2,274 matches
-
Publicat în: Ediția nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului imagine: Vladimir Kush (gând dintotdeauna 12 noiembrie) Las muzicii dorul de a curge nestânjenită de gânduri, prin trupul încolăcit în jurul durerilor uneori firești, alteori surprinzătoare noduri din energii neștiute, în care mă rătăcesc adeseori când las garda iubirii pe pământul reavăn de ură, de falsitate, de indiferență. Aud zbaterea câmpiilor, zbaterea crestelor și mă cutremur scurt, gândind la ceea ce putea să fie spațiul geometriilor plane. Probabil că va ninge
POVESTE O VESTE POVEŞTI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363171_a_364500]
-
Publicat în: Ediția nr. 1757 din 23 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Ascult chemarea din abside... Nu mai suspin, nu mă frământ Și-n calea care se deschide Pe strunele iubirii cânt. Dorințe-abia întrevăzute Din pumnii zorilor culeg, Nuanțe sacre, neștiute, Încep ușor să le dezleg. Ies din desișul neputinței Cu gândul ferm și pas întins, Iar prin altarele credinței Simt mângâieri de necuprins. Înscris la școala împlinirii, Cunosc noi sensuri de a fi; Pășind pe pragul fericirii, Conjug doar verbul
PE STRUNELE IUBIRII CANT de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368311_a_369640]
-
Acasa > Strofe > Atasament > TU LACRIMĂ Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1753 din 19 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului TU,LACRIMĂ Tu ,lacrimă pe frunză, ce picuri cu durere și tremuri neștiută, în tainica natură, îmi răscolești gândul, învelit în frunze ruginii. O să te-ascund discret într-o vară senină, să fii rouă picurată pe sânii mei, și nu lacrimă pe frunză ce picuri cu durere. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: TU LACRIMĂ
TU LACRIMĂ de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368325_a_369654]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > UITAREA, GROZAVĂ CONSPIRAȚIE A TIMPULUI Autor: Camelia Petcu Publicat în: Ediția nr. 2020 din 12 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Uitarea, grozavă conspirație a timpului Mi-au rămas cuvintele, nimfe neștiute în pânza timpului ..., Hrănite cu secundele celui care, simțind, învață să nu mai simtă și, plângând, să nu mai plângă. Și, peste toate, uitarea, grozavă conspirație a timpului ... Risipind pe cel pur deopotrivă cu cel maculat și pe cel împăcat
UITAREA, GROZAVĂ CONSPIRAŢIE A TIMPULUI de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368452_a_369781]
-
și scheunând de necaz că nu reușește nimic. Ce poate să însemne pădurea! Atât de multe lucruri necunoscute și minunate tăinuiește! O viață misterioasă pentru mulți dintre noi. Departe de lumea ascunsă, tainică a pădurii nici nu bănuim câte lucruri neștiute se ascund sub frunze, sub rădăcini, pe ramuri, în văzduh, în tufișuri... În apropierea mea, sub pământ, la doi pași, stăteau două suflețele minunate ale Firii, speriate de ciufulitul de Negrici ! Îmi place să mi-i închipui, la iarnă, stând
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
Iar când acestea plictisit-au oameni ori și-au pierdut efectul, ne mai având crezare, s-a năpustit pe piață, ca o vijelie, „vaca nebună” - curată nebunie, sau o alta, mai înfricoșătoare, numită „limba albastră”, născută și ea, cumva, în neștiute și greu de depistat, laboratoare... Cât despre „Ebola”, o boală rea, infecțioasă, poate cea mai letală pentru om, că prea picau aiurea cele abil direcționate spre biete animale și nevinovate păsări de curte, nu din pom..., ce să vă spun
FERIŢI-VĂ DE ALB! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367873_a_369202]
-
