780 matches
-
De ce dracu oi fi zis că știu să fac ouă Benedict ? OK... păstrează-ți calmul. Nu cred că e chiar așa de complicat. Ouă și... ceva. Eddie se reazămă de blatul de granit cu o privire curioasă. Am o presimțire nasoală, că așteaptă să mă vadă cum încep să gătesc. Șovăind, iau o tigaie strălucitoare de pe stativ, clipă în care Trish dă buzna cu ziarul. Mă fixează cu o curiozitate intensă. — Ce faci cu oala de gătit sparanghel la aburi ? Shit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
conversații aprinse. Cobor cu liftul împreună cu Ernest, în tăcere. Dacă aș zice cel mai mic cuvânt, aș izbucni pe loc în lacrimi. Nu-mi vine să cred că am putut s-o dau în bară cu planul meu atât de nasol. N-am găsit nimic care să-mi folosească. Am fost recunoscută. Am pierdut în fața întregului personal. Sunt o glumă, și mai și decât eram. Când ies din clădire, îmi verific mobilul. Am un SMS de la Nat, care mă întreabă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la restaurantul unde ne întâlnim, o parte din mine vrea să fugă să renunț definitiv la idee și să‑mi cumpăr în schimb o pereche de pantofi. Dar nu pot. Trebuie să o fac. Și asta‑i partea cea mai nasoală. Motivul pentru care simt că mi se strânge stomacul și mi‑au transpirat mâinile este că asta chiar contează pentru mine. Nu pot să‑mi spun că nu contează și că nu e important, cum fac în majoritatea cazurilor. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
s‑o citești. Eu una nu mi‑aș face griji. De fapt, chiar te rog să arunci la coș Daily World, eu așa aș face. Pur și simplu... pune‑l direct la coș, fără măcar să‑l deschizi. Au scris ceva nasol, nu? zic cu teamă. Că am picioarele groase sau ceva de genul? — Nu, nu e nimic! zice Suze. Nimic! Ia zi, ai ajuns la Rockefeller Center? Cică e foarte mișto. Sau la F.A.O. Schwartz? Sau... — Termină, Suze, o întrerup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se ocupe de această dificilă treabă. Dar în privința zborului în atmosferă, era cu totul alta povestea. De data asta pilotul muncea mai mult decât mașina. Nori bulbucați, bruni și cenușii, înhățară astronava. ― Fiți atenți la mizeria asta. Dedesubt cred e nasol. La fel ca Dallas, Ripley cugeta. Undeva în acest infern de culori întunecate, sub ei, o altă navă urla. la intervale regulate, un apel disperat, uman, înfricoșător. Toată această galaxie lipsea din hărțile lor astronautice , așa că mai întâi trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
această galaxie lipsea din hărțile lor astronautice , așa că mai întâi trebuia să fie prelevate eșantioane de atmosferă și de scoarță, să le studieze proprietățile și să vadă în ce măsură aceste elemente au provocat catastrofa. Totuși, pentru Dalas, era pur și simplu "nasol". Ripley se întreba deseori de ce un om așa de competent pilota o droagă ca Nostromo. Ar fi fost surprinsă dacă ar fi aflat că era îndrăgostit de nava lui. ― Coborâre verticală programată și calculată. Ușoară corecție de parcurs, îi informă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nou, deși se pare că emite acest semnal de ani și ani. (Ridică din umeri). Poate de câteva decenii sau de și mai mult timp. Dallas trecu un aparat pe toată suprafața obiectului. ― Respingere electrostatică. De-aia nu e praf. Nasol. Nu prea e vânt pe-aici; grosimea stratului de praf ne-ar fi dat o indicație despre cât timp a funcționat mașina. Pare portabilă. Își puse aparatul la loc. ― Ai mâi găsit ceva? Kane și Lambert negară scuturând din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
adolescentă vicioasă. Se tot deschidea închidea la halat. Zâmbea complice, dezvelea clape albe, colți albi. Buzele se umeziseră, fragede, roz. Privea cu sfială spre maestrul prestidigitator, dar și cu o lucire de pradă. Gingășie lubrică, maternă. Nici n-o vedea, nasolul! Aruncase, dintr-o mișcare, geanta în cui. Nu vedea pe nimeni, nu-și amintea nimic, nu-i păsa. Când trecuse în spatele pupitrului pe care scria, cu litere mari, de aur, RECEPTION, musiu Anatol Dominic Vancea Voinov atinse, din greșeală, cotulelectric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
