706 matches
-
S-a făcut dimineață și zorii băteau În geam, invitându-mă, provocându-mă la necunoscutele zilei ceși etala formele ispititoare. Eram bulversată! Să duc la capăt lucrul Început sau să fug, să mă ascund undeva, să mă pierd Într o nebuloasă, ca mai apoi să iau drumul nefăcutului. Mi-a trecut prin minte să invoc spiritul lui Eminescu ca pe-o rugăciune: „Spirite neprețuit a poetului Mihai Eminescu, tu devenit „locuitor”al nemărginirilor albastre, fii alături de mine și luminează-mă, dă-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
privi o parte din Los Angeles... dar ar fi ridicol să pretind că aș cunoaște orașul. Capitala Californiei reprezintă pe orizontală ceea ce reprezintă New York-ul pe verticală. Practic, Los Angeles, mult mai întins decât un județ de la noi, e o nebuloasă urbană cu numeroase "nuclee" între care se circulă pe autostrăzi, faimoasele freeways. Cu excepția downtown-ului, "centrul administrativ", unde se înalță câțiva zgârie-nori, construiți, ca toți zgârie-norii din America, pe schelete metalice, din beton și sticlă, casele sunt scunde, cu maximum un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
vremea studenției, fixîndu-ne întîlnirile "la ceas", la Universitate, sau pe "aleea busturilor", în Cișmigiu? Unde să ieși la plimbare? Ca să vezi pe cineva, trebuie să pornești ca spre Sinaia. Am ieșit de pe freeway, am ajuns într-unul din "nucleele" acestei nebuloase și, în sfârșit, mergem câțiva pași pe jos. Melancoliile mă fac să mă simt ca un dulău care are nevoie de lanț. În plus, o noapte nu mi-a fost de ajuns ca să mă acomodez cu schimbarea de fus orar
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Cu toții deveniseră "americani". 4 septembrie Bostonul e mai uman decât New York-ul și decât Los Angeles. Aici poți să respiri, să te plimbi, să "flanezi", cum zic francezii. Nu te simți nici strivit, ca la New York, nici pierdut într-o nebuloasă (ca în stepele rusești), cum pățești în capitala Californiei. E un oraș foarte urban în maniere și foarte anglosaxon în aspect. Cam rece, cam auster, pentru cineva care vine de la porțile Orientului, de o seriozitate britanică, ușor snob, ușor puritan
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
analizarea acestui răspuns. Materialiștii zic că nu există vid, că orice loc în univers e împlut cu materie. Dar aci vom aduce următoarea întîmpinare. La începutul formării // sistemului nostru solar toată materia din care el se compunea forma o imensă nebuloasă. Deci;, din punctul periferic pe care noi îl ocupăm astăzi până la punctul periferic corespondent la care s-ar putea trage o linie dreaptă la soare, coloana de materie era cu mult mai deasă decât astăzi. Între volumul ocupat azi de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
numele! Spune-mi repede numele! Numele tău nu poate fi decât Rumpelstiltskin! îi strigă ea, în timp ce animalul se volatiliza, ca și cum n-ar fi fost, doar pirueta lui a stăruit suspendată pentru o clipă în aer, ca o umbră, ca o nebuloasă, alături de coada de Armadillo ce rămase o vreme în urmă, torcând și irizând aerul ca un fuior. Somnul. Trandafirul și Privighetoarea În ziua în care a aflat despre boala ei, a venit acasă și cât se poate de calmă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în mare pripă. Nu știu de ce dacă ating un vis, M-atrage cineva printre coșmaruri Și mor încet, de visul meu ucis, Sperând doar să revin în avataruri. Nu știu de ce dacă iubesc o stea, Tot universul este împotrivă; O nebuloasă vine pestea eaIubirea mea ajunge adoptivă. Nu știu de ce ajung, ca un pribeag, Să gust doar din iubirile străine, Să rătăcesc meleag după meleag, Spre golfuri care pot să mă aline. Nu știu de ce atunci când vreau să zbor, în visele
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
sfini nu mai ține azi taifas, Pătule-s ponosite, iar vin nu este-n beci. Regina nopții, draga, era semnalul nostru Să mergem la culcare, întâi să ne-nchinăm; Dar, vai, nu-i nici icoana, un fum e Zoroastru, în nebuloasa rece cu greu ne-ncumetăm... Adonis părăsit-a, se pare, bătătura, Căsuța-n care atunci bunii creșteau nepoți Și totul se înnoia la cuminecătura Ce ne scotea din starea de blânzi, umili iloți ... Ineluctabila melancolie Indurescentă stare mă ține ancorată
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