de la SMURD, fiind conectat la aparate. Se ducea o luptă infernală cu moartea, dar șansele acestuia păreau să fie nule. În schimb, Dumnezeu nu dormea. În timp ce tatăl tindea să treacă într-o altă lume, poate , cine știe, într-o înțelegere neștiută, ca într-un troc neînțeles cu destinul, de pe bancheta din spate, trezit dintr-un somn adânc de către salvatori, dintr-un morman de fiare, dar care nu i-au făcut nici măcar o zgârietură, ținând o frunză de tei în mânuță, un
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
și s-apuce pribegia prin lume, ca așa-și va prăpădi pe vecie frica! Se prelinse în caldul întuneric cu iz înțepător și, tremurând ca varga, dibui în cotlonul știut mielul proaspăt născut, lipit de oaia-mumă. Ceva ca o vrajă neștiută amorțise suflarea de-aici, nimeni și nimic nefiind supărat de micul fur. Doar un behăit subțirel îl încredință că și-aflase tovarășul de drum. Apucă în brațe mieluțul, îl puse la fereală sub cojocelul său și ieși la viforoasa lărgime
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
bătrân, cu picioare crăcănate, articulații umflate, gura lungă, holbat, și cu multe dungi pe spate. Nici o sirenă nu se mai ferea de mine. Apoi m-a deranjat cântecul lor târziu și m-am mutat între prăpăstii abrupte, lângă un tău neștiut, întunecat și liniștit. De bine ce-mi era, uitasem de unde-am venit. Într-o zi... o femeie tare frumoasă a dorit să vadă, ce e liniștea absolută, alunecând, lăsându-se să cadă!? I-am adus repede apă și-am rugat
ÎNTRE APUS ŞI RĂSĂRIT de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 () [Corola-blog/BlogPost/367962_a_369291]
-
roman cu păcatele sale. • Romanii erau mai mari în războaie, decât în... romane. • E ușor să începi un roman, greu-i să-l termini. Romanele biografice sunt fascinante. Povestesc istorii adevărate care sunt incredibile. • Cică fiecare om e un roman, neștiut, nescris, de nepătruns. • Clasicii au scris monumente literare care stau și azi în calea furtunilor timpului. • Iubirile mari s-au mutat în romane. • Nu întinderea, ci adâncimea conflictului contează. • Unii autori toarnă apă, alții toarnă viață în paginile romanului. Nicăieri
GÂNDURI REBELE (6) – DESPRE ROMAN ŞI ROMANCIERI de HARRY ROSS în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367949_a_369278]
-
tufe de salcâm, Mă îmbătam de sălbaticia năvalnica și tinerețea naturii. Ce sclipiri de metal avea soarele! Ce murmur zânatic râul din vale! Ce ochi suavi avea căprioara, prietena-mi! Toate-mi apar în minte acum. Ce căutăm pe poteci neștiute? Câte gânduri zburdau în mintea-mi de copil! Ce bucurii îmi aprindea în suflet să cotrobăi necuprinsul și neștiutul! Le trăiesc toate, sunt vii. Pădurea e departe acum, Pare întunecată și goală, Păsările și-au încetat ciripitul Și nu mai
NOSTALGIE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368019_a_369348]
-
zânatic râul din vale! Ce ochi suavi avea căprioara, prietena-mi! Toate-mi apar în minte acum. Ce căutăm pe poteci neștiute? Câte gânduri zburdau în mintea-mi de copil! Ce bucurii îmi aprindea în suflet să cotrobăi necuprinsul și neștiutul! Le trăiesc toate, sunt vii. Pădurea e departe acum, Pare întunecată și goală, Păsările și-au încetat ciripitul Și nu mai pot patrunde în încâlceala ramurilor bătrâne. De ce nu mă mai primești nici cu gândul? De ce te-ai înstrăinat, Pădure
NOSTALGIE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368019_a_369348]
-
toată lumea s-a făcut'... Astfel înțelegem și dumnezeiescul imn cântat de îngeri și oameni: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bună voire" (Luca II, 14). Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută prin Tine Născătoare de Dumnezeu celor de pe pământ s-a arătat'...Taina aceasta s-a descoperit lumii când a venit plinirea vremii. Omenirea a fost înștiințată de aceasta la 25 martie 748 de la întemeierea Romei. Sfântul Arhanghel Gavriil a binevestit
