2,055 matches
-
nevoie, cu forța- atât accesul la zăcămintele din Orientul Mijlociu, Rusia, Africa și Asia Centrală, cât și controlul zonelor prin care acest petrol le este adus pe mare. în zonele mărginașe ale Rusiei, pe unde trec numeroase conducte de petrol, războaie civile necruțătoare, finanțate deseori de companii petroliere rivale, vor putea distruge regiunile de tranzit. Din aceleași rațiuni, Venezuela, Nigeria, Congo și Indonezia, ale căror zăcăminte se vor fi epuizat cândva fără ca aceste țări să fi avut măcar posibilitatea de a-și moderniza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
atenție, să împiedic ca treaba asta să se împrăștie, și alții s-au aflat în situații asemănătoare și cu rezultate catastrofice, nu știu cine a fost cel care a spus că ridicolul de o clipă poate ruina cariera de o viața. Autoflagelarea necruțătoare îi făcu bine comisarului. Văzându-l zdrobit, doborât în noroi, reflexia rece luă cuvântul ca să-i demonstreze că ordinul nu fusese prostesc, ci dimpotrivă, Imaginează-ți că n-ai fi dat aceste instrucțiuni, că inspectorul și agentul s-ar duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
accepta cordial tot ce-i spuneam făcea să-mi fugă pământul de sub picioare. Îmi complica situația, ca să nu zic că mi-o făcea ridicolă. Eram pregătit să fiu convingător, înduioșător, retoric, sfătuitor, critic și la nevoie chiar sarcastic, indignat și necruțător; dar ce naiba face un mentor când păcătosul nu se sfiește câtuși de puțin să-și mărturisească păcatul? N-aveam pic de experiență, întrucât propria mea atitudine în astfel de situații fusese întotdeauna să neg totul. — Ei, mai e ceva? m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de acceptat, dar în orice caz era singura ce mă putea satisface - și anume, mă întrebam dacă nu cumva în sufletul lui nu exista instinctul profund al creatorului pe care împrejurările vieții îl întunecaseră, dar care crescuse în țesuturile lui necruțător ca un cancer, până când în cele din urmă pusese stăpânire pe întreaga sa ființă și-l împinsese irezistibil la acțiune. Cucul își depune ouăle în cuibul unei păsări străine și când puiul iese din ou își împinge frații vitregi afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
distra pe Stroeve, am abordat ușurat alte subiecte: — Nu crezi că ai face mai bine să pleci o vreme? l-am întrebat. Acum nu mai văd nici un motiv să rămâi la Paris. Nu mi-a răspuns, așa că eu am continuat necruțător: — Nu ți-ai făcut nici un plan pentru viitorul imediat? — Nu. — Trebuie să încerci să aduni la loc firele împrăștiate. De ce nu te duci în Italia să te apuci de lucru? Din nou nu mi-a răspuns, dar mi-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pasiunea care-l ținea în puterea ei pe Strickland, pasiunea de a crea frumusețe. Asta nu-i dădea pace. Îl mâna încolo și încoace. Era un fel de pelerin etern urmărit de nostalgia divină, și demonul din sânul lui era necruțător. Există oameni a căror dorință de adevăr e atât de mare, încât pentru a-l dobândi sunt în stare să zdruncine înseși temeliile lumii lor. Așa era și Strickland, numai că în cazul lui frumusețea lua locul adevărului. Nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
din amețeala băuturii și perspectiva de a mă culca cu Akemi după opt luni de pauză Începuse să mi se pară absolut banală. Clientela barului era alcătuită În principal din cupluri de vreo douăzeci și ceva de ani. Vârsta este necruțătoare și diferența se simțea mai ales la fermitatea pielii. Tinerele vorbeau mult și Înghițeau cu satisfacție un amestec dezgustător de cartofi prăjiți și carne de vită cu porumb, decongelată și prăjită În tigaie. O simțeam pe Akemi din ce În ce mai tensionată. — Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cortina veche, amestecându-se cu dimineață învelita în aură lăptoasa a zilei neîncepute încă. Mă chinuie setea, dar imi opresc tentația la gură sticlei, cu gândul îndurerat căzut în genunchi lângă cei însetați, sub acoperișul alb încremenit și mut al necruțătorului februarie. Tăcerea îmi sparge timpanele. Într-un târziu înțeleg de ce este atâta liniște. În alb de zăpadă, vorbește Doar El !
