1,096 matches
-
49, personajul Sir Gawain poate fi considerat un tipar pentru tipul supereroului modern. Scris prin secolul al XIV-lea, în dialectul nord-vestic, Sir Gawain se referă la întâmplări care au avut loc cu 300 de ani înainte, adică odată cu faptele narate în legendele arthuriene. Spre deosebire de legende însă, în care curajul dovedit în turniruri și pe câmpul de luptă se împletește cu povești amoroase, povestea lui Gawain se concentrează pe spiritul aventurier și loialitatea față de senior, fără să neglijeze însă relatarea modelelor
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
am luat protagoniștii și i-am montat separat, după aceea am început să le împletesc și mi-am dat seama că, uneori, nu funcționează bine nici ordonarea cronologică. În momentul în care împletești aceste diverse "lanțuri" trebuie să intervii ca să narezi altfel povestea unor personaje decât dacă ar fi fost un film numai despre persoana respectivă. Așa că, în acest moment, nu mai știu la a câta versiune este filmul. Problema dozajului fiecărui moment a fost pentru mine cea mai dificilă. Mi-
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
tare textul. Îl am în vedere pe Cervantes, Flaubert și, bineînțeles, pe Creangă. În spațiul românesc mai identificați astfel de scriitori? Toți marii povestitori, însă cu precădere Sadoveanu. E totuși un alt tip de textualism acolo. În principiu cei doi narează în același registru, însă la Sadoveanu există mai mult epic. Dar ca și la Creangă, epicul se transformă în poetic. Apropo de poetica romanescă, foarte bine surprinsă de R.M. Alberes în Istoria romanului modern, acum se vorbește despre poeticitate, despre
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
de pericolul pierderii exuberantei, ci și de pierderea simțului autocritic. Revenirea la extazul inițial poate fi declanșată, aparent, de fleacuri, precum o vizită la Truchsessian Gallery (care, ne amintim, organiza expoziții anuale la începutul secolului al XIX-lea). Episodul este narat într-o epistola trimisă de Blake patronului sau financiar, William Hayley 36, si datata 23 octombrie 1804: "Suddenly, on the day after visiting the Truchsessian Gallery of pictures, I was again enlightened with the light I enjoyed în my youth
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
mesaje cu conținut estetic, pe care acesta le urmează cu strictețe. Totuși, sfaturile lor nu respectă niciun canon teologic, iar mărturiile lui Blake nu sunt, nici ele, omilii ortodoxe. Într-o scrisoare către John Flaxman, datata 12 septembrie 1800, Blake narează una dintre aceste vizite spirituale, printre protagoniștii căreia cititorul îi descoperă pe Ezra și pe Isaia (E: 707). O Memorable Fancy inclusă în The Marriage of Heaven and Hell descrie o cină la care participă Isaia și Iezechiel. Blake îi
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de influență exercitată de spiritul unei persoane decedate este episodul Robert Blake. Potrivit lui J.T. Smith, în 1788, Robert, pe atunci mort de mult, îi revelează lui Blake secretul a ceea ce va deveni cunoscut drept "illuminated printing" ("tipăritura înluminata"). Incidentul este narat, de asemenea, de Allan Cunningham în Lives of the Most Eminent British Painters, Sculptors, and Architects (1830): "Spiritul l-a sfătuit imediat: "scrie", i-a spus, "poezia și desenează ilustrațiile pe cupru cu un lichid anume (pe care el l-
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
el și-a apropiat capul de fereastră și te-a făcut să tipi" (2004, p. 699). Deși nu lipsit de comic sau chiar de burlesc, acest episod este urmat de altul, petrecut pe când Blake are 8 sau 10 ani și narat de către primul biograf al artistului, Alexander Gilchrist, în Life of William Blake, "Pictor Ignotus". De data aceasta, viziunea descrie o adunare de îngeri: "Hoinărind [...], băiatul își ridică privirea și vede un copac plin de îngeri, cu aripile împodobind fiecare ramură
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cu privirea scrutând obiectele din jur; deodată, viziunea i se înfățișa, iar el începea să lucreze ca un posedat" (Bentley, Jr., 1975, p. 188). Personajele biblice pozează cu naturalețea și candoarea unor modele în carne și oase. Într-un episod narat de acelasi infatigabil Cunningham, Blake i se adresează unui prieten: ""Nu mă deranja", șopti el, "am pe cineva care-mi pozează". "Îți pozează?!" exclama oaspetele uluit, "unde este și cine este? Eu nu văd pe nimeni". "Dar eu îl văd
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
