986 matches
-
să nu mă mai bocească. Du ochilor drept vestire A plînsului contenire, Du guriței bucurie De sărutări cu trufie. SÎnul, peptul dezvălește, ȚÎțișoare rumenește, Rădică di pi picioare Orice feli de-nvălitoare Și spune cu Îndrăzneală C-oi să fac mare năvală.” Este prima oară, după știința mea, cînd un poet erotic Îndrăznește să vorbească de astfel de lucruri și să arunce o privire concupiscentă spre trupul femeii. A dezveli sînul, a vedea țîțișoara rumenită, a ridica „di pi picioare orice fel
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ridica „di pi picioare orice fel de-nvălitoare” - constituie un imens curaj. Va mai trece aproape un secol pînă ce să apară, În poezia română, un lirism al corpului și o poezie care să vorbească despre plăcerea sexuală. Promisiunea de „mare năvală” de la sfîrșitul poemului este și mai Îndrăzneață pentru că sugerează o sexualitate incipientă. Curajul se oprește, e drept, la treapta promisiunii. Dulcea violență se face prin delegație: prin gîndul trimis Înainte, ca buzduganul din basm, pentru a anunța venirea năvălitorului. Aceasta
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de origine divină. Nota de senzualitate, care este puternică În poezia acestor boieri petrecăreți, trage serios amorul spre formele lui terestre. Slăvita ibovnică nu-i cu totul străină de o anumită corporalitate. Am citat deja elanul sexual al jeluitorului Îndrăgostit, năvala pe care o proiectează În drum spre casă. Mai sînt și alte semne ale ispitei trupului. O poezie (Asară, de-un vac trecut) pare a fi scrisă după o altă năvală de origine profană: „Ochi, guriță, piept și sin, Voi
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
corporalitate. Am citat deja elanul sexual al jeluitorului Îndrăgostit, năvala pe care o proiectează În drum spre casă. Mai sînt și alte semne ale ispitei trupului. O poezie (Asară, de-un vac trecut) pare a fi scrisă după o altă năvală de origine profană: „Ochi, guriță, piept și sin, Voi, la care eu mă-nchin, Și tu rai ascuns pre tare, Pomeniți necontenit CÎt zbucium și vînzolit Ați răbdat cu luptă mare. Cum sîmțăm că să bătea Inima ei supt a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și, de acolo, să-l sufle cu forță în afară. Nările se strâng până se lipesc și apoi se cască, precum branhiile unei viețuitoare de apă. Apoi, brusc, respirația se întețește, ca și cum trupul ar fi început să alerge, aerul dă năvală printre buzele întredeschise, băr batul respiră, icnind, de parcă fiecare respirație e un pumn care-l izbește în măruntaie. Globii oculari i se mișcă cu iuțeală sub pleoape, văd ceva care nu e de pe lumea asta, căci, în ciuda neliniștii pe care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ei. Pe vremea aia erau mai neglijenți, credeau c-or să fie veșnici. Făceau treaba de mântuială, puțin le păsa. Îi urmăreau pe față, fără să știe că asta era marea lor slăbiciune. Oamenii știau și se fereau. Să dai năvală peste ei, să scoți dușumele, să răscolești prin dulapuri, să spargi sobele, să scormonești prin grădină... să pierzi vremea cu fel de fel de torturi... Prostii medievale... Vocea șuieră de foarte aproape, satisfăcută : — Acum nici măcar nu trebuie să-i cauți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
veșminte și chiar câțiva bocanci desperecheați. Jandarmii nu mai pridideau întinzând farfuriile de plastic umplute cu polonicele, unii se trăgeau deoparte, ca să mănânce cu mâinile, înghițind pe nemestecate, și să se poată întoarce la reduta din jurul camionului pentru o nouă năvală. Primul se dezmetici Ologu, se târî în coate, trăgându-și piciorul ca pe o coadă de șopârlă, până dibui cârjele. Se ridică în șezut, privind lung spre mulțimile care se desfăceau, satisfăcute pentru o clipă, ca să se strângă iarăși, cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Gulimănescu,l-am văzut deunăzi pe Calea Victoriei la braț cu fata lui, o cunosc acum (faptul era adevărat). - Ioanide este mehenghi, dădu Suflețel definiția situației,graeculus insidiosus! Joacă pe mai multe cărți. Își împinge băiatul pentru cazul când ar da năvală bestiile. (Suflețel profesa o antipatie zgomotoasă și foarte sinceră momentan împotriva Mișcării, de acord cu ceilalți doi, în tonalități deosebite.) - Crezi oare? se îndoi Gulimănescu. În fond, interogația lui avea, intim, cu totul alt sens și trebuia înțeleasă astfel: "Crezi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
El, care nu-și putea închipui respingerea unei mari demnități publice, exprimă un reproș zîmbitor: . - Ce vorbiți?! Ați făcut foarte bine, era nevoie de un omde prestigiu. . Pomponescu surâse, încîntat o secundă, apoi, ca soarele scăpat o clipă dintr-o năvală de nori și reînghițit, se întunecă. . - Am fost solicitat de sus, nu puteam să refuz. Încep acum mizeriile meseriei. . Gaittany găsi de cuviință să se retragă și Pomponescu îl conduse iarăși până la ușă, manifestîndu-și la despărțire dorința de a lua
