10,211 matches
-
aș zice. Dialogurile, reveriile, halucinațiile lui Bikinski, pe alocuri de efect, ingenioase, absurde sau pline de haz sunt, de fapt, metafore de moment, scurte fantezii poetic-metafizice înecate repede în facil sau lungite gratuit, diluând interesul abia stârnit. Din această cauză, narațiunea (și nu mă refer la epic) se încurcă în propriile ițe, devine oarecum redundantă, trenează. Romanul este presărat cu destule momente de grație, poetică sau satirică, unele însă și ele tributare imaginarului magrittean (cohorta de costume dispuse și acționând simetric
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
lat. miles "soldat"), verbe delocutive derivate din imprecații: a drăcui, a răuli (a da răului), a firui (fir-ar...) etc. Alte contribuții privesc morfologia (o formă regională de prezumtiv: viitorul popular o să fie), domeniul stilistic și pragmatic (dialogul reprodus în narațiunea orală, formulările stereotipe - de tipul c-o fi, c-o păți -, repetițiile, tautologiile - ce-o fi o fi -, eufemismul în limba de lemn - a epura, a comprima, a restructura) etc. Cred că se vede, chiar într-o simplă enumerare, extrema
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]
-
Moartea îi pare mai ușor de îndurat când are o înfățișare familiară. Poate din această cauză filmul nu derapează în clișee de genul "suferința geniului neînțeles", ci arată efemerul care rămâne în urma acestui geniu al musical-ului. Ritmul frenetic al narațiunii nu cadrează cu o introspecție indulgentă, ci cu un spectacol de pe Broadway. Acțiunea sare înainte și înapoi din punct de vedere cronologic cu ajutorul unor interludii onirice. Abordarea e una anti-telos: introspecția enumeră, descrie sau detaliază, dar nu încearcă să explice
Muzici și filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11985_a_13310]
-
-i rău, are o atitudine de genul "Te prinzi? Bine. Nu te prinzi? La fel de bine", ceea ce cred că influențează opinia publicului, mai satisfăcut de un mesaj clar și supra-simplificat. La nivelul scenariului, punctul forte al lungmetrajului nu e acțiunea sau narațiunea, ci dialogul dintre personaje, pentru ele ironia devenind o formă de viață. E laconic, dar amintește de David Mamet, după cum au observat și alți critici. Un exemplu? Interpretarea desenului animat Doamna și vagabondul, făcut - în opinia unui personaj - pentru a
Muzici și filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11985_a_13310]
-
monumentalei sinteze epice a scriitorului nostru, alături de Cronică de la câmpie și de Cronică de familie. Petru Dumitriu se dovedește astfel un Cronicar de tip balzacian, cu o viziune enormă, obiectivă, deci tradițională - un realism de secol XIX, refractar la modernismele narațiunii. Prozatorul construiește Marea Cronică, mai mult sau mai puțin fictivă, nu doar a unei epoci, ci a unei întregi istorii, dorind să înfățișeze documente umane și să prezinte eșantioane de timp și experiență socială. Colecția de Biografii, Autobiografii și Memorii
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
a avut numai cronici bune și foarte bune. Lipsesc însă/încă multe elemente pentru ca scenariul de mai sus să se materializeze până la capăt. Nu mai insist. Pe cât de generos e pretextul epic al cărții, pe atât de surprinzătoare e evoluția narațiunii în sine. Un cimitir aflat pe un deal care se surpă obligă autoritățile la dezhumarea mormintelor, proces care se face cu ajutorul unor deținuți de drept comun. Rudele morților sunt chemate pentru recuperarea osemintelor și mutarea lor într-un cimitir nou
Viața ca o dezhumare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11995_a_13320]
-
coloritul sumbru și miasmele sale) și a scenelor erotice se concurează relaționându-se reciproc, tandemul acesta narativ capătă prin permanentă tangență expresivitatea impură a senzualului și morbidului. șa cum confesiunea în scris îndeplinește mai multe funcții, pentru fiecare actant în parte, narațiunea se desfășoară pe mai multe nivele, intuite și indicate bine de comentatorii de până acum ai cărții. Romanul poate prilejui o serie largă de abordări hermeneutice, dintre care cea psihanalitică și cea despre corporalitatea feminină sunt cele mai la îndemână
Viața ca o dezhumare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11995_a_13320]
-
șlefuiești cuvintele, ca și cum ar fi pietre prețioase. Pentru că asta și sînt. Și pentru că important în literatură nu este ce se spune, ci cum se spune. Este ceva care acum pare a fi demodat. Ce v-a determinat să optați pentru narațiunea la persoana întîia în romanele de ficțiune (Luna lupilor și Ploaia galbenă) și în schimb să utilizați persoana a treia în cărțile de călătorie precum Rîul uitării (1990) sau Trás-os-Montes (1998)? Nu știu. Sînt lucruri pe care nu le pot
Interviu cu Julio Llamazares - "Pentru mine poezia este fundamentală" by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11986_a_13311]
-
