1,116 matches
-
scăzută, cortexul prefrontal amețit de somn, cicluri psihologice străvechi, legate de rotația Pământului - același flux chimic de dincolo de orice noapte întunecoasă a sufletului. Weber închise din nou ochii și încercă să-și liniștească pulsul, să-și limpezească mintea de închipuirile nebunești ale nopții. Se strădui să se localizeze și să se așeze în fluxul propriei respirații, dar se tot întorcea la o listă de acuzații nedeslușite. Abia la ora 4.30 a.m. reuși să dea un nume senzației sale: rușine. Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
reprimate. La cincizeci și șase de ani, Nathan realizase brusc că la nouăsprezece ani omorâse un om. Oare Mark își amintea întâmplări cu el - sau chiar și cu ea - pe care nu le putea accepta? Știa că teoriile ei erau nebunești chiar în momentul în care le formula. Dar nu erau mai nebunești decât Capgrasul. Chiar cărțile lui Weber susțineau că creierul uman era nu doar mai scandalos decât ne putem imagina, dar chiar mai scandalos decât putem cuprinde cu mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nouăsprezece ani omorâse un om. Oare Mark își amintea întâmplări cu el - sau chiar și cu ea - pe care nu le putea accepta? Știa că teoriile ei erau nebunești chiar în momentul în care le formula. Dar nu erau mai nebunești decât Capgrasul. Chiar cărțile lui Weber susțineau că creierul uman era nu doar mai scandalos decât ne putem imagina, dar chiar mai scandalos decât putem cuprinde cu mintea noastră. Cită din Țara mirării: „Chiar și normalitatea la care ne raportăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Are puțini carbohidrați. Seara, când venea cu mașina la Homestar, luminile erau mereu aprinse. Asta însemna festivaluri grobiene de filme cu arte marțiale, urmate de orgii cu jocuri video care țineau toată noaptea. Începuse să le tolereze. Nici măcar jocul ăla nebunesc cu mașini de curse n-avea cum să fie mai rău ca metodă de a-l readuce la viață decât terapia cognitivă. Ecranul era singurul loc unde mai putea fi fericit, participând la cursă fără să gândească, eliberat de bănuiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vedea ceva ce Sylvie nu văzuse. Femeia asta îl tulbura; de ce? Ce treabă avea ea să citească recenzii la cărți? De fapt, ce căuta aici, la un fost pacient? Era posibil ca ei doi să aibă o aventură? Ideea era nebunească. O vizită particulară, la câteva luni după externarea lui Mark - făcea parte din fișa postului ei chiar mai puțin decât în cazul lui. Și totuși, și el era acolo. Ea îl măsura, bănuitoare față de propriile lui motive ascunse, și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
condiția să spună ceva. La celălalt capăt al firului, o voce strigă: „Da!“, iar Daniel spuse: —Mark? Sunt Danny. Vocea îi oscila între soprană și bas, ca a unui puber. Mark nu răspunse, așa că Daniel umplu golul, cu o detașare nebunească. —Vechiul tău prieten. Cum îți mai merge? Ce-ai mai făcut? A trecut ceva timp. În sfârșit, Mark vorbi. Ai discutat cu ea, nu-i așa? Normal că da. E nevastă-ta. Amanta. Ce-o fi. Vocea lui Mark pendula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
explică el, refuzând să dea mai multe detalii. Se mișca metodic, îndopându-le cu băuturi calde și pungi de porumb prăjit, asigurându-se că toată lumea fusese la toaletă înainte să înceapă emisiunea. Karin îl privea, simțind că orice speranță era nebunească. Apoi, ca la comandă, prezentatoarea emisiunii, Tracey, anunță: — Avem noutăți în cazul pe care vi l-am prezentat acum câteva săptămâni, despre bărbatul din Farview care... Pe ecran, un fermier de lângă Elm Creek arăta spre o groapă de la marginea peluzei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai suportă alte teste. Ea traversează camera și-l îmbrățișează. În brațele ei, se descompune. Un pumn aflat la baza creierului său se deschide într-o palmă. Se înalță pe culmea dopaminei, pe crestele endorfinelor, cu pieptul tresăltând. Cele mai nebunești cercetări în cea mai nesăbuită revistă... S-a făcut bucăți și e atât de bine că nu se poate spune în cuvinte. Nu mai există nici scriitorul, nici cercetătorul, nici profesorul, nici soțul, nici tatăl. El a fost azvârlit afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
10 și 25 de ani. Înainte de Crăciun, participanții veneau la Brașov pentru o festivitate de premiere foarte simpatică, însoțiți de părinți sau de profesorii lor. Da, n-am uitat, firește : erau ani grei și răi, încrâncenați, fără televiziune, cu alergatul nebunesc după mâncare, cu veșnica spaimă a reducerii căldurii și întreruperii luminii. Cu toate astea, le păstrez o amintire luminoasă : aveam prieteni buni de toate felurile, din teatru, din lumea literelor și a muzicii, ba chiar cu tot felul de meserii
