999 matches
-
A-nceput de ieri să cadă Câte-un fulg, acum a stat, Norii s-au mai răzbunat Spre apus, dar stau grămadă Peste sat”... Nu e soare, dar e bine Și pe râu e numai fum, Vântu-i liniștit acum, Dar năvalnic vuiet vineri De pe...” De pe... De pe... stradă! Nu, nu e bine. Parcă-n poezie era altfel”... Băiețelul se chinuie să-și amintească versul buclucaș. Sorina a început să bată din palme. Și, împrenă cu ea, toți cei de pe scenă și din
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de brațe de la mal. Sunt încă în bătaia arcului! exclamă Geremar, oprindu-și calul, iar mâna sa alergă la tolbă. Cu o mișcare rapidă, potrivi o săgeată și întinse arcul. Calul lui Balamber, care tocmai ajungea acolo într-un galop năvalnic, se izbi de al său chiar în clipa când săgeata părăsea arcul, astfel că trecu pe alături de țintă. — Hei, ce faci? Ești nebun? izbucni cu furie burgundul. Trăgând sălbatic de frâe, cu aerul că vrea să liniștească animalul, Balamber nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să lovească, putea doar cu greu să-i vadă pe Toraman și pe alți câțiva războinici hiung-nu ce luptau cu îndârjire alături de el, însă nu reușea să-și facă o idee despre cum reușea mingan-ul său să țină piept asaltului năvalnic al dușmanului. Recunoscu într-un târziu, la lumina fulgerului, stindardul lui Mandzuk, însă acelea mai mici ale centuriilor nu le putea distinge prin desișul de sulițe ce se înălțau și coborau ca niște valuri împrejur. Mulți cai fură doborâți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
urcau în ele, căutând prada. îl văzu pe Mandzuk cu o javelină înfiptă între omoplați, agățându-se de marginea unui car, pentru a aluneca apoi în iarbă. Războinicii hiung-nu rămași încă în viață fugeau peste câmp, dar din urmă veneau năvalnic dușmanii și-i doborau unul după altul; femeile nu avură nici ele o soartă mai bună. Nu reuși să o vadă pe Go-Bindan. Frediana, înțelegând că el privea în altă parte, încercă să-l ia prin surprindere: două lovituri năprasnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ne însușim, bune, rele sau indiferente - orice cuvinte englezești înșirate într-o scrisoare ne captează atenția de parcă ar veni de la însuși Prospero.) Vreau să vă avertizez că, de aici încolo, nu numai că aparteurile mele or s-o ia razna năvalnic (nu sunt sigur, dar s-ar putea să recurg și la vreo două note de subsol), dar chiar intenționez ca, din când în când, să-i sar cititorului în spinare ori de câte ori o să descopăr ceva adiacent cursului obișnuit al narațiunii, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Învălmățeau În cap Într-un vîrtej amețitor, căutând cuvintele cele mai potrivite pentru a-și exprima simțămintele În care era Învolburat!! Ar fi dorit să-i vorbească despre planuri de viitor, despre suprema iubire ce-l Învăluise cu o forță năvalnică, despre presupusa ei dragoste pentru el, despre ei amândoi. Îi cuprinse din nou mâna, sărutăndui-o. Privind cu nostalgie la multicolorile culori a florilor ce domina localul, Înălță ochii către ea. „Îți plac florile...?” „Dacă-mi plac? Ele constitue pentru mine
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
m-aștept ca totul să fie dat uitării. Oare atunci când ești vedetă de telenovelă nu există nici un fel de consecințe ? Alergi de colo-colo și te fuți cu cine vrei, după care toată lumea îți zâmbește și pune totul pe seama firii tale năvalnice și artistice ? Întotdeauna acțiunile noastre au un preț. Poate că Irene a uitat asta. Dar tu ce preț plătești ? Clicăitul a încetat. Pentru Mary era aproape dureros să fie răutăcioasă și femeia începea să se întrebe de ce. Probabil din cauza furiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
M-au farmat niște români... Și mi-a murit un copil, și n-aveam cu ce-l îngropa... ș-am vrut să duc la târg un car de lemne. Începu să tușească... Își șterse domol cu mânica, de pe buze, sângele năvalnic. Și deodată avu o privire stranie, fixă spre boier. Acu ce să fac? zise el cu glas schimbat, jos, adânc. Acu eu zic așa: mă-nsor... Tăcu, privind stăruitor spre boier. Începu iar, aiurit: —Acu zic: Hai, măi nevastă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu Joey Ciufutul? am întrebat. — Oh, bine, bine. Pot să mă uit la el, să recunosc că aduce puțin cu Jon Bon Jovi, dar nu contează. Nu mă atrage câtuși de puțin. —Slavă Domnului! Deodată m-a cuprins un val năvalnic de afecțiune și mi s-a făcut foarte dor s-o văd. — Vrei să facem ceva mai târziu? am întrebat. Să ne uităm la un film sau ceva? — Oh, nu pot în seara asta. Am așteptat să-mi spună de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