planul îl ocupase romanul Donna Alba, apărut în 1935, anul morții scriitorului. Concurența dintre cele două idealuri feminine în două reprezentări narative diferite e în beneficiul indiscutabil al prozatorului. Subtitlul romanului, Bordeiul pe Nistru al locotenentului Ragaiac, avertizează asupra spațiului narațiunii, la limita dintre Basarabia și Rusia bolșevizată. Acestea sunt, de altfel, și cele mai importante elemente politice de fundal care au sortit romanul fondului secret al bibliotecilor: Nistrul, Basarabia și fuga de regimul bolșevic a unor persecutați ce-și caută
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
flori”. Nevoit să muncească de la opt ani, pentru asigurarea subsiztenței, se maturizează repede. Momentele copilăriei le zugrăvește cu un talent tipic moldovenesc, redându-le în cuvinte simple și calde. Sinceritatea descrierilor degajă o atmosferă de prospețime și prea-plin emoțional, valoarea narațiunii fiind crescută și de bogăția mesajelor transmise de acele experiențe. O viață, al cărei destin se voia croit pe un drum periferic, oferit orfanului sărac și umilit, dar care a urmat alt drum, al unui suflet mare și caracter frumos
ÎNTRE TRĂDARE ŞI PATRIOTISM de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382720_a_384049]
-
Irina Coroiu Cum titlul românesc Sinuciderea fecioarelor trădează originalul care sună altfel - Virgin Suicides, merită mers atît pe firul narațiunii filmului - modelată de o generică voce din off, cît și pe cel al confesiunilor de creație ale regizoarei și scenaristei Sofia Coppola. În această tentativă recuperatorie, calamburul "Being Sofia Coppola" n-ar fi tocmai gratuit dat fiind că fiica celebrului
Uciderea inocenței by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16038_a_17363]
-
geamăn. Pe cel ce va purta Masca de Fier, desigur. El se numește Philippe și - ajutat și incitat de Aramis - va încerca să își înlocuiască fratele pe tron. Finalul - din istorie sau din folclor, nu are importanță - e, desigur, cunoscut. Narațiunea este obligată să îl respecte. Contează însă pașii metaforico-simbolici ai acestei inițieri multiple și multiplu eșuate. Reductibili, în hățișul întîmplărilor - în aparență, secundare - evident, la trei. Într-o primă etapă, Aramis îi arată, simultan, omului ce va fi menit să
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
moarte, cînd se sting amîndoi". Și urmează, desigur, poveștile despre această temă socotite mai caracteristice. Din nou, numai Dumnezeu și Sfîntul Petre pot schimba nenorocul omului în noroc. Și, firește, că astfel de întîlniri aevea se petrec frecvent în lumea narațiunilor populare. Șarpele casei, zînele cele bune sau spiridușul sînt, de asemenea, ființe suprafirești care veghează asupra destinului oamenilor, adesea, cînd este rău, modificîndu-l în bine. Sînt, de asemenea, pieze rele și bune, mai e Sfînta Vineri (în ziua purtînd acest
Despre mitologie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16051_a_17376]
-
nu refuză cadrul... Ludic, amar, cu largi răsfățuri discreționar digresive, tot atâtea capcane ale unei acțiuni rămuroase, condusă, pe alocuri, în clară manieră urmuziană, romanul nu-și divulgă cu ușurință cheile. Aluzivă la stări contemporane, dacă nu din imediata actualitate, narațiunea se refugiază cu voluptate în volutele irealității, ale magicului, satisfăcând verva cu grad înalt de gratuitate a unui autor în plină voluptate a spunerii. Astfel, dacă dictatorul-tip oferă supușilor lui continuitatea - fie și una băltită - asemeni politicienilor din zilele
Un roman al hipersimțurilor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16119_a_17444]
-
uneia dintre lucrările fundamentale dedicate istoriei zbuciumate a orașului Timișoara, temeinica monografie a profesorului dr. Nicolae Ilieșiu (1890-1963). Cartea, publicată pentru prima dată în 1943, este calificată de către specialiști drept o lucrare documentată de istorie clasică, „una în care primează narațiunea evenimentelor și faptelor, respectul pentru evoluția lor cronologică“. Dr. Nicolae Ilieșiu: Timișoara. Monografie istorică. Editura Planetarium, Timișoara, 2003. Preț: 325 000 lei.
Agenda2003-17-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280952_a_282281]
-
care a făcut tranzacția cu autorul a fost André Gide (copios citat pentru jurnalul său, cu două variante, una, pe când trăia soția lui, și alta, după dis pariția Madlenei; citat însă și pentru proza sa, multă vreme fiind model de narațiune dincolo de Franța. De la o vreme, mai înspre noi, jurnalul intim al lui Gide a dislocat romanul). Deși avem nenumărate exemple de romane autografice, scrise la nivelul existenței lui el, în carte, se comentează pro cauza romanul lui Mihail Sebastian De
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
roman, unanim considerat drept cel mai bun dintre cele publicate până acum de controversatul prozator. Protagonistul romanului este Mateo Renaldo Columb, un medic care a trăit în lumea Renașterii. Pasionatul lui roman curge într-un ritm susținut, demn de o narațiune polițistă bine scrisă. În carte, care a provocat multe discuții și acuzații, temerarul autor abordează una dintre cele mai vechi obsesii masculine: plăcerea femeii. Federico Andahazi: Anatomistul. Editura RAO, București, 2003. Preț: 85 000 lei.
