780 matches
-
fugit în alte localități de pe Valea Mureșului, trăind peste o sută de ani departe de satul lor, păstrând totuși credință lor catolică. În anul 1749, călugărul Berecky Hiarion întemeiază noul Bulci, căutând pe urmașii celor care au părăsit satul în timpul năvălirilor otomane și reconstruind vechea biserică. Bulciul este declarat parohie romano-catolică. Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea aduce în Bulci stăpânirea Regimului Regesc Maghiar. Familia Mocioni a avut mai multe proprietăți în Banat iar a doua ca mărime se află la Bulci
Bulci, Arad () [Corola-website/Science/300285_a_301614]
-
introducerea conductei pentru gaz, fragmente ceramice carămizii de factură romană (sec. II - III d.Hr.) (10). Timp de 164 de ani, cât a rezistat dominația romană, pe meleagurile Daciei a înflorit cultura și bunăstarea. Secolul al III-lea, însă aduce năvălirile barbare și romanii părăsesc Dacia în anul 271, sub împăratul Aurelian, retrăgându-și legiunile care nu mai puteau lupta împotriva fluxului barbar. Se pare că abia în secolul al XVIII-lea s-a cristalizat populația cicireană din apropierea pălmașilor români și
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
Săliștea de Sus și Săcel ) vor fi dăruite de regele Ungariei, Ludovic I de Anjou lui Balc si Drag, nepoții lui Dragoș Vodă alungați din Moldova de Bogdan, și ctitori ai mănăstirii din Peri, drept recompensă pentru pagubele suferite. Ultima năvălire a tătarilor din 1717 a trecut prin foc bisericile de lemn din Maramureș, atunci arzând și biserica de lemn din Cuhea. Aici, pe locul vechii biserici a fost construită actuala biserică de lemn cu hramul „Sf. Nicolae” la 1718 specifică
Bogdan Vodă, Maramureș () [Corola-website/Science/301569_a_302898]
-
locurile din prejma Miron Costin-ului, precum despre gorganul de la Dealul Viei unde se spune că ar fi înmormântați tătarii uciși într-o bătălie de Ștefan cel Mare, alții susținând că de fapt ar fi mult mai vechi de pe vremea năvălirilor migratoare. Cum cobori în șesul Moldovei, pe poteca ce duce spre satul țiganilor (nu se inventaseră romii) unde au fost cândva vreo 5 case (bordeie), se găsește un minunat izvor cu apă limpede și rece și care în vremurile de
Miron Costin, Neamț () [Corola-website/Science/301651_a_302980]
-
Morii pe vatra actuală. În anul 1781, este atestat pentru prima dată numele de Fulga în locul vechiului nume Smârciu. O legendă transmisă oral lămurește schimbarea numelui. Noua denumire este legată de numele unei domnițe care a părăsit locurile natale din pricina năvălirii tătarilor și a pribegit spre apus. Ajungând pe dealul Istrița, a văzut în vale, spre sud, un câmp deschis, având în mijloc un lac și spre vest pădurea (Codri Vlăsiei). A hotărât așadar să-și așeze aici stânile. Apoi au
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
Satu Mare, pe DN19 la o distanță de 23 km față de orașul Cărei și 7 km față de municipiul reședința de județ. Numele localității este atestat documentar din secolul al XIV-lea sub forma "Balkan-Decebal”. Se pare că în 1241, în urma mării năvăliri tătare, acest sat împreună cu Doba au fost pustiite. A avut și un castel al carui ruine datează din secolul 18 și care se mai regăsesc în puține locuri pe malurile râului Crasna. Localitatea are poștă, telegraful este la Sătmârel iar
Decebal, Satu Mare () [Corola-website/Science/301761_a_303090]
-
