951 matches
-
intrând în cameră, îl împinse iar ușor pe prinț. — În sfârșit, am reușit să pătrund... de ce legați clopoțelul? întrebă ea veselă, întinzându-i mâna lui Ganea, care se repezise spre ea cât îl țineau picioarele. Ce-i cu fața asta nedumerită la dumneata? Prezintă-mă, te rog... Pierdut de tot, Ganea i-o prezentă mai întâi Variei și amândouă femeile, înainte de a-și întinde mâna, făcură un ciudat schimb de priviri. Ce-i drept, Nastasia Filippovna râdea și se ascundea îndărătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să stea mult pe gânduri, ridica uneori toate ancorele și se lansa pe marea cea largă, fără să țină cont de starea vremii. Ivan Feodorovici se mișcă alarmat. Însă, deoarece în primul moment toți se opriră fără voie și rămăseseră nedumeriți în așteptare, Kolea desfăcu revista și începu să citească cu voce tare de la pasajul pe care i-l indicase Lebedev, care se repezise să-i arate: „Proletari și progenituri, un episod din jafurile cotidiene și dintotdeauna! Progres! Reformă! Echitate!“ „Ciudate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
diferența teribilă. Și remarcați, vă rog, că e vorba de tineret, adică tocmai de vârsta când omul e mai vulnerabil și poate cădea mai lesne sub influența unor idei denaturate. De-acum prințul Ș. nu mai râdea, ci îl asculta nedumerit pe prinț. Alexandra Ivanovna, care de mult voia să facă o observație, se răzgândi, de parcă ar fi oprit-o un gând deosebit. Însă Evgheni Pavlovici îl privea pe prinț absolut uimit, de data aceasta fără cea mai mică umbră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mutat la el, iar eu le-am cumpărat! O să-i aduc pe toți ai noștri! Ai de gând să dormi noaptea asta? — Ca în toate nopțile, prințe. Atunci, vise plăcute! Ha-ha! Prințul traversă strada și dispăru în parc, lăsându-l nedumerit pe Keller, care era întrucâtva intrigat. Nu-l mai văzuse pe prinț într-o stare de spirit atât de ciudată, nici nu-și imaginase vreodată că e posibil așa ceva. „Cred că are fierbințeală, pentru că-i un om care suferă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o masă rotundă la mijloc, cu șemineu, cu o mulțime de flori pe etajerele de lângă ferestre și cu încă o ușă de sticlă, în peretele din fund, care dădea spre grădină. Imediat intrară Adelaida și Alexandra, privindu-i întrebătoare și nedumerite pe prinț și pe mama lor. De obicei, în vilegiatură, domnișoarele se trezeau cam pe la ora zece; numai Aglaia, în ultimele două-trei zile, își luase obiceiul să se trezească puțin mai devreme și ieșea să se plimbe în grădină, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
purice, păși pe terasă. Nu-l întâmpină nimeni, terasa era pustie. Așteptă puțin și deschise ușa salonului. „Ușa asta n-au încuiat-o niciodată“ se gândi el, dar și salonul era pustiu; aici era aproape întuneric de tot. Se opri nedumerit în mijlocul încăperii. Deodată se deschise o ușă și intră Alexandra Ivanovna cu o lumânare în mână. Văzându-l pe prinț, se miră și se opri în fața lui, parcă întrebându-l ce caută aici. După toate probabilitățile, era în trecere prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
arăta la început... — Cum? — Ca o vacă încălțată. Veselia lui Pusio are darul să-l întărâte și mai rău. Vorbele injurioase țâșnesc ca o cascadă: — Searbădă și șleampătă, lipsită de orice farmec. Pusio se lasă în jos și se uită nedumerit la el. — Când deschidea gura, te așteptai să sară o broască râioasă, continuă instructorul. Nici el nu știe de ce e așa de dezlănțuit. Și uite-o acum, răbufnește agasat, în loc să se caciorască și mai mult cu trecerea anilor ca toate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se tulbură Rufus. — Moartea de care ne înspăimântăm atâta și de care fu gim... — Eu n-am dat niciodată bir cu fugiții înaintea morții, co mentează sarcastic gladiatorul. — Moartea nu pune punct vieții, ci doar o întrerupe. Instructorul se scarpină nedumerit în creștet. Păi tot morți suntem, se strâmbă Ganymedes. — Da, dar ne vom întoarce. — Unde? face Rufus din ce în ce mai uimit. Când? șoptește băiatul alb la față. — Ție ți-e teamă că învie mortul și vine să te ia la bătaie, nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
peste cea de jos: Și tu, calicule, n-ai dat bani decât pe unul? Plesnește din palme, fals îngrijorat: — Păi nu crezi că zgârcenia poate mai degrabă să-l mânie pe zeul ăla... Mi... Mitru... — Mithras. — Aha! Mithras. Se scarpină nedumerit în creștet: — Cum de știi că în luptă ai nevoie taman de un nume, și nu de un altul? Cel vizat lasă fruntea în jos, rușinat și impresionat în același timp. — Eu, în locul tău, continuă Rufus cu toată seriozitatea, le-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
