701 matches
-
1950-53. "Era doctorul și tatăl nostru." Coincidența a făcut să aud această amintire tocmai când meditam la o tabletă "despre Petru Vancea", profesor de oftalmologie la Iași între 1943 și 1980, membru al Academiei Române, o personalitate "specială", de o energie neastâmpărată, de o extraordinară putere de muncă și de un farmec profesoral de neuitat. A fost unul dintre iluștrii profesori ai acestei facultăți; dar au fost și alții "iluștri" Având grijă să evit clasificările, el se situează undeva în frunte, printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
doctorii unii deveniți profesori Marius Mișca, din Piatra Neamț, Mihai Bobulescu (Galați), Sergiu Buiuc, Petru P. Vancea (Nuțu, fiul, și el eminent profesor), A. Harnagea (Bârlad), Paul Cernea și, desigur, alții pe care, probabil, îi omit involuntar. Am scris deja adjectivul "neastâmpărat": Petru Vancea era un neastâmpărat, un om de o hărnicie puțin obișnuită; din câte am auzit, o energie cu care era greu să ții pasul. Ceva din această structură psihologică s-a reflectat direct și în carieră. Îl găsim elev
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Mișca, din Piatra Neamț, Mihai Bobulescu (Galați), Sergiu Buiuc, Petru P. Vancea (Nuțu, fiul, și el eminent profesor), A. Harnagea (Bârlad), Paul Cernea și, desigur, alții pe care, probabil, îi omit involuntar. Am scris deja adjectivul "neastâmpărat": Petru Vancea era un neastâmpărat, un om de o hărnicie puțin obișnuită; din câte am auzit, o energie cu care era greu să ții pasul. Ceva din această structură psihologică s-a reflectat direct și în carieră. Îl găsim elev la Craiova, la Liceul Militar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
dus la curtea lui Millu, unde eram așteptați la masă. II Cine nu a cunoscut pe Alecu Millu în județul Suceava și, aș putea zice, în toată Moldova? Era unul dintre cei mai de frunte ținutași suceveni. Mic de trup, neastâmpărat, sprinten, în continuă vibrare ca argintul viu, dânsul se distingea prin un humor, un dar de a glumi, de a povesti, care dădeau mult farmec societăței lui. E destul să zic că era frate cu marele artist dramatic Matei Millu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de exemplu. Așa cum spuneam În capitolul trecut, omul e totuși un produs al naturii, mai precis ultima realizare a evoluției. Înseamnă că natura l’a vrut așa și, mai mult, știe cam la ce să se aștepte din partea acestui copil neastâmpărat. Asta e destul ca să ne putem permite o privire mai nuanțată a relației omului cu mediul. Evoluția a mers de la forme de viață primitive, masive, greoaie - luați de exemplu dinozaurul -, tinzând spre forme perfecționate, zvelte, sprin- tene - luați de exemplu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
vedea cei cinci copii rămași Încă mărunței, ardeleanca de mumă-mea, Maria din șercaia Făgărașului, de bun soi și de bun-simț țărănesc, dulcea și blânda de ea, cum nu se mai poate, anume pentru a domoli firea lui aspră, străină, neastâmpărată și himerică, și pe care noi, copiii, tocmai de aceea o răsfățam cu nespusă dra goste și-i răscoleam, ca puii de urs, sânul ei cald. Era totuși bărbat cu „vederi Înaintate“ bietul tata, prieten cu reformatorii sociali ai locurilor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și al hoților la drumul mare, cel Înfățișat prin statui (o aflu și o spun acum după Herodot) cu podoabele lui virile În excelentă formă, era Închipuit cu aripi la călcâie, fugar pe drumuri la fel ca și metalul cel neastâmpărat. A fost destul ca tot restul anului eminenții clasei din primele bănci să mă onoreze cu teama lor quasirespectuoasă. Acei elevi [erau] eminenți nu din cine știe ce capacitate personală, ci mai degrabă din vina și păcatul părinților lor exce sivi și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe faimoasa dormeuză a redacției noastre prin Însuși secretarul acesteia, profesor, și el, al noilor generații vitaliste, activiste și pragma tiste - cum și printr-o bună domnișoară profesoară, plină de farmece vehemente (prea, prea vehemente) și cu picioare lungi și neastâmpărate În toiul intemperanțelor ei amoroase; „po doabă a redacției noastre“, cum Îi autografia Emanoil Bucuța volumul lui cu poezii; eroină gravă și pasionată, gata oricând de lucruri mari și coborâtă de-a dreptul de pe ecranul filmelor italienești din acea vreme