hol, JJ dădea cu piciorul într-un stingător de incendii. Purta o pălărie galbenă cu borul mare, ceea ce Helen ar fi numit o „pălărie de cucoană“ - parte din toaleta de nuntă a lui Maggie, am dedus. Am privit asaltul lui năvalnic asupra stingătorului și m-am gândit la ce îmi spusese Leisl: de ce era JJ atât de important pentru mine? De ce avea să devină „mai important“? Apoi m-a pălit: poate că Leisl nu se referise câtuși de puțin la JJ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
buze și ochi în care se citea naivitatea rurală ca o aluzie care te invita să îndrăznești. Anii care au trecut au fost îngăduitori cu Caduta Massi. Anii care au trecut au fost neîndurători cu aproape toți ceilalți. Timpul fusese năvalnic, virulent, răuvoitor. Timpul lovise din plin sub centură. Acum, la patruzeci-și de ani, ea putea să mai joace rolul principal de un romantism care i se potrivea bine, dacă era distribuită alături de un co-star suficient de bătrân și/sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
plăcuță de lemn de lângă ușă. Iar lângă plăcuță cineva scrijelise o frază de neînțeles. Mâine, fără îndoială, un strat nou de văruială o va acoperi, dar în seara asta era vizibilă întina puritatea pereților albi ai casei plăcerilor. „Un binevenit năvalnic din partea la generali ruși“, spunea inscripția. Virgil văzu fraza și murmură: — Așadar, Alex a ieșit în seara asta în oraș. — Ce înseamnă? întrebă Vultur-în-Zbor. — O glumă copilărească, îi răspunse Virgil. Produsul unei minți de copil. Vultur-în-Zbor se văzu obligat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dat să mă feresc de ele. A mai apucat omul să-și ridice brațul cu lumânarea, că l-am și îmbrățișat, șoptindu-i confidențial: „Dom’ profesor... Bumbu... s-a udat pe el“. A urmat cascada mea bine știută de hohote năvalnice de râs. Omul, nedumerit, poate speriat, încerca să mă îndepărteze de lângă el. Eu reușisem să-l observ însă. Să realizez cu cine aveam norocul să mă întâlnesc chiar acolo, lângă statui. Era preotul de la biserica unde tot voiam să ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
demonstrez că știu cum se despart doi oameni bine-crescuți, rafinați chiar. Cu astfel de gânduri am plecat spre casă. În stația troleibuzelor, chiar în fața restaurantului „Cișmigiu“, aceeași necunoscută forță care îți aduce uneori cele mai imperative gânduri și cele mai năvalnice dorințe, silindu-te să le urmezi fără nici o putință de refuz, mi-a insuflat convingerea că, înainte de a-i adresa invitația Esterei, ar fi fost necesar să inspectez terenul viitoarei întâlniri de adio. Să văd cum este în restaurant, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a-și curăța și însămânța grădinile. Atunci, am să chem apa să te stingă, spuse vrăbiuța, îmbufnată că nimeni nu-i dădea dreptate. Zbură către un pârâu învolburat a cărui undă se îmbogățise cu apa din zăpezile topite și curgea năvalnic și zglobiu. Apă, hai să stingi focul! Apa nu mai stătu să întrebe de ce trebuie să stingă focul. În curgerea sa tumultuoasă și repezită, nu avea timp să mai stea pe gânduri și urmă zborul vrăbiuței către focul care ardea
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
ne ponegresc cu acuze neroade, dușmanii neamului nostru creștin și ai Bisericii lui Hristos, ascunzișuri murdare, vor distrugerea surselor de conștiință națională, de unitate și demnitate, Mișcarea Legionară, asmuțiri zadarnice. Duhul legionar izvorât din adâncul pământului românesc, apă sfântă, curge năvalnic, întărește și cuminecă pe cei ce beau, râvnă și temei întru învierea și mântuirea neamului. Câtă agresivitate. Câte acuze dezonorante, fără temei, atacuri grosolane, „mușcături de câini turbați” la adresa Mișcării Legionare, care de aproape nouă decenii a dat Țării și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
era vorba de Amrita, păru surprins. „Vrea ceva?“ își întrebase el supușii. Când în sfârșit descuiaseră ușa, descoperiră că Amrita dispăruse. Nu pentru mult timp, dar se întorsese acasă, cu o privire sălbatică, vorbind fără noimă despre copaci și ape năvalnice. Moti Lal n-a aflat niciodată cine i-a adus drogurile și, curând, fata și-a pierdut orice interes față de viață. Stătea numai în pat, fără să vorbească. Ca și cum s-ar fi retras în altă lume. A trebuit s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
