1,457 matches
-
vedere absolut, fiecare figură a unui op dramatic trebuie să vie în acest sens la dreptul său deplin. Arta reprezentării dramatice se complectează așadar abia în totalitatea tuturor caracterelor singulare a unui op poetic. Aceasta-i ultima și cea mai naltă ținută a artei noastre, în care fiecare actor singular are să se privească și să se simtă ca parte a unui întreg, un întreg pe care e chemat a-l reproduce în măsura însemnătății rolului său. Abnegațiunea de sine a personalității
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pentru [a] ajuta crearea unui întreg, să înceteze de a fi o părere izolată a unora numai, ci să devie spiritul comun a breslei întregi și cu deosebire a acelor institute de la cari suntem îndreptățiți a aștepta cultura cea mai naltă artistică și ținuta cea mai morală. Orce progres în esercițiul acestei arte nu poate consista decât în dezvoltarea acestui spirit comun, în puterea căruia fiecare artist singular se simte neîntrerupt că e organul acelei unice idei de artă pe care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
libertatea mișcărei, putere în tendință, seriozitate și iubire pentru arte, cu asta un fel de abnegațiune în interesul întregului, în locul relei dispoziții, a lîngezirei, a lenevirei în posesiunea asigurată a rolelor și a unei tâmpiri gradate față cu cele mai nalte interese ale artei. Artistul trebuie s-o știe cum că nu-l exclude un drept absolut de posesiune de la reprezentarea vrunui rol, iar publicul să nu fie silit de-a se lipsi, prin imutabilitatea posesiunei, de plăceri cari rezultă neapărat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
abandonare temeinică față cu un adevărat op de arte se răsfrânge asupra actorului o putere cari influințează asupra întregii sale culturi și care-i dă un fel de sanctificare pe care ne-o dă întotdeauna comunicarea cu faptele cele mai nalte ale geniului omenesc. Pe când în producerile de zi, cari se pripesc repede una peste alta, impresia ultimă și nemîngîioasă asupra actorului nu e decât simțământul disproporții între munca întrebuințată pentru și succesul câștigat prin un asemenea op, la opurile clasice
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
științei artei, are o conștiință mai dezvoltată decât artistul și preface adâncimile cugetărei în intuițiune, artistul cu talent îmbracă intuițiile trezite în el în formele vieței sensibile. În această necesitate, ce devine din ce în ce mai mare, de a căpăta din cele mai nalte regiuni ale cugetărei garanția ultimă pentru orce creare artistică, zace însemnătatea absolută a dramaturgului ca dirigent spiritual al scenei. Al doilea moment întru pregătirea opului ce e a se reprezenta este repetiția, prin cari e să vie la sensibilizare deplină
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu poartă respectul pentru scenă decât ca o mască, care la coliziunile cele mai ne-nsemnate cade și lasă a se vedea fața cea cu totului profană. Dacă însă arta reprezentării dramatice e să ocupe un punct de vedere mai nalt în membrii ei, atunci trebuie să înceteze de-a și-i recruta din dezertorii ocazionali din toate mediurile posibile, cari adesea, fără cea mai mică chemare internă și lipsiți de orce cultură generală, se lasă angajați pentru că sub această flamură
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu este lăsată la liberul arbitru a fiecăruia, ci este o condiție sine qua non pentru esersarea artei. Cu această cerere, care, prin o arhitectonică a artei noastre, o îngrădește față cu ușurința diletantismului și-i asigură o poziție mai naltă, ne-am întors la punctul de purcedere al opului nostru, care, dezvoltând organismul artei reprezentărei în toate părțile ei, pune prin asta fundamentul pentru o cultură sistematică în arta noastră, desenând cercul tuturor disciplinelor și a momentelor ei cari trebuiesc
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care înzestrează cu realitate toate celelalte sinteze, de aceea cunoștința apriori e numai întru atâta adevărată (consună adică cu obiectul) întru cât nu conține nimic mai mult decât cele câte sânt neapărat trebuitoare pentru unitatea sintetică a experienței. Cel mai nalt principiu al tuturor judecăților sintetice este așadar următorul: fiecare obiect e supus condițiilor neapărate ale unității sintetice din diversitatea intuițiunii într-o experiență posibilă. În modul acesta judecăți sintetice apriori sânt cu putință dacă luăm condițiile formale ale intuițiunii apriori
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