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de a-și ascunde procesul de involuție se constata și la madam Valsamaky-Farfara, care lupta dramatic cu o îmbătrînire accelerată. Deși părul ei era intact, începea a-i albi așa de vertiginos, încît vopsirea nu era în stare să înece năvala albului. După două săptămâni, un strat de zăpadă se vedea la baza părului excesiv de roșcat, în ton roșu venețian. Afară de asta, o persistență peste o anume vârstă a negrului în materie capilară produce un contrast neplăcut cu coloritul pielii, întocmai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
magicului În ontic Cei mai mulți dintre hermeneuții fantasticului consideră fantasticul ca o ciocnire Între două sisteme de semnificații, ciocnire generată și generatoare de ambiguitate (de ezitaredupă expresia lui T. Todorov). Pentru Roger Caillais, „fantasticul Înseamnă o Întrerupere a ordinii recunoscute, o năvală a inadmisibilului În sânul inalterabilei legalități cotidiene” (), Înseamnă interferare a realului cu fabulosul, a plauzibilului cu incredibilul. Originea fantasticului ar fi sentimentul de nesiguranță, de relativitate pe care „trestia gânditoare” a lui Pascal Îl are În fața Universului. Fantasticul este reversul
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
cu fiecare cuvânt, cu fiecare beție îmi scurtează viața. MARIEDL: Tocmai asemenea oameni sunt descoperiți de câte un Isus sau de câte o Maria Maică a Domnului cea preacurată, Domnul fie cu tine. Și de la o clipă la alta dă năvală sfântul în inima bolnavă fără de speranță, Și-așa cum dintr-un Saulus a ieșit Paulus, poate să iasă din Herrmann, un Herzmann 7. ERNA: Asta-i și speranța mea cea mai mare, să se petreacă în Herrmann o mare schimbare. Dar
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
posibil în afara vorbirii. Scenă întâi Sepp Botdejigodie cade clătinându-se peste niște vechituri. Se ridică cu greu și își caută sticla de șnaps, o găsește, bea și începe să se bese cu zgomot. SEPP BOTDEJIGODIE: Iarăși pute burta, lumea dă năvală într-unul, și îi îngrașă fundul... Așază cu grijă sticla pe podea și începe să-și dea palme). Aah, lovituri de înviorare, viață proaspătă într-un hîrb bătrân, cu sânge proaspăt din fund, coajă de cârnat împuțit învechită, trezită în
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ajungând la acea rigiditate interioară care se prelungește cu o rigiditate situațională, cu statutul atins, la acea specie de schelet extern? Trebuie să se resemneze În fața unui destin searbăd? Schimbarea e cea mai mare dorință a multor oameni, care dau năvală la standurile cu cărți de autoajutorare sau În cabinetele psihoterapeuților de tot felul, În căutarea unei mici consolări. E posibilă schimbarea? Da, dar este vorba despre reconstruirea de la bază a unei personalități mai inteligente, reușindu-se, În același timp, ca
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
câteva dintre eșecurile limbajului nostru intim. Limbajul interior dă greș atunci când nu e capabil să dirijeze comportamentul sau când se supune unor module expresive - generate de convingeri, sentimente, presiuni sociale - rigide, Închistate, care, dacă ajung la putere, produc nenumărate nenorociri. Năvala automatismelor și capitularea instanțelor eliberatoare - inteligența executivă - explică aceste eșecuri și multe altele. Inteligența se află la cheremul unui vacarm de voci disperate. Înțelepții hinduși, care au inventat yoga, susțineau că au elaborat o tehnică pentru a face vocile vanitoase
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
scriitorii de atunci, nu numai din Moldova, ci din toate provinciile românești aflate în exod. Unde se duceau? Ce voiau? Cu ce mijloace? Numai voința săvârșește astfel de miracole. În anii 1916 - 1917 și următorii, când România a gemut sub năvala armatelor habsburgice și 424 willhelmine „Academia Bârlădeană” rămăsese unica noastră academie, o academie în căruță, care străbătea drumurile spre sate, ca să spună văduvelor și orfanilor, părinților, tineretului combatant pe fronturi că” nu s‐a terminat, că nu se poate termina
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
să citiți o propoziție" Recent, multe dintre magazinele din America au avut o promoție la filmele foto Agfa. Pentru a asigura succesul promoției, personalul a lipit afișe mari la intrarea în fiecare magazin. Apoi au așteptat ca oamenii să dea năvală. Nici o năvală. Nici măcar un interes anemic. Pe poster era scris: „Filmele Agfa sunt printre cele mai bune filme color aflate în prezent pe piață”. Reclama nu spunea nimic. Disecați această propoziție până la esența sa. Eliminați ultimele cinci cuvinte pentru că nu
