1,521 matches
-
sunt mai puternice într-o limbă. Asta înseamnă că putem începe în română și continua în franceză, italiană, câte o vorbă pe spaniolește... Confirm. Am asistat la multe conversații care ar putea părea făcătură oricui, dacă nu ar avea o naturalețe și o fluiditate aproape deconcertante. Gândiți într-o limbă? — Nu. În mai multe. De aia și trec ușor de la una la alta. La Verona mergeam să luăm masa la trei noaptea și spuneam bancuri, iar eu trebuia să le traduc
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
politice, de recunoașterea sau acțiunile acestora)... Drepturile omului sunt acele drepturi naturale care sunt înnăscute și care nu pot fi pierdute (nu pot fi cedate, confiscate sau luate). Drepturile omului au următoarele caracteristici: universalitatea, independența (față de recunoașterea socială sau juridică), naturalețe, inalienabilitatea și imprescriptibilitatea... În concluzie, drepturile omului sunt drepturi deținute de către toate ființele umane ("din toate timpurile și din toate locurile"), pur și simplu în virtutea umanității lor"5. Michael Freeden dă următoarea definiție: "un drept al omului este o formulă
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
Tot așa și cu averea care, adunată Într’un loc, dacă nu sărăcește Împrejurimile - asta e totuși lege -, În cel mai bun caz sare În ochi. Chiar În aceia ai proprietarului care, poate sub imboldul trăirii lăuntrice neuitate din vremea naturaleței speciei, chiar dacă cu grijă acoperită, oferă o câtime din ea altuia, adică face un dar. În subconștient, el caută astfel să pună o proptea averii lui, spre a-i Împiedica fireasca năruire. Chiar dar deci, actul este ceva cât se
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să tragă foloase, undeva la depărtarea micuțului Pământ. Desigur se va găsi cineva și pentru energia bombei termonucleare dacă vom avea proasta inspirație de a o Încerca pe viu. Dar, uzând de acest exemplu, spun: Nu bionica, ci mai generala naturalețe trebuie să ne inspire În rezolvarea problemelor tehnologice. Și avem numai de câștigat, căci Natura știe mult mai multe decât noi, pentru simplul motiv că e, tot cu mult, mai bătrână. Iar fițuica aproape că ne trage de mânecă... „Milenium
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
totul altfel se prezintă o casă tradițională, construită invariabil din generoasele lut și lemn, iar unde se poate, piatră și lemn: de indiferența acestor materiale profită oricine al casei, indiferent ce fel de biocâmp are, manifestarea lui devenind firească În naturalețea ei. Și ar mai fi ceva, chiar comun cu sacrul, căruia Îi dau acum cuvântul. De când lumea, și oriunde, templul s’a făcut din lut - precum acela getic de la Argedava -, lemn - la daci, slavi, bașca căptușeala din cedru a templului
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de pământ de pe care să scuipați săgeți. Doar că, așa cum voi vă puteați urca pe o parte, asta o putea face și dușmanul, pe cealaltă. Vă trebuia verticalitatea unui zid, deci piatra. Care o fi la locul ei, plină de naturalețe, la munte, nu la șes, unde poluează, mai ales prin sfărâmăturile de la cioplire. Cei vechi iubeau Însă Natura și o protejau chiar dacă Încă nu venise ceasul poluării. Iar isteții de greci au născocit un astfel de zid, ecologic avant la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nici În ruptul capului. Și nu pentru că văd noaptea ca... mine, ci pentru că am nevoie de acordul cu ciclurile cosmice, Între care unul e alternanța zi-noapte, implicit cu restul biosferei. Astfel mă mențin ca o redutabilă negentropică și-mi păstrez naturalețea, adică șansa de a găsi oricând un biped care să mă iubească; că acela mă caută de fapt ca pe o contrapondere la artificialismul În care e obligat să trăiască și din care nu mai știe cum să scape, e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
didactic, de pasiunea pusă în explorarea viului, de admirația intrinsecă în fața perfecțiunii lumii vii, de aplecarea spre nuanțele profunde ale adevărului științific. Pasiunea și vigoarea profesională, forța de a se transpune, în mod autentic și total, în orice proiect profesional, naturalețea găsită în orice manifestare a EU-lui personal, creativitatea și originalitatea, bucuria de a fi și de a deveni, talentul de a comunica cu o rară expresivitate, puterea a convinge și de a fascina sunt doar câteva nuanțe desprinse din tabloul
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
versuri pe hârtie. Aceeași descoperire o face, la Fălticeni, profesorul Vasile Popa. Personaj cultivat, el însuși versificator, bun orator și totodată culegător de folclor, fostul preot se arată preocupat de posibilitățile literare ale școlarilor. Nu doar preocuparea profesorului ci și naturalețea cu care își compune Labiș versurile au constituit un imbold literar pentru alți colegi. Fenomen mimetic, veleitarismul acesta, mai mult sau mai puțin de substanță, sublinia talentul poetului căruia colegii îi arată lui mai întâi încercările, și numai după ce primesc
