975 matches
-
escortat în triumf de toți ștrengarii zamparagii, cari îl aclamează strigînd: "Ura! vivat musiu Berlicoco!". Se duce vestea pîn la vodă de isprăvile bandei [...]. Ca să scape tîrgul și marginile de ceata derbedeilor, Vodă începe să le dea slujbe afară." Treimea nedespărțită a Crailor ar fi putut fi sugerată lui Mateiu de un alt text al tatălui în care "Smotocea și Cotocea nu sunt decît unul și același în două fețe, doime de o ființă și nedespărțită" personaje ce premerg celebrilor Lache
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
le dea slujbe afară." Treimea nedespărțită a Crailor ar fi putut fi sugerată lui Mateiu de un alt text al tatălui în care "Smotocea și Cotocea nu sunt decît unul și același în două fețe, doime de o ființă și nedespărțită" personaje ce premerg celebrilor Lache și Mache iar motivul literar al zeului atoatevăzător din Două loturi (comisarul face "semnul clasic al lui Harpocrates") se regăsește și în roman: "Și-mi făcu de la ușă semnul lui Harpocrat". Unele pasaje descriptive ar
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
privind protecția datelor personale; în același timp, politicieni gata de luptă și monarhi scandalizați insistă public că mass media nu are ce căuta în dormitoarele lor. *** Astfel de manifestări nu pot fi înțelese corect din perspectiva ortodoxă asupra sferei publice, nedespărțită de o versiune modernă timpurie a diviziunii dintre "public" și "privat". Apărătorii săi ar putea răspunde că cel puțin unele dintre sferele publice menționate mai sus sînt sfere publice fictive, deoarece ele nu sînt nici permanente și nici structurate pe
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
acestor termeni, în sensul atribuit acestora de Hegel când vorbește de Om înainte de sfârșitul Istoriei"223. Omul în sens propriu este pentru Kojève potrivit unei expresii celebre a lui Hegel -"această noapte, acest Nimic, care conține totul în simplitatea sa nedespărțită". Acest lucru înseamnă "că fundamentul sursei realității obiective (Wirklichkeit) și a existenței empirice (Dasein) umane sunt Nimicul care se manifestă sau se revelează ca Acțiune negatoare sau creatoare, liberă și conștientă de sine însăși", și că istoria este "mișcarea dialectică
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
proceselor cognitive. Astfel, în afara unei relații cu conștiința, lumea nu există, aceasta fiind întotdeauna un obiect în relație cu un subiect, devenind reală prin intermediul reprezentării. Lumea ca reprezentare înseamnă unirea subiectului cu obiectul, în sensul că sunt două jumătăți de nedespărțit, existând numai în relație unul cu celălalt. În același timp, subiectul și obiectul se delimitează reciproc, întrucât acolo unde începe obiectul, încetează subiectul, primul implicând ideea de pluralitate, iar cel de-al doilea neaflându-se nici în timp, nici în
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
văzut în viața mea. Dumnezeu să-l ierte! Ei, acum ați aflat cine era frumoasa mea, minunata și nemaipomenita mea frumusețe: Delta, domnilor și doamnelor! "Hăitașul" Eram și noi pe atunci trei, să fie vreo douăzeci și cinci de ani, trei oameni nedespărțiți, împătimiți în ale pescuitului, iar astăzi am rămas singur. Și astăzi, când afară viscolește, stau în căldura camerei, și privesc aburul abia mijit, care iese din cana de lut cu vin fiert, înșirând pe clipe dragi de odinioară, niște aduceri
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
suflet, și nu numai pentru că de la ei am luat primele lecții în ale pescuitului. Pe baltă, în zbaterea nopții ce se lasă fugărită de zorii aurii, când începeam pescuitul, sau în amurg, la strânsul sculelor, ni se părea că rămânem nedespărțiți pentru totdeauna, dar timpul nu ne iartă, și fiecare, la rândul lui, pleacă undeva pentru a nu se mai întoarce vreodată aici. Când ajungeam pe malul apei, păstram ordinea: locul cel din stânga era al fratelui mijlociu, cel din mijloc îl
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Cantacuzinului. A doua zi, 8 mai, au străbătut drumul Bălții și au ajuns la Daia. Era ultimul popas pe pământul Valahiei. Călărași cu vești de la București, Târgoviște și Adrianopol soseau și plecau mereu din tabără. Marele stolnic Constantin Cantacuzino era nedespărțit de domnitor în toate sfaturile care se țineau. Au fost aleși cam opt sute de boieri care să alcătuiască alaiul și, împreună cu slugile și surugiii de la căruțe, erau peste o mie cinci sute de oameni. Vodă se văita că nu se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
