702 matches
-
cucerite de Organizație, obligându-i pe membrii acesteia să se retragă pe Noua Californie. Joshua Calvert și Syrinx cercetează singura lume Tyrathca din interiorul Confederației și află că planeta de origine a acestei rase se află de partea îndepărtată a Nebuloasei Orion. Pe Pământ, Louise Kavanagh o avertizează pe Banneth despre intențiile lui Quinn Dexter. Banneth este, de fapt, o momeală în mâinile conducătorilor arcologiilor pământene, B7, cu ajutorul căreia aceștia speră să pună mâna pe Quinn Dexter. Acesta a sosit pe
Zeul adormit () [Corola-website/Science/331962_a_333291]
-
încât un mare număr din stelele sale și un curent de gaz par dispersate de-a lungul întregii sale orbite. Patru roiuri globulare care aparțin de Calea Lactee își au, în mod vizibil, originea în SagDEG: M54, , și . Cel puțin două nebuloase planetare au fost identificate în SagDEG: Wray 16-423 și He 2-436. Studiile diverg pentru a ști dacă "SagDEG" este pe orbită de mult timp în jurul Căii Lactee (unii vorbesc de mai multe miliarde de ani) sau este vorba de un companion
Galaxia Pitică din Săgetătorul () [Corola-website/Science/337438_a_338767]
-
sau nebuloasa Ochiul-Pisicii (NGC 6543) este o nebuloasă planetară din constelația Dragonul. Din punct de vedere structural, este una dintre cele mai complexe nebuloase cunoscute, iar observații de înaltă rezoluție realizate cu Telescopul Spațial Hubble dezvăluie structuri remarcabile, cum ar fi noduri
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
sau nebuloasa Ochiul-Pisicii (NGC 6543) este o nebuloasă planetară din constelația Dragonul. Din punct de vedere structural, este una dintre cele mai complexe nebuloase cunoscute, iar observații de înaltă rezoluție realizate cu Telescopul Spațial Hubble dezvăluie structuri remarcabile, cum ar fi noduri, jeturi de material, bule și structuri
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
sau nebuloasa Ochiul-Pisicii (NGC 6543) este o nebuloasă planetară din constelația Dragonul. Din punct de vedere structural, este una dintre cele mai complexe nebuloase cunoscute, iar observații de înaltă rezoluție realizate cu Telescopul Spațial Hubble dezvăluie structuri remarcabile, cum ar fi noduri, jeturi de material, bule și structuri în formă de arc. În centrul nebuloasei se află o stea luminoasă și fierbinte; acum aproximativ
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
de vedere structural, este una dintre cele mai complexe nebuloase cunoscute, iar observații de înaltă rezoluție realizate cu Telescopul Spațial Hubble dezvăluie structuri remarcabile, cum ar fi noduri, jeturi de material, bule și structuri în formă de arc. În centrul nebuloasei se află o stea luminoasă și fierbinte; acum aproximativ 1000 de ani, această stea și-a pierdut învelișul extern, formând nebuloasa. A fost descoperită de către William Herschel pe 15 februarie 1786 și a fost prima nebuloasă planetară a cărei spectru
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
dezvăluie structuri remarcabile, cum ar fi noduri, jeturi de material, bule și structuri în formă de arc. În centrul nebuloasei se află o stea luminoasă și fierbinte; acum aproximativ 1000 de ani, această stea și-a pierdut învelișul extern, formând nebuloasa. A fost descoperită de către William Herschel pe 15 februarie 1786 și a fost prima nebuloasă planetară a cărei spectru a fost investigat, cercetarea fiind realizată de astronomul englez William Huggins în 1864. Rezultatele investigărilor ulterioare au relevat pentru prima dacă
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
de arc. În centrul nebuloasei se află o stea luminoasă și fierbinte; acum aproximativ 1000 de ani, această stea și-a pierdut învelișul extern, formând nebuloasa. A fost descoperită de către William Herschel pe 15 februarie 1786 și a fost prima nebuloasă planetară a cărei spectru a fost investigat, cercetarea fiind realizată de astronomul englez William Huggins în 1864. Rezultatele investigărilor ulterioare au relevat pentru prima dacă faptul că nebuloasele planetare sunt formate din gaze fierbinți, nu din stele. Nebuloasa a fost
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
descoperită de către William Herschel pe 15 februarie 1786 și a fost prima nebuloasă planetară a cărei spectru a fost investigat, cercetarea fiind realizată de astronomul englez William Huggins în 1864. Rezultatele investigărilor ulterioare au relevat pentru prima dacă faptul că nebuloasele planetare sunt formate din gaze fierbinți, nu din stele. Nebuloasa a fost observată în întreg spectrul electromagnetic, din infraroșu până în raze X. Studiile moderne relevă o structură cu o complexitate aparte, care ar putea fi cauzată în parte datorită materialului
