707 matches
-
va reacționa. Deși În pragul epuizării, continua să se solicite, așa cum ar fi Încurajat un partener mai puțin priceput. La un moment dat, surprins de propria-i viteză și forță, rămase În așteptarea următoarei mingi, cu un rînjet de școlar năuc. Deși spre treizeci de ani, avea părul deschis la culoare și aspectul tineresc al unui angajat abia ieșit din adolescență. Hotărît să mă prezint, mi-am croit drum spre teren. O minge mi-a trecut razant pe deasupra capului și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
arborilor din parc, pe zid se ițeau umbre dansând halucinante. Copiii se uitau la filme! Adunau În mintea lor beată fragmente din puținele producții vizionate la viața lor, le montau cu imaginile pe care le filmau chiar atunci cu privirea năucă, le ieșea un film nou. Sorin zicea că Întâlnise chiar semne ale unei halucinații colective, fiindcă de câteva ori Îi surprinsese râzând sau țipând În același timp, dându-și coate și șoptindu-și unii altora: Ai văzut, mă, ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
burți grase și dungi maro pe gâturile lungi, pasc tacticos firele de iarbă de la marginea drumului îngust. Copitele calului le obligă să sară în lături cu aripile larg desfăcute și imediat încep să protesteze cu găgăiri stridente. Câteva găini zburătăcesc năuce peste drumul plin de gropi. Un nechezat subțire se rostogolește în ecouri lungi, ca o chemare repetată ce face armăsarul să fornăie zgomotos și agitat. Ușor Bălane, ușor...spune bătrânul în timp ce strânge puternic hățurile în mâini. A simțit iapă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
patului - și se smuci în sus, încruntându-se. Băiatul nu era acolo. Își azvârli picioarele peste marginea patului și se apucă să se încalțe cu ciorapii de cauciuc care-i serviseră drept pantofi, în tot acest timp simțindu-se cam năuc. Dar aceasta era - observă el - o reacție talamică. Văzu că pantofii erau curați. Și hainele, care erau frumos așezate pe un scaun, fuseseră de asemenea spălate timp cât dormise el. Se scurseseră câteva minute. Mai întâi, se duse la toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
binecuvântarea maică-mii, am făcut rost de douăzeci de ruble de la Serioja Protușin și am plecat cu trenul la Pskov, numai că am ajuns cu febră; acolo babele s-au apucat să-mi citească din calendarul bisericesc, în timp ce eu eram năuc de băutură; apoi, cu ultimii bani, am cutreierat din cârciumă în cârciumă și o noapte întreagă am zăcut în nesimțire sub un gard, m-au mușcat câinii, iar a doua zi mă scuturau frigurile. Cu greu mi-am venit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vin așa cum 1‑a numit poetul renascentist Ludovico Ariosto 12. Anul 1547 a fost pentru Michelangelo un an decisiv, an în care Vittoria Colonna a trecut la cele veșnice; după cum mărturisește Condivi 13, Miche‑ langelo a fost înmărmurit de durere, năuc ca și cum și‑ar fi pierdut mințile, l‑au auzit zicând că nu îi mai pare rău de altceva decât de faptul că atunci când s‑a dus să o vadă trecând hotarul acestei vieți nu i‑a sărutat fruntea și fața
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
a mai comandat o sticlă cu vin. Între timp, surâdeam tâmp pentru pozele pe care ni le făceau prietenii și, culmea, una dintre cele mai reușite fotografii ale noastre e de atunci, rămânând pentru totdeauna prinsă într-o imagine, femeia năucă, îndrăgostită prostește, zâmbind dragostei sale sau ideii de dragoste. În timpul zilei, Taormina ori te înfiora, când străzile coteau în ultima clipă peste pantele muntelui Tauro, nu tocmai prietenoase, și era clar de ce toate mașinile în zonă erau șifonate binișor, sau
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
face nume s-a împlinit, lume a copiilor și a celor aidoma, cîtă în interglaciație? abdomene proeminente, rudimentar limbajul raportat la forme, nu-și aparține, joacă accidentele de altădată, cu cădere de pe bancă în somn, bărbatul cu zece copii declarați, năuc, ține căciula, zîmbești tot pierdut, familia de trei episodică, iese, tu pletele pe umeri, vopseaua neagră atentat la propria vîrstă, el mișcare de picioare cocîrjate, echipamente de copil de 4-5 ani, ăsta da actor, numai că rutinat de jocul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
