1,155 matches
-
mediu izolat este constant, iar atracția pe care o exercită a condus la crearea unor cercuri în care este desăvîrșit. Melanjul social nu este așadar un obiectiv urmărit în mod universal. Proximitatea spațială joacă un rol important în schimburile încrucișate neîncetate și, deci, în gestionarea unei rețele de relații decisive în reproducerea pozițiilor dominante. Astfel, viața în mediu izolat favorizează buna educație a copiilor și minimalizează riscurile de mezalianțe. Concentrarea în cadrul unor limite atît de restrînse le permite acestor familii să
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
dădea spre o pădurice de arbori ci-clopeeni. Gosseyn îl trânti pe Prescott pe podea, lângă pat, rupse în grabă un cearșaf și cu fâșiile obținute îl legă și-i puse căluș. În vârful picioarelor, coborî din nou în living-room. Zdrăngănitul neîncetat al ustensilelor de bucătărie avu darul să-i alunge crisparea. După toate aparențele, femeia nu auzise nimic. Gosseyn traversă livingul, se opri o clipă cumpănind cum va proceda, apoi păși cu îndrăzneală în bucătărie. Femeia tocmai scotea ceva de la făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
insistă el. Dacă au asemenea arme minunate, de ce nu preiau ei guvernarea? Lucy Rall zâmbi și clătină din cap. - Tu nu înțelegi. Arsenalele au fost întemeiate, acum mai bine de două milenii, de către un om care a stabilit că lupta neîncetată pentru putere între diferite grupări este o nebunie și că războaiele civile și de altă natură trebuie să înceteze definitiv. Era o epocă în care lumea tocmai scăpase dintr-un război ce adusese moartea a peste un miliard de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
acasă să se culce: Ajunse fără nici un incident în apartamentul ei. Obosită, se dezbrăcă și se strecură cu mișcări greoaie în așternut. Înainte de a adormi, avu un gând: "Trei zile... Oare vor trece mai încet pentru bărbatul care este supus neîncetat desfătărilor sau pentru ea care știa că plăcerile prelungite constituie cea mai mare durere?" Adormi îndată, ca un copil istovit. CAPITOLUL XIII DUPĂ CE căpătă adresa "casei iluziilor", îl sună pe Hedrock. Acesta îi ascultă gânditor relatarea și clătină aprobator din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
drumul repede înainte: ― Se vede bine că v-ați uitat cu toții istoria sau că vă astupați ochii ca să nu vedeți realitatea. Arsenalele au fost întemeiate cu mai multe mii de ani în urmă de un om care a stabilit că neîncetatele lupte pentru putere între grupări diferite sînt de-a dreptul nebunești și că războaiele civile sau de altă natură trebuie să înceteze de-a pururi. A fost o vreme cînd lumea abia ieșise dintr-un război ce adusese moartea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
unul din sorii din care se născuse. Pentru el era o vizualizare ciudat de chinuitoare și totodată își spuse "Slavă Domnului că sînt mort. Suferința a trecut". Deci rămășițele pămîntești se aflau dincolo de zona durerii produsa de căldură, dincolo de sîcîiala neîncetată a nisipului care-l înțepa, dincolo de sete și foame, dincolo de teamă și speranța nerezonabilă. Moartea venise pentru Gilbert Neelan așa cum trebuia să vină pentru toți oamenii. Domnul să-l binecuvînteze și să-l aibă in pază. Hedrock opri intenționat acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
se instalase cât mai comod parcă în forma lui paroxistică și vădea în omorurile lui zilnice precizia și regularitatea unui bun funcționar. În principiu, și după părerea personalităților competente, acesta era un semn bun. Graficul progreselor ciumei, cu creșterea lui neîncetată, urmată apoi de o lungă linie staționară i se părea de pildă doctorului Richard foarte reconfortant. "Este un grafic bun, excelent", spunea el. El socotea că maladia atinsese ceea ce numea el un prag constant. De acum încolo ea nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
se asemăna cu tristețea: te dădeai peste cap să scapi neatins, uscat și liniștit, dar dacă dădeai greș, ajungeai Într-un punct În care Începeai să vezi problema mai puțin În termeni de picături și mai mult ca o revărsare neîncetată și astfel hotărai că poți foarte bine să te uzi din cap până-n picioare. Ploaia se scurgea din buclele ei Întunecate pe umerii lați. Ca toate femeile din familia Kazanci, Zeliha fusese dăruită din naștere cu un păr cârlionțat, negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