clase de viziuni, întocmai celor trei niveluri de semnificație, sunt reconstruite în interiorul celei de-a patra, iar cercul se închide (libertatea socială, traversând crize de factură metafizica și estetică, este reorganizata, pe o treaptă superioară, ca libertate spirituală). Întregul epos narează sacrificiul de sine al lui Albion (anihilarea sacra a ego-ului grosier este simbolizata de respingerea lui Satan) și refacerea stării de unitate primordială a tuturor ființelor. Trebuie să semnalez, aici, metaforă elaborată care descrie Golgonooza, Orașul Artei și al Manufacturii
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
dificil de demonstrat din punctul de vedere lingvistic pe care am încercat să-l abordez aici. Taxinomiile actelor ilocuționare [3] (ale lui Searle, Austin și succesorii lor) sunt, în unele locuri, dublate de tipologii și mai aproximative de genul: "a nara", "a informa", "a descrie", la Mallarmé, sau, mai mult, "a povesti", "a explica", "a informa", la Sartre. Schema 1: Bazele de tipologizare După un prim capitol care prezintă cadrul teoriei secvențiale, capitolele 2 și 5 sunt consacrate formelor monogerate (povestire
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de partea auditorului. Încă o dată, scena II, 5 din Școala nevestelor ne permite să reliefăm motivația afectivă și psihologică a prezenței povestirii atât de partea celui care o ascultă (aparteurile succesive ale lui Arnolf), cât și de partea celei care narează întâmplările și care vorbește de altfel despre propriile reacții de uimire (versurile 512, 515, 519, 527, 533), ba chiar exprimă acest dezechilibru emotiv subliniat în versurile 565 și 566, prin acest aparteu a lui Arnolf: "O, supărătoare iscodire a unui
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de vedere spiritual: de Hercule. Poate favorurile speciale de care se bucură Hercule în ochii multor poeți din epoca augustană se datorează acestei spiritualități stoice. Hercule (și Ulise) erau "inuictos laboribus et contemptores voluptatis et uinctores omnium terrorum"350. Propertius narează în elegia a noua din cartea a patra despre aceleași origini herculiene ale templului Ara Maxima (cu aceeași intenție de a exalta domus Fabia)351: Camerinus a cântat Troia cucerită de Hercule: cfr. Ovidiu, Epist. ex Ponto, IV, XVI, 19
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Crémera: episod atât de frumos și de viu în povestirea, aproape trăită, de Ovidiu, încât ar merita să fie reprodus în întregime. Din păcate, va trebui să îl rezumăm cum se poate mai bine. Este adevărat că acest episod fusese narat și de Diodorus, de Livius și de Dionis de Halicarnas: era deci, un fel de topos literar și, de aceea, poate, nu trebuie să credem că Ovidiu și-a bazat povestea pe cea a lui M. Verrius Flaccus, cum consideră
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
se rupe creanga; sau, cocoțat pe ea, o taie cu inconștiență. Se merge direct la țintă, fără complicații dramatice cu duhurile Galla ori cu „cel ungurean”. O asemenea „cauză” a morții este de-a dreptul rizibilă. Se cunosc basme care narează nașterea eroului dintr-un lemn (Tei-Legănat) sau din piatră (Omul din piatră). Lemnul și piatra (dar nu orice lemn și nu orice piatră) apar ca materii genezice în credințele străvechi. Personajele masculine ivite pe această cale sunt apte de aventuri
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nu se încearcă să se releve și alte elemente de compoziție și de înțeles, în fapt mult mai reprezentative, dar situate pe planuri mai „de adîncime”, cum ar spune Nicolai Hartmann, cu privire la specificul reprezentărilor cu registre mai complicate. Ni se narează un asasinat petrecut printre proprietarii de turme de oi, dar în chip de „reconstituire” polițienească și cu un personaj feminin în acțiune. Faptul a părut o intruziune de natură cultă, ca și cum mama, soția ori sora, obișnuite în baladele păstorești sau
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
greu, căci viața este foarte scumpă, grea, cu lipsuri, cu prețuri enorme la toate, cu minciună (a se citi demagogie), corupție, trădări de țară și, bineînțeles, sublima banalitate, vorba cântecului: “Oamenii cântă iubirea/ Na, nara, na, nara, na, na, na, nara na!” În fața intrării cimitirului „Eternitatea”, acolo unde mergeam și beam bere, acum e casă mortuară. M-am dus pe acolo, nu știam nimic, și am dat de un domn pus la clift, bine parfumat, înconjurat de coroane, avea cam 35
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
găsesc cu ușurință cuvintele; de data aceasta, nu eram sigură ce i-ar putea interesa pe preoții și teologii aspiranți care formau auditoriul. Cea mai importantă regulă a fiecărui discurs este să începi pe un ton moderat, de aceea am narat singura poveste pe care o cunoșteam în care apăreau atât Dumnezeu, cât și un fost secretar de stat: Un om moare și ajunge în rai. În fața porților de fildeș, îi spune Sfântului Petru cât de fericit este că se află