Istoria medievală, modernă și contemporană a satului este strâns legată de cea a Țării Codrului (zonei Codru) din care face parte. În perioada medievală, zona - care de obicei era în mare parte inclusă în districtul Ardud - a fost afectată de năvălirile tătare (începând cu secolul XIII), iar apoi, începând cu secolul XVI, de atacurile de pradă otomane (cu sediul la Buda, Timișoara sau Oradea), Țara Codrului nefiind inclusă în pașalâcul Oradea, ci ținând, împreună cu comitatul Sătmar, fie de Ungaria habsburgică (din cadrul
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
23 de kilometri de oraș, dar o opțiune o constituie și cazarea la localnici. Tradiția locală spune că în vremuri străvechi zona era ocupată de o mânăstire și chilii cu măicuțe/călugărițe; de aici s-ar trage și numele localității. Năvălirile tătarilor au distrus mânăstirea și chiliile, din relațiile (forțate) acestora cu călugărițele născându-se "chilienii". Ca urmare a acestui "păcat", mânăstirea originală s-a scufundat în zona mlăștinoasă numită "La Călugărițe" din "Chilia Bătrână" (imediat în partea stângă a drumului
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
originală s-a scufundat în zona mlăștinoasă numită "La Călugărițe" din "Chilia Bătrână" (imediat în partea stângă a drumului spre Satu Mare, lângă râul Lupului, pe partea stângă a acestuia). Pentru a uita evenimentul și a se proteja mai bine de năvălirile tătare, sătenii au mutat satul de la "Poalele Codrului" mai spre "Culmea Codrului" (unde este localizat și astăzi). Legenda are un sâmbure de adevăr istoric, fiind confirmată de anumite izvoare orale și scrise. Legătura cu biserica, exprimată și în numele localității, derivă
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
probabil din faptul că în sat (probabil în "Chilia Bătrână") este documentată o biserică ortodoxă din lemn încă din 1706, iar mânăstirea dominicană care poseda Chilia (sub numele de Pacfalu) ca proprietate ecleziastă este atestată documentar din 1370; în plus, năvălirile tătare în zonă, precum și mutarea vetrei satului din "Chilia Bătrână" în locația actuală (în partea dreaptă a drumului spre Satu Mare), sunt evenimente documentate istoric și administrativ.
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
-lea o cetate cu șanțuri din ruinele fortificației romane care în anul 1228 era finalizată, deoarece din această perioada provine prima menționare scrisă a cetății sub forma unei diplome regale. Se presupune că această cetate a fost distrusă de marea năvălire mongolă din 1242. Din inițiativa contelui János Kemény, purtând același nume ca și strămoșul său János Kemény, în 1926 a invitat în castelul său 28 dintre cele mai proeminente personaje literare maghiare din România, dar care au decis să nu
Brâncovenești, Mureș () [Corola-website/Science/300572_a_301901]
-
adăpost din calea turcilor. Mai mult decât atât, unele documente atestă chiar existența unui sat numit "Fânațul" sau Fânați pe la anul 1871, după cum, în 1873 apare și satul Vărzăriș, o altă zonă de pe teritoriul satului Enăchești. Între anii 1600-1700 datorită năvălirilor străine tot mai dese (turci, tătari) dar și pentru că era așezat la drumul ce lega Bacăul de Oituz, satul Berești se mută, în parte la gura râului Strâmba, unde era un cătun - gura Strâmbei, astfel apărând, pe la 1700 satul Berești-Strâmba
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
de apă al Siretului. În timp această primă așezare a devenit neîncăpătoare și, vatra s-a mutat către nord aproximativ 500 m pe un teren plat mai încăpător, care astăzi poartă numele de "Țintirim". În preajma anului 1500 tătarii în urma unei năvăliri au ajuns cu jaful pană la Țintirim, iar locuitorii de aici s-au retras în păduri pe valea pârâului Valea Seaca, unde au și rămas. Ulterior oamenii locului - excepție cei din satul Mândrișca - au fost împământeniți aici de Ștefan cel
Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/300709_a_302038]
-
masă a populației. Orașul a continuat să supraviețuiască cu o populație împuținată și modestă, care trăia în palatele părăsite și care în caz de atac, se adăpostea în amfiteatru, transformat într-o fortăreață rezistentă. Viața orașului a încetat probabil odată cu năvălirea hunilor și a popoarelor aduse de aceștia și mai ales după moartea lui Attila când haosul a pus stăpânire peste tot. Amfiteatrul este cel mai impunător edificiu al complexului. A fost construit în prima jumătate a secolului al II-lea
Ulpia Traiana Sarmizegetusa () [Corola-website/Science/300719_a_302048]
-
mulți ani. Satul a purtat și numele de "Uifalău" (de la ungurescul Újfalu). Există și versiunea că o parte a locuitorilor din Satu Nou ar fi urmași ai locuitorilor vechii cetăți Rodna, retrași în această parte în urmă măcelului provocat de năvălirea tătarilor din 1241. După molima de ciumă de la începutul secolului al XVII-lea, recensământul din 1642 înregistrează doar 4 gospodării în Satu Nou. În 1695 erau 10 gospodării, în 1720 erau 393 de locuitori. În 1762 populația satului sporește prin
Comuna Cetate, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300869_a_302198]
-
a fost pomenită în documente abia în anul 1475 ca și cetate a abației. Nu sunt date concrete documentate, dar se pare că, după unele indicii, cetatea a fost ridicată cu mult timp înainte, în jurul anului 1241 ca pavăză împotriva năvălirii hoardelor tătare în Transilvania. Odată cu expansiunea otomana spre nordul Europei, rolul cetății a crescut și drept urmare a fost pomenită tot mai des în acte. Zidurile acestei cetăți erau ridicate în jurul mănăstirii. În perioada anilor 1563-1607 cetatea și-a schimbat stăpânul
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
este un sat în comuna Feldioara din județul Brașov, Transilvania, România. Legendele satului spun că în prima jumătate a secolului XIII, 20 de familii de sași s-au stabilit la circa 1½ km spre vest față de actuala așezare. În urmă năvălirilor dese, aceștia au fost nevoiți, catre 1250, să se mute mai spre est, pe drumul dintre Măieruș și Feldioara. Se spune ca spălându-și hainele în râu, după o năvălire pustiitoare, apele acestuia au devenit roșii, de unde și denumirea localității
Rotbav, Brașov () [Corola-website/Science/300965_a_302294]
-
circa 1½ km spre vest față de actuala așezare. În urmă năvălirilor dese, aceștia au fost nevoiți, catre 1250, să se mute mai spre est, pe drumul dintre Măieruș și Feldioara. Se spune ca spălându-și hainele în râu, după o năvălire pustiitoare, apele acestuia au devenit roșii, de unde și denumirea localității. În 1371, sub numele de "Ruffa serrates" (Malul roșu), este menționat pentru prima dată în documente Rotbavul. Turcii au amenințat deseori localitatea, incendiind-o în 1438 și în 1464. De
Rotbav, Brașov () [Corola-website/Science/300965_a_302294]
-
stil romanic de pe dealul Sânpetrului, dărâmată în mare parte în 1794. Urmele unei picturi pe unul dintre pereții cetății fortificate i-a determinat pe experți să presupună că, în acel loc, călugării cistercieni construiseră o mănăstire în jurul anului 1240. În timpul năvălirii turcești din 1432, Sânpetrul a fost distrus parțial, în același secol fiind ridicate zidurile fortificației țărănești la înălțimea de opt metri. Într-o etapă ulterioară (1610), au fost construite și încăperi pe două etaje și cinci turnuri de apărare. Puternicul
