3,243 matches
-
Încercase să se ascundă, părînd Împietrită, deși mai respira. În oglindă, ca-ntr-un citat, se vedeau cadavre mutilate, bucăți disparate de mobilier, oglinzi, samovare, lămpi zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfîșiate, Încît strada părea acoperită cu nea, de la fulgii care se așternuseră pînă și pe copaci). Pe de altă parte - un lucru important pentru el, pentru sufletul său - avea, În sfîrșit, dovada irefutabilă Împotriva tezei colonelului de artilerie Dragomirov (dovadă tardivă ce-i drept) care venea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ană Răcovie logofătul biv postelnică și dinaintea dumilorsale vornicilor de poartă, anume Toader Vîtriș și Achirilei și a Ursului și a lui Gheorghie și a Frîncului și a lui Enache și a mulți boieri mari și mici. i pentru credință, nea-m pus noi degetul și acești boieri ce mai sus scrie am iscălit, ca să fie de credință, ca să se știe.” în anul 7173 [1665] martie 16. * 1665 [7173] ianuarie 27 „Vlașcă Breahnă vinde logofătului al treilea Pătrașcu o prisacă îngrădită
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu mai multă maliție despre prietenii noștri comuni. Dna Jay, conștientă de faptul că vorbele decoltate sunt sufletul conversației spirituale, rostea abia șoptit observații care ar fi putut ușor să aducă o îmbujorare în obrajii feței de masă albe ca neaua. Richard Twining rostea tot soiul de absurdități ciudate, iar George Road, dându-și seama că nu are nevoie să se dea în spectacol cu spiritul său strălucitor devenit deja proverbial, deschidea gura numai ca să și-o umple cu mâncare. Dna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
volan, sunt mică și încap, el a dat puțin scaunul pe spate, l-am descheiat la pantaloni și-am intrat ușor, îmi spunea versuri la ureche, Bună seara, iubită bună și rea/ Am să intru în tine ca piciorul în nea sau ceva în genul ăsta, nu-mi mai amintesc acuma, l-am futut acolo în toate felurile, eu pe el, gemea de plăcere, e senzual și ăsta a devenit punctul lui slab, din calitate, defect, credeam pe atunci că numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
subțire și lung seamănă cu un altul, are mirosul unei promisiuni făcute demult, amușinează ca un câine neliniștit picioarele, inima, sânii, electrică ființă!, își plimbă mâinile lui frumoase de-a lungul cărnii, am să intru în tine ca piciorul în nea!, îi șoptește la urechea dreaptă, o simte tresărind în mod curios, ca și cum ar fi sfârșitul, ca și cum ar muri, Dragostea și Moartea. Ea ar fi vrut să-l întrebe cum e să-ți iubești dragostea din tinerețe, dar se abține, saltul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
când m-am uitat pe ecranul telefonului, scria la un text pe care nu-l terminase, eu știam bine poezia, mi-o trimisese și mie, odată, Bună seara iubită bună și rea!/ Am să intru în tine ca piciorul în nea!, v-am povestit pe la început despre asta, că îmi spusese și mie textul ăla demult, când eram în mașina lui, când vroiam eu să mă împac cu el, înainte de căsătorie, dar în noaptea aia îl trimitea sigur Tinei din fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
m-am întors. Am fost în casa asta atât de fericită și atât de nefericită. Atâta bucurie mi-ai dat, atâta strălucire se întindea pe epiderma mea când îmi șopteai la ureche: „am să intru în tine ca piciorul în nea!!!”. Vedeam că ești atât de îndrăgostit, doar că acum ai dispărut, acum, acum de ce nu mă cauți, de ce nu dai un telefon? Cum poți? Un tren sună undeva aproape, și strigătul lui lung, zbârlit, mișcător, fremătând, alb ca argintul, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
om mai bun. * - La drum lung, un pericol mare și o femeie frumoasă. - O femeie! Tocmai acum, când scăpase de Mariana, doamna Popa nu era pregătită pentru o astfel de veste. Dar doamna doctor nu greșise niciodată. După arestarea lui nea Ovidiu, Mariana se întorsese singură la nuntă. Cuprinsă de presimțiri sumbre, țipase și se zbătuse, atrâgând atenția trecătorilor. Așa că băieților li se cam luase și de nuntă și de furat mireasa. Au intrat în prima crâșmă, lăsând-o pe Mariana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
