945 matches
-
de termeni pe care îi consideră fără semnificație: „principiu“, „Dumnezeu“, „idee“, „absolut“, „necondiționat“, „infinit“, „ființă“, „neființă“, „ființă în sine“, „lucru în sine“, „spirit obiectiv“, „esență“, „emanație“, „manifestare“, „eul“, „non-eul“ etc. A uza de acești termeni înseamnă a face loc, în neștire, nonsensului ca atare. Gravă e situația când o pro poziție aparentă e rostită cu pretenția că are sens, că spune ceva semnificativ. Gravitatea maximă e însă atinsă prin contra dicție totală între termeni (ca în afirmația „există nimicul“, pe care
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
chiar și moartea; Oricât de lesne-ar fi suișul, Ori chiar coborâșul, partea. La rând și amintirea piere În hăuri care sunt la rând, De-ar fi ideea, fapta - miere, Ori viclenie-n fapt și gând. Și curge totul în neștire Ca-ntr-un ocean fără liman, Cum trec meteoriți - oștire, După ceresc și clar firman. Suntem ce-am fost dintotdeauna, Și totdeauna așa vom fi, Credința este doar cununa Celui ce-a vrut a se jertfi. 13 iunie 2004 DE
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
de termeni pe care îi consideră fără semnificație: „principiu“, „Dumnezeu“, „idee“, „absolut“, „necondiționat“, „infinit“, „ființă“, „neființă“, „ființă în sine“, „lucru în sine“, „spirit obiectiv“, „esență“, „emanație“, „manifestare“, „eul“, „noneul“ etc. A uza de acești termeni înseamnă a face loc, în neștire, nonsensului ca atare. Gravă e situația când o pro poziție aparentă e rostită cu pretenția că are sens, că spune ceva semnificativ. Gravitatea maximă e însă atinsă prin contra dicție totală între termeni (ca în afirmația „există nimicul“, pe care
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
buzunarul mantalei, fără îndoială ca să scoată revolverul, dar nu mai avu timp. Un al doilea foc îl prăvăli la pământ. Panica puse repede stăpânire pe mulțimea aceea înnebunită de spaimă și durere. Gărzile republicane și agenții încep să lovească în neștire. Sidonio e dus pe brațe în automobil, e deschis la piept. Nu mă mai necăjiți, băieți!", le spune zâmbind. Apoi, dîndu-și seamă că moare, murmură: "Salvați patria!". Asasinul era un tânăr din Alemtejo și se numea José Julio da Costa
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
conștiință. Pe al meu și pe al tău. Puțin îmi pasă! Mai bine două suflete libere decât în temnița trupului. Am trăit destul. Nu mă mai leagă nimic de viață. Sunt obosit și sătul. Roata se învârte de la sine, în neștire, fără s-o mai rotesc eu. Din inerție. Se mai nasc copii, dar nu mai știu dacă-mi sunt nepoți sau strănepoți... Te previn, te-ai înhămat la o luptă pe viață și pe moarte. Mai bine renunță la ea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
camerei, să nu-mi zdrobesc creierii de ei. Cenzurează-mi corespondența. Hai, gardian, fă-ți conștiincios datoria! Ce naiba, să te învăț eu?! Capitolul IV FUSESE UN NOIEMBRIE RECE. PLOUASE toată luna, fără încetare. Pământul nu mai primea apa căzută în neștire din cer. Printre pietrele cubice ale pavajului țâșneau torente ducând la vale, spre mare, gunoiul și zoaiele urbei. Aveai senzația că te lovesc peste față, umplând-o de bale, burțile netede și solzoase ale unor pești înotând în derivă prin
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dar asta nu înseamnă nici s-o dorim, nici s-o provocăm noi înșine... Dacă te aflai întâmplător pe stradă la ora aceea din noapte, într-un decembrie friguros, puteai vedea doi insomniaci care străbăteau urbea până n zori, în neștire, purtând pe ei paltoane grele, ude și incomode, gesticulând ca apucații de streche și urlând unul la altul, băgând groaza în animalele noctambule ale orașului. Capitolul VI DUPĂ LUNGI PREUMBLĂRI îI AJUNSE oboseala și frigul pătrunse în măduva oaselor. Undeva
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
să spele, să îmbrace și să hrănească șapte-opt guri cu cele câteva kilograme de pește pe care bărbată-su n-a apucat să le schimbe pe băutură mereu cu burta la gură, născând și crescând alți copii mongoloizi, făcuți în neștire la beție. El se scoală a doua zi dintr-o moarte fără memorie și pornește în larg, reluând, până când marea îl înghite, un ritual ciclic fără de sfârșit, perpetuat de noi generații de pescari bețivi, care vor smulge mării alți pești