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
Am încercat să repet instrucțiunile prin care trecusem de o mie de ori, dar gîndurile mele nu puteau ține pasul cu acțiunile mele. Trupul îmi era cu un pas înaintea minții, preluase comanda și se aruncase în competiție cu energie nebunească și disipată. Cu coada ochiului am văzut nu o intrare și o ieșire suple, ci fîntîni arteziene care împroșcau ori de cîte ori lama vîslei reteza valurile. Îngrozit, am realizat, de asemenea, că uitasem să țin socoteala, și așa am
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ochii plini de nisip...“ Citi îndelung. O dată sau de două ori, o întrebă: — îți place? — Citește mai departe, i-a răspuns ea. în cele din urmă, îl întrerupse cu un hohot-zăngănit de rîs: — O, da, îmi place cartea asta! Speranțe nebunești într-o viață strălucită, plină de bogăție și culoare, și apoi răpire, viol și sclavie. Cel puțin, cartea asta e autentică. — Nu e autentică. E o fantezie sexuală masculină. — Și pentru majoritatea femeilor, viața e chiar așa, un joc al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
simt slăbit. Taică-său îl privi lung, apoi plecă din cameră spunînd: — O să-ți aduc micul dejun. Thaw se întinse și-și aminti de noaptea trecută. A-i cere lui Molly Tierney să îl iubească i se părea o chestie nebunească și inutilă, dar hotărîrea de a o face îl vindecase de frica prăbușirii și bolii. Cînd îi vor mai veni asemenea gînduri, le va trata cu calm și se va gîndi la altceva. Două zile la rînd, tatăl lui îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
burghez, dar nu am crezut că asta ar fi un dezavantaj. Dacă artizanul e hotărît, materialele pe care le are la îndemînă sînt întotdeauna adecvate. în timpul primei vacanțe de vară de la școala de artă am scris capitolul 12 și viziunea nebunească și criminală din capitolul 29. Primul meu erou avea ca model propria mea persoană. Aș fi preferat pe cineva mai puțin specializat, dar propriile viscere erau singurele pe care le puteam pipăi. L-am chinuit amarnic pe sărmanul Thaw și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dădu imediat seama că înțelesese greșit. ― Să ucideți? ― zise el. Pe cine să ucideți? ― Pe cei aproape douăzeci de milioane de venusieni ― răspunse X. Stând în fotoliul rulant, părea un gigantic gândac de bucătărie din plastic ieșit dintr-un coșmar nebunesc. ― După cum trebuie c-o știi ― continuă el ― singura diferență între distrugere a douăzeci de sisteme nervoase omenești și distrugerea a douăzeci de milioane de venusieni constă în rezultanta emotivă produsă la supraviețuitori, care poate fi anihilată printr-o bună propagandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
suplimentar se putea aproviziona. Constată că mâinile îi tremurau ușor și că transpirase. "Rezultatele normale ale încordării" concluzionă el. Căci, într-adevăr, se simțea supratensionat. În mai puțin de o jumătate de oră urma să se lanseze în cea mai nebunească campanie militară tentată vreodată de către un singur om, cel puțin după câte știa el. Iar peste o oră, va fi victorios sau mort pentru totdeauna. Odată acest miniexamen mintal încheiat, apăsă clanța și deschise ușa. Patricia Hardie sări din fotoliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
dădu imediat seama că înțelesese greșit. ― Să ucideți? ― zise el. Pe cine să ucideți? ― Pe cei aproape douăzeci de milioane de venusieni ― răspunse X. Stând în fotoliul rulant, părea un gigantic gândac de bucătărie din plastic ieșit dintr-un coșmar nebunesc. ― După cum trebuie c-o știi ― continuă el ― singura diferență între distrugere a douăzeci de sisteme nervoase omenești și distrugerea a douăzeci de milioane de venusieni constă în rezultanta emotivă produsă la supraviețuitori, care poate fi anihilată printr-o bună propagandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