piept! de ce nu rîd sfinții, de ce nu poți fi sfînt rîzînd? însuflețirea din jur face realitatea, iarăși ca studenți la peron, pereche sub 25 de ani, umerii ei sînt aplecați din tactică, eu vrednicele semne ale masculinității, barba, țigara, privirea năucă! ținut pe după gît și mîna tot în buzunar, perechea de alături o mîndrețe, tu neras de la muncă, de la rutina de cuplu, ea împlinită în siguranța micii escapade de vagon, apoi galeșă la capul aplecat, cu noi poznașele gesturi spre înșelarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mult de un minut. Deodată John strigă: Tatăăă! Tatăăă! Lupul îl mai privește o clipă. Are fizionomia unui om care își ia un dureros rămas bun. Apoi pleacă în desișul pădurii, urmat de întreaga haită. John plînge și este complet năuc de cele întîmplate. În depărtare se aud surd clopoței și vuietul vieții din noaptea de Sfîntul Vasile. Hristos a înviat! Fratelui meu Victor Doctorul n-are nici un dubiu și prezintă nemilos diagnosticul: cancer pulmonar cu metastază. Ancuța, fetița bolnavului izbucnește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
revoluționar și v-a rugat de un mic spațiu, ca să ne hrănim. Cum vă spune? X. Dar domnului X i-am oferit un spațiu pe strada Eternitatea. Ăla era spațiu? Totuși era o alimentară acolo. Nu mai avea vad. Cam năuc de la atîtea noutăți, întreb într-o doară: Vă cheamă Letiția? Da. Ne-am mai întîlnit o dată, deși n-aș fi dorit. Nici eu. Merg copleșit la doctor, gata să suport golirea carcasei de conținutul ei putred. Doctorul se uită atent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu mai gustă gluma. Simt că pe nas îmi curge ceva vîscos, sărat. Deodată aud ceva ce n-am crezut că pot auzi: Lasă-l în pace oltean scîrbos și cretin! Sergentul a fost atît de surprins încît a rămas năuc. Se uită buimac la cei tolăniți pe jos. Își revine și turbarea se mărește gradat, ucigaș. Cine? Cine, mă?! Eu, se ridică popenchi Floricel. Eu, scîrbosule, tîmpitule, idiotule, analfabetule. Sergentul capătă o figură de dezorientat, de aiurit. Atunci se întîmplă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Cu paharul în mînă se rotea în jurul minunii și scotea exclamații de admirație. Văd că te-a subjugat minunea asta... Da, mi-aș dori-o foarte mult, dar nu se găsesc... Consideră că-i a ta din acest moment. Rămîne năuc! Iau iguana și i-o ofer: Ține, un cadou, ca unui prieten. Nu, nu se poate, eu sînt de vină, scuză-mă... Tremura de emoție. Pleacă bodogănind mulțumiri în toate limbile pămîntului. Eu mă simt un mare păcătos și-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
motivația și creditul. Ciobanul expert în telemea a fost dus la oraș să facă șuruburi sau școlit sumar ca să intre, peste noapte, în politică, diplomație sau învățământ. Flatat, eventual, într-o primă etapă, el sfârșește în confuzie interioară și netrebnicie, năuc, dezrădăcinat, inutilizabil. Miniștrii intră în pușcării, boieroaicele ajung femei de serviciu, studențimea culege recolte. Apar elite noi care nu știu să facă nimic: activiștii, agitatorii, ideologii. Meritul e descurajat de o găunoasă retorică egalitaristă, când nu e pur și simplu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
dintr-o frază-două și un plan secund ce funcționează ireproșabil prin sugestie fină și pătrunzătoare. N-aș putea spune cât de mare scriitor este Goma, dar, slavă Domnului, prozator este și va rămâne. E minescu: "un romantic defazat". Labiș: "perseverează năuc și iresponsabil în neverosimil"; crede că "ororile războiului și apocalipsa secetei au avut loc spre a pregăti pe tânărul ei locuitor pentru momentul iluminării comuniste". Paler: "a avut admiratori printre oamenii aparatului de partid de nouă generație, a căror brumă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
n-aveam de ce să mă fâstâcesc ori încă să îndrăznesc să iau altceva decât leanca mea, asta care-o vedeți pe mine... Să fie cât se poate de clar... Și, în timp ce studentul Ciornei explica și gesticula, iar Moscovici se uita năuc, nedumerit, când la raglanul din cuier, când la cel cu care era îmbrăcat cel ce fusese presupus a fi vinovat de toată încurcătura, iaca, numai ce se deschide în spatele nostru ușa și studentul Mișu Timofte intră în sală râzând și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și la noi. Și-a răscolit dosarul tău... Rectorul mi-a lăsat răspuns să-ți comunic să fii mâine dimineață, la orele 10, la tovarășul Ștefan Panaiotache la birou... O să lucrezi în altă parte, de la 1 septembrie. M-am întors, năuc, la biroul meu. Am pus pe masa Elvirei albumul ce i-l adusesem. Am încuiat și am plecat spre casă, întrebându-mă: "oare aceasta e ultima oară când mai trec pragul acestei instituții, în care-mi făuream atâtea vise?" Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