Sânpetru, Brașov () [Corola-website/Science/300967_a_302296]
-
de opt metri. Într-o etapă ulterioară (1610), au fost construite și încăperi pe două etaje și cinci turnuri de apărare. Puternicul incendiu din 1625 a distrus arhiva satului. Cele mai vechi acte din arhivă datează din 1750. O nouă năvălire a turcilor în Țara Bârsei, în 1658, a stârnit în Sâmpetru un nou incendiu devastator și o serie de victime, omorâte și înmormântate chiar în biserică. În 1713 s-a prăbușit turnul clopotniței, iar în 1760 un nou incendiu a
Sânpetru, Brașov () [Corola-website/Science/300967_a_302296]
-
același nume din județul Brașov, Transilvania, România. Face parte din regiunea istorică Țara Bârsei. Deține depozite minerale de cărbune și lignit. În secolul XIII este menționat pentru prima dată Vulcanul, care a evoluat ulterior către o comunitate bine închegată, în ciuda năvălirilor, bătăliilor, epidemiilor, emigrărilor (1907 în SUA), victimelor de război, ori deportărilor (1945 în URSS). Următoarea mențiune datează din 1377. De la 42 de proprietari de pământuri în 1510 satul a continuat să aibă din ce în ce mai mulți locuitori. Biserica în stil romanic datează
Vulcan, Brașov () [Corola-website/Science/300984_a_302313]
-
Următoarea mențiune datează din 1377. De la 42 de proprietari de pământuri în 1510 satul a continuat să aibă din ce în ce mai mulți locuitori. Biserica în stil romanic datează din secolul XIII, de atunci păstrându-se doar fundațiile și intrarea. Distrusă în urmă năvălirilor turcești din 1421 și 1432 bisercia a fost reconstruită în stil gotic și fortificată în 1521. În 1529 Petru Rareș intră în Țara Bârsei trecând și prin Vulcan. Pe aici trece și Mihai Viteazul, în 1599, când poposeștele cu armatele
Vulcan, Brașov () [Corola-website/Science/300984_a_302313]
-
relații comerciale. Într-un asemenea moment, este foarte posibil ca în zona vadului Crasnei să renască un important târg care exploata drumul comercial Buciumi-Stârciu-Crasna. Totuși, această așezare nu era întărită de ziduri, așa încât după retragerea administrației romane din Provincia Dacia, năvălirile popoarelor migratoare au dus la distrugerea repetată a localității. Traseele principale ale migraților au ocolit teritoriul acualei comune, dar, după stabilirea unor "baze militare" în zonele de câmpie, atacurile au ajuns și aici. Primele invazii aparțin gepizilor, stabiliți spre confluența
Crasna, Sălaj () [Corola-website/Science/301787_a_303116]
-
1367 ""Mykus"", în 1461 ""Villa Mike"s", în 1523 ""Mikews"", în 1733 ""Mikus"", iar în anul 1854 ""Mikes"" sau ""Micuș"". În legătură cu acest sat, legenda spune că aici ar fi existat o cetate a Banului Mikud, unde locuitorii se adăposteau în timpul năvălirilor tătare. Satele învecinate Micești și Săliște au avut, multă vreme, un singur stăpân. În secolele XV-XVI, aceste sate, ca și altele, și-au schimbat des stăpânii. În anul 1600 Mihai Viteazul face cadou cele două sate lui Napraghi Demeter, pentru
Micești, Cluj () [Corola-website/Science/300340_a_301669]
-
și în preajma carierei romane de calcar. În Evul Mediu timpuriu în apropiere au mai existat 2 mici sate ("Párdé" la sud, în zona izvorului văii Pordeiului, și "Kovácsteluk" la nord, în zona fostei cariere de gips Buna) ambele dispărute după năvălirea tătarilor din anul 1241. În secolele XIX-XX calcarul de la Săndulești a servit ca materie primă pentru producția de ciment la Turda. Pentru transportul calcarului la Turda, cu câțiva ani înaintea primului război mondial, s-a construit o linie ferată îngustă
Comuna Săndulești, Cluj () [Corola-website/Science/300351_a_301680]