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367887_a_369216]
-
sonor de fiare. E un accelerat ciudat, singuratic, cum n-am mai întâlnit până atunci. Ca întotdeauna, mă uimește schimbul locomotivei electrice, cu Diesel sau cea cu abur. Combinația fantomatică se petrece întotdeauna la vârf, înfăptuită de o lume ascunsă, neștiută de nimeni din lumea mea. Simt cum mă topesc într-un soi de reflexie interioară transformată în mânie ... se revoltă ca la începutul civilizației și încet, totul se pierde în obișnuințe. Capotez descărcat de iluzii pictate și șterse definitiv. Trenul
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]
-
are nevoie Biserica Lui Iisus Hristos! - Care este rolul părinților duhovnicești, în sensul cel mai înalt al cuvântului, în viața unei Biserici? - Am rezistat - nu se pot pune în paranteză atâția ani - și datorită rugăciunilor marilor noștri duhovnici, știuți sau neștiuți. Preotul are trei meniri: sfințitor, conducător și învățător. Există latura administrativă a Bisericii, unde cei cuprinși în sfera aceasta, aici și în Apus și în toate părțile, au făcut concesii veacului, statului, dar nu concesii care să compromită corpul, trupul
SCRISOARE DESCHISA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366746_a_368075]
-
Există latura administrativă a Bisericii, unde cei cuprinși în sfera aceasta, aici și în Apus și în toate părțile, au făcut concesii veacului, statului, dar nu concesii care să compromită corpul, trupul Bisericii. Există însă și sfera duhovnicească, mistică, ascunsă, neștiută. Aceasta este forța cea mare a Bisericii. Aici și pretutindeni există mari rugători, cei mai mulți neștiuți. În istoria Bisericii sunt pomeniți așa-numiții "nebuni pentru Hristos", despre care lumea zice că-s proști ori nebuni; însă ei sunt mari duhovnici, sfinți
SCRISOARE DESCHISA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366746_a_368075]
-
și în toate părțile, au făcut concesii veacului, statului, dar nu concesii care să compromită corpul, trupul Bisericii. Există însă și sfera duhovnicească, mistică, ascunsă, neștiută. Aceasta este forța cea mare a Bisericii. Aici și pretutindeni există mari rugători, cei mai mulți neștiuți. În istoria Bisericii sunt pomeniți așa-numiții "nebuni pentru Hristos", despre care lumea zice că-s proști ori nebuni; însă ei sunt mari duhovnici, sfinți, iar lumea nu-și dă seama. Rugăciunile lor sunt atât de plăcute lui Dumnezeu, încât
SCRISOARE DESCHISA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366746_a_368075]
-
Dar și când sârboaicei i se aprind călcâiele, apoi se face luntre și punte să-și ostoiască focul ca nimeni alta! Și după un scandal strașnic cu ai săi, a plecat fata de nici nouășpe ani cu chipeșul grăniceri pe neștiute, fără să-și ia ziua bună de la părinți, în schimb n-a uitat să ia cu sine ceea ce credea că i se cuvine ca zestre, adică, se zicea, un purcoiaș de galbeni. Că nimeni nu mai păstra nici lei, nici
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
un răstimp de ani, ros la rădăcină de putregai și de întrebări chinuitoare fără răspuns și, în cădere, îi va răsuna lemnul uscat, cu sunet prelung de toacă spartă și va rămâne încă o vreme căzut în pădurea tânără, uscat, neștiut, neplâns și neînțeles.” (Ion Gavrilă Ogoranu, op. cit., vol. II,p. 198-199) Viorica Bucelea a devenit un inginer remarcat, cu o conștiință mândră de român din aura de partizan a tatălui ei. S-a căsătorit cu un alt mare român, luptător