unul, mi-e greu, dacă nu imposibil, să consider drept virtute minciuna, duplicitatea, hoția și crima. Lasă să se scurgă o secundă și adaugă: — Nici măcar când se pretinde că sunt înfăptuite în intere sul general. Agrippina și copiii se uită nedumeriți la el. Iulius Herodes preferă să privească în altă parte. Antonia însă surâde cu îngăduință. Li se adresează celor mici: Ia spuneți-mi, dragii mei, când tragi la țintă contează ce sector ai străpuns? Drusus se scobește încurcat în nas
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a zeilor? — S-au mâniat pe noi! se jeluiește soția sa. — Cred mai degrabă că Marte ne transmite un mesaj, mor măie descurajat Velleius Paterculus. — Nu pare să accepte sacrificiul nostru, se ridică nefiresc de ascuțit glasul Urgallaniei. Tiberius clatină nedumerit din cap. Se răzgândește după aceea. Tot ce se poate. Dar asta ar însemna că ceva în relația noastră cu zeii scârțâie. Ce anume? Și dacă e vorba de o intervenție divină, atunci trebuie să li se răspundă. — Și la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dăduseră drumul. Încercaseră să mențină lumina lămpii scăzută Întinzînd o foaie de cort peste ea, dar lumina se strecura prin acel loc. Kay se uită În jur și văzu destul de clar obiecte care, doar cu un minut În urmă, o nedumeriseră: o masă de călcat cu picioarele rupte, o găleată, o cutioară pe care cineva lipise scoici... Toaleta Își pierduse strălucirea sidefie și-și arăta petele. Pereții casei ridicîndu-se pe ambele laturi ale mormanului de moloz se dovediră a nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
foarte rău pentru tot. Pe urmă, ne așezăm amîndouă. E prima dată cînd simt răceală din partea Lindei. După ce m-a Îmbrățișat la sosire, am presupus că ne vom relua de Îndată rolurile, dar ea menține o politețe rezervată, ceea ce mă nedumerește. Nu i-am mai văzut niciodată această față și Îmi dau seama că Îmbrățișarea nu Înseamnă că m-a iertat, că totul e În regulă și că fac iarăși parte din familia ei. Îmbrățișarea fusese menită să mă liniștească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
uimire. Sachs își pipăia zâmbind gâtul și pieptul, intimidată totuși de faptul că își tot pierdea accesoriile. Sellitto râdea ca un copil. Până și Mel Cooper lăsase deoparte probele pentru a privi spectacolul improvizat de Kara. Sachs continua să privească nedumerită în jurul ei și apoi la Kara, pentru a-și recăpăta lănțișorul. - A dispărut, repetă ea în timp ce își flutura mâna dreaptă în care, evident, nu se afla nimic. - Dar, interveni Rhyme suspicios, ceea ce observ e că îți ții mâna stângă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
șase ani când l-am cunoscut pe Nică. Atunci, mama îmi citise pentru prima dată opera ,,Amintiri din copilărie” a nemuritorului povestitor Ion Creangă. Mi-amintesc că era seara și ascultam cu sufletul la gură pățaniile lui de la scăldat. Eram nedumerit de o sumedenie de cuvinte pe care nu le mai auzisem: suman, stative, a nivedi, laiță, canură, chimeriu, lespejoară, hudiță, găligan... Bineînțeles, nu conteneam cu întrebările, iar mama îmi explica răbdătoare fiecare cuvânt. Mi-a plăcut atât de mult, încât
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
s-au sculat de dimineață, așteptând cu nerăbdare ora prânzului. La masă, după ce abia s-au atins de mâncare, s-au ridicat misterios și au plecat să aducă buchetele pe care le pregătiseră cu atâta grijă. Părinții s-au uitat nedumeriți după copiii care nu le-au spus un cuvânt. Cu obrajii de foc, cei trei copii și-au unit buchetele, dăruindu-le părinților trei simboluri: ale purității, ale modestiei și ale dragostei, trei inimi unite pentru a aduce un pios
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fulgeră prin gând să se arunce asupra sublocotenentului, să-i smulgă din inimă disprețul. Dar, în aceeași miime de secundă, își mai zise că prizonierul îl face de batjocura ofițerilor. Uluit, întoarse spatele românului și se uită cu un surâs nedumerit la ceilalți, așteptând acum de la ei salvarea din situația aceasta îngrozitoare. Glasul căpitanului Klapka îi curmă chinul cu o întrebare îngroșată de curiozitate: ― Ce spune, ce spune? ― Nimic... nu vrea să vorbească... murmură Apostol ușurat, ca și cum s-ar fi trezit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