glasul solilor tăi. $3 1. Vai de cetatea vărsătoare de sînge, plină de minciună, plină de silnicie, și care nu încetează să se dedea la răpire. 2. Auziți pocnetul biciului, uruitul roților, tropăitul cailor, și durduitul carălor! 3. Se aruncă năvalnici călăreții, scînteiază sabia, fulgeră sulița. O mulțime de răniți! Grămezi de trupuri moarte! Morți fără număr! Cei vii se împiedică de cei morți! 4. Din pricina multelor curvii ale curvei, plină de farmec, fermecătoare iscusită, care vindea neamurile prin curviile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85120_a_85907]
-
sunat sfîrșitiul orei, până nu spun nu scap... Apoi, deodată, și-a luat catalogul și a ieșit din clasă. M-am dus în banca mea și m-am așezat și abia atunci un val de ură mi s-a urcat năvalnic în inimă împotriva bătrânului domn. Ce-avusese cu mine? Ce rău îi făcusem? Adică de ce să-mi scoată el mie mațele din mine? Mă făcuse el, îmi plătea el taxele, muncea el din greu să-mi cumpere haine și cărți
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
era și cu automatul pe piept, se prăbușise, drept ca o scândură, În zăpada destul de groasă ca să-l ferească, totuși, de lovituri prea puternice. Rămăsese nemișcat, arma Îi sărise de pe piept În față și-i spărsese nasul, din care curgeau, năvalnic, două fire groase de sânge. Printre pleoapele deschise se zărea numai albul ochilor. Piticul rămăsese cu gura căscată și, În timp ce Monstrulică dădea să se aplece asupra camaradului, Începuse să țipe isteric și să ordone Întruna drepți, ca o placă zgâriată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
urniți de douăzeci-treizeci de oameni, sunt luați la vale imediat. Când nici măcar Kanbei nu putu reveni cu altceva decât cu scuze, Hideyoshi se duse el însuși la râu, să vadă care era situația. Dar, când ajunse și privi puterea curentului năvalnic, propriile lui cunoștințe omenești fură copleșite. Rokuro se apropie, cu o propunere: — Dacă am tăia copaci pe cursul superior al râului și i-am împinge în apă cu coroane cu tot, s-ar putea să încetinească puțin curentul. Acest plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
încât era greu să se distingă cine era primul și cine al doilea. În interiorul zidurilor, samuraii clanului Oda care alergau deja de la corpul de gardă de lângă poartă apucau toate armele pe care le găseau, încercând să stăvilească potopul acelui râu năvalnic. Însă era totuna cu a încerca să sprijine un baraj spart cu mâinile goale. Neluând în seamă săbiile și lăncile apărătorilor, avangarda clanului Akechi se repezi cu iuțeală printre ei, călcând peste cadavrele oamenilor care se angajaseră în luptă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care înaintase până acolo de la Shinzaemon cu o forță ce măturase totul în cale, se opri chiar înainte de Moyama. Tabăra asta e sub comanda lui Maeda Inuchiyo și a fiului său, Toshinaga, anunță el. Cu această observație, frână brusc înaintarea năvalnică a avangardei. Apoi, își reformulă dispoziția de luptă și-și readuse oamenii în formație. În acel moment, cele două armate se aflau una în bătaia puștilor celeilalte. Genba continua să le comande pușcașilor din clanul Maeda să ia poziție în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
atinge. Ordinul de oprire încă nu fusese dat. Și, întrucât Hideyoshi se afla în mijlocul lor, soldații din avangardă erau siguri că avea să înconjoare imediat castelul. Înaintând spre poarta principală a Castelului Fuchu, oamenii lui Hideyoshi - acum ca un râu năvalnic - se desfășurară în formație „aripă de barză“. Un moment, numai stindardul comandantului stătu nemișcat. Chiar atunci, întreaga construcție a castelului scuipă fum de pulbere. — Puțin mai înapoi, Kyutaro. Înapoi! ordonă Hideyoshi. Nu răsfira soldații și nu intrați în formație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nisip, îndesând, iarăși și iarăși, cu lopățica și găleata de copil, până nu mai putea fi găsită vreo urmă. Mai contemplă o clipă mormântul. Se ridică, în cele din urmă, mulțumit. O fracțiune de așteptare, apoi izbucni trilul nebun, râsul năvalnic, voios, de nestăvilit. Grădina celestă se umplu de râsul copilăresc, în cascade. Tot mai sticlos, mai sarcastic. Apoi îngroșat, tot mai îngroșat, bătrân, tot mai bătrân. Un râs gros și sufocat, ca de obicei. Soneria. N-are putere și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]