evenimentului. Trebuia să se împrietenească cu individul, să-l țină sub observație din interior. Ceea ce va fi ușor, având în vedere că visul necioplitului - curat sau mai degrabă nu - era să ajungă în America. * Gabrielescu fusese promovat pentru arestarea lui nea Ovidiu. Nu i se mărise leafa, dar fusese promovat. În plus, devenise pe neașteptate prieten cu vedeta lunii: Halterofilul din Vitan, cea mai mediatizată persoană din România și America. Și asta era bine. Doamna Popa îi mai turnă o ceașcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ca un Atlas hotărât să ducă pe umerii puternici povara gloriei absolute și pe deasupra câteva tone de femei celebre. Arăta atât de puternic cu halterele deasupra capului, încât Will Smith însuși fu trecut de un fior de invidie. Noroc că nea Ovidiu, postat cuminte lângă el, îl tentase toată seara cu whisky-ul care-i displăcea atât de tare. Gustul familiar îl înduioșase pe agent, care, deși la început reticent, până în clipa apariției lui Mișu dăduse gata o sticlă și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
înduioșase pe agent, care, deși la început reticent, până în clipa apariției lui Mișu dăduse gata o sticlă și acum îi arăta lui Ovidiu poza câinelui lui, Lucky. - Lucky, Lucky! îndreptă el un damf de whisky spre fața palidă a lui nea Ovidiu, care se abținu cu greu să-l gratuleze pe Lucky cu părerea lui despre whisky. Gabrielescu, cot la cot cu camaradul american, terminase cealaltă sticlă, întrebându-se melancolic dacă un transfer la F.B.I. nu era preferabil unei avansări cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
brațe. - Acesta este nea Ovidiu. Un om pe care nenorociți ca el - un deget firav se propti în Statuia Libertății de pe pieptul lui Mișu - l-au încurajat, prin vânzare, să devină consumator de băuturi... alcoolic, ce mai! - Da! prinse curaj nea Ovidiu. - Nea Ovidiu, povestește-le cum a fost cu halterele! - Nea Ovidiule, te-a cumpărat agitatorul? își recăpătă Mișu prezența de spirit. Unde e poliția? Noi avem aici un spectacol! Mariana, dansează! Mișu porni casetofonul. Baby, take off... Mariana, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Mișu. - Gabrielescu, let’s... se trezi Smith. - Yes, hâc! se prăbuși Gabrielescu. - Camera 1 pe fată, camera 2 pe bețiv! spuse o crainică. - Toate camerele pe bețiv! replică a doua crainică. - Deci cu halterele a fost că... încercă din nou nea Ovidiu. - Nea Ovidiu, eu ți-am promis că te scot de la pușcărie... îi aminti Mișu. - Mișule, să mai dansez? mai apucă Mariana să spună înainte s-o bușească plânsul de tot. - Da! îi răspunse Mișu. - Nu! îi răspunse Horațiu. - Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cameră mică, montată în medalionul lui texan. - Deci cu halterele a fost că... păi a venit Sorinel să mi le ceară înapoi. Sorinel este băiatul meu care a murit pe vapor. Pentru că lumea nu părea prea convinsă de coerența lui nea Ovidiu (poate tocmai fiindcă acesta nu băuse nimic, neavând decât whisky original), el ridică în sus portretul lui Zelea. Camerele se apropiară de portret. Cineva din sală, un pensionar fost membru de partid, strigă: - Jos legionarii! Motoarele de căutare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
dădu jos slipul și rămase pregătită de plecare așa cum venise, fără veșminte, fără gânduri, fără cuvinte. Mișu era pregătit să o prindă, oricare ar fi fost clipa în care se va prăbuși. Mariana, murind încet, privi portretul din brațele lui nea Ovidiu. Doi ochi puternici o fascinau, o ispiteau, o chemau în lumea lor. Nea Ovidiu simți doar că povara din brațele lui deveni cu câteva grame mai ușoară. Atât. Dar nefiind sub influența whisky-ului lui Mișu și nici a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
halterele fu dată uitării. Horațiu, Romeo și Nexus, din toată treimea ființei lui, ar fi vrut să fie departe, la picioarele Contesei, unde nu existau rușine și pârț și televiziune. Cele câteva grame se întoarseră în portretul inodor al lui nea Ovidiu. Peste întreaga seară plutea zâmbetul satisfăcut al doamnei doctor. * Iată-mă la cincizeci de ani și un pic, cu burtică, chelie, ciuperca de la picior și problema de la buric, viitor tată și fost homosexual... iată-mă cum mă fâțâi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cu sticla de whisky la secție. De unde, după ce băură cu toții, prelevă amprentele. Acest Nexus avea ceva suspect. Horațiu, în aceeași celulă cu nea Ovidiu, pe lângă supărarea pricinuită de necazul făcut fără să vrea Marianei, pe lângă supărarea la fel de justificată a lui nea Ovidiu, avea de înfruntat acum și marea îngrijorare în legătură cu interogatoriul la care avea să fie supus. „Maică Tereza”, se rugă el, „dă-mi puterea să n-o trădez și pe Contesă!” * Mariana refuza să vorbească. Și să mănânce. Și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