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
aburi care merge singur, sigur și rapid la destinație. Expansiunea capitalistă va externaliza problemele interne și va deschide o lume într-un mod unic antisocialist, fără ca asta să și-o fi propus vreodată în mod programatic. Este vorba aici despre naturalețea dezvoltării bazată pe libertatea și pe spiritul faustic al căutării. Soluția socialistă, stătută și rigidă, va găsi loc de manifestare într-un spațiu stătut și rigid. Rusia era un spațiu închis de propriile neputințe ale unei țări feudale izolate. Ca
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
Nedelciu și de comentariile docte, suculente și spectaculoase ale lui Luca Pițu. Ba și cu desene sugestive (eufemism!) semnate cum altfel? de o reprezentantă a sexului frumos, graficiana Oana Selegean. Într-un fel, textul lui Creangă e-o pledoarie pentru naturalețe, normalitate, vânjoșenie moldo-valahă, în deplin contrast cu dragostea chioară și amorul ghebos propuse de cohorta homosexualilor. "Histoire d'une pine" (las, totuși, titlul în franceză...) se deschide cu o "prefață cinegetică" (aluzie la "Pseudokinegeticos"?) în care Luca Pițu denudează misterul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
atât de bogată și de dificilă încărcătură filosofică. Merită cercetate de astă dată de către folcloriști și culegerile lui Taniac din lirica populară. O primă impresie: nu și-a îngăduit intervenții în piesele adunate din nordul Bucovinei, păstrând autenticitatea, spontaneitatea și naturalețea unor creații puțin ori chiar deloc cunoscute specialiștilor. În fine, se pare că Filimon Taniac a fost petrecăreț și vesel. Dacă a meditat pe tema "sic transit...", nu-i străin nici de "carpe diem". A scris sumedenie de "glume chipărate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
introdus în text - pentru a înlesni lectura - datele cronologice ale diferitelor personalități politice interne sau internaționale și bisericești direct interesate de subiectul operei. Tot astfel, am introdus diferite denumiri onomastice sau topografice în funcție de proveniența lor geografică, oferind cititorului prospețimea și naturalețea discursului istoric, și redactarea diferită, în funcție de context, a acelorași termeni, de ex. «Biserică» (realitatea teologico-spirituală și instituțională) și «biserică» (definirea individuală a bisericii ca edificiu, parohie, biserică a unei comunități) etc. Din motive de finețe științifică am păstrat originalul textelor
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
gripe care te-a salvat de la o instruire propagandistică de trei zile etc.). Bucuria venea nu din ivirea neobișnuitului, a acelui ceva ce rupe monotonia, ci din profesarea „ilicită” a normalului; nu din ceea ce făceam, ci din ceea ce nu făceam! Naturalețea existenței noastre venea din gesturile cotidiene banale, dar atipice pentru acele vremuri. Pârghiile autoconstruite de supraviețuire veneau din interior, nicidecum din acțiunile din afară ale sistemului social. De acolo venea răul, tortura psihologică, grijile; trebuia să te protejezi, să te
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Chavez în persoană la New York, în timpul unei ședințe a Adunării Generale a Națiunilor Unite. Clinton era acolo, și prima noastră reacție a fost pozitivă; energia lui Chavez m-a impresionat; Clinton a recunoscut în el un coleg politic plin de naturalețe. Totuși, curând am fost deranjați de politicile lui Chavez, care erau antagoniste nu numai față de noi, ci față de oricine nu împărtășea perspectivele sale asupra a două subiecte: nevoia de reformă radicală și infailibilitatea lui Hugo Chavez. În 2002, o lovitură
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
al formulăriiîntrebărilorșirăspunsurilor.Ritmul alert al activității jurnalistice, mai ales cel din televiziune, nu a permis, aproapeniciodată, plămădireacuvintelormeleinterogative. Dar tragnădejdeacăimportanțatemelordiscutate, starea de înțelegere din timpul convorbirilor, spontaneitateaperceptibilăși la lecturăasigurăacestorpaginiordineinterioară, o anumeunicitate. Nelly Miricioiu În viața de toate zilele volubilă, de o naturalețe, simplitate și sinceritate ce înving inhibițiile, formalismul protocolar. Pe scenă distinsă, aprigă, visătoare, "arsă" de pasiunea iubirii și a urii, trecând cu o admirabilă siguranță de la forța adrenalinei în momentele dramatice, la discreția înfiorată a iubirii. Chip, siluetă născute parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
ne răscumpără. Cu mintea senină și inima curată misionarul franciscan împarte cu frații tot ce are, cu dăruire de sine și spontaneitate și astfel cele mai îndărătnice suflete sunt îmblânzite. De pe o rogojină sau dintr-un bordei, el trece cu naturalețe în palatele prinților, și apoi, în cortul nomazilor, cu aceeași simplitate și libertate de mișcare, numai pentru a-L predica pe fratele Cristos. Și este firesc ca evanghelizarea aceasta să prindă rapid în acel segment al societății în care doar