libertatea, în loc să o consumăm. Făcând acest lucru, putem spera că vom înainta pas cu pas, de-a lungul timpului, nu spre o cetate strălucitoare și unică așezată pe munte, ci spre o lume în care puterea și dreptatea sunt tovarăși nedespărțiți și în care demnitatea și libertatea sunt împărtășite de toți. Mulțumiri În primăvara anului 2004, am fost invitată să iau cuvântul la Yale Divinity School. Clyde Tuggle, un prieten și în același timp un absolvent al școlii, a fost inițiatorul
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
ore de... cu toate că nu-i făcusem nici un bine ca să se adeverească spusele lui Dostoievski că din pricina asta mă ura. Cât despre vreun rău cu atât mai puțin... N-am mai auzit de el după această întîlnire... În copilărie eram prieten nedespărțit cu un tiz, mergeam împreună cu caii pe la loturi. Alteori ne înțelegeam ca dimineața să am eu grijă și de-ai lui iar el să aibă după masă. Și într-o zi când vin pe miriște să-l schimb îl găsesc
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
crescuse mai mare, că fusese amanta Judecătorului, care era convins că Marin era fiul lui. În consecință, se putea aștepta la multe favoruri din partea dictatorului. "Dar nu ești fiul lui, adăugase ea. Tatăl tău și cu mine am trăit aproape nedespărțiți în perioada captivității noastre și mi-a fost destul de greu să o fac pe Excelența sa să creadă că ești copilul lui. Dacă îți spune vreodată, să te prefaci surprins." ― Deci fiica ambasadorului era într-adevăr a dumneavoastră? întrebă Marin încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
îl întrerupse brusc, înfigîndu-și privirea în ochii lui: ― O iubești mult... ca și pe Dumnezeu? Boteanu rămase o clipă uimit, cu lingurița rezemată în fundul ceștii. Apoi răspunse hotărât, aproape solemn: ― Da... mult, ca și pe Dumnezeu!... Iubirea e una și nedespărțită, întocmai ca credința! Inima mea cuprinde în aceeași iubire pe Dumnezeu, și pe tovarășa vieții mele, și pe mama copiilor mei!... Prin iubirea adevărată sufletele unite se apropie de tronul Atotputernicului... În ochii lui Apostol se aprinse atunci o strălucire
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
15. Scuturile lui mărețe și puternice, sunt unite împreună ca printr-o pecete; 16. se țin unul de altul, și nici aerul n-ar putea trece printre ele. 17. Sunt ca niște frați care se îmbrățișează, se apucă, și rămîn nedespărțiți. 18. Strănuturile lui fac să strălucească lumina, ochii lui sunt ca geana zorilor. 19. Din gura lui țîșnesc flăcări, scapără scîntei de foc din ea. 20. Din nările lui iese fum ca dintr-un vas care fierbe, ca dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
prea încărcat cândva cu aduceri aminte. Uite că m-am apucat să scormonesc tocmai acolo unde doare, dragă ieșene. Mai degrabă spune-mi cam ce crezi că făceau ei acolo la han? Odată ajunși la han, cei doi buni și nedespărțiți prieteni se aciuau într-un cotlon liniștit și în fața unei ulcele cu vin sporovăiau uitați de lume, până hăt, târziu, când luna plină și îmbujorată se arăta deasupra mănăstirii Aroneanului sau, cum i s-a mai spus, „Mănăstirea din Țarină
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
lumii am lăsat-o, În pustiu m-am depărtat, Ca să scap măcar cu viața De durerea ce mi-ai dat. Ci-n zadar e, căci odihnă Nici aicea n-am găsit; Zi și noapte e de mine Al tău chip nedespărțit... Pustnicele cântărețe Apele ajung la glas, Ele cântă, eu vărs lacrami Făr de tine c-am rămas; Munții, stâncile răsună De amarul meu suspin, Cerul stă la îndoială, Lui sau ție mă închin? {EminescuOpXV 145-169} {EminescuOpXV 170} ["DACA ÎNSĂ SUMA
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
70 r Lumea, slava am lăsat-o, în pustiu m-am îngropat Ca să scap măcar cu viața de durerea ce mi-ai dat; Da-n-zădaru-i căci odihnă nici aicia n-am găsit Zi și noapte e de mine al tău chip nedespărțit. Pustnicele cântărețe apele ajung la glas Ele cântă, eu vărs lacrimi făr-de tine c-am rămas. Munții, stîncele răsună de amarul meu suspin Ceriul stă la îndoială, lui sau ție mă închin? AH, NOROC, NOROACE (p. 634) Ah, noroc, noroace
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ce i le dăruiesc. Cocoșul, un porumbac infatuat, își poartă consoartele prin desișuri în orele fierbinți ale miezului de zi, le cheamă la festinul oferit de stăpân, cântă cu ardoare pentru a stimula hrana și a ușura siesta celor două nedespărțite tovarășe ale sale. Își găsește, totuși, timp și pentru a dialoga cu poetul. Amicul meu mi-a mărturisit că, în scurtele momente de repaus pe care și le acordă, stă de vorbă cu cele trei galinacee. Cocoșul este mai receptiv