suplimentar se putea aproviziona. Constată că mâinile îi tremurau ușor și că transpirase. "Rezultatele normale ale încordării" concluzionă el. Căci, într-adevăr, se simțea supratensionat. În mai puțin de o jumătate de oră urma să se lanseze în cea mai nebunească campanie militară tentată vreodată de către un singur om, cel puțin după câte știa el. Iar peste o oră, va fi victorios sau mort pentru totdeauna. Odată acest miniexamen mintal încheiat, apăsă clanța și deschise ușa. Patricia Hardie sări din fotoliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ascensor. Iar când Kent i-a oferit ceva de mâncare, s-a zăpăcit în așa hal, încât n-a mai știut ce face și și-a dat în vileag rezistenta la armele noastre. Acum câteva ore a comis crimele alea nebunești. După cum vedeți, performanțele lui sunt acelea ale unei inteligențe primitive, perfide și egoiste, incapabilă să-și înțeleagă științific reacțiile propriului corp și lipsită aproape cu desăvârșire de o imagine clară asupra vastului organism pe care trebuie să-l înfrunte. Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
față? Sub pătură, degetele lui Grosvenor se întinseră spre marginea patului, gata-gata să apese pe un buton ascuns acolo. - Îți jur că vei afla ceea ce dorești să afli, spuse el. - Exclus! mârâi Kent. Nu pot subscrie la o asemenea idee nebunească. Oamenii n-ar accepta nici măcar un an în plus! - Prezența dumitale aici dovedește că nu crezi că-i vorba de o idee nebunească. - E cu neputință! izbucni Kent, încleștându-și pumnii. Cum aș putea să-mi justific atitudinea în fața șefilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
afla ceea ce dorești să afli, spuse el. - Exclus! mârâi Kent. Nu pot subscrie la o asemenea idee nebunească. Oamenii n-ar accepta nici măcar un an în plus! - Prezența dumitale aici dovedește că nu crezi că-i vorba de o idee nebunească. - E cu neputință! izbucni Kent, încleștându-și pumnii. Cum aș putea să-mi justific atitudinea în fața șefilor de secții? Privindu-l pe omuleț, Grosvenor își spuse că momentul critic era iminent. - Nu va trebui să le explici nimic deocamdată. Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
firele de telegraf, erauoptimiști și credeau, ca niciodată înainte și ca niciodată după, în puterea științei, în progres și-n viitor. Anul Nou devenise, de aceea, cel mai important moment: începutul, mereu reluat, al viitorului. Textura lumii permitea orice gând nebunesc și, adesea, gândurile nebunești ajungeau realitate. România era în Europa, iar Capitala ei ajunsese un oraș cosmopolit, care făcea mari eforturi să se organizeze și să se civilizeze. În București, spun toate documentele din epocă, nu apucai niciodată să te
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și credeau, ca niciodată înainte și ca niciodată după, în puterea științei, în progres și-n viitor. Anul Nou devenise, de aceea, cel mai important moment: începutul, mereu reluat, al viitorului. Textura lumii permitea orice gând nebunesc și, adesea, gândurile nebunești ajungeau realitate. România era în Europa, iar Capitala ei ajunsese un oraș cosmopolit, care făcea mari eforturi să se organizeze și să se civilizeze. În București, spun toate documentele din epocă, nu apucai niciodată să te plictisești, nici ziua, nici
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
înflăcărată de lumini strălucitoare ivite din însăși suprafața ei - un drum al luminii, ca un râu care curgea sub un soare nevăzut, un râu drept și neted. Merse înainte un număr neștiut de minute, sfâșiat între dezamăgire și o speranță nebunească, dar vină la urmă se văzu silit să accepte un gând: Era oare din nou epoca Împărăției Isher și a făuritorilor de arme? Posibil. Deci l-au adus înapoi! La urma-urmei nu erau chiar atât de răi și aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
arme câștigaseră răgazul dorit, căci la capătul celălalt ai acestui ticăit amețitor al balanței se afla aparatul pe care-l folosiseră soldații Imperiului Isher ca o forță de activare. Și acesta ticăia spre trecut, apoi spre viitor în acest joc nebunesc al leagănului. Dar hotărârea aceea... Acum chiar că trebuia neapărat să se gândească la ea... CAPITOLUL X CU ZECE MINUTE înainte de miezul nopții, la 16 iulie, anul Isher 4784, se deschise ușa Departamentului de coordonare al Arsenalelor, de la hotelul Royal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
istoria sau că vă astupați ochii ca să nu vedeți realitatea. Arsenalele au fost întemeiate cu mai multe mii de ani în urmă de un om care a stabilit că neîncetatele lupte pentru putere între grupări diferite sînt de-a dreptul nebunești și că războaiele civile sau de altă natură trebuie să înceteze de-a pururi. A fost o vreme cînd lumea abia ieșise dintr-un război ce adusese moartea a peste un miliard de oameni și acest inventator a găsit mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]