E liberă să o ia În orice direcție sau să schimbe benzile. Sau se poate opri chiar În mijlocul drumului, refuzând să se miște, refuzând obligația de a Înainta, de vreme ce nu există nici un „progres“ În viața ei, ci doar o repetiție neîncetată a momentelor izolate. Zilele astea Îi vin În minte câteva amintiri din copilărie, la fel de vii ca și când s-ar Întâmpla aici și acum. Iat-o, o fată de opt ani, blondă, cu ochi albaștri din Thessaloniki Împreună cu mama ei, plângând amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și descumpănit. Și de la Brescia a sosit un luptător care mi-a cerut imperios din partea lui Maginulf o relatare amănunțită despre ceea ce se-ntâmplase la Oderzo. Nu-mi aduc aminte de câte ori am fost interogat și nici de câte persoane, dar neîncetata rememorare a fiecărui detaliu a stârnit în mine atâta ură față de romani, încât am jurat să-l eliberez sau să-l răzbun pe Rotari. Probabil din cauza înverșunării mele, adunarea a luat o hotărâre menită să scandalizeze nu puțini longobarzi. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
exarhatului și chiar în țările de dincolo de Alpi, știind însă că este vorba dspre bravura siriană. La Pavia l-am găsit pe regele Arioald bolnav. Se vedea după față. M-a primit bine, dar mi s-a plâns de dureri neîncetate de stomac. Medicii susțineau că era vorba doar despre gazele propriului corp, înfierbântate de căldura anotimpului. Desigur, nu aveau pregătirea lui Garibaldo și nici măcar a unui mediocru medic bizantin. Lipseau mai cu seamă chirurgii pricepuți în a coase o rană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
corpul de literă despre care mi-a vorbit. Gundeperga m-a onorat cu o strângere de mâini, și pe fiul meu, care îngenunchease, cu o mângâiere pe cap. Și ea a fost curioasă în privința călătoriei mele, întrerupându-mi relatarea prin neîncetate întrebări. Arăta și mai bine decât o lăsasem, îngrijită și elegantă. Când s-a dat semnalul pentru rugăciune, i-a spus lui Ansoald să ne lase singuri și să m-aștepte în curtea mănăstirii, pustie deja. Devenind brusc serioasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
s-ar putea curând să-i deplângem moartea. Stiliano, trebuie să rămâi lângă el. Te implor din tot sufletul să nu-l lași singur! S-a așezat, punându-și mâinile-n poală. Ochii ei trădau nesomnul și ardoarea lacrimilor, tremurul neîncetat al mădularelor, fața îi era pământie și marcată de o grimasă de durere care nu izbutea să o urâțească. Inima mea dădea pe-afară ca un râu primăvara și-mi auzeam sângele bătând în urechi. Silit de iubire, am mințit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vreo jumătate de ceas, iar marea Începuse să se retragă, lăsînd să se vadă șinele care Îngăduiau ca iahtul să fie dat la apă indiferent de maree și de starea valurilor. Rezemat În bastonul cu măciulie, Arthus de Kersaint privea neîncetata mișcare a mării care se retrage, asimilînd-o vieții care puțin cîte puțin Îl părăsea Într-un mod la fel de inexorabil. De pe promontoriul unde se afla, putea să vadă o mare parte a acelei insule care odinioară aparținuse familiei sale, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
praznic Împărătesc, Întâmpinarea Domnului, pe care-l celebrăm la 2 Februarie. Eugen Man a slujit până În februarie 2007 capela noastră ecumenică În fiecare zi, ca dascăl și ca Îngrijitor, fiind pildă pentru fiecare dintre noi În ceea ce privește credința creștină și rugăciunea neîncetată. Pe lângă taxa lunară de Întreținere, Eugen Man, având suflet mărinimos, a contribuit la bugetul căminului cu multe donații consistente, fiind și din acest punct de vedere exemplu demn de urmat. A fost iubitor și milostiv nu numai față de semeni, ci
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
pot, slavă Domnului, să te felicit și cu prilejul praznicelor Împărătești din această iarnă (Nașterea Domnului și Botezul Domnului), al Începutului de an 2008 și al zilei tale aniversare (10 ianuarie), când vei Împlini 77 de ani. Îți urez sporuri neîncetate În credință, În sănătate și În puterea de muncă, satisfacții cât mai multe În cariera universitară și cât mai numeroase vorbe frumoase, de duh, să rostească gura ta de aur, atât În 2008, cât și În toți anii pe care
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
discreție, cele două județe ale noastre Durostor și Caliacra care alcătuiau bogatul Cadrilater. Voise să se documenteze mai mult, chiar la fața locului și nemijlocit asupra stării de spirit ce domnea În rândul românilor care, ca să facă față cu succes neîncetatelor incursiuni banditești ale comitagiilor revizioniști din Bulgaria, primiseră de la guvern arme de foc Întru legitimă apărare. Chestionat asupra acestui fenomen Îngrijorător, care primejduia integritatea teritorială a României, tatăl meu Îi mărturisi lui Nicolae Iorga că incendiile, jafurile și crimele bandelor
