1,352 matches
-
ochiului închis, slăbită, tristă, trecând nemângâiată spre negurile veșnice... Și un val de foc i se iezea la inimă; apoi lacrimile i se urcau spre pleoape. Așa visând în singurătatea ceasurilor ei, fata aprindea lampa și-și căuta lucrul. Sta neclintită, și acul fugea harnic. Și ea se gândea iar, lucrând, la zilele ce aveau să vie, la pruncul care i se mișca în sân, la cel care a lăsat-o... Câteodată o cerca o adiere veninoasă de ură; apoi i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
va găsi ea sub soare un loc pentru dânsa și pentru cel nevinovat, care va veni plângând în lume. Va găsi ea atâta putere în sufletul ei să îndure toate și să răzbată! Și târziu, târziu, se ridica de la lumina neclintită a lămpii și se întorcea spre icoana rămasă de la maică-sa. De undeva, din necunoscut, poate din umbra cea nețărmurită unde plutea sufletul dus, îi venise un drum de mângâiere pentru răni. La icoane, aici, se simțise ușurată, cu sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
într-o sară de gemete, de amar și de disperare, amintirile acestea căzuseră cu mângâieri line peste inima chinuită. Se ruga multă vreme; din sufletul ei izvora tălmăcirea tuturor năcazurilor și a râvnilor ei; buzele murmurau încet, și ochii priveau neclintiți, mari, înecați într-un văl de suferință, de iertare și de nădejde. Și târziu, în așternut, ghemuindu-se, după ce stânsese lampa, asculta cum trec pe-afară învăluirile, suspinele și glasurile nelămurite ale vântului de început de toamnă; privea un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să mergem, Georges, să mergem, să nu întârziem!... Un moment... îi șopti Avrămeanu în treacăt, în franțuzește... am ceva de spus omului acestuia... Se sui cu greutate în sanie și boierul cel bătrân. Din cerdac, cuvioasă, cu genele plecate, privea neclintită călugărița. Stăpânul trecu spre primar și-l luă la o parte. Vorbiră încet, foarte puțin. Avrămeanu se descheie domol la blană, vârî o mână la piept și se scociorî prelung. Trase un portofoliu, îl cercetă, scoase ceva din el, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a treia oară, printr-o lumină ca ziua, vedea lămurit cum scade unda și muierea iese de ceea parte, pe prund, între sfori scânteietoare de apă. Trase; și când se risipi fumul, o văzu căzută și zvârcolindu-se; apoi rămase neclintită, întinsă pe țărm, sub sălciile argintii. Cocostârcul albastru, 1921 Ochii ei arzători de mult s-au stâns... este, de fapt, o narațiune de sine stătătoare din ciclul Cocostârcul albastru, publicat integral prima dată în Viața românească, nr. 4-5 din aprilie-mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu opincile ca-n puf prin zăpada curată, trecură spre valea Moișei și, când se lumină de ziuă intrară pe cărarea muntelui, sub streșina de cetină. Aici îi împresură deodată o liniște adâncă. Cel dintăi omăt moale sta pe brădetul neclintit deasupra și pe cărări era numai un pospai subțire. Nu s-auzea nici un sunet: munte și codru parcă muriseră. Așa merseră multă vreme suind tăcuți până ce băgară de samă că lumina leșietică le punea pe obrazuri ca niște măști palide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aici. Țâhnitul copoilor străini suna departe încă, subțire și cu răsunete ciudate. Dăvidel își lepădă iute săculețul, trase cucoșul puștii ș-o luă pe sub piciorul țancului. Bătrânul, rămas singur, asculta cu luare-aminte. Părea însă apăsat și abătut, ca și șihla neclintită. Îi zvâcnea inima în piept rar și tare, parcă-i ciocănea coastele, ș-avea în toate mădularele o trudă, o răceală, o neliniște. Ajuns în țiitoare, Boghean se rezemă de o tisă bătrână. Lipa și Cața, după ce ascultară un răstimp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
brâu scăpărătorile, bătu cu amnarul în cremene ș-aprinse un fir de iască. Adună un mănuncheș de ierburi uscate și mușchi, suflă în iască și scoase flacăra. Adună crenguțe moarte de brad și clădi foc. Bătrânul îl urmărea, cu ochii neclintiți, ascultând parcă ceva de departe... Ce faci, uncheșule? întrebă iar Boghean. Moș Calistru nu răspunse. Atunci flăcăul smulse din mâna bătrânului cornul și prinse a chema grăbit, cu bătăi de limbă, pe vânătorii necunoscuți pe care îi bănuia aproape, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