Agenda2003-20-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/281025_a_282354]
-
e scop în sine, conținutul fiind secundar, putînd fi ignorat fără nici o pierdere estetică. Extincția, ultimul din seria romanelor de inspirație cvasiautobiografică, nu are fir epic. La Bernhard nu există un șir de întîmplări ce pot fi legate într-o narațiune cu cap și coadă. Intriga romanului stă în fermentul de ranchiună al autorului. De aceea, cartea poate fi deschisă la întîmplare, eșantionul de proză peste care dai sunînd la fel peste tot. Extincție e un monolog în care autorul se
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
amant profesionist, extraconjugală, a intrat și ea în mormânt odată cu accidentul produs de mașina condusă chiar de Doru. Înmulțirea episoadelor cu Ciprian, în avant-post, el și umbra, el și conștiința, el și oglinda, și nedumeririle zadarnice ale acestuia încarcă nepermis narațiunea ca în romanele cu sertare, strălucit însă motivate de W. Faulkner (la pagina 51 se invocă numele Galsworty după o scenă întâlnită într-un local). Aș defini romanul lui Ion Catrina cu unul din multele sale texte: "Confuzi amintirile cu
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
care sunt reunite obiectivitatea și parodicul, ironia, livrescul și imaginarul. Atent la spectacolul și scenografia istoriei, prozatorul construiește o viziune narativă cumpănit articulată, fundamentată pe reperele unei „arte a supraviețuirii”, asumate, de altfel, programatic. Ce sunt cele o sută de narațiuni decât „cioburi dintr-o hologramă a întregului”, cum scrie chiar prozatorul, produse de o atitudine de „contemplare activă” a lumii și devenirii ei. Utilizând trăirile, pentru a se face înțeles, dar repudiind exercițiul epic mimetic, Gheorghe Schwartz se îndepărtează și
Despre eroi și himere by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2708_a_4033]
-
plenar și exclusiv spre referențialitate. Agnus Dei reprezintă finalizarea celui mai ambițios ciclu epic al literaturii române contemporane, un proiect epic în care istoria e, deopotrivă, topos și element structurant, iar Scribul e figură actanțială privilegiată, liant problematizant al derulării narațiunii și expresie cvasimitică a unei proiecții utopice în care sunt consemnate crizele, convulsiile și aventurile destinului uman și ale semanticii sale himerice. Desenând o istorie halucinantă, în care mistica speranței umane se întretaie cu coșmarul războaielor, cu fanatismul și intoleranța
Despre eroi și himere by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2708_a_4033]
-
luată cum trebuie și o minusculă greșeală care ciobește totul. Celebra bătaie a aripilor unui fluture, care poate provoca o furtună în cealaltă parte a Pământului, atât de pomenită în teoria haosului, e aici luată drept cheie de boltă a narațiunii. Și nu e, atunci, de mirare că pasajele care-i reușesc Iuliei Sala cel mai bine sunt cele care cer finețe, chiar una crudă, în felul expresioniștilor interbelici. Căderea și iluzoria mântuire a Profesorului de vioară, care pare să-și
În limb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2710_a_4035]
-
Au Brătescu-Voinești sau Gârleanu (aș adăuga-o, dacă tot am ajuns la ligile inferioare, pe Elena Farago) simț al observației ? Dau animalele lor senzația de viață sau sunt niște simple fantoșe? Contează ca ființe sau doar ca mandatari ai unor narațiuni melodramatice? Răspunsul e evident. Acest control superlativ al reacțiilor (fie că e vorba de reacții proprii, fie că e vorba de reacțiile celorlalți) e ceea ce îl face pe scepticul Ionuț Chiva să rămână în prima linie valorică a generației sale
Nord și Sud by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2711_a_4036]
-
aduce față de originalul grec. Cititorul e purtat în lumea Casandrei și a Clitemnestrei, a lui Oedip și a lui Oreste, a lui Tiresias și a lui Diogene, personajele devenind protagonistele unor capitole în cursul cărora exegeta urmărește cu scrupul firul narațiunii. În felul acesta, Alexandra Ciocârlie arată o acribie cuminte, grija de căpetenie fiind redarea fidelă a nuanțelor, fără ambiția unei interpretări în cheie personală, autoarea fiind o comentatoare smerită, care stă în umbra textului și îl slujește. Fără pretenția de
Decadența Teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2713_a_4038]
-
extraordinară și chipul său strălucea ca și cum i se aprinsese undeva în cap un mic candelabru. De data aceasta, istorioara sau „a doua mărgică“, așa cum o numea el, s-a dovedit și mai captivantă decât prima, apărea și el însuși în narațiune, acum. În vreme ce îmi turna în urechi propozițiile lui meșteșugit potrivite, parcă eram un câmp peste care cade ploaia mult așteptată, ce face iarba să încol- țească și pomii să se umple de floare. Simțeam cum mă transform, încărcându-mă cu
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]