T?cerea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83352_a_84677]
-
zbuciumata sub povară gândurilor se adăpostește la focul Iubirii Lui ocrotitoare care îi săruta timid pulsul domolindu-i bătăile Ruptă de realitate urc treptele flacărilor mă ascund departe de respirația dominatoare a viscolului alb neobosit apoi aștept o nouă dimineață Necruțător și hapsân vântul se întoarce din drum pentru o ultimă rafala în timp ce noaptea sleita de puteri se întinde letargica pe nemărginirea albă dureros de tăcută
Viscol by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83355_a_84680]
-
frazele din cauza hohotelor de plâns. Am dormit la ea în acea noapte de iarnă. Orice mângâiere era de prisos. Sufletul avea legile lui nescrise, necunoscute. Vedeam hăul, vedeam singurătatea, cum așteaptă să mă devoreze lent, clipă după clipă. Cunoșteam fața necruțătoare, neîndurătoare a acestui sentiment - adevărat călău cu sânge rece. Doar calmantele m-au ajutat să fac față ( într-o mică măsură)acestui eveniment ( aparent simplu) pentru cei neimplicați într-o astfel de poveste de viață. A ajuns acasă a doua
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
de timpul absolut al Creației divine, oricât s-ar fi vrut un recreator al Big-Bangului...Se simte, astfel, decepția magistrului legată de imposibilitatea de a fi martorul în această viață la un asemenea eveniment, el fiind depășit de timpul fizic necruțător, ce-i deapănă firul anilor... Făcând trimiteri la Biblie despre Facerea, Vasile Popovici ne scoate din atmosfera gravă a unei dezbateri religioase cu o considerație comică,afirmând că „ sâmburele - dătător de viață- a sărit dintre dinții Evei, încolțind în pământul
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
uriași. Priveam spre coloana bogată de lume ilustre. O voce de taină părea să înceapă să mustre. Idolii au început să se clatine câte puțin, Să fie ochiți cu săgeți cu vârful muiat în venin. Valurile se urmează tot mai necruțătoare - Se finalizează inventarul petelor din Soare. „Rondeluri”, „Nopți de Noiembrie, Decembrie” - nu există; „O umbră cântă depresivă prin cartiere, tristă”; „Cuvinte potrivite” - drept operă de ceasornicar, „Flori de mucegai” - o putrefacție lipsită de har; Înlăturați „îngerii care cântau în poeme
NEMURIREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361298_a_362627]
-
el la rândul lui a avut două fete. Ultimul vlăstar nefericit al familiei Eminovicilor a fost Vasile, născut în anul 1858, care si el a murit de tânăr. Astfel se termină tragedia unei familii în care a bântuit o boală necruțătoare. Din tragismul ei, Dumnezeu a vrut să ne lase pe cel mai mare poet al românilor Mihai Eminescu, care ne-a mângâiat cu verbul lui viața. Referință Bibliografică: FAMILIA EMINOVICILOR / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1092
FAMILIA EMINOVICILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363863_a_365192]
-
De-aceea-n strategia defrișării - ca loc să-i facem noului parcurs în minți, șabloane și-n anchete - adesea vechiul l-am inclus și l-am silit să tragă-n hamul convingerilor proletare: Nu cu mănuși se schimbă lumea, ci prin ciocniri necruțătoare! Deși nemulțumiți sunt cu duiumul în tot momentul și-n tot locul de nedreptatea deșănțată cu care soarta-și joacă jocul, ca doar câțiva mai mult să aibă prin zorul pauperizării, numai protestele cu cap au forța zdrobitoare-a mării
BALADA TICĂLOŞILOR CU ŞTAIF de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363912_a_365241]
-
un mare calomniat”, consolându-l cu infantilitatea criticilor: ” Să nu te miri când bârfitori Iubesc în nobila ta muncă: Copiii pietre nu aruncă Decât în pomii rodotori.” Cu amicul Periețeanu, „glorie a baroului, epigramist, poet și literat distins” a fost necruțător când acesta a publicat o plachetă cu „Opt portrete” de animale, descrise în tot atâtea sonete: „Volumu-n fond nu-i tocmai rău: Tiparul, stilul și hârtia; Dar nu-ți pricepem modestia De-a fi omis...portretul tău!” Chiar și Nicolae
CINCINAT PAVELESCU-EPIGRAMIST de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364031_a_365360]
-
ale frumosului autentic românesc, într-un cuvînt zestrea ei de preoteasă, a călăuzit drumul spre afirmare deplină a sute și mii de creatori și creatoare de folclor în spiritul nemuritor zamolsian. Prin zâmbetul ei ocrotitor care ascundea durerea unei boli necruțătoare pe care a înfruntat-o cu stoicism, a reușit să moșească o strălucită pleiadă de artiști tineri talentați înaintemergători ai cetății folclorului dacoromânesc. Ea este o adevărată cloșcă cu puii de aur ai tezaurului spiritului dacoromânesc. Marioara Murărescu a primit
UN SUFLET ÎN SUFLETUL NEAMULUI NOSTRU de ACADEMIA DACOROMÂNĂ în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364060_a_365389]
-
treacă de la sine, lină, nemișcată, într-o letargie cotidiană vecină cu toamna blândă de afară? Dar dacă mâine avea să vină frigul? Dacă iarna s-ar instala înainte de vreme, scuturându-și mantia albă și grea peste oraș aidoma unei avalanșe necruțătoare? Nu. Trebuiasă-și învingă teama, să-și forțeze aceste picioare, să se miște cu ele, să ajute sângele să facă întregul tur prin corpu-i, nu să se oprească la jumătate. Altfel, ar fi ajuns să anchilozeze de tot. Or, dacă ar