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pe care scria: JURNAL DE VISE. Bătrânul îl deschise la întâmplare și citi: "Visul al 37-lea Deșert. Cât văd cu ochii dune de nisip. Soarele foarte coborât îmi usucă trupul și gâtlejul. Nisipul încins îmi arde tălpile. Fug în neștire. Hămăit îngrozitor de câini. îmi schimb mereu direcția, părându-mi-se că mă apropii de ei. Mă împiedic și cad. Mă târăsc extenuat. Mă ridic și alerg din nou. Lătratul câinilor crește în intensitate. Mă întorc și fug în direcție opusă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
spaima În ceilalți tehnicieni care lăsau totul baltă dispărând, ca nu care cumva să li se pună Întrebări identice ca a celui intrat În disgrație...!! La rândul lui, uneori Tony Pavone reușea să se facă nevăzut Împreună cu ceilalți, mergînd În neștire pe străzile capitalei, cu nervii suficient de zdruncinați, Încheia ziua Îmbătându-se, căutând soluția pentru a contracara avântul personal al distrugătorului său dușman...!! De data aceasta Însă, pentru a nu-l scăpa din ghiare, vijeliosul anchetator intră zgomotos În biroul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Wells. Și acum cineva are de suferit. Acest Lal ghinionist, care probabil că se săturase de pământ de la bun Început dacă avea asemenea așteptări de la lună. Și În parte avea dreptate, căci omenirea persista În a face aceleași isprăvi În neștire. Vechile chestii comico-lacrimogene. Relații sentimentale. Dorințe incapabile de Împlinire cu folos. Iar și iar, Încercând să dea frâu liber și să-și golească pieptul de anumite strigăte, de anumite porniri Înflăcărate. La ce echilibru pozitiv se putea ajunge? Era această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a unei femei care nu-și petrecuse mare parte din ultimii șapte ani fie scâncind, fie visând. A, a răspuns Mary. Bună. Mary avea tot dreptul să fie furioasă, dar, dintr-un motiv misterios, crizele de isterie și mâncatul în neștire erau singurele ei manifestări. La ea, furia semăna prea tare cu rușinea. Secretele lui Irene și ale Jinei fuseseră exploatate, dar măcar ele deveniseră niște personaje; aveau un fir literar, tensiune, tragedie și scene de mare încărcătură emoțională. Capitolele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
departe de lume mă simt, când via copilăriei a fost distrusă. mărului i s-au tăiat crengile. a ajuns un trunchi chinuit. primăvara lui o aștept. i-au lăsat coroana neatinsă. sunt prea mici să-i atingă creștetul. taie în neștire ramurile mărului... grădina sărăcește în fiecare zi. crește iarba pe margini de trotuare înguste. pașii mi-i înec în plânsul înăbușit al pământului. e un cer de început de iarnă. transpiră tăcut în visul păsării. pasărea și-a amânat plecarea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
intelectum... știi tu povestea. Mi s-a făcut brusc frică și a trebuit să mă duc să fac pipi, ca animalele care, când sunt cuprinse de nesiguranță, încep să-și marcheze teritoriul. Două ore m-am plimbat bezmetic și în neștire prin gară, uitându-mă la becuri și la culori. Mi-amintesc și acum ce-mi făcea creierul: „Ce ches... hîm’. Nu se poa..., ce-i aia, bă? Floa... Lum... Da’ de ce iiihh. Bă... Ce faceți? E adev... Oare-i voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
stradă și eu între ele, nici carte, nici ființă larvară. Și o femeie grasă, grasă, una dintre bibliotecarele de serviciu, se așeză pârâind pe un scaun și începu să se uite tâmp în soarele toamnei și să-și mângâie în neștire grăsimile care îi acopereau gâtul. Am început să tremur și mi-a venit să vomit și să fac pipi în același timp și m-am dus tremurând tot la WC și am vomitat, până când o zeamă verde a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Unii evadează în alcool, alții în spații formale-abstracte. Eu am evadat în amândouă. După orele de curs mă duceam cu propriul meu profesor de logică, altfel un creier eminent, la prima crâșmă, la BDLU (bufetul de lângă universitate), și beam în neștire, până picam cu capul pe masă. „Bă, Miclea, de la mine o să înveți logica, dar n-o să înveți cum să trăiești. O să te ratezi și tu ca și mine, învățând pe chelneri logica. Băă, chelner, ia vină-ncoace. Fii atent: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lor pre-paulin câteva sute de ani. Măi tată, și la un moment dat mă satur și mă duc iar să văd pe Mona Lisa. De ce se tot holbează lumea la zâmbetul ăla al ei? Acolo, puzderie de americani, privind în neștire, descoperind că mai este și o altă cultură decât cea rezultată din încrucișarea lu’ Coca-Cola cu un hamburger. Două lucruri sunt importante în tablou: zâmbetul și mâinile. Mâinile arată smerenie și cumințenie; zâmbetul e aninat undeva între descoperire și supunere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