capăt. Împotriva lui Horațiu nu prea existau probe. Cu toate sforile lui Gabrielescu și cu toate pistele lui Will Smith, heruvimul nu mai putea să stea mult în închisoare. * Maica Tereza stătea cuminte pe scăunel. Lângă ea stătea la fel de cuminte nea Ovidiu. Îi părea rău că pleacă și-l lasă singur pe Horațiu, dar nu putea să refuze o minune. Minunea era, așa cum aflase tăcută, dar încântată și Maica, că Mișu îi trimisese banii luați din casă. În schimbul unui mic favor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Însă nu are cunoștințe de anatomie, așa că se taie din greșeală la perineu și sângerează foarte tare. Imediat ce Anna părăsește closetul urât mirositor al școlii și iese din nou la aer, bineînțeles că Sophie e prima care alunecă albă ca neaua pe lângă ea și o acoperă apoi cu totul. Sophie - avalanșa. Vii după‑amiază pe la mine? O.K. Anna pompează cu putere și perseverență, totuși nu iese nici sânge (ca atunci), nici cerneală, nici sirop de zmeură, nici vomă. Sophie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
stele Ca să stralucesc în întuneric și să fiu călăuză Tăcută ca ele Mi-ai scris numele pe adieri unduite de vânt Ca să usuc lacrima de sub pleoape și să aduc Mângâiere și cânt Mi-ai scris numele pe fulgii argintați de nea Să port mereu haina alba strălucitoare Și pură ca ea Mi-ai scris numele și pe lemn de cruce Isus Ca să port veșnic în inimă dor și speranță În viața de sus
Testament by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83345_a_84670]
-
din clarobscur într-un ținut anume, Pe munții cei îmbătrâniți de vânturi și ninsoare, capitonați cu alb veșmânt îmbrățișați de soare. Acolo mi-aș dori acum, din nori să-mi cos basmaua și în tăcerea serilor, s-adun în palme neaua.
Prima ninsoare by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83363_a_84688]
-
satele-n zori? - Unde joacă frumusețea fulgului de vânt purtat? strâng la piept acum tristețea: imaculat! - Unde-s pomii cu beteală ca un pled strălucitor? în tăcerea ireală trece-un gând nerăbdător: - Mai deschide ușa, Doamne, să plângă fulgii de nea, după-ngălbenite toamne dă-mi albul de catifea!
Dor de alb by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83364_a_84689]
-
vântului îl va așeza cu delicatețe sub tălpile înghețate ale norilor călători. În negura nopții îmi voi ascunde tristețea sufletului, departe de clocotul chinuitor de peste zi, iar mâinile mele vor aduce ofranda Iubirii Lui, printre diamante cioplite în fulgii de nea. E noaptea Nașterii Domnului.
Pa?i ?n noaptea alb? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83370_a_84695]
-
Cad fulgii șovăielnici, așa cum în poveste Cad stropi de piatră scumpă, ușor și leneș, peste Un strălucit războinic, cuprins de-o vraje-adîncă. - Asemenea câmpiei, sub cerul vânăt încă, Ținuturi ale minții, lăsați să vă-mpresoare, Lăsați să cadă-ntruna din neaua altui soare, Ce veșnic brațul ritmic al timpului aruncă... Cad flori de-argint, de spumă pe lunca-n sărbătoare, Și vânturi potolite întinsurile-alintă, Și fluturi albi s-adună în pâlcuri orbitoare, - O, suflete, ca lunca te-mbracă-n hiacintă... CUCERIRE
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pe unde privesc, își caută spațiul lor de pătrundere în nebuloasa incomensurabilă a timpului, invizibilă și intolerantă față de ele. Sunt mici copii, ce știu ele? Nu le rămâne decât să purceadă prin anotimpul alb și înghețat de crivăț și de neaua grea, să-și găsească adăpost din când în când, așteptând schimbarea de la binecuvântare în fluxul și refluxul vieții. Referință Bibliografică: Anii și speranțele / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2195, Anul VII, 03 ianuarie 2017. Drepturi de Autor
ANII ŞI SPERANŢELE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364290_a_365619]