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
o propoziție" Recent, multe dintre magazinele din America au avut o promoție la filmele foto Agfa. Pentru a asigura succesul promoției, personalul a lipit afișe mari la intrarea în fiecare magazin. Apoi au așteptat ca oamenii să dea năvală. Nici o năvală. Nici măcar un interes anemic. Pe poster era scris: „Filmele Agfa sunt printre cele mai bune filme color aflate în prezent pe piață”. Reclama nu spunea nimic. Disecați această propoziție până la esența sa. Eliminați ultimele cinci cuvinte pentru că nu înseamnă nimic
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
intens difuzate la televizor, în care apărea actorul William Shatner, cunoscut pentru rolul de comandant al navetei spațiale „Enterprise” în serialul „Star Trek”. Din motive care au scăpat multor oameni, acele reclame ironice și-au făcut efectul. Lumea a dat năvală la pagina de internet a Priceline. Dar s-a întâmplat numai o singură dată. Priceline.com aproape s-a autosufocat prin complexitate. Pagina Web era confuză și înceată. Oamenii care își prețuiesc timpul - adică toată lumea - au început să facă analize
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
brutal aproape dureros acasă, în vestibulul în care-și primea tata clienții, dar luni dimineața, exact în ziua când nu primea pe nimeni și-n care mama, ajutată de-o vecină, profita și lustruia podeaua. O clipă am luptat împotriva năvalei unei amintiri de-o imperioasă gingășiei, apoi m-am lăsat s-alunec în trecut, în acest muzeu pustiu, acest mort lăcuti ca un sarcofag, care mă cheamă cu-atât de seducătoare tandrețe. În sfârșit, iluzia și-a slăbit strânsoarea. Umblând
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
moartea vitejilor din juru-i. Rămăsese aproape singur, iar soldații cuceritorilor veneau tot mai mulți, mai bine înarmați. Privindu-i cum vin, și-a încordat încă o dată puterile. A mai dat un atac, acolo, pe malul Someșului. A mai oprit o dată năvala. O nouă săgeată vrăjmașă i-a străpuns pieptul. N-a căzut nici acum. A împlântat pintenii în pântecele Murgului și a alergat spre cetatea Dăbâca. Să mai reziste acolo, cât l-o mai ține suflarea. Sângele din rană îi curgea
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
focos. Ostașii îl priveau cu mândrie, cu încredere, cu dragoste. În ziua de 30 august 1877, românii au pornit atacul împotriva redutei Grivița. Întâi a tras artileria, împroșcând cu o ploaie de foc pozițiile dușmane. Pe urmă, infanteria a pornit năvală la atac. Batalionul de dorobanți, în frunte cu maiorul Șonțu, se afla în primele rânduri. Gorniști sunau atacul. Drapelele fâlfâiau în vânt. Ostașii, cu baionetele la arme, mergeau înainte, tot înainte. Unii purtau scări și funii, cu care să urce
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
și acum parcă auzea în urechi glasul bâzâitor al șefului care la sfârșit rostise oarecum încântat de ceea ce-i ieșea din gură: „Este o problemă umanitară, înțelegi Simiuc, u-ma-ni-ta-ră!” Fosta uliță a satului era întreruptă acum din loc în loc de năvala pământului dispus în valuri succesive, abrupte și colțuroase, unele chiar mai înalte decât un stat de om, care-l făceau să se cațere trudnic ajutându-se de mâini. Înainta greu, suflând adânc, fără să se mai uite în dreapta sau în stânga
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
acasă, fiecare își turna în sticlă la modul chibzuit, fără nici un fel de înghesuială sau călcare pe bătături ca în zilele noastre. Poate pe atunci oamenii aveau mai mult timp la dispoziție, cine mai știe. Mă minunez, când văd acum năvala sălbatică a credincioșilor, care iau cu asalt recipientele cu agheasmă, se calcă în picioare, se înjură de mamă și dumnezei, se îmbrâncesc și cu jandarmii, deși agheasmă e destulă, fiecare vrea numai să ia dacă se poate, fie și cu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
centură verde, unul din plămânii circulari prin care respiră dintotdeauna capitala și, intrând în câmpia Vlăsiei, s-a deschis o nouă perspectivă în fața călătorilor. Terasamentele plantate cu arbuști de protecție, gardurile vii și lizierele ce apărau drumul de fier de năvala zăpezilor iarna, acum, vara, impresionau prin coloritul lor viu și înviorător. În spatele acestora, cât cuprindea cu privirea, până la orizont, se întindeau ogoarele bine delimitate: unele cu porumb înalt, încă verde, prin care omul se pierdea; altele cu floarea soarelui de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]