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ins oarecare, atunci aceasta nu ar fi fost luată În serios de nimeni. Când, Însă, autorul este un om celebru, precum André Malraux, atunci asemenea elucubrație poate să persiste de-a pururi În memoria colectivă, ca urmare a unei mediatizări neîncetate! Dar, ca să devii proroc autentic, nu-i de-ajuns să te numești Malraux, după cum nu-i destul să porți barbă ca să fii filosof ori să fii numit „Soljenițân al literaturii române”, cum pretinde un prozator bărbos (stabilit În Franța, unde
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
grădiniței o depășise cu brio lăsînd amintirea unui copil supradotat, iar vecinii îl lăudau pentru politețea și maturitatea sa. Cum vă spun, nu este ușor să fii proaspăt ieșit din pîntecele mamei și să primești botezul focului existențial prin compararea neîncetată cu fratele tău. „ah, Victor n-a plîns nici măcar o secundă cînd era bebeluș.” „Victor a făcut mai repede la oliță.” „Victor a învățat mai repede să vorbească.” „Victor a învățat mai repede să meargă.” „Victor a învățat mai repede
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în tot adevărul, căci nu va vorbi de la sine, ci va spune ceea ce va auzi și vă va vesti lucrurile care vor veni» (In 16,13). Nu este vorba, desigur, de vreo metodă de necromanție îmblânzită, ci de iscusința cercetării neîncetate a realității, fără a privilegia propriul sine și, în mod deosebit, propriile angoase și frici. Mărturia Sf. Paul, «în picioare, în mijlocul Areopagului», nu dă dovadă doar de o mare forță, ci și de o rară dibăcie, iar această dibăcie nu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de Domnul Isus fără precondiția convertirii, așa cum predica Premergătorul, deoarece tocmai acea mântuirea este condiția sine qua non a convertirii. Viața consacraților, aflați în ipostaza de păcătoși iertați și de răniți în curs de vindecare, ar trebui să fie o neîncetată proclamare a acestei preveniențe - Primerear (EG 24) - absolute a harului ce necesită o atitudine pascală datorită naturii ei călătoare... gata de plecare, pregătită de drum, capabilă de schimbare. Pentru a oferi acest serviciu «profetic», dreptul canonic stabilește că viața consacrată
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
înlăuntrul tuturor formelor de viață consacrată, acolo unde comuniunea se bazează pe comunitate. Viața comună, cu ale sale mijloace, asigură criteriile de discernământ și formarea persoanei, printr-un proces ascetic de eliberare de pasiunile care înclină spre egoism, permițând construirea neîncetată a unor punți de comuniune, printr-o ascultare umilă, fără a fi vreodată țel, ci doar calea prin care fiecare să-și poată trăi propria identitate și vocație în mod comunional. Pentru ca aceasta să se întâmple, trebuie să fim deschiși
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Privirile spre cer n-au dată, iar viața în ea însăși e mai puțin localizabilă decât neantul. În dorul după absolut există puritatea unui vag, care trebuie să ne lecuiască de infecțiile temporale și să ne servească de prototip al neîncetatei suspendări. Căci aceasta nu-i, în fond, decât deparazitarea conștiinței de timp. De câte ori mă gândesc la om, mila îmi îneacă gândurile. Și astfel nu-i pot da de urmă în nici un chip. O frântură în natură te obligă la meditații
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
te scufunzi în adâncimea primară, să-ți recunoști sursele, de care te izolează vidul abstract al spiritului, seninătatea lui implacabilă. Melancolia-i o distanță de lume prin mijloacele vieții, iar nu ale spiritului; dezertarea din imanență a țesuturilor. Prin apelul neîncetat la spirit, bărbații i-au adăugat o nuanță reflexivă, ce n-o întîlnim la femei, care, nerezistând niciodată sufletului lor, se tălăzuiesc într-o melancolie imediată. Nevoia de un timp pur, curățit de devenire, și care să nu fie eternitate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
drept să se creadă pierdut, atâta vreme cât deznădejdea îi oferă încă distrugerea voluptuoasă în Dumnezeu. O dată ce dorințele devin spumoase, ajungi să trăiești prin consimțirea dată fiecărei clipe. Silit să-ți acorzi ție existența, mărești spațiul dintre tine și lume în repetarea neîncetată a străduinței. Timpului apucat de streche, veghea spiritului îi pune surdina hotărârii de a fi. Nu ne-ar înghiți gama vremii de n-am domoli-o în efortul de consimțire la fire? Celelalte ființe trăiesc; omul se căznește să trăiască
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]