atinge ceea ce interesează neapărat pe orișicine; de aceea determine intenția unei științe după concepte școlare când ea este privită ca o dibăcie (îndemînație) la oricare scopuri după plac. {EminescuOpXIV 438} Scopuri esențiale nu sânt de aceea totodată si cele mai nalte, căci (la deplina unitate sistematică a rațiunei) s-ar găsi c-acela poate fi numai unul singur. De aceea ele sânt sau scopul final sau scopuri subalterne, cari-i sânt necesare aceluia ca mijloace. Cel dintâi nu e nimic mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
omenești" atunci nu se gândeau la un deosebit soi de cunoștințe, ci numai la rangul lor în privirea generalității, drept care nu puteau fi deosebite clar de cele empirice; căci și între principiele empirice sânt unele mai generale, prin urmare mai nalte decât altele, și în șirul unei asemeni subordonări (nedistingînd ceea ce cunoști cu totul apriori de cele cunoscute aposteriori) unde să se facă tăietura care să distingă prima parte și membrele supreme de cele ultime și subordonate? Ce s-ar zice
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu alte spirite ale popoarălor, îl numim cult, precum sânt de es. moravuri, religiuni, maniera de-a privi lumea și îndeosebi limba, care-i oglinda tuturor acestora; un popor poate poseda o limbă foarte dezvoltată, cultă în sensul cel mai nalt; ea va fi semnul și testimoniul cum că națiunea e cultă, însă cel cult și cel necult, cel ce știe mai puțin și cel mai învățat vorbesc aceeași limbă, atât e diferită cultura cu privire la un popor și la un individ
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fără cultivare educativă, o împlere a sufletului cu așa fel de obiecte ale cunoștinței cari trec peste trebuințele vieței cele nemijlocite și naturale. Astea sânt însă determinațiuni generale cari au valoare pentru orce gen de viață spirituală în sens mai nalt; care grad și stare a inteligenței însă e acela pe care-l numim cultură, care speție de ridicare și împlere a spiritului e de priceput sub aceasta, astea toate le vom clarifica mai bine, dacă le vom studia în deosebirea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nici acolo destinațiunea de-a împlea chemarea morală individuală a omului, de-a mări valoarea sa, de-a corespunde demnității sale, ci ea trece cu deosebire... de o plăcere ș-un lux. În poporul grec cu deosebire era un grad nalt de cultură publică, însă oamenii singulari o posedau nemijlocit și nu și-o câștigau nici în sensul, nici cu intențiunea morală a culturei, tot așa de puțin cum omul prost nu-și apropriază limba noastră cultă spre scopul și ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ui], a vieții interne, a nălțărei și aprofundarei lui, ea-i albina care suge din florile a toată știința. Și nu numai că cultura nu-i mărginită la un singur teren, ci o proprietate [a] ei, luată în sens mai nalt, este universalitate ca semn caracteristic distinctiv, cel puțin fiecare grad al ei se măsură după măsura universalității în care ea se mișcă. Deși acestea sânt niște deosebiri de grade simple și foarte schimbăcioase, care se caracterizează prin numirea cu predicatul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
plastice și poezia, nu au mai mult raport cu cultura, ca perfecționare reciprocă a personalității, decât oricare altă chemare de viață, care, dacă e amăsurată individualității mai mult decât oricărei alte, ea o și va aduce la maturitatea cea mai naltă și la cea mai bogată manifestațiune. Cea mai intimă și prețioasă întrunire a culturei cu frumuseța zace în acea frumusețe a vieții menționată mai sus. Omul e cel mai nalt și mai nobil op de artă al naturei; într-un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
alte, ea o și va aduce la maturitatea cea mai naltă și la cea mai bogată manifestațiune. Cea mai intimă și prețioasă întrunire a culturei cu frumuseța zace în acea frumusețe a vieții menționată mai sus. Omul e cel mai nalt și mai nobil op de artă al naturei; într-un sens și mai nobil, el ar trebui [să fie] și cel mai frumos op de artă al artei, al propriei sale puteri creatorie, libere, conștii, morale. Cultură în sensul său
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acum, făcând posibilă o comunicare directă, nemediată. Sferele devin tangente, se întrepătrund chiar, se contopesc până la confuzie. În colinde, curtea, casa și masa omului sunt plasate în „Centrul Lumii” și descrise în „culori” sacre : Niște case-s mari de piatră, Nalte-s, nalte-s, minunate, Sus cu roșu-s coperite, Jos cu var sunt văruite Dinăuntru poleite, Dinafară zugrăvite, Dinaintea caselor La mijlocul curților, Născutu-mi-au, crescutu-mi-au De-ș doi meri și de-ș doi peri ; De trupini întrupinați, De mijloace