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
cunoscut sub numele de narator. Dar naratorul nu relatează în mod continuu. De fiecare dată cînd vorbirea directă intervine în text, este ca și cum naratorul își transferă temporar funcția unuia dintre actori. Cînd descriem stratul textului este important să lămurim cine narează. Un text nu constă numai în narația în sensul ei propriu. În fiecare text narativ putem avea pasaje care se referă și la altceva decît la evenimente: o opinie despre ceva, spre exemplu, sau o destăinuire din partea naratorului care nu
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
unui text. Acest subiect se află în strînsă legătură cu noțiunea de focalizare, cu care a fost chiar identificat, în mod tradițional. Narator și focalizare, laolaltă, determină ceea ce a fost denumit prin termenul de "narație", incorect folosit, deoarece numai naratorul narează, adică produce limbajul care poate fi denumit "narațiune" din moment ce reprezintă o povestire. Focalizorul, după cum se va vedea în Capitolul 2, Secțiunea 7, este un aspect al povestirii pe care acest narator o relatează. Este "coloratura" fabulei, realizată de un agent
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
dobîndesc sunetele într-un vestibul. 3. O instanță naratoare care numește acțiunea și percepția acesteia. Agentul narator nu se menționează pe sine în acest proces. Ar fi putut foarte bine să o facă. În acest caz am fi citit "(Eu narez:) Vocea puternică de bas a lui Steyn răsună în vestibul". Acest lucru nu schimbă nimic în analiza de mai sus. În principiu, dacă naratorul se referă sau nu se referă la el însuși nu afectează statutul narației. Atîta timp cît
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
se referă la el însuși nu afectează statutul narației. Atîta timp cît există un limbaj, există și un vorbitor care rostește sunete; atîta timp cît rostirea lingvistică se constituie într-un text narativ, există și un narator, un subiect care narează. Din punct de vedere gramatical, "persoana întîi" există mereu. De fapt, termenul de "narațiune la persoana a treia" este absurd: un narator nu este "el" sau "ea". În cel mai bun caz, naratorul poate nara despre altcineva un "el" sau
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
un narator, un subiect care narează. Din punct de vedere gramatical, "persoana întîi" există mereu. De fapt, termenul de "narațiune la persoana a treia" este absurd: un narator nu este "el" sau "ea". În cel mai bun caz, naratorul poate nara despre altcineva un "el" sau o "ea" care poate fi, la rîndu-i, narator. Desigur, nu înseamnă că distincția însăși între "narațiune la persoana întîi" și "narațiune la persoana a treia" nu mai este valabilă. Să comparăm următoarele propoziții: b) Mîine
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
să fii om. Linia narativă stabilește o confruntare între limitele unui simț al umanității redus la un individ și recunoaștea de către ceilalți, care îl definește în mentalul poststructuralist. Așadar, retorica narativă a unui NP este aici indicată de adăugirea: (Eu narez: (Susțin în mod autobiografic:)) M-am simțit oarecum obosit în acea zi. Să ilustrez prin trei exemple care aduc în scenă copii. Comparați următorul extras dintr-o carte pentru copii despre o tragedie de familie, în care mama este atît
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
în scenă copii. Comparați următorul extras dintr-o carte pentru copii despre o tragedie de familie, în care mama este atît de grav rănită încît după extrasul respectiv va muri. Fetița cea mare, care are în jur de opt ani, narează: Dar în după-amiaza aceasta îi urăsc pe toți. Ei nu știu că am visat-o pe mama, și de ce. Ei ce știu, ce știu ei? Ce știu și eu? Să spună atunci! Încep să țip și să înjur. Apoi mi-
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
mamă-copil. Dificultatea reamintirii ce sosește o dată cu trauma este metaforic întruchipată de dificultatea de vizualizare a corpului, a feței. Retorica unui NE, de asemenea, poate fi folosită și pentru prezentarea unei povestiri despre alții ca fiind adevărată. Să notăm astfel: (Eu narez: Eu atest:)): Elisabeta s-a simțit oarecum obosită în acea zi. Pe de altă parte, cîteodată retorica indică prezența imaginației. Indicațiile că naratorul spune o poveste fictivă și vrea ca cititorii să o știe sînt, de exemplu, narații ale unor
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]