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
despre histrionismul actului didactic, declarând: ,, Profesorul e un actor care vine cu rolul învățat, lăsând impresia că e spontan. Atunci joacă bine.". Inițial, m-am simțit trădată citind acele rânduri, pentru că nu trecuse mult de când asistam la cursuri fascinată de naturalețea expunerii, de eficiența teoriei și de farmecul convingător al exemplificărilor literare. Toată juvenila mea credință în spontaneitatea prelegerii didactice, în asocierile făcute pe viu și la cald, în posibilitatea ca reacția sălii să schimbe sau nu o prejudecată critică, părea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ca un curent literar. Centrul de iradiere din care provenea nu mai era cel selectat tradițional de cultura română modernă, ci cel nord-american, chiar dacă prestigiul exegezei europene, mai ales al celei filosofice, îl consolida. Termenul era, de pildă, folosit cu naturalețe de Nicolae Manolescu în 1986, într-un eseu despre poezie. După mărturia lui Alexandru Mușina, cam în aceeași epocă „termenul în cauză a fost dezbătut în două (furtunoase) ședințe ale Cercului de critică al Facultății de Limba și Literatura Română
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
ori miză polițistă, reprezintă adevărata vocație a lui T. și explică succesul său de public. Scrisă într-un stil alert, fluent și antrenant, proza din Un dolar, doi dolari. Valetul de treflă (1974) este agreabilă, tonică. Eroul narator trece cu naturalețe și umor prin împrejurări neobișnuite, relatându-le într-o confesiune autoironică, ușor parodică. O factură aparte are Rolls-Royce (1976), fals roman polițist, printre altele textul făcând obiectul unui proces de presă pentru plagiat. Mai curând parabolă a unei rătăciri și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290271_a_291600]
-
călătorii proveniți din Occidentul civilizat, cultivat. Dincolo de suprafața acestor stereotipuri, care nu sunt de fapt decât expresia unor convenții ale lumii civilizate, apare spiritul frust, apropiat de natură al românilor. Stereotipurile legate de înfățișarea fizică a românilor evidențiază robustețea, sănătatea, naturalețea necizelată de cultură: înfățișare aspră, neglijenți cu ei și cu casele lor, trupul înalt și vârtos (secolul al XVI-lea); chipeși, arătoși, aveau femei frumoase (secolul al XVII-lea); cu o constituție bună, zdraveni, răbdători la oboseală, femeile erau frumoase
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
lăsat loc unui adevăr elementar, de care atâția s-au ferit, și anume acela că au fost "vreo mie de ani de mișcări și frământări", din care a ieșit, cu greu "un popor întreg"256. Tratând problematica retragere aureliană cu naturalețe, a știut cum să deducă, fără încrâncenare, apariția daco-romanilor și a valahilor pe scena istoriei 257. A insistat asupra prezenței slavilor în istoria noastră, sesizând numeroasele urme pe care le-au lăsat, încă vizibile în vocabular sau în toponimia uzuală
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
pentru cea satirică sau pentru memorialistică. Verva polemistului și a povestitorului s-a exersat mai întâi în prefețele volumelor originale sau traduse. Prefața la Gramatica românească cuprinde pagini antologice. Aici, scriitorul, în postura de pedagog al contemporanilor săi, folosește cu naturalețe un ton sfătos, familiar, închipuindu-și un auditoriu complice, care face haz de adversarii imaginari. Spirit satiric, observator de moravuri și tipuri umane, autorul era un mare amator de „caractere” și „fiziologii” de factură clasică. Cele câteva portrete realizate în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
a vorbi. Cu puține excepții, poezia de dragoste este ori dialogul protagoniștilor, ori monologul unuia dintre ei. Arta vine din implicarea în cuvinte a unei unde sufletești vii (La oglindă, Nu te-ai priceput!), ca și din realizarea, cu mare naturalețe a gesturilor, mimicii, mișcării (Subțirica din vecini, Rada). Eroii lui trăiesc, nu sunt doar siluete convenționale. Înclinația lui C. de a-și obiectiva emoția, formula, specifică lui, de lirică a rolurilor sunt slujite de un dialog (ori monolog) ce sintetizează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
înainte de a-și da sufletul, găsește puterea de a ține un discurs, christic în intenție, dar arid, emfatic. Negru pe alb este o proză mai izbutită, folosind drept artificiu compozițional motivul scrisorilor găsite. Aproape toată nuvela e alcătuită din epistole. Naturalețea exprimărilor, verosimilitatea și viața ce se degajă dau acestor pagini un parfum aparte. Dar T. înregistrează cele mai multe reușite în textele confesive, ca în Efimeridele (I-II, 1930-1937), scriere memorialistică și roman despre formarea sa spirituală și intelectuală. Între paginile de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290162_a_291491]