îi spuse că „așa e dispoziție de la centru” - „Care centru?” ceru precizări, dar cel întrebat nu știu să spună. „Centru, se cheamă că de sus” - „Aha!” făcu Lung, tot nedumerit, când ieși, rămase câteva clipe cu ochii în zare, în neștire, spre partea de câmp unde era partea lui de pământ; acum nu mai era a lui. Trecu la grajdul primăriei să-și mângâie caii, cei doi ce-i erau dați în grijă. Aveau ochii mari, umezi, lui i se păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
din gură... Haiei nu-i era frică de părinții ei; ar fi putut să strige și să plângă. Dar mai bine tăcu. Avea ea o tulburare în suflet și stăpânea o taină; și iarăși începu să se gândească, alegând în neștire lângă maică-sa fulgii ușori, ca de zăpadă. A doua zi o neliniște ciudată o cerca din vreme în vreme. N-avea astâmpăr. Lăsa lucrul și cădea pe gânduri, ieșea în uliță și privea la deal și la vale, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
văita încet, își frângea mânile. Și la gară, prin ziua leșietică, trenul plecase. Învăluiri de fum negru izvorau în depărtare. Lumea se împrăștia: mamele, surorile, logodnicele suspinau. Și deodată Rifca văzu pe fiică-sa venind încet, cu trudă, privind în neștire înainte-i. Îi ardeau ochii ca de friguri. Nici nu băgă de samă că femeile o împresurau. Rifca o apucă de mână. O trăgea repede spre fundul mahalalei, spre întunericul căsuței din Broscărie. Și Haia tăcea, umbla ca o nebună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rece al toamnei, plângerile ei deodată începură să tremure, umplând mahalaua. Răcnea cu mânile în creștet, cumpănindu-se încet la dreapta și la stânga, răcnea cu jale umblând dintr-un capăt în altul al cerdacului dărăpănat. —Nu mai pot! striga în neștire. Mă doare! mă doare inima! Mai bine m-ar înghiți mormântul! Vai de inima mea! Și capete ieșeau pe uși; ochii o priveau din toate părțile; urechile vecinelor ascultau cu luare-aminte bocetele de jale. Rifca întindea mânile, chemând: —Vină, draga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întrebări cu glas moale. Femeile răspundeau trudite, cu fețele ca de piatră. Iar jupitorul, în clipe de reculegere, înainte de a porni la crunta muncă a zilei, se trăsese într-un colț cu cele trebuitoare pentru rugăciune, și-și murmura în neștire silabele tremurate, bătându-se încet cu pumnul în dreptul inimii... Și Haia zăcea în perine, albă ca varul, cu ochii căzuți în orbite și pierduți în negura sfârșitului. Răceala morții o cucerea clipă cu clipă. Cântecul amintirii, 1909 Haia Sanis a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
i-i silă de mine. Și parc-a știut că are să-mi fie dragă...“ Mormăia încet și zâmbea, apropiindu-se de ocoale. „Asta-i dragostea, asta-i dragostea...“ gândea el cu bucurie - și-i tremura ceva în toată ființa. În neștire se așeză la locul lui, în preajma vitelor, pe maldărul de fân, și sta iar cu ochii la stele; și nici nu simțea răceala nopții care trecea ușor peste fruntea-i fierbinte. La câteva zile după aceasta veniră ropote de ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zăresc silueta Hibei, de care aveam să fiu lipsit încă o săptămână. Când am ieșit, Fatima a venit după mine în cameră, desigur împinsă de la spate de maică-mea. Mi-a luat mâna și a început s-o sărute în neștire. — Ți-am displăcut noaptea trecută. Fără să răspund, m-am întins pe partea stângă și am închis ochii. S-a aplecat peste mine și a îngăimat cu voce bâiguită, șovăielnică, abia auzită: — Nu vrei s-o vizitezi pe surioara mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pipăit buzunarele și până la urmă tot am aprins una. Zece minute mai târziu mă târam afară din capcana în care eram prins, ca un crocodil palid și pocăit, regretând sincer toate porcăriile și mizeriile pe care mi le turnasem în neștire pe gât ieri noapte. Tocmai mă lăsasem pe spate, slăbindu-mi nodul cravatei și descheindu-mi cămașa, când a sunat telefonul. — John? Lorne Guyland. — Lorne! am exclamat eu. Doamne, cum mai croncăneam. Ce mai faci? — Bine, mi-a răspuns. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]