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
fost prima nebuloasă planetară a cărei spectru a fost investigat, cercetarea fiind realizată de astronomul englez William Huggins în 1864. Rezultatele investigărilor ulterioare au relevat pentru prima dacă faptul că nebuloasele planetare sunt formate din gaze fierbinți, nu din stele. Nebuloasa a fost observată în întreg spectrul electromagnetic, din infraroșu până în raze X. Studiile moderne relevă o structură cu o complexitate aparte, care ar putea fi cauzată în parte datorită materialului ejectat în urma interacțiunii dintr-un sistem binar aflat lângă steaua
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
steaua centrală. Totuși, nu există în prezent evidențe directe cum că steaua centrală ar avea un companion. De asemenea, măsurătorile abundenței elementelor chimice, obținute prin diferite metode, prezintă o discrepanță importantă, indicând faptul că există unele aspecte legate de această nebuloasă rămân încă fără înțeles. Observațiile Telescopului Hubble a demonstrat un număr de inele fade în jurul Ochiului, care sunt straturi sferice rămase în urma ejecțiilor; totuși, mecanismul lor este neclar. NGC 6543 este o nebuloasă planetară foarte studiată. Este relativ luminoasă cu
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
că există unele aspecte legate de această nebuloasă rămân încă fără înțeles. Observațiile Telescopului Hubble a demonstrat un număr de inele fade în jurul Ochiului, care sunt straturi sferice rămase în urma ejecțiilor; totuși, mecanismul lor este neclar. NGC 6543 este o nebuloasă planetară foarte studiată. Este relativ luminoasă cu o magnitudine aparentă de 8,1, și de asemenea prezintă o luminozitate de suprafață ridicată. Este situată la o ascensie dreaptă de și la declinația . Declinația sa mare reprezintă faptul că este mai
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
și la declinația . Declinația sa mare reprezintă faptul că este mai ușor de observat din emisfera nordică, de unde majoritatea telescoapelor mari au studiat-o. Întâmplător, NGC 6543 se află pe cer aproape în poziția aparentă polului nordic a eclipticei. Deși nebuloasa luminoasă internă este destul de mică — axa majoră a elipsei interne este de 16,1 secunde de arc, iar distanța dintre condensări este de 24,7 secunde de arc — ea este înconjurată de un halou de materie pe care l-a
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
steaua pe când era o gigantă roșie. Acest halou se extinde pe un diametru de aproximativ 300 de secunde de arc (5 minute de arc). se află la trei mii de ani-lumină de Soare. Observațiile au arătat că principalul corp al nebuloasei are o densitate de aproximativ 5 000 particule/cm și o temperatură de aproximativ 7 000-9 000 K. Haloul extern are o temperatură ceva mai mare de aproximativ 15 000 K și o densitate mult mai mică. Steaua centrală a
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
are o densitate de aproximativ 5 000 particule/cm și o temperatură de aproximativ 7 000-9 000 K. Haloul extern are o temperatură ceva mai mare de aproximativ 15 000 K și o densitate mult mai mică. Steaua centrală a nebuloasei NGC 6543 este o stea de tipul O7 + [WR], cu o temperatură în fotosferă de aproximativ 80 000 K. Este cam de 10 000 de ori mai luminoasă decât Soarele, iar raza sa este de aproximativ 0,65 din cea
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
indică faptul că steaua centrală conține actualmente doar o masă solară, dar teoretic, calculele de evoluție sugerează că inițial ar fi avut cam 5 mase solare. În 1994, telescopul Hubble e relevat pentru prima dată structurile impresionant de complexe ale nebuloasei NGC 6543, printre care se numără straturile concentrice de gaze, jeturile de gaze și nodurile neobișnuite de gaze. Nebuloasa a fost descoperită de William Herschel pe 15 februarie 1786, care i-a asemănat aspectul cu cel al unui disc planetar
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
ar fi avut cam 5 mase solare. În 1994, telescopul Hubble e relevat pentru prima dată structurile impresionant de complexe ale nebuloasei NGC 6543, printre care se numără straturile concentrice de gaze, jeturile de gaze și nodurile neobișnuite de gaze. Nebuloasa a fost descoperită de William Herschel pe 15 februarie 1786, care i-a asemănat aspectul cu cel al unui disc planetar. Ochiul Pisicii a fost prima nebuloasă planetară observată cu ajutorul unui spectroscop. Acest studiu a fost realizat de spectrscopistul pionier
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
