ea. Cu un ochi indiscret, soarele, îi pândea din înalturi, goliciunea. Ici-colo, gândurile mării mă atingeau, sărutându-mi picioarele. Undeva, departe, răsăritul împletea
AVUȚIA LUMII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371336_a_372665]
-
încet-încet de la slujbă, ducând în batistă un pumn de anafură - să ia pe nemâncate toată săptămâna câte-o firimitură... Dă să treacă șoseaua, că stătea pe-o ulicioară ce se deschidea din dreptul lăcașului, când un ciopor de băietani se năpustiră asupra milogului satului, aruncând în el cu te-miri-ce și grozăvindu-se de-așa ispravă prin țopăieli, țipete și râsete. Omul, nevoit de adunătura strânsă de zmei, scăpă târând cu greu piciorul beteag și lăsând o dâră șerpuită în urmă. Își
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
copii curelarului care intrară cu zgomot în odăița din spatele casei. Petru își ridică dintr-o dată capul și rămase foarte surprins când îi văzu pe cei doi copii. Apoi își făcu apariția și soția curelarului în pragul odăii. Copii însă se năpustiră în bațele tatălui lor și se așezară pe genunchii lui. -V-am spus că n-aveți ce căuta aici! spuse femeia către cei doi copii. -Lasă-i acum femeie, spuse tatăl lor. Îi voi aduce chiar eu imediat. Dar lasă-i puțin
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
s-a apropiat rapid, printr-un salt, a luat-o în brațe pe dinapoia ei și a început sa o sărute pe ceafă și să-i muște umerii, în timp ce mâinile-i frământa sânii cu putere. După câteva secunde, s-a năpustit cu o ploaie de pumni și înjurături asupra fetei, care a încercat să se opună, să scape din strânsoarea bestiei dezlănțuite. A rupt bluza de pe ea, i-a tras pantalonii și a mușcat-o dureros de șolduri și fese. Apoi
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
la o dramă și un păcat Ce nu se spune nimănui. Într-un decor banal de toamnă, Călcam criteriile-n picioare, Pe o statuie scriam Doamnă Și o admiram precum o floare. Și gesturile au luat-o razna , Speranțele se năpusteau, Am aruncat la coș și bezna Unde dorințele-mi mureau. Sărbatorile pictate-n roz, Au fost cadou mântuitor, Era norocul pus în loz Și m-am crezut câștigător. Mi-am amăgit conștient Iubirea ce n-o stăvileam , Vedeam că sunt
MI-E UN DOR NEBUN DE TINE de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373935_a_375264]
-
din care ies sau intră o mulțime de fire viu colorate, făcându-i să semene cu doi roboți. Luminile jucăușe ale ciudatelor aparate pâlpâiră câteva minute, după care cei doi sunt ajutați să se ridice de pe locurile lor. Reporterii se năpustesc spre ei. „Infractorul” se așeză comod pe un scaun și cu un zâmbet ironic pe buze, spuse : - După cum vedeți, experiența a fost un fiasco total. Mă așteptam la asta. Pe mine nu mă poate nimeni și nimic schimba ! Sunt eu
TRANSFERUL COMPORTAMENTAL (SAU TRATAMENTUL PSIHOSOMATIC PENTRU VINDECAREA SPECIEI UMANE) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373965_a_375294]
-
-mi dau bine seama ce se întâmplase de fapt. Căci am fost îmbrâncit cu atâta putere de Feldwebel-ul furios, încât am căzut pe spate, după care Mopsul, mai apucasem să văd în timp ce luam un contact dureros cu solul, se năpustise asupra pâinii căzută în iarbă, călcând-o turbat în picioare. Consecința prăbușirii mele a fost aceea că sacul de merinde mi s-a deschis cu totul, răspândindu-și în jur, ca dintr-un corn al abundenței, întreg conținutul. Căzătura îmi
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
-mă pe picioare. Vedeam merindele mele risipite, cred că instinctiv mă aplecasem să le adun, lasă-le în p...a mă-sii, mai strigase prietenul meu, de altfel și vreo doi deținuți, treziți ca printr-un miracol la viață, se năpustiseră spre ele să le înșface. Din fundul curții câțiva paznici își făcuseră alergând apariția cu Mauser-ele în mâini. Martin își dusese mâna să-și scoată Walther-ul de la șold, apoi a renunțat și, luându-și avânt ca o felină, a sărit
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]