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
mea. Eram toți efectiv un suflet, un grup, eram atât de buni prieteni, aveam planuri atât de mari. Nu pot să cred că au trecut doar trei ani de-atunci. Răcirea, din multiple motive, dintre mine și Coșovei, care fuseserăm nedespărțiți vreme de vreo doi ani, a dus la scindarea grupului, care ulterior s-a fisurat și mai mult. Apariția tardivă, asemenea unei noi Yoko Ono, a lui Ion Bogdan Lefter în grupul deja pe picior de explozie (care îi mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
n-ar fi de ajuns. Nu știu ce-au mai făcut după ce am plecat. Și nici n-am să mai pot afla... Cei doi se împrieteniseră. Călătoriră împreună pe mare, apoi merseră iar pe uscat, până când ajunseră la Babilon. Erau nedespărțiți. Dormeau unde se nimerea. De la o vreme își înjghebară la marginea Babilonului o cocioabă de pământ și paie. Umblau prin piețele strălucitoarei cetăți. Cântau povești, alteori spuneau adevărul. Când adevărul spus arăta pe semenii lor puternici care stăteau în palatele
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
la Deși uneori, când Îțică n-o să mai dorm deloc până când se face păstrai stăpânirea de sine, păreai să ajungi jegul și mizeria și jocurile. să fii tratat și tu cam ca Stevie. Dar tu și cu el erați de nedespărțit. Tatăl tău Îl iubea pe Stevie și nu-i plăcea ca el să se joace cu tine. Credea că Stevie ar trebui să se joace cu prietenii lui normali. Cu cei de la școală care erau de aceeași vârstă cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
timp și în lume inegalitatea binelui și a răului, precumpănirea celui dintîi și apariția ca o lipsă, ca o insuficiență a celui din urmă. E necesar să vezi cum toate au un singur izvor, acesta fiind în chip absolut unul, nedespărțit în sine și nedivizat în ființa sa, unul și același dintotdeauna în întreitul ipostas, el singur cauză începătoare și scop ultim al celor ce sînt" [1994:71]. 1.1. NEGATIVITATEA, UN DAT ABSOLUT? Problema "negativității absolute" trebuie în mod necesar
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și al derivatelor sale, o afinitate intelectulă, exprimată în termenii unei prețuiri totale față de cel al cărui nume a devenit emblema unei mentalități, blazonul unei epoci fără vârstă, al unei viziuni surprinzător de actuale: "Caragialismul [...], gândirea caragialistă sunt în floare, nedespărțite de altfel niciodată de viață de tot. În strategie, geografie și tehnică militară, interpretate de bravii noștri concetățeni, în tranvai și la berărie, caragialismul e în plină desfășurare și caragialiștii evenimentelor sunt despre certitudinile lor indiscutabile entuziaști. [...] E cu atât
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nu au dat foarte mare importanță operațiilor matematice. Pentru ei, matematica era doar o unealtă cu ajutorul căreia urmăreau trecerea zilelor și își măsurau parcelele de pământ. Grecii, însă, aveau o atitudine total diferită. Pentru ei, numerele și filozofia erau de nedespărțit, și le-au tratat pe amândouă cu mare seriozitate. Într-adevăr, când era vorba de numere, grecii și-ar fi dat chiar și viața, în sensul propriu al expresiei. Hippas din Metapont se afla pe punte, pregătit să moară, înconjurat
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
vieți noi în Duhul Sfânt și al libertății spirituale (Gal. 3, 2, 14; In. 3, 18), relație ontologică cu Hristos (Efes. 3, 17), cauză și putere a faptei bune, fără de care este inactivă (Iac. 2, 14-26), izvor al virtuților creștine nedespărțit de nădejde și iubire (I Cor. 13, 13: Gal. 5, 6; I Tes. 3, 6), condiție indispensabilă a Botezului (Mc. 16, 16; Efes. 4, 5; Fap. 8, 12, 37), harismă extraordinară (Rom. 13, 3; I Cor. 12, 9; I Cor
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Cum s-a spus, după ce Patrocles a ajuns la curtea lui Peleu și a fost primit cu drag de acesta, cei doi, Ahile și Patrocles, au crescut împreună, Patrocles fiind cel mai vârstnic. Împreună au plecat ei la război și nedespărțiți au rămas. Se află în această legătură o încărcătură emoțională care face ca Iliada să fie ceea ce este: un mare poem al prieteniei între doi bărbați. În ciuda a ce s-a crezut mai târziu, prietenia aceasta nu avea nici o trăsătură
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]