numără straturile concentrice de gaze, jeturile de gaze și nodurile neobișnuite de gaze. Nebuloasa a fost descoperită de William Herschel pe 15 februarie 1786, care i-a asemănat aspectul cu cel al unui disc planetar. Ochiul Pisicii a fost prima nebuloasă planetară observată cu ajutorul unui spectroscop. Acest studiu a fost realizat de spectrscopistul pionier William Huggins pe 29 august 1864. Observațiile lui Huggins, care au relevat faptul că spectrul nebuloasei este non-continuu și alcătuit din câteva linii luminoase, au fost primele
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
cu cel al unui disc planetar. Ochiul Pisicii a fost prima nebuloasă planetară observată cu ajutorul unui spectroscop. Acest studiu a fost realizat de spectrscopistul pionier William Huggins pe 29 august 1864. Observațiile lui Huggins, care au relevat faptul că spectrul nebuloasei este non-continuu și alcătuit din câteva linii luminoase, au fost primele indicații că nebuloasele planetare sunt formate din gaze extrem de rarefiate. Încă din timpul acelor observații timpurii, NGC 6543 a fost observată prin spectrul electromagnetic. Observațiile asupra NGC 6543 în
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
cu ajutorul unui spectroscop. Acest studiu a fost realizat de spectrscopistul pionier William Huggins pe 29 august 1864. Observațiile lui Huggins, care au relevat faptul că spectrul nebuloasei este non-continuu și alcătuit din câteva linii luminoase, au fost primele indicații că nebuloasele planetare sunt formate din gaze extrem de rarefiate. Încă din timpul acelor observații timpurii, NGC 6543 a fost observată prin spectrul electromagnetic. Observațiile asupra NGC 6543 în lungimi de undă infraroșii (de aproximativ 60 μm) dezvăluie prezența unui praf stelar la
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
emisie infraroșie permite deducerea unor temperaturi ale prafului de 85 K, în timp ce masa acestuia este estimată la 6,4 mase solare. Emisiile infraroșii de asemenea dezvăluie prezența unui material neionizat, cum ar fi hidrogenul molecular (H) sau argonul. La multe nebuloase planetare, emisia moleculară este mai mare la depărtare de steaua centrală, unde materialul este neionizat. În cazul nebuloasei NGC 6543, emisia de hidrogen este mai intensă la limita interioară al haloului exterior. Asta se poate datora undelor de șoc care
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
4 mase solare. Emisiile infraroșii de asemenea dezvăluie prezența unui material neionizat, cum ar fi hidrogenul molecular (H) sau argonul. La multe nebuloase planetare, emisia moleculară este mai mare la depărtare de steaua centrală, unde materialul este neionizat. În cazul nebuloasei NGC 6543, emisia de hidrogen este mai intensă la limita interioară al haloului exterior. Asta se poate datora undelor de șoc care excită H-ul, ce se lovește de halou la diferite viteze. Aspectul general al Nebuloasei Ochi de Pisică
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
fost observată pe scară largă în lungimi de undă ultraviolete și optice. Observațiile spectroscopice la aceste lungimi de undă sunt utilizate pentru determinarea abundenței, în timp ce imaginile realizate în aceste lungimi de undă au fost folosite pentru dezvăluirea structurii complexe a nebuloasei. Imaginile false realizate cu ajutorul Telescopului Spațial Hubble sunt destinate să evidențieze regiunile de înaltă și slabă ionizare. Aceste imagini au fost făcute în filtre care izolează lumina emisă pentru ionii de hidrogen la 656,3 nm, azot la 658,4
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
nm și oxigen dublu ionizat la 500,7 nm. Ele au fost combinate în canale roșii, verzi și respectiv albastre, deși culorile lor adevărate sunt roșu, roșu și verde. Imaginile dezvăluie două straturi de material mai puțin ionizat la marginea nebuloasei. În anul 2001, observații în raze X realizate de Observatorul de raze X Chandra a dezvăluit prezența unor gaze extrem de fierbinți în cadrul nebuloasei, cu o temperatură de 1,7 K. Imaginea din partea de sus a articolului este o combinație de
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
adevărate sunt roșu, roșu și verde. Imaginile dezvăluie două straturi de material mai puțin ionizat la marginea nebuloasei. În anul 2001, observații în raze X realizate de Observatorul de raze X Chandra a dezvăluit prezența unor gaze extrem de fierbinți în cadrul nebuloasei, cu o temperatură de 1,7 K. Imaginea din partea de sus a articolului este o combinație de imagini optice realizate de Observatorul Chandra și Telescopul Spațial Hubble. Se crede că acele gaze fierbinți au rezultat în urma interacțiunii violente dintre un
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]