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
ea însăși, în nopțile ce vorbeau între ele în șoaptă, pom înflorit noaptea, curgând din el lumină și gânduri.Șoptea noaptea suspine traversând în vis câmpii și coline, având agățați în plete bănuți vechi, în timp ce sufletul său adăsta un cântec neștiut de nimeni, venit din alte timpuri, din alte zări, din alte lumi îndepărtate. Se trezea din sudoarea visului cu chipul livid, de zăpadă, cu inima ce-i bătea ca un clopot de cristal, în sufrageria plină de cărți, cerneluri, tablouri
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
o piatră deformată rătăcind pierdută prin univers? vițelul de aur a smuls aripile îngerului iar stăpânul ̶ deghizat în profet răspândește minciunile-i, pretins adevăr aproape insesizabilă persistă zbaterea aripei dubla bătaie a inimii. SE VA-NĂLȚA cândva - la soroc neștiut - vântul mai puternic decât toate vânturile dăruind corp formelor invizibile ochiului? VA FI STRĂPUNS zenitul traversat râul ce nu cunoaște nici punte nici barcă? Se va face atunci auzită o voce? ASEMENI SISIFULUI este omul în zadar rostogolind spre înalturi
MEDITAŢII ÎN HIMALAYA – POEME (1) de GERMAIN DROOGENBROODT în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367595_a_368924]
-
mâna tremurânda, o lumânare pâlpâie a despărțire. Mâinile tatălui, împreunate-n sfântă-nchinăciune, privirea-i se închide pe candelă-n iubire. Din cuib de ochi, eternă despărțire, două lacrimi pleacă, una, de fiica, cealaltă, de tată. Într-un sătuc, cu multe neștiute, o fată-și duce sufletul la groapa, îi este viața-n paranteze rupte, răpusa, plânge blestemata soarta. Îi tremura genunchii, povestea-i terminată. A fost odată, o fiică și un tată. Au fost, odată. Une fille et un père, tânt
UNE HISTOIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367650_a_368979]
-
trăiri dincolo de cunoscut, uneori e copleșit de ce nu se vede, dar se deduce, precum în „Joc secund” de Ion Barbu; alteori, artistul, aflat și el în al său spațiu dintre zenit și nadir, presimte ce nu vedem, parcă mângâiend metafizic neștiutul... Cert este că, așa cum ne atrage atenția Zoltan Terner, artistul acesta, Liviu Lăzărescu,transfigurează realitatea imediată, ca un Dumnezeu, căci pornind de la ea, îi dă o altă înfățișare, după chipul și asemânarea simțămintelor și gândurilor sale. Evident, este cazul să
ŞAMPANIE ÎN CUPE DE CRISTAL: „LIVIU LĂZĂRESCU – O AVENTURĂ PICTURALĂ” DE ZOLTAN TERNER de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367636_a_368965]
-
măsură, în funcție de câtă iubire primim de la persoana iubită sau de la ceea ce iubim. Cum am mai spus, fiecare dintre noi avem un fel de-a iubi ori avem mai multă sau mai puțină răbdare. Iubirea îți dă o forță supranaturală sau neștiută de tine însuți și de cei din jurul tău. De multe ori, îți dă acea putere de-a înfrunta apa, pământul și focul pentru persoana iubită. În numele iubirii faci atât fapte bune, cât și rele, faci orice. Omul iubește cu ochii
IUBIREA ȘI RĂBDAREA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367747_a_369076]
-
vis / și ne trezim că peste noi a nins / [...] / mi-e sufletul puțin cam ruginit, / dar nu sunt sigur, sigur c-am murit”. Este o poezie, cea a lui Mircea Tudose, care se rostește în promisiunile neîndoielnice ale firmamentului, ale neștiutului, ale zborului, în vorbele distinse ale glacialului, ale sideralului, ale pelinului, ale plecărilor, în graiul blândeții de toamnă, de seară, de praf, de sosire. „Lângă fântâna cu roată... / Aici, lângă poartă, / săpați-mi o groapă adâncă, adâncă” - să se sondeze
SEMNELE DISTINSE ALE GLACIALULUI ŞI ALE BLÂNDEŢII de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367049_a_368378]