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Trebuie să recunoaștem, măcar acum la bătrânețe, că promoția noastră 1952 a fost cam neastâmpărată, și greu de stăpânit. De aceea nu mă mir că le-am cam dat de furcă profesorilor noștri, care probabil și-au făcut cruce, când s-au văzut scăpați de noi. Este interesant cum unii profesori, prin personalitatea lor, prin
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
era prea mult drum și prea multă cheltuială până acolo, mai ales în vacanțele de iarnă. Țin minte că aici am petrecut cu el, revelionul jumătății de secol, al anului 1950. Venise la noi să ne țină de urât și neastâmpăratul nostru coleg plin de umor și gata oricând de șotii, Ortiz Brăvescu, , aducând cu el și un aparat de radio artizanal, pritocit de el. Se pricepea bine la electronică. Aici ne-a găsit pe amândoi, într-o astfel de vacanță
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
apărut o torță dinspre care curgeau urlete disperate. Dar pricepuserăm deja, sau măcar bănuiam, În tăcerea noastră rușinată, motivul răcnetelor asurzitoare ale Îngrijitorului și al plînsetului isteric al nevesti-sii, care se aruncase peste cadavrul lui Bobby - cîinele ei rău și neastîmpărat. Alberto s-a dus pînă În Angostura ca să repare cauciucul, iar eu am crezut că voi petrece noaptea sub cerul liber, nemaiputînd să cer adăpost Într-o casă În care eram considerați criminali. Din fericire, motocicleta noastră se afla lîngă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
încetinire a ritmului și la o diminuare substanțială a exploziei de energie infantilă ce se cerea consumată. Mergeam pe lângă moașă ca un mânz legat de sfoară alături de maică-sa pentru a nu fi lovit de mașini în trafic, dar țopăind neastâmpărat, vrând să arate că ar fi capabil de fapte mult mai spectaculoase, dar nu i se dă posibilitatea... Am intrat în curte. Bună ziua, doamna Rozalia, am sosit. Vă mulțumesc, coana moașă, bine-ați venit! Acum începea o activitate importantă, grea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și băile înainte de a pleca de acasă. Măcar odată, frica atavică a românilor de curent se dovedește întemeiată. Când scriu aceste rânduri, visez cu ochii deschiși grădini în plină vară, pline de flori, doamne cu rochii lungi și albe, copii neastâmpărați și domni fumând trabuc în grădină, bând coniac de culoarea gemului de nuci verzi. (Pasaj adăugat ulterior: astăzi, 25 august 2008, când am transcris aceste notițe scrise de mână în Canada, temperatura aerului a urcat în orele după-amiezii la 38
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o năzbâtie în oră de istorie și profesorul Toroutiu Valerian, fost director al liceului, îl prindea îi spunea: - „Drăguță, tata dumitale a fost un elev deosebit a acestui liceu și ajuns om mare, dar tu drăguță ești o podoaba, un neastâmpărat...uite, ai doi lei și ada, te rog, niște țigări de la Goras”...și apoi ca prin minune... se făcea liniște în clasă. Colegul nostru abia aștepta acest moment, pentru a scăpa de istorie și pleca pușcă, de parcă ardea chioșcul lui
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93335]
-
că vreau să lovesc în "Monitorul". Nu!Eu nu vreau să lovesc în primul ziar care mi-a publicat un material și care mi-a dat la un moment dat și un premiu. Dar ca pe un copil zglobiu și neastâmpărat, îl trag puțin de urechiușe și îi mai dau o palmă la funduleț, pentru că nu~și dă destulă silință să învețe adevăratul scop al unui ziar. Pentru că acest ziar - prin reprezentanții săi de la vârf; au deturnat de la misiunea unui ziar
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
presus de orice răsplătire îmi apare munca voastră dăscălească!”.(s.n.)<footnote Gala Galaction, Oameni și gânduri din veacul meu, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1955, p. 40-41. footnote> Lumina din sufletele curate, iradiată de ochii iscoditori și neastâmpărați ai copiilor, reprezintă un îndemn necontenit spre căutări, pentru educatorul cu chemare față de profesia didactică. Munca desfășurată în școală timp de peste patru decenii m-a condus la convingerea că cine nu iubește copiii și nu are vocație pentru profesia didactică
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
decât lucrurile petrecute în jurul meu. Nici nu s-ar fi putut altfel. Lumea mea de atunci era așa de redusă; școala cu disciplina și datoriile ei, internatul cu zidurile lui de mănăstire, deși totuși atât de imensă, grație acelei fantezii neastâmpărate, care mi-a purtat sufletul dincolo de toate disciplinele și de toate zidurile... Voi trece astfel mai repede peste primii trei sau patru ani de liceu, din amintirea cărora, despre Iașul de atunci, n-aș găsi decât prea puține elemente de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