întrebări despre pace ale bătrînului: ― Aș dori să-ți vorbesc ceva... ceva foarte important... acuma... numaidecât... Groparul, curios, vru să intre în cancelarie, dar Apostol îl opri: ― Dincolo... la mine... Vin și eu îndată! ― Bine, prea bine, zise Vidor, uitîndu-se nedumerit spre cei doi gradați, ca și când ar fi vrut să citească vreo explicație pe fețele lor. Bine... Atunci mă duc să dau fetei legătura și vin... Apostol ramase lângă birou, în picioare, până ce văzu pe Vidor intrând în odaia de dincolo
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mâna, desfăcu binișor curelușa și-l dădu preotului, fără să-și arunce ochii pe cadran, zicând încet: ― Constantine, să nu mă uiți... Popa strânse ceasornicul în palmă, sub crucea care tremura. Apostol luă pălăria, o mototoli între degete și privi nedumerit în ochii lui Boteanu și apoi spre pretorul din coridor. ― Bologa... a sosit ora... Curaj! zise pretorul, dispărând imediat. Apostol se îndreptă spre ușă, trecu pragul și, în capul treptelor, se opri uluit. Ograda era plină de soldați cu făclii
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în interiorul corpului, dar principiul este același. Aparatul ăsta îmi va spune unde ești, prin asta: (Bătu în focalizatorul miniatural prins în ținuta de luptă.) Ea studie obiectul, curioasă. ― Nu văd la ce-ar putea folosi. ― Simplă precauție. Ea se uită nedumerită la bărbat, apoi dădu din umeri și-și puse brățara la mână. ― Mulțumesc, tu n-ai? El zâmbi, și-și luă ochii de la ea. ― N-am decât una. dar în general eu știu pe unde mă aflu. Bun, ce facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
copiilor“: vreți să combateți ceva nesigur, nu îndeajuns verificat, dar care a strâns mii de dovezi empirice, cu altceva imposibil de demonstrat. Pe cineva care nu a citit de-a lungul timpului articolele lui Chomsky această carte l-ar putea nedumeri. Ar vedea mai ales critici aduse regimului Bush (asta o poate face și George Clooneyă, ceva opinii exotice despre America Latină pe care o laudă pentru ruperile de SUA și, din când în când, elogii aduse anarhismului. Ar fi nedreaptă o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
a acestei povești de familie este aceea că nu există personaje negative și personaje pozitive. Totul e învăluit într-un fel de relativism care vine din perspectiva constant infantilă a unui băiețel care nu urăște, ci doar observă, ascultă, e nedumerit sau pur și simplu fascinat. Iar direcția fascinației sale e una singură: mama. O mamă cu totul controversată, extrem de frumoasă, nepăsătoare și, în același timp, de o tandrețe cu totul aparte, o femeie văzută din unghiuri multiple și contradictorii. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
canapelei, cu încheieturile albe din cauza strânsorii puternice, și apoi i-a dat drumul, m-am simțit ca și cum câștigasem o bătălie. După aceea, mi-a spus că are impresia că s-a îndrăgostit de mine. Capitolul 19tc " Capitolul 19" Deveneam din ce în ce mai nedumerită de faptul că Poliția nu reușise să găsească, în apartamentul lui Charles sau în biroul lui de la muncă, nici o dovadă a activităților lui financiare extracurriculare. Deși mă gândisem că Charles era mult prea șiret pentru a lăsa ceva incriminator pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
speriat... Regret sincer! Doream să știu, adică... doream să... - Dacă mai ești la spital, putem vorbi acolo. Pot să intru la Tinu? - Sigur că da! Te aștept aici... trebuie să vorbim. - Da, bine! Mulțumesc mult, doctore! - Pentru puțin..., murmură Eugen, nedumerit de tonul folosit de Iuliana și de graba ei: „Ce este cu ea? Am greșit eu cu ceva?” se întrebă el, îngândurat. ... Trecea dintr-un salon în altul, fără să audă cuvintele personalului medical ori să observe datele indicate de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
apărute în cărți, care nu par însă să se regăsească în montarea lui Zholdak; regizorul pare să vorbească mai mult despre idiotul care există în fiecare dintre noi și despre idioții din jurul nostru, de la serviciu, chiar și de acasă. Ceea ce nedumerea era vehicularea unei posibile reprezentări a lui Lenin, a puterii sovietice, în personajul Idiotului Vova. Erofeev a explicat: „Există foarte multe interpretări. Cea cu Lenin a apărut din două motive. Vova este diminutivul de la Vladimir, iar astfel a apărut ideea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]