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
fulgeră vampiric împotriva sângelui meu - împotriva venelor - arterelor mele - împotriva întregului meu organism friabil (în aceste momente epopeice - chiar detașabil...) - organism alarmat și suit deja - cu exasperată grăbire - pe meterezele din lună - ochind cu spaime - prin creneluri - spre înrăit - atacul necruțător ascuțit - al seringilor din universal spital NOROCUL (Domnișoarei N.) priviri de crăiasă - eternă mireasă pe chipu-n văpăi - tinerețea-i grădină cometă-i sunt pletele - văzduh alină colind de zeițe-n plutire și-n frază de ceasuri bune - toți aștrii
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
un obosit cocor Din toamnă-n iarnă călător, Precum un mânz rătăcitor Într-o taiga cu alb decor, Mereu cu spaima lupilor Și în galop ucigător, Precum un leu începător De victime căutător Amenințat și temător De-un leu bătrân necruțător, Precum un eșuat vapor Fără busolă plutitor, Pierdut în spuma apelor Într-un ocean amețitor Precum un biet nevăzător Într-un oraș amăgitor Silit să fie cerșetor La mila trecătorilor, Precum un inocent odor Abandonat în cărucior La ușa unui
GRUPAJ LIRIC DEDICAT ZILEI DE 1 MARTIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362820_a_364149]
-
motiva la finele unei scrisori din 27 august 1971, când semna: „Antonie, ca să vedeți de ce nu scriu mai mult: Vicar Patriarhal, Șeful Departamentului Relații Externe, Șeful Departamentului Economic, Președintele Comisiei de pictură, Rectorul Institutului Teologic“. Deși timpul era mult mai necruțător, ierarhul român a cultivat, în continuare, această prietenie exemplară și unică. Paginile întregi din perioada băjeniei în București, când era muncitor la mase plastice, sunt comprimate acum în scrieri de esență ale unui ierarh diplomat. Și când așternea numeroase gânduri
MITROPOLITUL ANTONIE PLĂMĂDEALĂ ŞI AMINTIREA UNEI PRIETENII, VOL. I ŞI II, EDITURA „ANDREIANA”, SIBIU, 2013 ŞI 2014 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362821_a_364150]
-
Poate și o Lilith. EA: Mai bine nu, dar cine știe... Apare povestitorul ) POVESTITORUL: Astfel, El și Ea s-au bucurat când eu am mișcat. EA: Poate vom pieri sau vom supraviețui. Greu de crezut! Boala actinică, în general, este necruțătoare. POVESTITORUL: Nu eram singur pe Pământ. Mai erau și alți supraviețuitori. Consoarta mea s-a aflat la multe mile depărtare, dar a găsit-o. Deși cataclismul a fost devastator, totuși a mai rămas câte un supraviețuitor. S-au format colonii
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
la multe mile depărtare, dar a găsit-o. Deși cataclismul a fost devastator, totuși a mai rămas câte un supraviețuitor. S-au format colonii iar cei care au scăpat neatinși de boala actinică au colonizat iar lumea. Cei atinși de către necruțătoarea boală fie s-au stins, fie au dat naștere la mutanți. Așa veți păți și voi dacă vă veți depărta de divin și de natură, degradând umanul în animalic. Nu uitați sfatul meu:,,Iubiți-vă și nu mai cultivați ura
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
de România; aniversarea aceasta e exaltată de Principe și radiază o lumină de zodie și ritual al trecerii pe podul diafan al iubirii, de la țărmurile dintre oameni, peste apa curgătoare a gloriei umane. Istoria asumată mâine de România va arde necruțător puzderia vital pământească și va păstra oglinda timpului și tapiseria epică a ridicării de pe genunchi a neamului românesc. Ceea ce astăzi săvârșește Alteța Sa Regală Principele Radu al României sunt faptele zugrăvirii frescei mersului României spre demnitate, spre restaurare, spre libertate și
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363391_a_364720]
-
neamului meu, crezând că aici voi găsi liniștea sacră ce obligă să îngenunchezi și să te rogi în tăcere. Dar, câtă dezamăgire!..În fața altarului Trecutului nostru, acolo unde trebuia să fie sacralitatea luminoasă, de unde să primim energia continuității prin furtuna necruțătorului Timp, niște slujitori ai Istoriei noastre se bălăcăreau ca la ușa cortului, aruncându-și în față jigniri și porecle. Unii, care se considerau „istorici specialiști”, îi porecleau pe ceilalți, spunându-le „dacologi protocroniști” și „dacomani”. Iar aceștia din urmă le
UN BASARAB PENTRU ŢARĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362357_a_363686]
-
nu s-ar fi putut vorbi de crize provocate de tehnologie, când aceasta era aproape o metaforă pentru Rusia anului 1917. Debutând cu o lovitură de stat, comunismul în URSS se instaurează sub auspiciile lui Lenin și evoluează sub cizma necruțătoare a lui Stalin. Cu toate că vizează nașterea unui om nou, comunismul depersonalizează și deznaționalizează, astfel substanța umană își pierde consistența rămânând doar învelișul corporal. Conștiință, sentiment, într-un cuvânt întreaga interioritate sunt dinaminate și se naște homo sovieticus, un humanoid ce
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360871_a_362200]