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
posibilă o comunicare directă, nemediată. Sferele devin tangente, se întrepătrund chiar, se contopesc până la confuzie. În colinde, curtea, casa și masa omului sunt plasate în „Centrul Lumii” și descrise în „culori” sacre : Niște case-s mari de piatră, Nalte-s, nalte-s, minunate, Sus cu roșu-s coperite, Jos cu var sunt văruite Dinăuntru poleite, Dinafară zugrăvite, Dinaintea caselor La mijlocul curților, Născutu-mi-au, crescutu-mi-au De-ș doi meri și de-ș doi peri ; De trupini întrupinați, De mijloace-s depărtați
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sau similare, copacul cosmic este un arțar de câmp (jugastru) : „Din prundul Mării-și Negre,/ Paște [= crește] un galben jugastru” (89, p. 53). Sau chiar „trei păltiori” (104) : D-în prundurile mării, La marginile țării, Născători, crescători, Sunt trei păltiori ’nalți și gălbiori (18, p. 58 ; 17, p. 96 ; 16, p. 275). 3. Paltinul consacrat în tipul de colinde „de tânăr”, „de fecior”, „de cocon”, importantă nu este doar prima imagine - de „început de lume” -, ci și cele care îi urmează
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Cerul plin de stele, Toate văzdurele. Și el că-mi trecea Tot cu oștile Tânăr făt-frumos, Fie-mi sănătos (18, pp. 58-59). Nu întâmplător oștenii care-și caută „domn” sunt plasați, la începutul textului ceremonial, „sub umbrița” celor „trei păltiori/ ’nalți și gălbiori” sau la umbra altor copaci înrudiți (arvun, jugastru). Se pune întrebarea dacă paltinul (în general, arborele sacru sau consacrat) a jucat aievea rolul de copac la rădăcina căruia avea loc ceremonia de inițiere feciorească și cea de învestire
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
p. 249 ; 152 Ordine și Haos 16, pp. 260-262 ; pentru paltin cu vultur în vârf ca prototip al „copacului lumii”, vezi 126, pp. 31, 40). În colinde „vânătorești”, leul (100) sau cerbul dorm sau își au sălașul „Sub un paltin nalt,/ Nalt și minunat” (18, p. 76). În balade, șarpele fugărit de Iorgovan se acunde „Sub un paltin mare,/ La cap de cărare” (19, p. 52). Într-o altă variantă, anume „la trei păltinei” se ascunde „fata sălbatică” (18, p. 487
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
249 ; 152 Ordine și Haos 16, pp. 260-262 ; pentru paltin cu vultur în vârf ca prototip al „copacului lumii”, vezi 126, pp. 31, 40). În colinde „vânătorești”, leul (100) sau cerbul dorm sau își au sălașul „Sub un paltin nalt,/ Nalt și minunat” (18, p. 76). În balade, șarpele fugărit de Iorgovan se acunde „Sub un paltin mare,/ La cap de cărare” (19, p. 52). Într-o altă variantă, anume „la trei păltinei” se ascunde „fata sălbatică” (18, p. 487 ; 105
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și se descoperi un complot din cele mai fabuloase. Un balon cu bombe esplozive era să fie lăsat deasupra Gacinei pentru a arunca castelul în aer. În decemvrie procesul Mrovinski dovedi că corupțiunea se află până și în cele mai nalte sfere de încredere. În iunie se constată că finanțele Rusiei prezintă un deficit de 125 milioane ruble. Politica esterioară a Rusiei își urmează însă cursul necontenit înainte. În fevruarie marchizul Țzeng iscăli la Petersburg un tractat de pace cu Rusia
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
neagra speculă, feneantismul, străinul în forma lui cea mai amăgitoare, cea mai improductivă, cea mai speculantă... cu atât mai bine! Largi îi stau porțile țării deschise, ofițerii salută, de-a doua zi trăsuri aurite îi duc în sferele cele mai nalte chiar, un democrat își va alege cumnatul printre ei, un prinț de sânge ginerele; dar daca poporul nostru, al nostru de șaisprezece veacuri, bate umilit la poarta țării și cere nu ranguri, nu demnități, nu întreprinderi, ci ocazia de-a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cultivare și pune îndeosebi în vedere îngrijirea statului ca cetățenii patriei de orice naționalitate, cari conlocuiesc în mase mai mari, să se poată cultiva în apropiarea ținutului locuit de ei în limba lor maternă până unde se 'ncepe cultura mai naltă academică. O trăsură caracteristică a menționatului proiect de lege e: că pune sub pază oarecum polițienescă toată mișcarea confesiunilor în afacerile școlare prin aceea că voiește a înarticula în legile patriei o neîncredere esprimată fățiș în espunerea de motive a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]