smulse din mâna bătrânului cornul și prinse a chema grăbit, cu bătăi de limbă, pe vânătorii necunoscuți pe care îi bănuia aproape, în munte. Contenea și iar pornea, înfricoșat de moartea pe care o simțea lângă el, încleștând pe uncheșul neclintit. Cei chemați nu întârziară. Boghean îi văzu suind din râpă, cu căciuli mari și capete pletoase. Erau oameni cunoscuți, pădurari de pe Moișa. —Care chiamă? strigă unul. —Veniți aici, bădică, răcni flăcăul cu lacrimi în glas. Pușcașii grăbiră spre colibă. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
labelor ursului. Le urmărise un timp; după ce înțelesese că ocoleau îndărăt, le lăsase, hotărând în sine să le caute a doua zi, căci acuma avea a cerceta locul anumit al pătulului. După ce ieșise iar în potecă și călcase cu luare-aminte neclintită jumătate de ceas, se mai opri un răstimp ca să numere înstelările proaspete ale haitei de lupi. Erau opt indivizi: îi cunoștea. Sosiseră după viscolul neașteptat de la 9 a lunii. Acum ocoleau sălașurile ciutelor; de bună-samă chibzuiseră un plan și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
afundă, câteva linii libere - dungi de omăt, printre bungeturi. Culi trase de la șoldul drept binoclul și cercetă cu el îndelung amândouă repezușurile ponorului și fundul. În fund, subt o poală de brădet tânăr, stăteau patru ciute cu urechile și capetele neclintite. Dincolo de ele, cerbul - cu razele coarnelor proiectate pe păretele alb al malului. Se aflau cam la o mie cinci sute de pași. S-au mișcat în pripă și s-au dus în copce la deal, drept sub streșina neagră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tras. S-a auzit un rânchezat cum nu s-a mai pomenit niciodată să râncheze un cal; pe urmă o fugă prin vreascuri; pe urmă poiana s-a închis în tăcere. Și s-a întunecat de înserare negura. Au stat neclintiți, cu urechea întoarsă cătră fundul curmăturii. Nu era de bănuit vreo altă mișcare. Părea că s-a săpat în preajma lor o groapă a tăcerii. Au așteptat așa vreme îndelungată; poate un ceas. Vânătorul clujan s-a mișcat. I-a șoptit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
palmă. Vânătorul s-a simțit trudit și a adormit îmbrăcat un somn; după aceea a ieșit afară, dinaintea casei de vânătoare. Luminile încă ardeau în casa de sus și în cea mică. Nana Floarea se afla afară singură, între tăceri neclintite, privind cerul senin și fără lună. Bolta era spuzită de luciri; găinușa se suise în creștetul amiezii. Frumoasă noapte, zise domnul. Da, suspină Nana Floarea. Domnia voastră nu dormiți? Nu. Cum se zărește de ziuă, trebuie să ne întoarcem unde am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mânânce racii. Însă rudăreasa se dusese la fund fără să fie moartă. C-o mână și-a ținut strâns rana. Cu cealaltă mână a înotat pe subt undă și a scos gura lângă un cocioc, ca să răsufle. A stat acolo neclintită. Îi venea amețeală. S-a rezemat cu fruntea de un cuibar de gâscă sălbatică. Poate ar fi slăbit acolo în leșin, dacă n-o ciugulea cloșca de obraz. A luat din cuib un ou care i s-a părut proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
s-au învrednicit să îndrepte cărți împărăției, cu iscăliturile și pecețile șahilor de la răsărit și a beilor de la miazăzi. Nu poate fi nici o îndoială asupra celor cuprinse în cărți. Se vede, din ce-am cercetat, că șahzadè a fost străjer neclintit al hotarelor împărătești. Toți se supun amenințării lui șahzadè și mărturisesc dorință de pace, ca să nu supere cu nimic bunul plac al strălucirii tale. Iată. Arun caligraful a dat cetire cărților de la Persia, și de la Industan, și de la Egipet. Somilan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întrebuințând juvățuri din matasa cea mai fină. N-a întârziat după aceea mult nici împăratul. S-a dus să găsească între hurii pe venețiană. Iar Selim bețivul a scris în catastif jertfa tuturor fraților săi din același sânge, după legea neclintită a acelui mormânt al zădărniciilor care se numește Seraiul Vechi. Iată, se face noapte. Asupra Bizanțului se va ridica luna. Prietinul meu a tăcut. Simțeam amândoi truda zilei. Căscam pe rând; ne era somn. —Da-da, am mormăit eu privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