orificiile, Tudore, toate, așa vorbea. Murim împreună, Tudore, că suntem unul și am murit deja, asta-i. Nu mai sunt guri de incendiu, doar de canalizare și moarte, așa recita, înnebunită, coana Veturia, parcă învățase totul pe de rost. Era nasolul, cică, în fața oglinzii, și îi vorbea lui Tudorică. Bătrânica se furișase înapoi în patul conjugal, să-l trezească pe conu’ Leonida. Marcelică a liniștit-o, nu-i nimic, n-are importanță, așa-i profesorul, cam artist. Dar dimineața, recepționerul n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de sus, de la laborator. Își ținea borcănelul cu „coprocultură“ învelit într-un șervețel roz. Când dădu șervețelul deoparte, își puse mănușile de ațică. Îl intrigă ce zări în borcănel: câteva bobițe intens negre, ca măslinele de 105, fără sâmburi. Dietetice. „Nasol“, își spuse, urmărind-o cum strângea borcăneleul în căușul palmelor ridicate spre piept. De parcă ar fi ținut ceva de preț în ele. Sau ar fi vrut să încălzească borcănelul. Era destul de cald în încăperea ticsită cu lume. Majoritatea bătrâni, somnoroși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Nou. Cel puțin o terminase acasă. În zece zile, Stelică se rezolvase. Despărțirea ultimă, în cadru intim, sobru, la „Pătrunjelu.“ Își făcuse cavoul încă din ’83, acum ar fi fost imposibil să mai ridice o astfel de casă de veci. „Nasol“, repetă, urmărind-o cum se pregătește să predea borcănelul asistentei. „A dat de belea.“ Până atunci n-o privise atent, deși era cam pe lângă el, dar la cealaltă coadă. El depunea doar urina și apoi trecea, dincolo, la o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu greu să renunț la politețea englezească și să nu scap ceva de genul „scuze“, ceea ce ar fi însemnat să dau dovadă de slăbiciune. Oricum, ea s-a făcut că plouă. —Eu ocupasem deja patul ăla și-l vreau înapoi. Nasol! Aproape mecanic, își întoarce capul aproape la o sută optzeci de grade și-mi aruncă o privire care mă îngheață. E atât de lungă și nu cred că am greșit când am comparat-o cu un extraterestru. Arată ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
întoarce „serviciul“. Capitolul XXIV Jake trage vânturi în somn. Presupun că sunt de vină ouăle marinate pe care le-a mâncat, fiindcă nu i s-a mai întâmplat până acum. Fereastra e deschisă, iar mirosul nu e chiar atât de nasol. Mai mult, sunt destul de amețită ca să consider asta un semn al naturii sale umane supuse greșelii. Sunt pe punctul de a mă îndrăgosti de el. Sunt pe punctul să-mi pierd capul. Dacă mai face un singur lucru minunat, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ședea mereu tăcut, cu un aer profund deprimat. Nu-ți dădea chiar fiori, totuși - Jim era mult prea trist ca să dea fiori; nu avea mutră de criminal în serie în devenire. Și exact din pricina tristeții sale profunde, fetele se simt nasol în preajma lui. Simțim că ar fi cazul să facem ceva - ca femei, suntem presate de uzanțe sociale să-l înveselim, ceea ce nu este valabil și pentru bărbați, care sunt liberi de această responsabilitate. Și totuși, se pare că nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de ieșit? Mă prăbușesc în sus? Voința bătrânului nu poate ajunge până la mine. Și dacă ea nu poate ajunge... atunci nici altceva nu poate. Hm... o dilemă! Toată puterea Timpului și eternitatea sa la îndemâna mea, iar eu sunt blocat aici... nasol! Puteam să mă prăbușesc în oricare direcție, căci toate mințile ajungeau aici instinctiv, dar astfel eu nu ajungeam înapoi în corpul meu, ci în mintea altcuiva. Iar eu nu am nevoie de așa ceva acum! Oare locul ăsta e pe Pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
-i-ar dracu'! De unde au apărut?" "Medic!" "Oameni la pământ! Oameni la pământ!" "Rămâneți naibii culcați!" "N-avem grenade?" Oare ce se întâmpla acolo? Se omorau unul pe altul? Începând cu etajul doi se puteau auzi focurile de armă! E nasol! Trecând de jumătatea etajului secundar, mâncând pământul spre al treilea, am plonjat spre marmura de pe jos, mai mult din greșeală, căci mă împiedicasem, când pe lângă urechi îmi șuieră un glonț! Acolo era capul meu cu o fracțiune de secundă înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și Cozmin! "Da!" Da, Corvium!" "Ce vrei, muritorule?" "Aici!" Când vă voi chema, în vreo câteva ore, veți lăsa totul baltă și ne vom întâlni la parter în fața intrării profesorilor. Pregătiți-vă de un drum