că și-a dat seama de la început că eram onest, după aură. Fiecare avem o aură uite-așa în jurul fizicului, explică. — O fi fost una din alea mai școlite, zice Gulie, nu oricine știe ce e ăla firmament, emisferă sau nebuloasă. Ți-a fost greu să le înveți pe de rost? — Stăteam în cumpănă între Pești și Gemeni, dar înclinam înspre Gemeni, reia Tîrnăcop, mai ales din cauza pornirilor artistice și a privirii vioaie. Puteai să ajungi mare orator, Dendé, scriitor adevărat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
colaborator al revistei Orion și membru al Societății Astronomice Române. El a avut mai mult curaj. — Mișcare circulară, zici? întreabă Roja cu ochii injectați simțind dogoarea înmuindu-l, împingîndu-l la o parte. — Membrii unui sistem, nu sînt originari din aceeași nebuloasă, ci sînt formațiuni străine una de alta, mai zice Tîrnăcop printre trosnituri, pîrîieli, aproape pufăind, simțind că se îneacă. Uite așa gravităm noi în jurul lor, zice Bătrînul, ca muștele în jurul unei grămezi de scîrnă, ca să înțeleg și eu mai bine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să se trezească dimineața Învăluit de mireasma puternică a trandafirilor nenumărați și multicolori, care erau pretutindeni În cameră. Drogul parfumului lor Îl Înnebunea. Respira intens și profund, umplându-și coșul pieptului din ce În ce mai tare, până când simțurile i se pierdeau deplin În nebuloasa ființei, În zone abisale, de o puritate doar de el cunoscută, care-i colorau sufletul și inima, fericindu-l. După filozofia proprie, atunci și acolo Întâlnea Sublimul. Întâlnea Desăvârșitul. Uneori, În ceasurile crepusculare, când Întârzia la nesfârșit cu bărbia sprijinită
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
prima dată Parcă se Întâmplă din nou, ...Dar cine știe Unde și Când?“ Somn ușor, cu dragoste, Jack 10.09: Aeroportul Newark: Avionul Întârzie o veșnicie. Stau Întinsă pe o bancă din sala de așteptare. Ceața de dincolo de fereastră se asortează cu nebuloasa impenetrabilă din capul meu. Mă gândesc la noaptea trecută În timp ce Încerc să nu mă gândesc la noaptea trecută. Infidelitate În stil Reddy: toată vina și nici urmă de sex. Minunat, Kate, de-a dreptul minunat. Te Îmbeți cu un client
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Ce naiba erau prostiile astea și unde vroia să ajungă, În fond? Să mă impresioneze, să mă sperie, să mă facă să renunț? Nu Înțelegeam: dacă se răzgândise, n-avea decât să mi-o trântească de la obraz, nu să-mi livreze nebuloase infantile În chip de misterele Parisului și alte suspansuri ridicole. Am fost tentat să rostesc toate astea cu voce tare, dar m-am abținut și bine am făcut. Adam Adam continua să mă fixeze calm și provocator, cu o liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pesemne. De-asta nici n-am Întârziat foarte mult cu gândul asupră-i. În schimb, chestiunea pistolului mi s-a așezat extrem de solid pe creier și am Întors-o pe toate fețele. Nu erau ele atât de multe și de nebuloase cât să mă pună Într-o Încurcătură fără ieșire, dar nici atât de puține Încât să nu-mi dea bătăi de cap. Mai cu seamă că, pe măsură ce logica mă Împingea inexorabil către singura concluzie care stătea În picioare, ea Îmi părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu-l observasem coborând - și a goliciunii boltei cerești, a cărei despuiere - tot așa - n-o observasem. Deasupra mea, Între copacii fără formă ce mărgineau poteca tot mai neclară, cerul pălise din cauza stelelor. În anii aceia, minunata aglomerare de constelații, nebuloasele, golurile interstelare și tot ce mai alcătuia acel spectacol impresionant Îmi produceau o stare indescriptibilă de greață, de panică totală, de parcă aș fi stat atârnat de pământ cu susul În jos, pe marginea spațiului infinit, În timp ce gravitația terestră Încă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
constat acum, când am ajuns în pragul Luminării, își răsfrâng musai conspirațiile și prin viețile noastre. Conspirația mondială, după cum urlă unii, ne-a prins definitiv în ițele ei. Un fel valah de a-ți țipa neputințele și încăpățânarea, îndârjită în nebuloasa tradiției, de a nu-ți râni ograda, chiar dacă vezi, îngrozit, că vine vecinul sau drumețul și-ți spune, deschis: „De ce n-o cureți, nu vezi că pute?“. Dar pute românește, patriotic și la vedere... O priveam pe Lia și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-i adevărat. Tresări când văzu luminița ochilor ce-i surâdeau Anuca, fata pădurarului prietenește și valul de bucurie... oceanul clocotitor vuind în strâmta temniță a acelui trupușor... Cine ar ști să deslușească în el... ar vedea lumi tăinuite în beznă, nebuloase care se încheagă... un univers care se înfiripă. Ghemotocul cu păr bălai, fremătând cu tot trupșorul, începu iar să gângurească. Anton, simțindu-și ochii lăcrimând, dădu copilul în brațele bătranei moașe, și ieși din casă. Era ziua albă. Vijelia s-