motive stranii, pur masochiste, mă uitam la baseball la televizor. Era Campionatul Mondial: Red Sox jucau împotriva celor de la St Louis Cardinals. Red Sox nu mai câștigaseră din 1919 - de la blestemul lui Babe Ruth - dar știam, cu o certitudine rece, neclintită, că anul ăsta avea să pună capăt lungii serii de eșecuri. Aveau să câștige pentru că imbecilul fusese atât de bătut în cap încât să moară și să rateze momentul. Analiștii, presa și fanii Red Sox oscilau între agonie și extaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de la sosirea noastră că nu era nici magician, nici alchimist, ci căuta doar să citească semnele trimise de Dumnezeu creaturilor Sale. În sprijinul celor spuse, a citat câteva versete din Cartea Sfântă: Există pe pământ semne, pentru cei cu credință neclintită. Există semne și în voi înșivă, au nu le vedeți oare? Există în Ceruri răsplata ce vă este menită Și tot astfel amenințarea ce vă e sortită. Dându-ne astfel asigurări referitoare la credința și onorabilitatea sa, ne-a cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
polițistul pe Pinky care mocnea dură și aparent lipsită de regrete, sprijinită de spătarul unei bănci la secția de poliție. O să ajungi la azilul de nebuni dacă vei demonstra în continuare că acolo îți e locul. Dar ea îl privea neclintită. Nu era ea genul care să se sperie de astfel de amenințări. În definitv, tocmai azilul acesta fusese menționat de câteva ori în legătură cu mama, și cu fratele ei și, pierzându-și aerul amenințător, începuse să-i pară o instituție mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
n-am reușit să descopăr dacă sexul fusese scos din meniu. Și nici n-am avut chef să întreb. Alaltăieri m-am hotărât, totuși, să-i deschid un cont în bancă. Am completat formularele sub supravegherea atentă și calmă a neclintitei Selina. În dimineața aceea a venit în pat cu ciorapi negri, centură dantelată, sandale de satin, bolero de mătase, mănuși de muselină, un lănțișor care îi cuprindea talia, și colier de aur. Trebuie să recunosc că m-am purtat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o pălărie pleoștită și un voal verde care îi înfășură gâtul. Prezența ei zveltă era deliberată, provocatoare. Mi s-a părut, chiar, că îi simt aburul respirației pe obrazul meu: — Dea, am făcut eu. Dar ea a continuat să stea neclintită, privindu-mă cu o figură imobilă... Unde o mai văzusem pe târfa asta nebună? Am mai văzut-o. Undeva Am mai văzut-o undeva. M-am întors prin cartierul poponarilor, Christopher Street Am trecut și prin cartierul lesbienelor - ori, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sub izbitura de bici. Ne-am apropiat. Prin cacofonia bubuitoare se strecura acum chițăitul, ciripitul excitat al sirenelor, și iată doi polițiști dolofani care traversau strada în fugă. Și-au făcut apariția, ținându-și armele strâns. Maestrul lanțului a rămas neclintit, descriind cercuri largi cu zalele uruitoare. Polițiștii și-au coborât armele șovăitori. Erau și ei impresionați de această întâlnire tulburătoare, ei, cărora le făceau plăcere ocaziile care puteau să împartă pumni și bastoane, aplecați deasupra victimei, în timp ce numărau loviturile. Aha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o mișcare derulată cu încetinitorul, văzu pumnul plutind prin aer către Virgil, care gâfâia, iar zgomotul impactului păru mai slab decât ar fi trebuit să fie. Virgil îndoi genunchii, rămase fără glas, și căzu la podea. Vultur-în-Zbor încă mai stătea neclintit. O’Toole se întoarse ca un taur înspre al doilea matador. — N-ai de gând să-ți ajuți prietenul, măi, ăsta, cum-te-cheamă? zise el, vorbind în continuare la volum maxim. Vultur-în-Zbor își simți capul clătinându-se dintr-o parte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și-i împletea părul pentru noapte, Angelina o întrebă: Bunico, de ce unii oameni spun că omul se trage din maimuță? Așa spun cei necredincioși, ca să-și apere păcatele. Dar tu nu trebuie să-i iei în seamă, ci să rămâi neclintită în credința ta. Acum închină-te și hai la culcare, mâine mergi la școală. Angelina plecă la culcare, fremătând de gânduri pentru ziua care urma să vină cu noutăți. Curiozitate Copilele rămăseseră în grija bunicilor, părinții fiind plecați la serviciu
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
mai înainte ca vreuna din ele să se hotărască să atace. În cele din urmă semnalul bătăliei a fost dat de către Abdalrahman și uriașa hoarda a sarazinilor s-a repezit cu furie asupra francezilor. Rândurile masive ale razboinicilor nordici rămaseră neclintite ca stanca. Zadarnic își stoarseră puterile sarasinii în nenumarate atacuri , nu reușiră să-i înspăimaâte pe francezi. In cele din urmă , pe la patru după amiază , cand Abdalrahman se pregătea pentru o nouă și uriasă ofensivă , care trebuia să spargă frontul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]