natural de altfel, întrucât pe timpurile acele Iașul se bucura de spectacolele cele mai variate și mai alese. Opereta nu era genul nostru preferat; dar o apreciam îndeajuns, atât din cauza rezonanței pe care o avea în sufletele noastre de adolescenți neastâmpărați, cât și din cauza condițiunilor excepționale în care ne era dat s-o cunoaștem, căci în anii aceia incomparabili, scenele Iașului au adăpostit cele mai bune trupe și cei mai buni artiști de operetă, pe care ni i-a trimis vreodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a peisagiului. Când am văzut însă de aproape apa lui tulbure și murdară, curgând încet printre malurile mocirloase, am simțit nu numai un fel de repulziune, dar o adevărată indignare, amestecată de revoltă. În mintea mea evocam Bistrița limpede, albastră, neastâmpărată, luptând cu stâncile pe care le întâlnea în cale, rupând adesea poduri, dislocând case, smulgând bucăți de pădure, cărând astfel spre țara de jos toate bogățiile munților. Atâta merita Iașul? Bahluiul acesta infect. (Mai târziu, când am știut ce mincinos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
superioară și unică, a operei lui Homer, de a căror existență, vai!, atâți muritori pe pământul acesta n-au nici o cunoștință. De bună seamă noi nu ne-am mărginit la atât. Nici n-ar fi fost cu putință. Curiozitatea noastră neastâmpărată ne-a purtat câte puțin pe atâtea drumuri, în atâtea domenii diverse, încât, în stare de a ne aventura în ori ce fel de cercetări și speculațiuni, cu pașii siguri și cu încredere în propriile noastre forțe și de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
foarte gustoasă, brânză de oi cu ceapă pentru cine a dorit și au încheiat masa sățioasă cu câte o bărdacă de must negru, stors din poamă tirazie, busuioacă și coarnă. După masă au făcut o pauză binevenită chiar și pentru neastâmpăratul de Săndel, care a alergat ca un zvăpăiat toată dimineața. După odihnă culesul a fost reluat, ceata culegătorilor mărindu-se cu încă doi, adică Maria și Maricica. Dacă dimineața s-a scurs cu discuții scurte și obișnuite, acum culegătorii au
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
se construise palatul, imitație a Versailles-ului, cine fuseseră arhitecții, câte camere are... Mă interesa însă altceva acolo locuise timp de trei ani, între 1750 și 1753, la invitația regelui prusac, Voltaire. Filozoful, iluministul, marele gânditor, antimonarhistul, omul de spirit, neastâmpărat și cu limba mereu ascuțită (la aflarea știrii că regele Franței, din motive financiare, ar dori să renunțe la jumătate din caii grajdurilor regale, i-a lansat propunerea: "Majestate, mai bine decât caii ați reduce jumătate din măgarii de la curte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pregătite pentru douăzeci de spectatori (inclusiv logodnica lui Lenski și trei sau patru guvernante, fără a le mai socoti pe ale noastre, Mademoiselle și Miss Greenwood) părea aglomerată și mirosea a aer Închis. În stânga mea, una dintre verișoarele cele mai neastâmpărate, o mică blondă vaporoasă de vreo unsprezece ani, cu un păr lung ca Alice În Țara Minunilor și un ten roz sidefiu, ședea atât de aproape, Încât Îi simțeam fragilul os de la șold frecându-se de mine de fiecare dată
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
25, văleato 6983 de la Zidire, 1475 de la Hristos , (două săptămâni după bătălia cu noroc de la Podul Înalt). Muică! Ce i-am belit! Pilaf, ciulama i-am făcut! izbucnește, nemaiîncăpându-și în piele, Mihail, un tânăr pletos, vesel, bun de gură, neastâmpărat ca argintul viu, ajuns mare spătar, în ciuda tinereții sale. Fugeau mâncând pământul, și noi, din goana calului: Harști! Harști! râde el chicotind. Dracu' i-a pus să se ia cu moldovenii iștea zărghiți?! Fuga-i rușinoasă, dar e sănătoasă; zicala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înspăimântă, cât ideile noi, "ideile periculoase ce infectează omenirea". Îi ard pe rug, dar ei nu-și dau seama că nu s-a făurit lanț să cetluiască gândul, că nu s-a găsit supliciu care să ucidă ideea. Și eu neastâmpărat cum eram cât p-aici s-o paț. M-a pus dracu' și-am scris un poem în care preamăream omul... "Măicuța" Inchiziția", ce prea mocirlise omul în păcat, m-a luat la întrebări. N-a lipsit mult să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]