traversezi spre Gedsar, în Danemarca, iar de-acolo, în aproximativ trei ore ești la destinație, cu bagaje cu tot. Fără alte formalități. Fără emoții la decolare sau aterizare. Este drept că, după două zile și două nopți cu omnibuzul, ești năuc de cap și te duci în toate părțile, ca o curcă beată. Îți revii la normal după 2-3 zile de odihnă bună. Însă, pentru a ușura și scurta drumul cu omnibuzul, de la București până la vama Nădlag care înseamnă o noapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
el În fugă și fără să mai treacă pe la duș ori barem pe la chiuvetă ca să-și curețe cât de cât de pe el mizeriile alea dizolvate În șapte rânduri de sudori și intrându-i pe sub piele. Era tot Într-o goană năucă să ajungă cât mai repede printre cărți și pe urmă s-a tot grăbit la cursurile Facultății de Medicină, dar poate că nu reușea să ajungă mereu cât de repede ar fi trebuit, În pofida acelui zbucium, lăsând În urmă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ăsta, da, moșu' a murit. Fusese parcă operat fără să simtă și vindecat definitiv de durerea lui de șale și de orice fel de durere, Împlinindu-se Întrucâtva dorința vechiului meu tovarăș de baros, care se uita ca și mine năuc În toate părțile. — Ce dracu’ facem cu mortăciunea asta? În ce mă privea, găseam că-i foarte, foarte târziu ca să ne mai frământe. Câmpul de luptă de-afară era devastat de tot felul de ravagii care nu mai aveau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În alții de frig și-mi era foarte limpede că nu există cale de Întoarcere. Nici lu’ văru' Laur și Steluței nu le era prea cald pe dormeză, de vreme ce pe la șapte dimineața Începeam să ne foim cu toți prin țarc năuci, fără vreo treabă anume până pe la unsprezece, când apărea Pepino cu piața făcută din cei doi-trei poli Încredințați de Andrei de cu seară, Încărcat de băutură și legume pentru fiertură, pe care n-aveam decât să le mâncăm crude. Butelia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cerceta cu atâta atenție, cu atâta umilință, ca un câine care încearcă să ghicească cele mai mici gesturi ale stăpânului. Nu m-am putut împiedica să nu observ cât de diferită este ființa asta sănătoasă și vioaie față de creatura greoaie, năucă, pe care o lăsasem să fie cărată, voalată și cufundată în tăcere, din casa mea. {i totuși, iubirea își urmărește propriile ei scopuri și discerne, ba chiar inventează, propriile ei farmece. Dacă va fi necesar, îi voi explica toate acestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sub teroare... Pe dumneavoastră v-au bătut vreodată? Pă mine nu m-au bătut cât am stat pe „Gironde”... Dar regimul de acolo era extrem de greu... La un moment dat nu mai puteam, simțeam că înnebunesc... Eram așa... cu mintea năuc. Nu știu cum se pot descrie stările prin care am trecut atunci... Ajunsese atât de slab încât nu mai puteam lucra... De-abia mă țineam pă picioare. Aveam sub 48 de kilograme... Pielea și osu’ erau de mine. Am avut noroc că
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
vin așa cum 1‑a numit poetul renascentist Ludovico Ariosto 12. Anul 1547 a fost pentru Michelangelo un an decisiv, an în care Vittoria Colonna a trecut la cele veșnice; după cum mărturisește Condivi 13, Miche‑ langelo a fost înmărmurit de durere, năuc ca și cum și‑ar fi pierdut mințile, l‑au auzit zicând că nu îi mai pare rău de altceva decât de faptul că atunci când s‑a dus să o vadă trecând hotarul acestei vieți nu i‑a sărutat fruntea și fața
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
vin așa cum 1‑a numit poetul renascentist Ludovico Ariosto 12. Anul 1547 a fost pentru Michelangelo un an decisiv, an în care Vittoria Colonna a trecut la cele veșnice; după cum mărturisește Condivi 13, Miche‑ langelo a fost înmărmurit de durere, năuc ca și cum și‑ar fi pierdut mințile, l‑au auzit zicând că nu îi mai pare rău de altceva decât de faptul că atunci când s‑a dus să o vadă trecând hotarul acestei vieți nu i‑a sărutat fruntea și fața
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]