lung și de eventuale opoziții! "Nasol!" "OK. Am să iau și ceva cu dedicație!" " Deci e grav! Mersi că m-ai anunțat!" E ciudat, zise el după câtva timp. Am renunțat la pod din considerente evidente. Apoi a urmat etajul trei pentru că a fost compromis de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ofensată. Pe bune acum. Ce crede Lissy despre mine? Sunt o londoneză cool și sofisticată. Nu mă ambalez când văd vreo vedetă. Am zis și eu așa, În treacăt. — De fapt, adaug după o pauză, probabil că ar fi chiar nasol să fie nu știu câte vedete pe metru pătrat. Vreau să spun, ce poate fi mai rău decât să stai la o masă, Încercând să porți o conversație normală, Înconjurată numai și numai de staruri de film și de supermodele și... de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vedem un apartament. N-are nici parchet, și nici obloane - dar are jacuzzi În baie, ceea ce e destul de cool. Așa că se poate spune că viața mea decurge cum nu se poate mai bine. Nu știu de ce mă simt așa de nasol. Nu știu care-i... Nu vreau să mă mut cu Connor, spune o vocișoară din capul meu, Înainte de a o putea opri. Nu. Nu se poate așa ceva. Nu poate fi adevărat. Connor e perfect. Toată lumea știe asta. Dar nu vreau să... Taci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
evident că nu ascultă nimic din ce-i spun. — O fi Îngrijorat În legătură cu ceva, dar nu vrea să te Încarce cu chestia respectivă, spune Lissy după o pauză. — E adevărat, spun Încet. Pare destul de stresat. — Poate s-a Întâmplat ceva nasol de tot, dar nu vrea să-ți strice seara. Încearcă să vorbești cu el. Fă-l să-ți spună ce-are pe suflet ! — OK, zic, deja mai veselă. OK, am să Încerc. Mersi, Lissy. Mă Întorc la masă simțindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
aici să discut. <sys>:mda, ai dreptate. Dacă știam că ai 45, nu te contactam. <victor37>: ai văzut? <sys>: despre ce vrei să discuți? <victor37>: are importantă? Vorbim de o oră fără un subiect anume... cum e în Rom.? <sys>: nasol. Greu. Vreau să plec <victor37>: e greu de suportat? greu de schimbat? <sys>: nu știu. Nu mai suport, vreau altceva. Sunt profa de mate <victor37>: frumos <sys>: frumos pe naiba! Iarta-ma. înseamnă că nu știi ce înseamnă prof în
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
și una din Berlinul de Est, trimise de colegii tatei, dintr-o fericită deplasare de serviciu, peste petele scorojite de la ultima inundație a vecinului de deasupra. Și, pentru că meseria m-a prins, am mai adăugat o poză cu Maradona, cam nasoală, din Informația Bucureștiului și una cu Rolling Stones pe care am găsit-o Într-un teanc de Nouvel Observateur, L’ Express, Paris Match, mi le-a aruncat nea Victor, ultima oară când a călcat pe la noi. Ia-le, bă, puță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de obicei unicul lor spectator/ascultător, fiind și unicul urmaș male, nu neapărat macho al familiei, dovada incontestabilă a iremediabilei ei decăderi. 2. În privința lui Buni s-a stabilit că ea aude/vede/ține minte din ce În ce mai puțin, mai prost, mai nasol. În plus, practica ne-a demonstrat că În cazurile, extrem de rare, când ea are revelația că se află la mijloc, obiect de mișto, de ironii familiale, supărarea ei ține doar un sfert de oră, după care zâmbește cu amabilitatea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
liberté, citatul l-am cules din cartea lui Camus, pe care Letiția Arcan a uitat-o la noi când a fost ultima oară, și ce sperată a venit după ea, o adusese bărba-su, la ultima lui călătorie afară! E un nasol Petru Arcan, marele profesor, dar cel puțin, dacă și-a adus L’Homme revolté, poți fi sigur că nu face ca Colonelu’ de ta-su lui Gimmi cu John le Carré, Arcan roade tot, citește tot, era plină cartea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Închidă, uleioase, tăcute, deasupra mea, acoperindu-mă, cu frig și beznă. Al cui ești? Al cui ești? Cine? Eu sunt oaia cea pierdută... De fapt, nu aș vrea Într-adevăr să vreau să merg acolo, doar dacă ar fi prea nasol și m-aș gândi c-o să fie Încă și mai și, atunci Îmi aduc aminte de Mihnea și-mi spun: lasă, ai răbdare, Înghite-o și p-asta, oricând poți să treci dincolo, În cinci ori În treizeci de minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]