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe cap, că îmbătrâniseră, fără bani în pungile golite de către alții. Generația care se ridica nu mai știa ce să înțeleagă și-ncotro să-și mai îndrepte tăișurile uneltelor de luptă. și totul, în preajmă, se transformă într-o imensă nebuloasă. O nebuloasă din care nimeni nu mai înțelegea nimic. Cu toate astea, continuau lupta, pe orbecăite, strigând unii la alții, că ei au dreptate; ba nu; ba ei aveau dreptate. și, până la urmă? Până la urmă, cine știe ce va mai fi. Noi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
că îmbătrâniseră, fără bani în pungile golite de către alții. Generația care se ridica nu mai știa ce să înțeleagă și-ncotro să-și mai îndrepte tăișurile uneltelor de luptă. și totul, în preajmă, se transformă într-o imensă nebuloasă. O nebuloasă din care nimeni nu mai înțelegea nimic. Cu toate astea, continuau lupta, pe orbecăite, strigând unii la alții, că ei au dreptate; ba nu; ba ei aveau dreptate. și, până la urmă? Până la urmă, cine știe ce va mai fi. Noi sau voi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
lîngă tine?... Acesta e refuzul și nedumerirea. Acum, ca să spun drept, am multe momente în care nu prea văd scopul între mine și ea. Nu prea văd motivul sau direcția, am impresia de multe ori că ne învîrtim într-o nebuloasă, într-un mod incert, încît iam sugerat de cîteva ori să mă gonească sau să îmi spună dacă vrea să dispar din peisajul ei. Atunci cînd îmi refuză apropierea, e adeseori impasibilă și detașată, rezervată și absentă, iar eu îmi
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
rozînd un os, mîndră și fericită că și-a descoperit suprema vocație - sacrificiul. În mine nu mai există nici o urmă de egoism. Nu mă mai bîntuie nici o individie, am realizat cea mai comodă sinucidere. Despre cer, despre teritoriile promise, despre nebuloasele roze, În care sufletul se lăfăie gol goluț ca un prunc durduliu, vorbiți voi, fetelor, care sorbiți absintul și țîțele vi se umflă și dinspre sex, unde puful foșnește ca un mănunchi de iarbă proaspătă, vă năpădește o boare metafizică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
deloc impresia că am uitat ceva, am spus, scormonindu-mi din nou creierii. Doar că nu e nimic acolo. Adică, nu cred că simt ceva față de fata aia. Nici măcar nu... Am ridicat palmele într-un gest de nedumerire și dezarmare. Nebuloasa Randle se foi, se strânse, se întinse și se replie în sine până când o mână mare și cărnoasă care ținea un șervețel de hârtie îmi mângâie genunchiul. — Primele câteva ore sunt întotdeauna dificile pentru tine Eric. Ce înseamnă asta? — Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de perfecțiune și, pentru o lungă perioadă de timp, se pare c-a vrut doar să se distreze. Cât despre noi, după ciocnire am Încercat să ne Întoarcem acasă, dar locuința noastră fusese și ea spulberată și azvârlită Într-o nebuloasă Îndepărtată. Tata nu s-a reangajat ca poștaș (de altfel, apăruse Între timp f-mailul, poșta fotonică, așa că nimeni nu mai avea nevoie de lentul quarc pentru a trimite vești) și a scris o carte de memorii despre Întâmplarea ai cărei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
tip de arme doreai. Puteai trece dintr-o tabără într-alta, de la transportatori la pirați și viceversa. Atașase și un link. Dădu click cu butonul stâng al mouse-ului și pătrunse într-un fel de ocean albastru, presărat cu meteoriți, quasari, nebuloase. Odată aleasă racheta, te puteai cufunda cu viteză în oceanul cosmic, puteai să aterizezi pe planete, sau să te confrunți cu furtuni cosmice. Fascinant! Pe Cosmin, însă, îl pasionau mai degrabă site-urile de modă sau chat-ul pe subiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la nouă ca și la șase dimineața fusese aceeași”. Succesiunea de negații “nu era nici ceață, ...nici înnoratul igrasios...nici acel cenușiu...”, mărește atmosfera plină de nesiguranță, era ceva ce nu era. Cele doua surori plutesc într-o lume a nebuloasei de stări, de idei. În această primă parte numită “Introducere”, de fapt cititorul chiar e introdus într-un univers închis, îmbibat de urâtul unei zile ce este absorbit, analizat de Manuela. Ea se contopește cu acest personaj atât prin starea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]